Expropriere. Decizia nr. 45/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 7021/97/2008*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 45/2013
Ședința publică de la 30 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător D. M.
Grefier M. R.
Ministerul Public a fost reprezentat de domnul procuror V. L. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. împotriva sentinței civile nr. 175/2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 16 mai 2013 care face parte integrantă din prezenta decizie, împreună cu încheierea ulterioară a pronunțării din 23 mai 2013.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 13 octombrie 2008 sub nr._, reclamantele S. E. și G. A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, obligarea pârâtului la plata sumelor de 135.930 euro despăgubiri pentru exproprierea terenului de 1862 mp, identificat cu nr. cadastral 328/2, proprietatea exclusivă a reclamantei S. E. și de 130.350 euro despăgubiri pentru exproprierea terenului de 1323 mp identificat cu nr. cadastral 533/2 proprietatea indiviză a reclamantelor S. E. și G. A., cu cheltuieli de judecată.
In motivare, s-a arătat că reclamanta S. E. este proprietara exclusivă, în baza Legii nr. 18/1991 asupra terenului arabil în suprafață totală de 9.688 mp cu nr. parcelă 1036 din . titlul de proprietate nr._/44 din 4 iunie 2001, emis de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și că ambele reclamante sunt coproprietare, cu titlul de partaj, în baza sentinței civile nr.2479/12.06.2008 a Judecătoriei D., rămasă irevocabilă, asupra parcelei 1033, în suprafață totală de 6.743 mp.
Ambele parcele se află la hotarul comunei H. pe traseul „Construcției variantei de ocolire D.-Orăștie la standard de autostradă”, ce va face parte din viitoarea autostradă Nădlac-Sibiu- București-C..
In anexa 2 la pozițiile 136 și 137 s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere și cu privire la următoarele subparcele aflate pe traseul tronsonului de autostradă amintit și anume: 1) subparcela în suprafață de 1.862 mp cu nr. cadastral 328/2, ce face parte din . totală de 9.688 mp, proprietatea exclusivă a reclamantei S. E., conform titlului de proprietate nr._/44 din 4.06.2001 al Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 cu o despăgubire de 6.145 euro; 2) subparcela de 323 mp coproprietatea reclamantelor, cu nr. cadastral 533/2, ce face parte din . suprafață totală de 6.743 mp arabil, atribuit reclamantelor în indiviziune cu titlul de partaj prin sentința civilă nr. 2479/2008 a Judecătoriei D., s-a propus despăgubiri în sumă de 4.366 euro.
Așa cum rezultă din Anexa II la HG nr. 566/2006, s-a propus o despăgubire derizorie de numai 3,3 Euro/mp, cu care, reclamantele nu au fost de acord întrucât terenurile au fost mult subevaluate, propunându-se despăgubiri cu de zeci de ori mai mici decât cele plătite pentru exproprierile la autostrada Transilvania, pentru terenuri de calitate mai slabă.
Reclamantele au mai arătat că subparcelele ce fac obiectul exproprierii se află în L. Mureșului, zonă extrem de fertilă, limitrofa cu hotarul municipiului D., propice culturilor intensive ecologice, inclusiv legume, ce au asigurată piața de desfacere în municipiul D..
Pe de altă parte, nu s-a ținut seama pentru includerea în cuantumul despăgubirilor, de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, inclusiv daunele conexe aduse reclamantelor în calitate de proprietari.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 6 ianuarie 2009 sub nr._ reclamantele S. E. și G. A. au contestat Hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 96/1 și 97/1 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în contradictoriu cu S. R., prin CNADR SA și Consiliul Local H., solicitând anularea parțială a acestora în ceea ce privește despăgubirile acordate, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea de ședință din 06.03.2009 s-a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._ al Tribunalului Hunedoara.
Prin întâmpinare, pârâtul S. R., prin CNADR a solicitat respingerea acțiunii reclamantelor și a depus în probațiune înscrisurile constând în cereri de acordare despăgubiri, Hotărârile nr. 96/1 și 97/1 din 16.10.2008 și procesele-verbale aferente, documentația topo, raport de evaluare .
Prin întâmpinarea formulată în dosarul conexat, pârâtul S. R. a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local H., precum și excepțiile conexității și litispendenței, care au fost soluționate prin încheierea din 06.03.2009.
