ICCJ. Decizia nr. 998/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 998
Dosar nr. 10728/1/2003
Nr. vechi 2904/2003
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Brăila, secţia civilă, la 30 septembrie 2002, reclamantul M.E. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Brăila, solicitând anularea dispoziţiei nr. 3929 din 11 iunie 2002, emisă de acesta, prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în Brăila.
În motivarea contestaţiei, reclamantul a susţinut că imobilul situat la adresa menţionată s-a aflat în administrarea Direcţiei Serviciilor Publice Brăila până la 9 iulie 2001, când, urmare a dispoziţiei nr. 545 din 18 mai 2001, emise de Primarul Municipiului Brăila, a fost restituit numitelor G.V. şi F.M.
Reclamantul a arătat că era legal să i se reţină calitatea de moştenitor în raport cu proprietarul iniţial, A.C. şi nu să se considere că a renunţat la moştenirea acestuia.
Tribunalul Brăila, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 491 pronunţată la 17 decembrie 2002, a admis contestaţia şi a anulat dispoziţia nr. 3929 din 11 iunie 2002 a Primarului Municipiului Brăila, constatând că reclamantul M.E. are un drept de proprietate în cote părţi ideale asupra imobilului situat în Brăila, alături de numitele G.V. şi F.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că Decizia Primarului Municipiului Brăila nr. 3929 din 11 iunie 2002 este nelegală, deoarece reclamantul are vocaţie succesorală şi nu se poate considera că la data de 8 august 1978 când s-a emis certificatul de moştenitor nr. 788-963/1978 de fostul notariat de Stat Brăila, autorul său, C.P.D., a renunţat la succesiunea părinţilor săi, cu acea ocazie constatându-se că de pe urma defuncţilor C.A. şi D. nu au rămas bunuri imobile, ci dreptul de concesiune asupra unui loc de veci.
S-a apreciat că din dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 rezultă că succesibilii care, după data de 6 martie 1945 nu au acceptat moştenirea, sunt repuşi de drept, în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul acestei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prima instanţă a reţinut că reclamantul a formulat cerere de restituire în conformitate cu dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (2), (3) şi (4), persoana juridică notificată avea obligaţia de a-i comunica datele cu privire la persoana ce deţine imobilul solicitat.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel pârâta Primăria Municipiului Brăila, criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în condiţiile în care imobilul în litigiu fusese anterior retrocedat altor persoane îndreptăţite, iar pe de altă parte, autorul contestatorului a renunţat expres la succesiunea lui C.D. şi C.A., foştii proprietari.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 41 pronunţată la 17 martie 2003, a admis apelul pârâtei şi a schimbat sentinţa Tribunalului Brăila, în sensul că a respins ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul M.E.
Prin considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că imobilul în litigiu, situat în Brăila, a fost proprietatea defuncţilor C.A. şi C.D. şi că, potrivit certificatului de moştenitor nr. 788+963/4 august 1978, moştenitorii celor doi defuncţi sunt F.M. şi M.L., în timp ce C.P.D., tatăl contestatorului a renunţat la succesiune.
S-a apreciat, pe cale de consecinţă, că reclamantul nu are vocaţie succesorală şi ca atare nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, legiuitorul înţelegând să restrângă astfel sfera persoanelor îndreptăţite să beneficieze de acordarea măsurilor reparatorii, prin eliminarea succesibililor care au renunţat expres la moştenire.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs reclamantul M.E., la 23 mai 2003, criticând-o ca nelegală şi neteminică pentru motivele prev. de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, reclamantul a susţinut că renunţarea autorului său, C.P.D., la dreptul de folosinţă (concesiune) cu privire la un loc de veci nu poate împieta asupra drepturilor succesorale propriu-zise, ce i se cuvin din moştenirea fostului proprietar, C.A.
Totodată recurentul a arătat că trebuie inclus în categoriile vizate de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, intenţia legiuitorului nefiind aceea de a restrânge sfera persoanelor care pot beneficia de prevederile ei, în condiţiile în care aceasta este o lege de reparaţie cu caracter general.
