ICCJ. Decizia nr. 7049/2003. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7049
Dosar nr. 3356/2003
Şedinţa publică din 14 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 30 aprilie 2002 reclamantul V.A.I. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună restituirea în natură a terenului situat în Bucureşti, în suprafaţă de 210 mp.
În motivarea cererii reclamantul a arătat, că este unicul moştenitor al E.C., proprietara imobilului în litigiu trecut în proprietatea statului fără titlu, în baza Decretului nr. 92/1950, naţionalizarea fiind făcută greşit pe numele de C.E. Construcţia existentă la data naţionalizării a fost demolată ulterior, iar terenul a rămas liber.
În drept reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi art. 480 C. civ.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 1359 din 12 septembrie 2002 a admis în parte acţiunea şi l-a obligat pe pârât să restituie reclamantului 88,50 mp teren situat în Bucureşti, identificat în expertiza efectuată de expert F.M. ca fiind suprafaţa S1cu următoarele vecinătăţii: la N-domeniul public (trotuar) pe o lungime de 10,25 m; la S-domeniu public (trotuar); la E-domeniu public (trotuar) şi la V–domeniu privat al Primăria Municipiului Bucureşti spaţiu verde pe o lungime de 20,83 m conform anexei nr. 8 la acest raport de expertiză.
Tribunalul a reţinut, că titlul statului nu este valabil, întrucât Decretul nr. 92/1950 în baza căruia s-a făcut naţionalizarea, încalcă dispoziţiile Constituţiei din 1948 şi că, la poziţia nr. 1329 din lista anexă la decret figurează numele C.E. şi nu E.C. proprietara imobilului situaţie în care actul de naţionalizare nu produce efecte juridice. Pe baza expertizei efectuate în cauză, a stabilit că suprafaţa de 88,50 mp este teren liber, spaţiu verde neconstruit, dispunând restituirea în natură potrivit prevederilor art. 9 şi art. 10 din Legea nr. 10/2001.
Soluţia tribunalului a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care, prin Decizia nr. 41 pronunţată la 5 februarie 2003, a respins ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Municipiului Bucureşti prin Primarul General.
Împotriva deciziei pârâtul a declarat recurs şi a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând că aceasta este nelegală şi netemeinică, întrucât Decretul nr. 92/1950 nu contravenea dispoziţiilor Constituţiei din 1948, ci, a fost un act normativ special care făcea parte din regimul legal existent în ţară la vremea respectivă, în anexa la decret fiind strecurată o eroare materială cu privind numele proprietarului. A mai susţinut, că la data naţionalizării autoarea reclamantului deţinea mai multe apartamente, care erau închiriate, ceea ce făcea posibilă încadrarea în art. 1 din Decretul nr. 92/1950.
Recursul este nefondat.
În mod corect s-a reţinut de către instanţă, pe baza probelor administrate în cauză, că imobilul compus din 210 mp teren şi construcţie a fost naţionalizat pe numele de C.E., deşi acesta era proprietatea E.C. conform actului dotal autentificat sub nr. 9508 din 10 octombrie 1907 de Tribunalul Ilfov, Secţia notariat
Prin urmare acest imobil a fost preluat în proprietatea statului fără titlu valabil.
Cum expertiza topografică efectuată în cauză, a stabilit, că în prezent este liberă doar suprafaţa de 88,50 mp, soluţia pronunţată de tribunal şi menţinută de curtea de apel, de restituire în natură a suprafeţei respective se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001 fiind legală şi temeinică.
Nici motivul invocat de recurentă referitor la existenţa unei erori materiale privind numele persoanei de la care s-a naţionalizat imobilul, nu poate fi reţinut, întrucât pe de o parte, din anexa la Decretul nr. 92/1950 rezultă doar că imobilul s-a naţionalizat de la C.E., iar pe de altă parte, nu s-a probat existenţa vreunei erori materiale.
Faţă de cele menţionate, motivele de recurs invocate de pârât sunt neîntemeiate şi nu pot fi reţinute.
În consecinţă recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 41 din 5 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7078/2003. Civil. LG. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6840/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