Prin sentința civilă nr. 175 din 29 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara a admis în parte atât acțiunea principală formulată împotriva pârâtului S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, cât și acțiunea conexă formulată de aceleași reclamante împotriva aceluiași pârât; a anulat, în parte, Hotărârile nr. 96/1 și 97/1 din 16.10.2008 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 pentru stabilirea despăgubirilor ca urmare a exproprierii terenurilor proprietatea reclamantelor cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate; a obligat pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, să plătească reclamantelor S. E. și G. A. suma de 55.482 lei reprezentând despăgubiri, respectiv, 32.427,5 lei pentru reclamanta S. E. și 23.054,5 lei pentru reclamantele S. E. și G. A. împreună, precum și suma de 9.200 lei cheltuieli de judecată, pentru ambele reclamante; a respins în rest acțiunea principală și acțiunea conexă față de pârâtul Consiliul Local al Comunei H..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, potrivit Anexei nr. 2 la HG nr. 566/2006, la pozițiile nr. 1145 și 1146 figurează terenurile cu nr. cadastral 328/2, proprietatea reclamantei S. E. și nr. 533/2, proprietatea indiviză a aceleiași reclamante și a numiților B. A. și L. S., ca fiind imobile situate pe amplasamentul lucrării variantei de ocolire D.-Orăștie a autostrăzii. Conform sentinței civile nr. 2479/2008 a Judecătoriei D. s-a dispus ieșirea din indiviziune prin formarea de loturi și atribuirea în natură a parcelei nr. 1033 în suprafață de 6743 mp teren arabil situat în tarlaua 36 teren arabil extravilan cuprins în titlul de proprietate nr._/36. Astfel, terenul identificat mai sus a fost atribuit în indiviziune fară a se indica cotele de proprietate reclamantelor S. E. și G. A..
Prin urmare, în baza actului normativ mai sus arătat, pârâtul S. R., prin CNADR SA, a început procedura de expropriere a celor două imobile.
In acest sens, prin Hotărârea nr. 96/1/16.10.2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a dispus exproprierea terenului de 1862 mp, proprietatea reclamantei S. E. și acordarea sumei de 21.674 lei cu titlu de despăgubiri, iar prin Hotărârea nr. 97/1/16.10.2008 a aceleiași Comisii s-a dispus exproprierea terenului de 1323 mp, proprietatea indiviză a reclamantelor S. E. și G. A. și acordarea sumei de 15.400 lei despăgubiri.
Întrucât reclamantele au înțeles să conteste cuantumul despăgubirilor acordate, instanța de fond, la cererea reclamantelor, a dispus efectuarea unor expertize judiciare de specialitate pentru evaluarea prejudiciului produs proprietarilor terenurilor expropriate.
In acest sens, s-au efectuat un raport de evaluare imobiliară întocmit de expert P. T., un raport nou de evaluare imobiliară întocmit de expert B.-T. D., un raport de expertiză topografică întocmit de experții C. Ș. și L. V., și, în fine, un raport de contraexpertiză întocmit de experții C. Ș., T. N. și B. T. D..
Din aceste lucrări de specialitate, raportat la dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, prima instanță a apreciat că cel mai obiectiv raport, având în vedere și pregătirea pluridisciplinară a comisiei de experți, este cel întocmit de experții C. Ș., T. N. și B. T. D., acesta urmând a fi avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate.
Prin urmare, instanța de fond, având în vedere art. 22 și următoarele din Legea nr. 255/2010 a constatat că reclamantele sunt îndreptățite la acordarea de despăgubiri care să acopere prejudiciul real, global și efectiv cauzat prin expropriere.
In acest sens, a reținut din cuprinsul raportului de contraexpertiză mai sus menționat, că parcelele efectiv expropriate sunt identificate sub nr. cadastral A 1033/2, în suprafață de 1329,2 mp, înscrisă în titlul de proprietate nr._/36/2000, aflat în proprietatea indiviză a ambelor proprietare și, respectiv, nr. cadastral A 1036/2, în suprafață de 1869,6 mp, înscrisă în titlul de proprietate nr._/44/2001, emis pe numele reclamantei S. E..
De asemenea, comisia de experți a stabilit că valoarea totală a despăgubirilor cuprinzând valoarea terenului expropriat, folosul de tras, diminuarea valorii celorlalte parcele neexpropriate, taxe notariale, etc. este de 57.465 lei (echivalentul a 13.928 euro). Din această sumă instanța nu va acorda reclamantelor suma de 1983 lei taxe notariale solicitate de reclamante, întrucât potrivit disp. art. 17 din Legea nr. 198/2004 și art. 27 din Legea nr. 255/2010 terenurile expropriate sunt scutite de la plata taxelor notariale și a oricăror taxe datorate statului sau bugetelor locale.
