ICCJ. Decizia nr. 7/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7
Dosar nr. 2316/2003
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la data de 12 septembrie 2001 pe rolul Tribunalul Argeş sub nr. 5336 reclamanta I.E. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria Curtea de Argeş şi SC V. solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să le oblige să-i restituie în natură un teren în suprafaţă de 2025 mp situat în Curtea de Argeş.
La data de 30 septembrie 2002 C.F. şi G.G. au formulat o cerere de intervenţie în interes propriu solicitând şi ele restituirea în natură a imobilului în litigiu, arătând că alături de reclamantă sunt şi ele moştenitoarele defunctului C.I. proprietarul imobilului.
Tribunalul Argeş prin sentinţa civilă nr. 181 din 7 octombrie 2002 a respins acţiunea principală formulată de către reclamantă şi cererea de intervenţie, ca nefondate.
S-a reţinut că terenul în litigiu care a fost proprietara autorului comun al reclamantei şi intervenientelor a fost naţionalizat conform Decretului nr. 92/1950 iar construcţiile edificate pe el au fost ulterior demolate.
S-a reţinut de asemenea că o suprafaţă de 1400 mp din terenul în litigiu face parte din domeniul public, respectiv parcul San Nicoară din Curtea de Argeş.
În ceea ce priveşte restul terenului în suprafaţă de 625 mp s-a constatat că în proprietatea pârâtei SC V. ca urmare a privatizării (contractul de vânzare-cumpărare nr. 184/1996 şi actul de cesiune nr. 10/1997.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta şi interveniente criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Piteşti prin Decizia civilă nr. 9 din 23 ianuarie 2003 a respins ca nefondat apelul reţinând în esenţă că terenul solicitat a fi restituit de către Primărie, face parte din domeniul public al municipiului Curtea de Argeş, respectiv este cuprins în parcul denumit „San Nicoară", fiind menţionat în HG nr. 447 din 16 mai 2002.
Referitor la terenul solicitat a fi restituit de la pârâta SC V. SA a constatat că această societate face parte dintre societăţile cu capital privat iar notificarea formulată de către reclamantă trebuia să fie adresată instituţiei publice care a efectuat privatizarea, respectiv A.P.A.P.S. Bucureşti.
Reclamanta şi intervenientele au formulat o cale de atac împotriva deciziei pronunţate de către instanţa de apel pe care au intitulat-o impropriu „apel" când de fapt aceasta era un recurs solicitând obligarea pârâţilor să le restituie terenul în suprafaţă de 2025 mp (1400 mp Primăria Curtea de Argeş şi 625 mp SC V. SA).
Recursul nu este fondat.
Astfel este de reţinut că cererea de recurs intitulată „apel" de către reclamantă şi intervenientă nu este structurată şi nu se arată şi nici nu se dezvoltă nici unul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ.
De menţionat că recursul este o cale ordinară de atac care nu are caracter devolutiv deci verificarea legalităţii hotărârii atacate se poate face numai în raport cu motivele de casare prevăzute de lege (art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ.) sau eventual, în situaţia existentă unor motive de ordine publică [art. 306 alin. (2) C. proc. civ.].
În prezentul recurs susţinerile recurentelor nu pot fi încadrate în nici una din ipotezele menţionate.
Distinct de cele mai înainte arătate urmează a constata că în mod legal şi temeinic instanţelor de fond şi apel au apreciat cu privire la terenul în suprafaţă de 1400 mp că face parte din parcul San Nicoară şi este din domeniul public şi nu poate fi restituit în natură, motiv pentru care s-a procedat la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Referitor la terenul în suprafaţă de 625 mp, instanţele au reţinut de asemenea corect că acesta a intrat în proprietate pârâtei SC V. SA cu ocazia privatizării conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 184/1996 şi actului de cesiune nr. 10/1997, care nu au fost anulate.
Astfel fiind, pentru considerentele mai înainte arătate, urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii C.T.F., G.G. şi I.E. împotriva deciziei nr. 9/A din 23 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 723/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6757/2003. Civil. Litigiu asigurari sociale.... → |
|---|
