ICCJ. Decizia nr. 6755/2003. Civil. REVIZUIRE. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6755
Dosar nr. 9641/2003
Şedinţa publică din 15 septembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire formulată la data de 17 aprilie 2003 înregistrată sub nr. 5375/2003 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., B.P. a solicitat retractarea sentinţei civile nr. 6247/2001 pronunţată de Judecătoria Târgovişte, ca fiind vădit potrivnică faţă de Decizia civilă nr. 1247/1998 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa.
În motivarea cererii, revizuientul a arătat că, prin Decizia civilă nr. 1247/1998 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, s-a admis acţiunea în constatarea vânzării-cumpărării apartamentului situat în Târgovişte, intervenită între acesta şi intimatul M.C., în baza unui antecontract de vânzare-cumpărare, hotărârea tribunalului devenind irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2530/1998 a Curţii de Apel Ploieşti.
A mai arătat, că prin sentinţa civilă nr. 6247/2001 pronunţată de Judecătoria Târgovişte s-a admis acţiunea formulată de M.V. împotriva sa şi a intimatului din cauza de faţă şi s-a anulat promisiunea de vânzare-cumpărare cu privire la apartament, respingându-se cererea revizuientului de anularea tranzacţiei încheiate de soţii M., tranzacţie prin care bunul a fost atribuit intimatei M.V.
S-a mai susţinut, că prin Decizia civilă nr. 388/2002 a Tribunalului Dâmboviţa, în urma apelului revizuientului s-a schimbat soluţia sus-menţionată în sensul că s-a respins acţiunea formulată de M.V., s-a admis acţiunea sa, anulându-se parţial tranzacţia consfinţită prin sentinţa civilă nr. 7029/2000 a Judecătoriei Târgovişte, soluţie împotriva căreia a declarat recurs M.V. admis prin Decizia civilă nr. 1515/2002 a Curţii de Apel Ploieşti, în sensul că s-a casat în totalitate Decizia şi s-a menţinut sentinţa civilă nr. 6247/2002 a Judecătoriei Târgovişte.
În apărare intimatul a invocat excepţia de tardivitate a introducerii cererii de revizuire, iar instanţa din oficiu a pus în discuţie excepţia competenţei materiale a Curţii de Apel Ploieşti în soluţionarea pricinii.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 1776 din 23 septembrie 2003, a admis excepţia de tardivitate a introducerii cererii de revizuire invocată de intimatul M.C.
A respins ca tardiv introdusă cererea de revizuire formulată de revizuientul B.P., în contradictoriu cu intimaţii M.C. şi M.V.
A respins ca neîntemeiată excepţia de necompetenţă materială a instanţei invocată din oficiu de aceasta.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire al unei hotărâri judecătoreşti irevocabile este de o lună şi se socoteşte în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţa de recurs, după evocarea fondului, de la pronunţare, pentru pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., termenul calculându-se de la pronunţarea ultimei hotărâri.
În speţă, sentinţa civilă nr. 6247/2001 a Judecătoriei Târgovişte, a cărei revizuire se cere a rămas irevocabilă la 16 iulie 2002 prin admiterea recursului declarat de intimatul M.C., iar cererea de revizuire a fost înregistrată la 17 aprilie 2003, deci cu depăşirea termenului prevăzut de lege.
În ceea ce priveşte excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu, a reţinut că soluţionarea cererii de revizuire revine instanţei mai mare în grad, respectiv Curţii de Apel Ploieşti.
Împotriva acestei decizii, revizuientul B.P. a declarat recurs.
Critica hotărârii, deşi nu este formulată potrivit cerinţelor art. 303 alin. (3) C. proc. civ., cu arătarea motivelor cuprinse în art. 304 din acelaşi cod, se referă în esenţă la greşita apreciere a termenului de o lună, care în opinia revizuientului trebuie socotit de la data soluţionării contestaţiei în anulare, respectiv 20 martie 2003, cererea de revizuire fiind introdusă la data de 17 aprilie 2003, deci, înlăuntrul termenului de o lună de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Recursul nu este fondat.
Termenul de revizuire prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este un termen de decădere a cărui nesocotire atrage respingerea cererii de revizuire ca tardivă.
Din actele dosarului a rezultat că termenul de o lună, prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a fost depăşit, întrucât hotărârea a cărei revizuire se solicită a rămas irevocabilă la 16 iulie 2002, iar cererea de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a fost înregistrată la 17 aprilie 2003 cu încălcarea termenului legal.
Întrucât art. 323 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prevede un termen de o lună pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac, încălcarea acestuia are ca efect pierderea dreptului procedural care nu a fost exercitat în termen, iar cererea de revizuire, în mod legal a fost respinsă ca tardivă.
Revizuientul a mai invocat faptul că a promovat contestaţie în anulare şi în aceste condiţii, termenul de o lună se calculează începând cu data pronunţării deciziei civile nr. 542 din 20 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Acest argument nu poate fi reţinut, deoarece, momentul curgerii termenului de o lună se calculează începând cu data pronunţării hotărârii instanţei de recurs prin care fondul rămâne definitiv, respectiv 16 iulie 2002.
Faţă de cele expuse, recursul declarat este nefondat şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.
Ca parte căzută în pretenţii, potrivit art. 274 C. proc. civ., recurentul-revizuient va fi obligat să plătească intimaţilor solidari M.C. şi M.V., suma de 2000 lei (RON) cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu apărător, conform chitanţei seria D.B.V.P.F. nr. 0439208 din 5 septembrie 2005, eliberată de Cabinet de Avocatură M. Târgovişte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de B.P. împotriva deciziei nr. 1776 din 23 septembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Obligă pe recurentul-revizuient B.P. să plătească intimaţilor solidari M.C. şi M.V. 2000 lei (RON) cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6810/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6397/2003. Civil. LG .10/2001. Recurs → |
|---|