Referitor la pretinse cheltuieli notariale ocazionate cu eventuala achiziționare a altor terenuri asemănătoare de către reclamante, s-a reținut că acestea nu au făcut dovada că ar fi cumpărat alte asemenea terenuri, motiv pentru care prejudiciul solicitat nu e actual sau viitor și sigur, ceea ce nu conferă caracterul cert al acestuia.
Prin urmare, pârâtul datorează reclamantelor despăgubiri totale de 55.482 lei (57.465 -1983) din care: pentru terenul proprietatea exclusivă a reclamantei S. E. se va plăti acesteia suma de 32.427,5 lei, iar pentru terenul proprietatea indiviză a reclamantelor se vor plăti acestora suma de 23.054,5 lei conform art.19 al.6 din Legea nr.255/2010, sume calculate la o valoare de 17,3446 lei/mp, rezultată din raportarea întregii suprafețe expropriate de 3198,8 mp Ia suma globală a despăgubirilor acordate de 55.482 lei.
In ceea ce privește pârâtul Consiliul Local al comunei H., raportat Ia dispozițiile art. 10 din Legea nr. 198/1994 și art. 22 și următoarele din Legea nr. 255/2010, s-a constatat că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă, astfel că acțiunea conexă a reclamantelor a fost respinsă față de acesta.
In ceea ce privește cheltuielile de judecată, conform art. 23 din Legea nr. 255/2010 și art. 274 cod procedură civilă reclamantele au cerut cheltuieli de judecată de 9700 lei, din care se justifică acordarea sumei de 7200 lei reprezentând onorariu de experți și 2000 lei onorariu de avocat. Prin urmare, pârâtul S. R. a fost obligat să plătească reclamantelor și suma de 9200 lei cheltuieli de judecată la fond.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, arătând că instanța de fond, deși a stabilit corect valoarea terenului, a supraevaluat valoarea prejudiciului, prin impunerea unor coeficienți de corecție fară temei legal, respectiv, coeficientul de 80% în sumă de 9916 lei aplicat pentru calcularea daunelor procentuale aferente vânzării forțate a terenului este aplicat arbitrar și fară a se indica actul normativ care impune aplicarea unui asemenea coeficient; daunele pentru diminuarea valorii terenului rămas de 8331 lei, respectiv, pierderea subvenției agricole, întrucât prin această sumă se acoperă de două ori același prejudiciu.
Prin decizia civilă nr. 154 din 11 noiembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia-Secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a respectat dispozițiile legale în materie, stabilind cuantumul despăgubirilor în acord cu prevederile art. 26 din Legea 33/1994.
Instanța de apel a mai reținut că, prin concluziile raportului de contraexpertiză (filele 2-5 dosar fond) efectuat în cauză în conformitate cu prevederile precitate, se arată, distinct, valoarea terenului - valoare stabilită prin metoda comparației directe - de 1,5 euro/mp și valoarea prejudiciului suferit de proprietari - de_ lei, iar cuantumul total este de_ lei, respectiv,_ euro.
Din daunele produse proprietarului stabilite de către experți și acordate de către instanța de fond, pârâtul critică suma de 8331 lei pentru subvenția agricolă și coeficientul de 50 % vânzare forțată de 9915 lei, susținând, în esență, că aceste daune nu se cuvin, întrucât nu au acoperire legală, susțineri ce nu pot fi primite.
In cuprinsul raportului de contraexpertiză experții explică pe larg daunele acordate, justificarea faptică cât și dispozițiile legale care le reglementează.
Instanța de apel a mai constatat că nu poate fi primită critica pârâtului în sensul că pentru același prejudiciu s-au acordat daune diferite, întrucât daunele în sumă fixă pentru diminuarea valorii terenului rămas, în cuantum de 16.161 (filele 28-29 vol. II dosar fond), sunt justificate de majorarea distanței de transport de la parcele la baza de recepție, accesul la parcelă pe ruta ocolitoare, reducerea mărimii parcelei cadastrale, modificarea formei parcelei cadastrale din dreptunghiulară în trapezoidală mică, daune cuantificate în acord cu Legea nr. 18/1994, respectiv, Ordinul MAA 184/1994, și sunt diferite de daunele stabilite ca urmare a micșorării parcelelor sub 3000 mp în sumă de 8331 lei.
