ICCJ. Decizia nr. 715/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 715
Dosar nr.2379 /2003
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 13 mai 2002 la Tribunalul Prahova, completată, reclamantul T.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii R.E. şi primarul oraşului Buşteni anularea dispoziţiei nr. 87/9 aprilie 2002 emisă de primar prin care primei pârâte i s-a restituit în natură imobilul din Buşteni. În contradictoriu cu pârâta R.E. s-a cerut contravaloarea lucrărilor de construcţie efectuate de reclamant, în calitate de chiriaş, asupra imobilului ocupat cu familia din anul 1981.
Prin întâmpinare, Primăria Buşteni a solicitat respingerea acţiunii, pentru lipsa calităţii procesual active a reclamantului, învederând că prin Decizia atacată, pârâtei R.i s-a restituit corpul B al imobilului.
Şi pârâta R.E. prin întâmpinare, a formulat aceleaşi apărări, arătând în plus că despăgubirile solicitate de reclamant trebuie plătite de stat.
Prin sentinţa civilă nr. 454/25 septembrie 2002 Tribunalul Prahova a admis excepţia ridicată cu privire la anularea dispoziţiei primarului. În baza art. 165 C. proc. civ. a disjuns capătul de cerere al acţiunii privind contravaloarea îmbunătăţirilor solicitate de reclamant, care a dispus să fie judecat în primă instanţă la Judecătoria Sinaia.
Apelul împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia civilă nr. 47/11.3.2003 a Curţii de apel Ploieşti.
În motivarea soluţiei dale, instanţa de apel a reţinut că în reglementarea Legii nr. 10/2001, dreptul de a ataca Decizia emisă de primar aparţine doar persoanei îndreptăţite, chiriaşul având dreptul însă, potrivit art. 49 din lege, la o despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilului.
Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs succesorii în drepturi ai reclamantului.
Se susţine în esenţă, prin invocarea art. 304 pct. 9, 10 şi 11 C. proc. civ.că au calitatea de a ataca Decizia atâta timp cât faţă de îmbunătăţirile substanţiale aduse imobilului acesta a devenit practic alt bun în raport cu cel care, odată, a aparţinut pârâtei R.
Prin întâmpinare, Primăria Buşteni a solicitat respingerea recursului.
Pe parcursul procesului, pârâta R.E. a decedat, moştenitorul său înţelegând să continue procesul.
Recursul nu este fondat şi va fi respins pentru considerentele care urmează:
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Iar conform pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., casarea se poate cere când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat de la 2 mai 2001, astfel încât nu mai putea fi invocat în prezentul litigiu.
Recurenţii au susţinut că Decizia Curţii de apel a fost pronunţată cu încălcarea Legii nr. 10/2001, respectiv cu ignorarea unor mijloace de probă administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Nici una dintre aceste critici nu este fondată.
Folosind ca argumente prevederile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, instanţa de apel a reţinut că în această reglementare specială, drepturile chiriaşului sunt apărate prin mai multe dispoziţii, el având dreptul la continuarea raporturilor de locaţiune, dreptul de a fi despăgubit pentru îmbunătăţirile aduse imobilului s.a.m.d.
Acest raţionament este corect. Însăşi natura raporturilor de locaţiune – transmiterea dreptului de folosinţă – determină calitatea chiriaşului de terţ faţă de actele de dispoziţie cu privire la imobil.
Ca atare, corect a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual active a chiriaşului de a ataca actul de dispoziţie emis de primar în executarea Legii nr. 10/2001.
Cum dreptul de a fi despăgubit al chiriaşului formează obiect al unui alt litigiu, pe rolul instanţelor judecătoreşti, acesta nu are a se plânge de încălcarea drepturilor de folosinţă prin Decizia atacată.
Pentru aceste considerente, recursul declarat urmează a fi respins conform art. 312 C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii T.V. şi T.F. împotriva deciziei nr. 47 din 11 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti,secţia civilă. Obligă recurenţii – reclamanţi la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul R.R.P.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi30 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 711/2003. Civil. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 700/2003. Civil → |
|---|
