ICCJ. Decizia nr. 971/2003. Civil. Revendicare. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 971
Dosar nr. 3866/2003
Şedinţa publică din 9 februarie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 7481 din 14 iunie 2001, pronunţată de Judecătoria Braşov a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţii C.E.F. şi C.G. împotriva pârâţilor Statul Român, reprezentat de Municipiul Braşov, prin primar, SC R. SRL Braşov, D.G. şi P.A., a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de SC R. SRL Braşov, a fost admise cererile de intervenţie formulate de intervenienţii T.M., T.D., C.A., P.A. şi D.G., s-a constatat că intervenienta C.A. a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 7 al imobilului situat în Braşov, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 21520 din 28 ianuarie 1997, încheiat cu SC R. SRL Braşov, că antecesoarea intervenientului T.D., respectiv T.M. a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.4, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 20657 din 4 noiembrie 1996, că intervenientul D.G. a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 6, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 21002 din 11 decembrie 1996 şi că intervenienta P.A. a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 8, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 20048 din 29 august 1996.
Apelul declarat de reclamanţi a fost admis, prin Decizia nr. 415/A din 16 aprilie 2002, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia civilă, a fost schimbată în parte sentinţa în sensul că a fost admisă parţial acţiunea, a fost constatată nevalabilitatea titlului prin care Statul Român şi-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Braşov, s-a constatat că reclamanţii sunt moştenitorii defunctei C.E., a fost constatată nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 20048 din 29 august 1996 şi nr. 21002 din 11 decembrie 1996, încheiate între SC R. SRL Braşov şi P.A., respectiv D.G., au fost respinse cererile de intervenţie formulate de aceşti doi cumpărători, au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a fost respinsă cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta F.A.
Prin Decizia nr. 740/R din 11 iulie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, au fost respinse recursurile declarate de SC R. SRL Braşov, P.A. şi D.G., împotriva deciziei tribunalului.
Împotriva deciziilor pronunţate de tribunal şi de curtea de apel a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susţinând în esenţă că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond şi că sunt vădit netemeinice, deoarece, la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, imobilul figura în cartea funciară în proprietatea statului, iar pârâţii P.A. şi D.G. au cumpărat apartamentele pe care le deţineau în calitate de chiriaşi, cu respectarea dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995.
Prin recursul în anulare s-a mai susţinut că în privinţa acestor două contracte de vânzare-cumpărare nu sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. (6) din HG nr. 11/1997, intrate în vigoare după încheierea contractelor şi că prezumţia de bună credinţă a cumpărătorilor P.A. şi D.G. nu a fost răsturnată, situaţie în care se impune respingerea capătului de cerere privind constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare nr. 20048 din 29 august 1996 şi nr. 21002 din 11 decembrie 1996.
Recursul în anulare este nefondat.
Acţiunea în revendicare a imobilului situat în Braşov, a fost înregistrată la Judecătoria Braşov la data de 28 ianuarie 1994 şi a format obiectul dosarului nr. 1536/1994.
La fila 102 a acelui dosar se află cererea de intervenţie accesorie formulată de P.A., cerere înregistrată la 10 martie 1995, iar la fila 156 se află cererea de intervenţie accesorie înregistrată la data de 17 mai 1995, de către intervenientul D.G.
Deşi aveau deci cunoştinţă de existenţa acţiunii în revendicare, pârâţii D.G. şi P.A. au încheiat contractele de vânzare-cumpărare la data de 11 decembrie 1996 şi, respectiv 29 august 1996, pe parcursul procesului.
În atare situaţie, prezumţia de bună credinţă a cumpărătorilor a fost răsturnată, fiind evidentă reaua credinţă a acestora la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare.
În consecinţă, recursul în anulare urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 740 / R din 11 iulie 2002 a Curţii de Apel Braşov , precum şi a deciziei civile nr. 415/A din 16 aprilie 2002 a Tribunalului Braşov, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 980/2003. Civil. Legea nr.10/2001 anulare dispo... | ICCJ. Decizia nr. 922/2003. Civil. LG. 10/2001. Recurs → |
|---|
