ICCJ. Decizia nr. 980/2003. Civil. Legea nr.10/2001 anulare dispozitie; restituire în natura. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 980
Dosar nr. 834/2003
Şedinţa publică din 9 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
La 8 ianuarie 2002, O.S. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 29 din 4 decembrie 2001 emisă de Primarul comunei Parva, judeţul Bistriţa Năsăud, prin care acesta, invocând prevederile Legii nr. 1/2000, a respins notificarea ce avea ca obiect restituirea în natură a terenului înscris în C.F. Parva, cu nr. top 72/3 şi 72/4, în suprafaţă totală de 4612 mp, din care el a solicitat ½ parte, anume 2306 mp.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că temeiurile de drept invocate în dispoziţia primarului nu pot fi acceptate, întrucât contestatorul a urmat procedura prevăzută în Legea nr. 1/2000, dar nu a obţinut restituirea terenurilor solicitate.
Înregistrată iniţial la Judecătoria Năsăud, această instanţă a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei, întemeiată pe prevederile Legii 10/2001, în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud.
Această din urmă instanţă, prin sentinţa civilă nr. 444 din 18 septembrie 2002, a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de O.S. împotriva dispoziţiei nr. 29 din 4 decembrie 2001 emisă de Primarul comunei Parva.
În justificarea soluţiei, instanţa a învederat că terenul pretins, solicitat de contestator şi în temeiul Legii nr. 18/1991, este ocupat de construcţii, a fost preluat de stat prin expropriere şi contestatorului i se cuvin despăgubiri în baza art. 40 din Legea nr. 1/2000, motiv pentru care s-a dispus înscrierea acestuia în tabelul cuprinzând persoanele fizice care solicită despăgubiri pentru terenurile agricole ce nu se pot restitui.
Aşa fiind, situaţia juridică a terenului a fost rezolvată definitiv şi contestatorul nu poate obţine restituirea în natură şi nici măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de contestator împotriva sentinţei a fost respins de Curtea de Apel Cluj ca nefondat prin Decizia civilă nr. 1 din 13 ianuarie 2003.
Instanţa de control judiciar a înlăturat criticile formulate în apel, reţinând că terenul a fost solicitat de contestator, care a urmat procedura specială reglementată prin Legea fondului funciar şi a introdus plângere în instanţă, ce a format obiectul dosarului nr. 2028/2001 al Judecătoriei Năsăud, soluţionat prin respingerea plângerii, instanţa stabilind că s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în privinţa terenului din C.F. Parva, prin acordarea de despăgubiri contestatorului apelant şi includerea lui în tabelul întocmit în acest scop.
Contestatorul a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, susţinând că această hotărâre, ca şi sentinţa civilă nr. 444/2002 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, sunt nelegale.
Recurentul solicită instanţei verificarea modului de soluţionare a cererii sale nr. 198/1998 pentru reconstituirea dreptului de proprietate şi stabilirea adevărului privind terenul înscris în C.F. Parva, reproşând instanţei de apel că nu a expus în hotărâre motivele pe care îşi fundamentează soluţia. Mai arată că cererea introdusă în instanţă pentru teren, întemeiată pe prevederile Legii nr. 18/1991, a fost respinsă şi, faţă de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, ulterior adoptate, recurentul a renunţat la acel litigiu şi a pretins terenul bazat pe reglementările cuprinse în Legea nr. 10/2001.
Recursul nu este fondat.
Anterior declanşării prezentului litigiu, recurentul a solicitat la 3 aprilie 1998, prin cererea înregistrată cu numărul 198, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetaţie forestieră înscris în C.F. Parva şi a terenului de 0,46 ha din C.F. Parva, acesta din urmă situat în incinta minei de caolin din localitate.
Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 a hotărât la 25 mai 2000 trecerea recurentului în anexa nr. 40 pentru despăgubiri, în care figurează la poziţia nr. 4.
Ulterior, la 26 iunie 2001, recurentul s-a adresat Judecătoriei Năsăud cu plângere în temeiul Legii nr. 18/1991 şi a cerut reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor înscrise în C.F. Parva şi punerea în posesie privind aceste terenuri, iar în anul 2002 a mai introdus o acţiune la Tribunalul Bistriţa-Năsăud tot privitor la terenul înscris în C.F. Parva, întemeiată de asemenea pe legea fondului funciar.
Demersurile întreprinse nu au fost finalizate şi la 13 octombrie 2001 recurentul a declanşat procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, prin trimiterea notificării la intimata Primăria comunei Parva, pentru restituirea în natură a terenului înscris în C.F. Parva.
Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, este, în principiu, o lege cu caracter reparator general, fiind de remarcat că legiuitorul a dorit să excludă din domeniul de aplicare a acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, şi prin Legea nr. 1/2000, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere. Este ceea ce prevede în mod expres dispoziţia înscrisă în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Întrucât obiectul cererii de restituire îl constituie un teren agricol de natura celor enumerate în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pentru care recurentul a depus diligenţe în a-l obţine, dar nu a finalizat procedurile speciale ale Legii nr. 18/1991 şi Legii 1/2000, iar în această situaţie Legea nr. 10/2001 nu poate avea un caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparator în domeniul imobiliar, urmează a reţine ca neîntemeiată critica recurentului privind incidenţa în cauză a prevederilor Legii nr. 10/2001.
În această fază a judecării cauzei şi pentru considerentul expus mai sus, instanţa nu are abilitarea de a verifica modul de soluţionare a cererii recurentului formulată la comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 privind terenul înscris în C.F. Parva, cerere care a format obiectul altui litigiu, şi se apreciază că instanţa de apel a adus argumente suficiente în sprijinul soluţiei adoptate.
Recursul declarat de contestator, fiind nefondat, urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul O.S. împotriva deciziei nr. 1 din 13 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1208/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 971/2003. Civil. Revendicare. Recurs în anulare → |
|---|