Nici critica referitoare la înlăturarea daunei de 50%, în sumă de 4416 lei, ce vizează dauna procentuală referitoare la vânzarea forțată a terenului nu poate fi primită (fila 30 - 4.3.3.) întrucât, contrar celor susținute de către pârât, aceste daune sunt cuprinse în noțiunea de prejudiciu cauzat proprietarului prevăzut expres de dispozițiile art. 26 din Legea 33/1994.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 2 din lege, despăgubirea acordată de către instanță nu poate fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.
Or, în speță, expropriatorul a propus prin hotărârile atacate suma de 3,5 euro/mp, iar valoarea terenurilor stabilită de către comisia de experți la data efectuării raportului de contraexpertiză, 23.03.2011, este de 1,5 euro/mp (fila 30-31 voi. II dosar fond).
Prin urmare, valoarea despăgubirii stabilită de către instanța de fond, în conformitate cu concluziile raportului de contraexpertiză, nu poate fi diminuată, contrar susținerilor pârâtului, altfel s-ar încălca dispozițiile legale sus citate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantele S. E. și Ghedeci A., cât și pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
Recurentele-reclamante S. E. și G. A. au arătat că valoarea despăgubirilor acordate pentru terenul expropriat a fost în mod constant, stabilită de instanțele anterioare, subcuantumul celei acordate de expropriator, nefiind respectate dispozițiile art. 27 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.
Recurentele-reclamante mai arată că, potrivit art. 25 și 26 din același act normativ, la stabilirea despăgubirii trebuie adăugat, la valoarea reală a imobilului, și prejudiciul creat proprietarului prin diminuarea parcelelor rămase după expropriere, pierderea unei recolte, accesul pe rute ocolitoare, majorarea cheltuielilor de transport și efectuarea tuturor lucrărilor agricole, sens în care niciuna dintre instanțe nu a luat în considerare valoarea de bonitate a terenurilor, stabilită de OSPA Hunedoara ca fiind în clasa a III a, cu un total de 56 de puncte, în speță, 3,8 Euro/mp. Raportat la această valoare ar rezulta o sumă de 12.152 Euro, la care ar trebui adăugată suma de 8453 Euro, reprezentând valoarea prejudiciului creat ca urmare a exproprierii, rezultând astfel suma de 22.605 Euro. Aceste sume au fost stabilite de experții numiți de expropriator, dar nu au fost luate în considerare de către instanțe, expertizele în cauză fiind efectuate de experți topografi, care nu au apreciat corect valoarea terenului. Aceste sume, deși favorabile recurentelor-reclamante, nu au fost cerute niciodată, solicitarea acestora privind o despăgubire corectă la un preț al terenului de 3,3 Euro/mp (valoarea stabilită de expropriator), rezultând suma de 10.553 Euro, la care să se adauge și valoarea prejudiciului în cuantum de 8453 Euro, conform art. 25, 26 din Legea nr. 33/1994.
Raportul de expertiză avut în vedere de instanță nu este un raport obiectiv, întrucât prețul de 1,5 Euro/mp este derizoriu și în contradicție cu realitatea pieței imobiliare din zonă. Acest raport este lovit de nulitate, întrucât nu este ștampilat cu parafele celor trei experți care l-au întocmit.
Recurentul-pârât S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a formulat următoarele critici:
Încălcânddispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, instanța de apel în mod greșit a cuprins în valoarea despăgubirilor acordate ca urmare a exproprierii, suma în procent de 50% din valoarea terenului cu titlu de daune reprezentând coeficient de vânzare forțată, în condițiile în care o asemenea noțiune nu se regăsește în lege și reprezintă, în realitate, o nouă despăgubire, acordată distinct de cea prevăzută de actele normative în materie.
În mod greșit instanța de apel a reținut că daunele în sumă fixă acordate pentru diminuarea valorii terenului rămas, în cuantum de 16.161 lei, sunt justificate de elemente precum majorarea distanței de transport de la parcelă la baza de recepție, accesul la parcelă pe ruta ocolitoare, reducerea mărimii parcelei cadastrale, modificarea formei parcelei cadastrale din dreptunghiulară în trapezoidală mică și că sunt diferite de daunele stabilite ca urmare a micșorării sub 3000 mp, în cuantum de 8331 lei, fară a specifica, în mod concret, în ce constau aceste diferente.
