ICCJ. Decizia nr. 7310/2003. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7310
Dosar nr. 10007/2003
Şedinţa publică din 29 septembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 26 iunie 1996, sub nr. 8488, reclamantele S.R.M. şi B.I.A. (născută S.), au solicitat în contradictoriu cu pârâta Consiliul local al comunei Cristian, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că, din eroare, antecesorii reclamanţilor (S.R. şi S.M. ) au fost deposedaţi de imobilul situat în comuna Cristian, compus din casă de piatră şi curte, înscris în C.F. Cristian, şi să se dispună obligarea pârâtei la restituirea imobilului în litigiu, cu restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că, antecesorul M.S. a fost încorporat în Armata Română şi nu în cea germană, iar R.S. a fost casnică, ceea ce nu atrăgea incidenţa Legii nr. 187/1945 a reformei agrare.
Prin sentinţa civilă nr. 11983 din 30 octombrie 1996 Judecătoria Braşov a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, dosarul primind nr. de înregistrare nr. 659/1997.
La termenul de judecată din 3 iulie 1997 reclamantele au arătat că înţeleg să se judece şi cu pârâtele SA A.Z.R. Cristian şi comuna Cristian prin Primar.
Tribunalul Braşov, prin sentinţa civilă nr. 1825 din 13 iulie 1998 a admis acţiunea reclamantelor, şi a dispus retrocedarea imobilului în litigiu, cu motivarea că, raportat la situaţia militară a numitului S.M., încorporat în Armata Română, în care a dobândit gradul de „sergent" nu erau aplicabile dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 187/1945 şi a art. 3 lit. c) din Regulamentul de aplicare.
Apelurile declarate de pârâtele Primăria comunei Cristian şi de A.A.Z.R. Cristian, au fost admise, prin Decizia nr. 224/Ap din 4 iunie 1999 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, cauza fiind trimisă Judecătoriei Braşov, spre soluţionare, cu motivarea că acţiunea promovată este o acţiune în constatare, de dezbatere a moştenirii, de rectificare carte funciară şi revendicare, astfel că operează competenţa generală prevăzută de art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele, arătând că tribunalul este competent să soluţioneze acţiunea formulată.
Prin Decizia nr. 444 din 11 februarie 2000, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie – Secţia civilă (denumită aşa la acea dată) a fost admis recursul declarat de reclamantele S.R.M., B.I.A., a casat Decizia atacată şi a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor la aceeaşi instanţă.
Rejudecând apelurile pârâtelor comuna Cristian prin Primar şi A.A.Z.R. Cristian, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, le-a respins prin Decizia nr. 47/Ap din 24 aprilie 2000.
Împotriva acestei hotărâri pârâtele au declarat recurs. Prin Decizia civilă nr. 1464 din 7 martie 2001 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, au fost admise recursurile, s-a casat Decizia şi s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor declarate de pârâte, la aceiaşi instanţă.
Procedând în rejudecare, Curtea de Apel Braşov prin Decizia civilă nr. 105/Ap din 31 martie 2001, a anulat ca insuficient timbrate apelurile declarate de pârâtele Primăria comunei Cristian şi SA A.Z.R. Cristian, reţinând că aceştia nu au achitat taxa judiciară de timbru în sumă de câte 14.822.500 lei, stabilită în raport de valoarea imobilului.
Împotriva menţionatei decizii pârâtele au declarat recurs, criticând instanţa de apel că a interpretat şi aplicat greşit art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, faţă de obiectul acţiunii.
La rândul său pârâta SA A.Z.R. Cristian a criticat soluţia instanţei de fond, pentru că nu a motivat scoaterea sa din cauză, iar instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiilor invocate, ci pe fine de neprimire privitor la timbrare.
Prin Decizia nr. 1296 din 1 aprilie 2003 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, au fost admise recursurile declarate de pârâtele comuna Cristian prin primar şi SC A.Z.R. Cristian, a casat Decizia atacată şi cauza a fost trimisă spre rejudecarea apelurilor formulate de pârâte, aceleiaşi instanţe.
În rejudecare după casare, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia nr. 849 Ap din 27 iunie 2003 a admis în parte apelurile declarate de pârâtele Comuna Cristian prin primar şi SA A.Z.R. Cristian, a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 182/S din 13 iulie 1998 a Tribunalului Braşov, în sensul că a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SA A.Z.R. Cristian, a păstrat restul dispoziţiilor sentinţei apelate şi a respins pretenţiile din ambele apeluri.
