ICCJ. Decizia nr. 6928/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6928
Dosar nr. 9317/2003
Şedinţa publică din 9 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 874 din 19 iunie 2003, Tribunalul Harghita a respins acţiunea formulată de reclamantul D.E.E. împotriva pârâţilor Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, SC F.A. SA şi Consiliul Local al Municipiului Miercurea Ciuc.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin acţiunea promovată, reclamantul a chemat în judecată pe pârâţi solicitând constatarea nulităţii absolute a titlului în baza căruia a fost înscris dreptul de proprietate al Statului Român în C.F. 4309 Jigodin, sub nr. top. 2691/1, în suprafaţă de 540 mp şi sub nr. top. 2690/1 în suprafaţă de 1887 mp, în baza Decretului nr. 221/1962 şi constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate al pârâtei SC F.A. SA asupra parcelelor cu nr. top. 2690/1/1, identic cu parcela cu nr. cad. 1008, în suprafaţă de 100 mp şi cu nr. top. 2690/1/2, identic cu parcela cu nr. cad. 1009, în suprafaţă de 152 mp, transcrise în C.F. 476/N Miercurea Ciuc. A mai solicitat rectificarea intabulărilor făcute în C.F., în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român şi a drepturilor subsecvente, întemeiate sau izvorâte din dreptul de proprietate al statului, dispunându-se reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea defunctei B.D. şi obligarea pârâţilor la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra acestui imobil.
Reclamantul şi-a dovedit calitatea de moştenitor al defunctei B.D., conform certificatului de moştenitor nr. 64 din 16 iulie 2001. Imobilul în litigiu, proprietatea defunctei, a fost expropriat în baza Decretului nr. 221/1962, în scop de utilitate publică, defuncta primind în schimbul imobilului expropriat un alt imobil, cu nr. top. 3183/42.
Mai reţine tribunalul că acţiunea nu este admisibilă deoarece, prin utilizarea sintagmei generice de „imobile expropriate", legiuitorul a avut în vedere toate exproprierile făcute în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, indiferent de calificarea titlului în temeiul căruia acestea au fost expropriate.
Din Decretul Consiliului de Stat precum şi din expertiza efectuată a rezultat că exproprierea terenului din litigiu s-a făcut în scop de utilitate publică, dar fără să se plătească vreo despăgubire pentru proprietar. Pe teren s-au şi realizat investiţiile proiectate iar din încheierea notarială aflată la dosar a rezultat că defuncta B.D. a primit un alt imobil cu nr. top. 3183/42.
În condiţiile în care legea nu face deosebire între exproprieri, concluzionează instanţa de fond, reclamantul va trebui să procedeze conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, pentru a obţine reparaţiile pentru terenul expropriat chiar şi nelegal de la antecesorul său.
Împotriva hotărârii tribunalului a declarat apel reclamantul D.E.E.
Prin Decizia civilă nr. 127 A din 2 octombrie 2003, Curtea de Apel Târgu-Mureş a respins ca nefondat apelul reţinând că instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt ce a rezultat din probele administrate în cauză şi a aplicat corespunzător prevederile legale.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Târgu-Mureş a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamantul D.E.E.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul a arătat că hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, şi anume a prev. art. 1, art. 480, art. 481, art. 475 şi art. 653 C. civ., art. 17, art. 20, art. 27, art. 31, art. 34 şi urm. din Decretul-lege nr. 115/1938, art. 6 din Legea nr. 213/1998, art. 2 alin. (1) lit. e) şi h) şi alin. (2), art. 7 alin. (1), art. 9 alin. (1), art. 10, art. 46 alin. (2) şi art. 47 din Legea nr. 10/2001.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul arată că nu se poate stabili dacă exproprierea s-a realizat pentru o cauză de utilitate publică, deoarece Decretul nr. 221/1962 nu a fost publicat în Monitorul Oficial. Mai arată că în anul 1962, exproprierea era prevăzută doar de art. 481 C. civ. deoarece Constituţia din 1952 nu prevedea instituţia exproprierii, situaţie în care preluarea imobilului trebuia efectuată numai cu acordarea de despăgubiri.
Analizând recursul declarat, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele motive:
Prin Decizia atacată s-a menţinut soluţia respingerii acţiunii, pronunţată de instanţa de fond, cu motivarea că reclamantul trebuie să procedeze conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, deşi cererea de chemare în judecată este întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 480, art. 481 şi art. 475 C. civ. dar şi pe dispoziţiile art. 2, art. 7 alin. (1), art. 9 alin. (1), art. 10, art. 46 alin. (2) şi (4) şi art. 47 din Legea nr. 10/2001. Atât în fapt cât şi în drept, motivarea cuprinde elemente specifice unei acţiuni în revendicare dar şi elemente specifice unei acţiuni născute din aplicarea Legii nr. 10/2001 deoarece reclamantul arată că a notificat unitatea deţinătoare dar cererea nu i-a fost soluţionată până în prezent.
Aceleaşi elemente se regăsesc şi în cuprinsul cererii de declarare a apelului.
Se constată, aşadar, că faţă de motivarea cererii, faţă de temeiurile juridice invocate de reclamant şi faţă de modul în care aceasta a înţeles să-şi conceapă susţinerile în faţa instanţei, nici tribunalul şi nici curtea de apel nu au fixat cadrul procesual în limitele căruia judecata ar fi trebuit să aibă loc. Este adevărat că o anume situaţie de fapt expusă şi probată trebuie calificată juridic de instanţele de judecată, lămurirea şi explicarea obiectului procesului presupunând stabilirea tuturor instituţiilor şi regulilor juridice aplicabile. În acelaşi timp însă, calificarea juridică a unei situaţii de fapt date nu poate fi făcută cu încălcarea principiului disponibilităţii, schimbându-se astfel total obiectul şi temeiul juridic al acţiunii.
În cauza de faţă, în condiţiile în care instanţa de fond şi cea de apel nu au soluţionat procesul în raport de conţinutul complex al cererii de chemare în judecată, în funcţie de care urma a se aplica normele legale şi instituţiile juridice, Înalta Curte constată că hotărârile au fost date prin încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente, se va admite recursul declarat de reclamantul D.E.E. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 313 C. proc. civ., va fi casată Decizia recurată, şi se va trimite cauza pentru rejudecarea apelului aceleiaşi curţi de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul D.E.E. împotriva deciziei civile nr. 127 A din 2 octombrie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, pe care o casează.
Trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea cererii de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6932/2003. Civil. Legea nr.10/2001 anulare disp... | ICCJ. Decizia nr. 6883/2003. Civil. Reînregistrare partid. Recurs → |
|---|