Art. 26 al Legii nr. 33/1994 stabilește că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului, motiv pentru care reclamantele nu pot beneficia de despăgubirile acordate ca urmare a micșorării suprafeței parcelelor sub 3000 mp, întrucât această consecință a măsurii exproprierii a fost analizată cu ocazia stabilirii despăgubirilor pentru diminuarea valorii terenului rămas, sens în care acordarea celor două sume, respectiv, de 16.161 lei și de 8331 lei, reprezintă o dublă despăgubire și constituie o încălcare a dispozițiilor legale anterior citate.
I. Instanța de apel a procedat la o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 27 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, în sensul că a arătat că nu ar putea diminua valoarea de despăgubire acordată de comisia de experți din fond, întrucât s-ar ajunge la încălcarea textului legal precitat, care prevede că despăgubirea acordată de instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau altă persoană interesată.
Instanța investită cu o cerere de despăgubiri pentru expropriere însă are la îndemână două posibilități: fie constată că valoarea reală a despăgubirilor este mai mare decât cea oferită de expropriator, admite acțiunea și acordă o despăgubire cuprinsă între cuantumul oferit de expropriator și cel solicitat de expropriat; fie constată că valoarea reală a despăgubirilor este mai mare decât cea oferită de expropriator, și atunci menține cuantumul despăgubirilor acordate de a acesta. Prin urmare, dacă instanța ar fi fost de acord cu motivele de apel ale pârâtului, trebuia să constate că oferta acestuia era îndestulătoare, situație față de care se impunea admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiate.
Prin decizia civilă nr. 6316/2012 pronunțată de ICCJ-Secția civilă fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele S. E. și G. A., împotriva deciziei nr. 154 din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel A. lulia - Secția I civilă.
A fost admis recursul declarat de pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva aceleiași decizii, casată decizia recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
S-a reținut în considerentele deciziei că recursul reclamantelor S. E. și G. A. este inadmisibil, pentru următoarele argumente:
Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale.
Rezultă că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.
Potrivit art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă „hotărârile date fară drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului”, iar potrivit art. 377 alin. 2 pct. 2 din același cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în primă instanță care nu au fost atacate cu apel”.
Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fară drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.
Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii devenită irevocabilă prin neatacare cu apel este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.
S-a constatat că în speță, sentința civilă nr. 175 din 29 iunie 2011 a Tribunalului Hunedoara a fost atacată cu apel doar de către pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, calea de atac declarată de această parte fiind respinsă, cu consecința menținerii hotărârii de primă instanță, care, astfel, a dobândit caracter irevocabil față de părțile care nu au înțeles să exercite calea de atac a apelului, respectiv, reclamantele din prezenta cauză.
În atare situație, cum recursul împotriva unei hotărâri devenită irevocabilă prin neapelare este inadmisibil, fiind declarat omisso medio, Înalta Curte l-a respins ca atare.
Recursul pârâtului S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a fost admis, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994 ce reglementează criteriile de stabilire a cuantumului despăgubirii în caz de expropriere „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul creat proprietarului sau altor persoane îndreptățite iar la calcularea despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză...”
Stabilirea valorii imobilului expropriat presupune administrarea, de către părțile litigante, a unor probatorii pertinente sub acest aspect și o apreciere a acestora de către judecătorul cauzei, întrucât prin dispozițiile legale menționate nu se instituie obligativitatea reținerii, de către instanță, în mod exclusiv, nici a raportului de expertiză întocmit de expropriator și nici a raportului de expertiză întocmit de comisia constituită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, deoarece, potrivit art. 27 alin. 1 din același act normativ „primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî”, iar potrivit art. 27 alin. 2 „despăgubirea acordată de instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată”.
In speță, prețul oferit de expropriator, de 21.674 Ron pentru suprafața de 1862 mp (suprafață deținută de reclamanta S. E.), și, respectiv, de 15.400 Ron pentru suprafața de 1323 mp (suprafață deținută de S. E. și G. A. împreună) a fost contestat în instanță, prin sentința civilă nr. 175/29.06.2011 a Tribunalului Hunedoara stabilindu-se, în urma efectuării mai multor rapoarte de expertiză, o despăgubire totală de 55.482 lei, reprezentând 32.427,5 lei pentru suprafața de 1862 mp și 23.054,5 lei pentru suprafața de 1323 mp.