A respins excepţia declarării apelului comunei Cristian de către o persoană fără calitate.
S-a reţinut, în motivarea deciziei, că pârâta SA A.Z.R. Cristian, fiind titulara tabulară a dreptului de proprietate asupra unei părţi din imobilul revendicat, are calitate procesuală pasivă.
A apreciat ca nefondată critica apelantei pârâte comuna Cristian prin primar, vizând greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 187/1945, în cauză nefiind incidente prevederile din Legea nr. 33/1994 şi nici cele din Legea nr. 112/1995.
Referitor la calificarea acţiunii, instanţa de apel a constatat că, în cauză nu se dezbate o succesiune, cum greşit se susţine, ci acest capăt de cerere, se înscrie în formularea logică a acţiunii care justifică calitatea procesuală a reclamanţilor, ca succesoare în drepturi a foştilor proprietari tabulari, deposedaţi abuziv de imobilul în litigiu.
A mai reţinut că, exproprierea s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 187/1945, întrucât antecesorul reclamantelor, nu a făcut parte din armata germană şi nu în mod întâmplător statul a dispus prin Decretul nr. 81/1954 restituirea imobilelor către etnicii germani.
Împotriva deciziei dată în apel, au declarat recurs Comuna Cristian prin primar şi SA A.Z.R. Cristian.
Motivele de recurs, prin conţinutul expunerii criticilor, au fost încadrate în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. şi reiterează motivele de apel cu privire la: soluţionarea greşită a excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive în ceea ce priveşte pe pârâta Comuna Cristian prin primar; inadmisibilitatea acţiunii în considerarea faptului că, în acest cadru procesual nu se putea efectua o dezbatere succesorală; faptul că imobilul în litigiu nu a fost preluat abuziv şi reţinând existenţa calităţii procesuale pasive a pârâtei SA A.Z.R. Cristian, judecata nu s-a purtat în contradictoriu cu aceasta, astfel că soluţia legală nu putea fi decât trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursurile sunt nefondate.
Legitimarea procesuală presupune cu necesitate existenţa unui drept subiectiv, rezultat al stabilirii unui raport juridic de drept substanţial.
Legitimarea procesuală se raportează la dreptul de a reclama în justiţie şi la obligaţia de a răspunde faţă de pretenţiile formulate prin cererea de chemare în judecată.
În speţă, pârâta SA A.Z.R. Cristian, deţine un drept de proprietate asupra unei părţi din imobilul înscris în C.F. Cristian, drept dobândit conform Legii nr. 36/1991 şi intabulat în cartea funciară prin încheierea nr. 13519/1999 C.F.
Fiind titulara dreptului de proprietate asupra unei cote părţi din imobilul revendicat, justifică neîndoielnic calitatea procesuală pasivă, identificându-se astfel cu titularul dreptului contestat şi obligaţia corelativă de a răspunde pretenţiilor formulate prin cererea de chemare în judecată.
Cu toate acestea instanţa de apel, deşi a soluţionat corect problema calităţii procesuale pasive a pârâtei SA A.Z.R. Cristian, nu a instituit nici o obligaţie în sarcina acestei pârâte, păstrând din sentinţa instanţei de fond doar obligaţia copârâtei Primăria comunei Cristian.
Ca urmare, recursul declarat de pârâta SA A.Z.R. Cristian este lipsit de folos practic pentru această pârâtă astfel încât recursul este nefondat.
Nefondată este şi critica pârâtei Comuna Cristian prin primar, vizând inadmisibilitatea acţiunii, în considerarea faptului că, în acest cadru procesual, nu se putea efectua o dezbatere succesorală, reclamantele trebuiau pentru exercitarea dreptului la acţiune să-şi dovedească calitatea de moştenitori ai foştilor proprietari.
Sub acest aspect, în cadrul procesual fixat prin acţiunea introductivă de instanţă, nu a avut loc o dezbatere a succesiunii, ci reclamantele au făcut dovada calităţii de succesoare a antecesorilor lor, respectiv de persoane îndreptăţite la restituirea imobilului preluat abuziv.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile declarate urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de pârâtele comuna Cristian, prin primar, SA A.Z.R. Cristian împotriva deciziei civile nr. 65/Ap din 27 iunie 2003 a Curţii de Apel Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7423/2003. Civil. LEGEA NR.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7014/2003. Civil. LEGEA NR.10/2001. Recurs → |
|---|