Intimata Primăria Municipiului Brăila prin Primar, a formulat la 17 mai 2004 întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că recurentul nu are calitate de persoană îndreptăţită să solicite restituirea în natură a imobilului, întrucât autorul său nu a acceptat în termenul legal succesiunea defunctului C.A.
La dosar au depus petiţie la 31 mai 2004, numitele G.V. şi F.M., arătând că pe rolul Judecătoriei Brăila se află dosarul 2886/2004, având ca obiect cererea de anulare a certificatului de calitate nr. 761/2001 emis reclamantului din prezenta cauză spre a-i servi în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Recurentul a depus la dosar copiile sentinţei civile nr. 6446 din 22 decembrie 2004 pronunţată de Judecătoria Brăila şi a deciziei civile nr. 686/A din 14 iunie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, definitivă şi irevocabilă, prin această din urmă hotărâre fiind admis apelul reclamantului M.E. (împotriva sentinţei civile nr. 6446 din 22 decembrie 2004 a Judecătoriei Brăila) în sensul admiterii capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. 788+963/1978 eliberat de Notariatul de Stat Brăila, şi anume a menţiunii că C.P.D., F.M. şi M.L. sunt renunţători în ceea ce priveşte succesiunea lui C.A.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, raportat la criticile formulate de reclamant, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să aprecieze că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Aşa cum corect a reţinut prima instanţă, reclamantul are calitatea de persoană îndreptăţită în sensul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, conform art. 4 alin. (3), renunţarea autorului său C.P.D. la succesiunea fostului proprietar al imobilului, C.A., la data de 4 august 1978 (deci după circa 13 ani de la deces) fiind lipsită de efecte juridice, în condiţiile în care renunţarea a vizat doar dreptul de concesiune asupra locului de înmormântare.
Din perspectiva dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, interpretate corect de Tribunalul Brăila reclamantul, în calitate de moştenitor al autorului său C.P.D., poate fi asimilat cu succesibilul care nu şi-a exprimat opţiunea succesorală, fiind repus de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile ce fac obiectul acestei legi.
Cererea de restituire formulată de recurent în conformitate cu dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 are valoarea de acceptare a succesiunii
Motivarea dispoziţiei Primarului Municipiului Brăila de respingere a notificării recurentului în sensul că imobilul a fost retrocedat altor doi moştenitori, numitele G.V. şi F.M., este nelegală, reclamantul fiind îndreptăţit la restituire în egală măsură cu acestea.
Mai mult, Curtea va reţine că, după apariţia la 14 mai 2003 a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, interpretarea dată de instanţa de apel dispoziţiilor art. 4 alin. (3) este exclusă (prin pct. 4.6), cu privire la imobilul în litigiu având loc o dezbatere succesorală finalizată printr-un certificat de moştenitor care a cuprins atât pe moştenitorii acceptanţi, cât şi pe succesibilii renunţători, ambele categorii fiind îndreptăţite la restituire. În acest sens Curtea va aprecia ca fondată critica recurentului întemeiată pe art. 304 pct. 9.
De asemenea, se va avea în vedere că ulterior pronunţării deciziei recurate, prin Decizia civilă nr. 686 A din 14 iunie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că certificatul de moştenitor nr. 788-963/1978 eliberat de Notariatul de Stat Brăila este nul absolut în ceea ce priveşte menţiunea că autorul reclamantului, C.P.D. a renunţat la succesiune lui C.A.
În consecinţă, găsind întemeiate criticile recurentului în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., Curtea va admite recursul şi, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va modifica Decizia nr. 41 din 17 martie 2003 a Curţii de Apel Galaţi în sensul că va respinge apelul declarat de Municipiul Brăila prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 491 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Brăila, pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de M.E. împotriva deciziei nr. 41 din 17 martie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Modifică Decizia în sensul că respinge apelul declarat de Municipiul Brăila prin primar împotriva sentinţei civile nr. 491 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Brăila pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 997/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 999/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
