ICCJ. Decizia nr. 6648/2003. Civil. Revizuire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6648
Dosar nr. 6454/2003
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2004
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2135 din 4 iunie 2001 Judecătoria Câmpulung a admis în parte acţiunea, astfel cum a fost completată, formulată de reclamanta B.E. împotriva pârâţilor B.V., ş.a. Aceeaşi instanţă a admis în parte şi cererea reconvenţională formulată de pârâta B.V. şi a dispus ieşirea din indiviziune asupra averii rămasă de pe urma defunctei V.B., decedată la 2 noiembrie 1940, a cărei succesiune s-a constatat deschisă prin încheierea din data de 21 septembrie 2000, ca şi asupra succesiunii defunctului B.I., decedat la 20 mai 1987.
Împărţirea bunurilor s-a făcut potrivit variantei a II-a propusă în expertiza întocmită de ing. I.S., în masa bunurilor provenind de la defuncta V.B. constatându-se existenţa unui teren de 1500 mp situat în comuna Rucăr şi aflat în posesiunea pârâtei B.V.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanta B.E., cât şi pârâţii B.I., ş.a., ultima decedată în cursul litigiului, şi succedată de pârâţii B.I., ş.a.
Învestit cu soluţionarea apelului, Tribunalul Argeş, prin încheierea din 26 noiembrie 2002, a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu pronunţată de Judecătoria Câmpulung la data de 21 septembrie 2002 şi a constatat că, alături de alte bunuri, din succesiunea defunctei V.B., face parte un teren în suprafaţă de 3306 mp în pct. „Sătic", comuna Rucăr, în loc de 1.500 mp.
Prin Decizia civilă nr. 705 din 22 aprilie 2003 Tribunalul Argeş a admis apelul reclamantei şi a respins apelul declarat de pârâţi şi, potrivit unei noi compuneri a masei succesorale, a dispus lotizarea în varianta I A – I B propusă de expertiza tehnică întocmită de ing. I.T.
Recursul declarat împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 1550/R din 26 septembrie 2003, a modificat Decizia dată în apel de Tribunalul Argeş în sensul că a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B.E. împotriva sentinţei civile nr. 2135 din 4 iunie 2001 a Judecătoriei Câmpulung, sentinţă care a fost menţinută, fiind păstrate şi celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Împotriva deciziei dată în recurs, la data de 25 octombrie 2003, a formulat cerere de revizuire reclamanta E.B., cerere întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cu motivarea că Decizia nr. 1550/R din 26 septembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, este potrivnică încheierii de admitere în principiu din 26 noiembrie 2002 dată de Tribunalul Argeş.
În dezvoltarea cererii s-a susţinut că Decizia pronunţată în recurs şi care se cere revizuită a fost dată cu nesocotirea încheierii de admitere în principiu pronunţată de Tribunalul Argeş la 26 noiembrie 2002, care a rămas nemodificată, stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat că în succesiunea defunctei V.B. a rămas un teren în suprafaţă de 3306 mp în pct. „Sătic" şi nu în suprafaţă de 1500 mp cât a reţinut Judecătoria Câmpulung prin încheierea de admitere în principiu din 21 septembrie 2000.
Cererea de revizuire nu este fondată.
Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută de textul citat o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi. În asemenea situaţii executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.
Pe cale de consecinţă, nu sunt îndeplinite cerinţele textului când soluţiile pretins contradictorii au fost pronunţate în aceeaşi cauză şi în acelaşi dosar, pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac exercitate de părţi.
Cum, în speţă, atât încheierea de admitere în principiu dată la data de 26 noiembrie 2002 de Tribunalul Argeş, cât şi Decizia nr. 1550 /R din 26 septembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, au fost pronunţate în aceeaşi cauză ca urmare a apelului şi, respectiv a recursului exercitate de părţile litigante, între cele două hotărâri adoptate pe parcursul mai multor cicluri procesuale nu poate exista contradictorialitate în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Pe de altă parte se constată că, admiţând recursul pârâtei şi menţinând una dintre soluţiile pronunţate anterior de o instanţă inferioară (inclusiv situaţia de fapt reţinută de acea instanţă), Decizia Curţii de Apel Piteşti, care nu a adoptat o soluţie proprie, nu a evocat fondul în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi pe cale de consecinţă nu este susceptibilă de revizuire.
Faţă de cele ce preced, cererea de revizuire promovată de reclamantă se priveşte ca nefondată şi, va fi respinsă în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de B.E. împotriva deciziei civile nr. 1550/R din 26 septembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6712/2003. Civil. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6627/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs... → |
|---|
