ICCJ. Decizia nr. 7014/2003. Civil. LEGEA NR.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7014
Dosar nr. 9672/2003
Şedinţa publică din 22 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1575 din 17 aprilie 2003, Tribunalul Hunedoara a respins acţiunea formulată de reclamanta B.D., în contradictoriu cu Primăria comunei Zam, Consiliul local Zam şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că restituirea în natură sau prin echivalent se face la cerere, prin notificare, că notificarea, care trebuie formulată în 12 luni de la intrarea în vigoare a legii, va fi comunicată prin executorul judecătoresc şi că necomunicarea notificării prin executorul judecătoresc atrage nulitatea acesteia pentru nerespectarea unei condiţii de formă.
Se reţine că notificarea formulată de reclamantă este nulă, pentru că nu a fost comunicată prin executorul judecătoresc, iar sancţiunea nerespectării termenului de 12 luni pentru înregistrarea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia civilă nr. 396/A din 17 septembrie 2003, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe.
Instanţa de apel a reţinut că reclamantei nu i-a fost contestată calitatea de moştenitoare a fostului proprietar al bunurilor şi nici dreptul de a cere restituirea bunurilor trecute abuziv în proprietatea statului, însă, potrivit art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, notificarea trebuie comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are sediul persoana juridică deţinătoare a imobilului, iar apelanta-reclamantă, încălcând această normă imperativă, nu a adresat notificarea prin executorul judecătoresc.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs reclamanta care, invocând art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., arată, în esenţă, că notificarea a fost formulată în termenul legal, că a cerut să-i fie restituite imobilele de la numerele 242 şi 211 din localitatea Zam, preluate abuziv de la tatăl său prin două hotărâri penale pe care le consideră nelegale şi că este îndreptăţită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.
Arată recurenta, că nu a înaintat notificarea prin executorul judecătoresc, însă cererea sa a ajuns la autoritatea care trebuia să emită dispoziţia, că cererea a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi că formalitatea înaintării notificării prin executorul judecătoresc nu este sancţionată de lege.
D.G.F.P. Hunedoara, pentru Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a formulat întâmpinare, prin care a cerut să se respingă recursul faţă de Statul Român, susţinând că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă, deoarece Statul Român stă în proces numai în situaţiile prevăzute de art. 26 alin. (3) şi art. 31 alin. (7) din Legea nr. 10/2001. Se mai susţine în întâmpinare că reclamanta a pierdut dreptul de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau echivalent, pentru că nu a transmis notificarea prin executorul judecătoresc.
Recursul va fi admis, pentru următoarele considerente.
Criticile formulate de recurentă fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar dispoziţiile acestui text sunt incidente în cauză.
Greşit prin sentinţa instanţei de fond, păstrată de instanţa de apel, s-a respins acţiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu toţi pârâţii, fără a se intra în cercetarea fondului, reţinându-se că notificarea este nulă, deoarece nu a fost comunicată prin executorul judecătoresc şi că nerespectarea termenului legal pentru înregistrarea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001 (art. 22 din legea republicată) persoana care urmăreşte restituirea în natură sau prin echivalent a unui imobil preluat abuziv trebuie să notifice persoana juridică deţinătoare a bunului în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii.
Notificarea care, conform art. 21 alin. (3) din lege, se comunică prin executorul judecătoresc, constituie modalitatea de exercitare de către persoana îndreptăţită a drepturilor recunoscute de lege şi face dovada respectării termenului prevăzut de lege pentru valorificarea dreptului la reparaţie în faţa oricărei autorităţi, persoane fizice sau juridice [art. 21 alin. (4)]
Prin lege, nu este stabilită vreo sancţiune pentru nerespectarea obligaţiei de comunicare a notificării prin executorul judecătoresc.
De aceea, greşit prin hotărârile atacate s-a reţinut că cererea formulată de recurenta-reclamantă este nulă, pentru că nu a fost transmisă prin executorul judecătoresc şi că reclamanta nu a respectat termenul prevăzut de lege pentru formularea notificării.
Cu actele depuse la dosar s-a făcut dovada că cererea formulată de reclamantă a fost înregistrată la Primăria comunei Zam, la data de 10 august 2001, la nr. 336.
Existând dovada certă că persoana îndreptăţită (recurenta) s-a adresat primăriei în termenul prevăzut de lege, în raport cu destinatarul, cererea produce toate efectele, iar instanţa de fond şi cea de apel, faţă de refuzul persoanei juridice notificate de a-i acorda reclamantei măsuri reparatorii, trebuiau să se pronunţe asupra dreptului acesteia, stabilind totodată care dinte cei trei pârâţi are obligaţia să acorde măsurile reparatorii, în raport de prevederile art. 20 şi urm. din Legea nr. 10/2001 (art. 21 şi urm. din legea republicată).
Soluţia respingerii acţiunii, pentru faptul netrimiterii notificării prin executorul judecătoresc fiind nelegală, se va admite recursul declarat de reclamantă, vor fi casate hotărârile recurate şi, pentru că instanţa de fond şi cea de apel au soluţionat procesul fără să intre în cercetarea fondului, conform art. 312 alin. (5) şi art. 297 C. proc. civ., se va trimite cauza, spre rejudecare, instanţei de fond.
Cu ocazia rejudecării, se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta B.D. împotriva sentinţei civile nr. 1575 din 17 aprilie 2003 a Tribunalului Hunedoara şi deciziei civile nr. 396/A din 17 septembrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, pe care le casează.
Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7310/2003. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6954/2003. Civil. Dizolvare federaţie,... → |
|---|
