ICCJ. Decizia nr. 6757/2003. Civil. Litigiu asigurari sociale. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6757
Dosar nr. 5170/2003
Şedinţa publică din 3 decembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
La data de 3 iulie 2002, reclamanta K.E. a chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Harghita şi Ministerul Justiţiei, solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţie la asigurările sociale de sănătate în procent de 7% din veniturile brute de natură salarială, pentru perioada anterioară datei de 29 martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale, de la data reţinerii acestor sume şi până la data plăţii integrale a acestora.
Pârâtul Ministerul Justiţiei a formulat cerere de chemare în garanţie a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Prin sentinţa civilă nr. 1013 din 14 august 2002, Tribunalul Harghita a admis acţiunea reclamantei precum şi cererea de chemare în garanţie şi a obligat C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să restituie reclamantei, în locul pârâţilor, suma de 3.720.907 lei, cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% lunar începând cu luna ianuarie 2000-martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale, calculată conform OG nr. 9/2000, de la data reţinerii lunare a sumei şi până la data plăţii integrale a datoriei.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia nr. 973/R din 15 noiembrie 2002 a respins ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva sentinţei civile nr. 1013 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita.
Împotriva sentinţei civile nr. 1013 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita precum şi împotriva deciziei nr. 973/R din 15 noiembrie 2002, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, considerând că hotărârile judecătoreşti criticate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În motivarea recursului în anulare s-a susţinut, în esenţă, că printr-o interpretare sistematică a tuturor actelor normative incidente în cauză şi din tăcerea legiuitorului, care nu a prevăzut printre categoriile exceptate prin legi speciale şi pe magistraţi, se deduce intenţia ca aceştia să nu fie scutiţi de plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate. S-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor judecătoreşti atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii.
Recursul în anulare urmează a se admite şi a se casa hotărârile pronunţate în cauză, însă pe alt considerent decât cele invocate şi care face inutilă cercetarea motivelor expuse în argumentarea criticilor formulate.
Astfel, prezentul litigiu face parte din categoria conflictelor de muncă, aşa cum sunt acestea definite de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.
În ceea ce priveşte compunerea instanţei de judecată în această materie, art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, text modificat prin OUG nr. 20 din 20 februarie 2002, prevede că în primă instanţă, cauzele privind conflictele de muncă se judecă de către un complet format din 2 judecători, asistaţi de 2 magistraţi consultanţi, care participă la deliberare cu vot consultativ.
La data de 14 august 2002, data pronunţării sentinţei civile nr. 1013, Tribunalul Harghita a soluţionat prezentul litigiu în complet constituit dintr-un singur judecător şi fără participarea magistraţilor consultanţi, încălcând prevederile art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 92/1992, aşa cum a fost modificată la 20 februarie 2002 prin OUG nr. 20/2002.
Excepţia greşitei compuneri a completului de judecată de la instanţa de fond a fost pusă în discuţia părţilor de către Înalta Curte, din oficiu, în şedinţa publică din 3 decembrie 2004.
Faţă de caracterul imperativ al normelor de procedură care reglementează compunerea completelor de judecată, a căror încălcare atrage nulitatea hotărârii, urmează ca pe acest temei să se admită recursul în anulare, să se caseze hotărârile atacate şi să se trimită cauza la Tribunalul Harghita pentru rejudecarea litigiului, cu respectarea dispoziţiilor legale evocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia nr. 973/R din 15 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, şi sentinţa civilă nr. 1013 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita şi trimite cauza spre rejudecare la această din urmă instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6753/2003. Civil. Asigurari sociale. Recurs... → |
|---|