Obiectul contraexpertizei l-a constituit suprafața de teren 3185 mp, alcătuită din două parcele, respectiv, una de 1862 mp, deținută de reclamanta S. E. și cealaltă de 1323 mp, deținută de reclamantele S. E. și G. A. împreună.
Evaluarea proprietății imobiliare s-a realizat prin utilizarea a două metode, respectiv, cea a comparației vânzărilor, din care a rezultat o valoare a terenului în suprafață de 3198, 8 mp de 19.833 lei (4807 Euro, respectiv, 1,5 Euro/mp) și cea bazată pe randamentul economic, din care a rezultat o valoarea a terenului în suprafață de 3198,8 mp de 20.472 lei (4962 Euro, respectiv, 1,55 Euro/mp). Valoarea de piață a terenului a fost raportată la valoarea determinată prin tehnica comparației vânzărilor, respectiv, 19.833 lei (4807 Euro- 1,5 Euro/mp).
Este de observat că, deși terenul expropriat se compune din două parcele diferite, estimarea valorii acestuia s-a realizat în mod global, fară a se defalca conform suprafețelor componente de 1862 mp și, respectiv, 1323 mp.
În ceea ce privește cealaltă componentă a despăgubirii, și anume, prejudiciul, în urma estimării daunelor produse proprietarului, s-au stabilit următoarele valori:16.161 lei reprezentând daune în sumă fixă pentru diminuarea valorii terenului rămas; 248 lei reprezentând daune în sumă fixă constând în pierderea recoltei de grâu; 8331 lei reprezentând daune ca urmare a micșorării suprafeței parcelelor sub 3000 mp; 12.892 lei daune procentuale 65%, din care 50% daune procentuale pentru vânzarea forțată a terenului. Valorile prezentate au fost însumate, rezultând un cuantum total al daunelor de 37.632 lei (în care au fost incluse taxele notariale în cuantum de 1983 lei).
Cuantumul final al despăgubirii s-a concretizat în valoarea terenului-19.833 lei plus valoarea daunelor-37.632 lei, rezultând suma de 57.465 lei, din care instanța de judecată a exclus valoarea taxelor notariale, rămânând în sarcina expropriatorului suma de 55.482 lei
In ceea ce privește critica recurentului-pârât în sensul nelegalei rețineri, a unui coeficient de vânzare forțată imputabil acestuia în cadrul despăgubirii datorate în calitate de expropriator, s-a constatat că, deși raportul de expertiză include o astfel de noțiune în calculul prejudiciului, nu arată care este temeiul legal al raportării la un astfel de indicator, ce reprezintă noțiunea de „vânzare forțată”, care este raportul expropriere-vânzare forțată și care este baza de calcul utilizată pentru a ajunge la concluzia că un astfel de coeficient reprezintă 50% din valoarea terenului.
Instanța de apel a preluat aceste susțineri ale expertului, fară a analiza aceste elemente, care au făcut și obiectul criticilor în apel.
Referitor la susținerea recurentului-pârât conform căreia s-a procedat la acordarea unei duble despăgubiri prin cumulul sumelor privind daunele pentru diminuarea valorii terenului rămas-16.161 lei cu cele pentru micșorarea terenului sub 3000 mp-8331 lei, s-a constatat că instanța de apel înlătură această critică cu motivarea că cele două categorii de daune „sunt diferite”, dar nu justifică în ce constau diferențele respective, simpla negare a similarității celor două categorii de despăgubiri nefiind suficientă în a răspunde aspectelor cu care a fost învestită.
Constatând că situația de fapt ce a stat la baza stabilirii cuantumului despăgubirii datorate de recurentul-pârât în calitate de expropriator pentru terenul expropriat nu a fost pe deplin lămurită, și cum asemenea chestiuni, ce țin de completarea și interpretarea probatoriului, nu pot fi remediate de către instanța de recurs, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, Înalta Curte a admis recursul și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
În rejudecare, trebuie să fie avute în vedere aspectele reținute în considerentele deciziei de casare cu privire la estimarea valorii terenului expropriat conform suprafețelor componente de 1862 mp și, respectiv, 1323 mp; explicitarea noțiunilor de „vânzare forțată” și „coeficient de vânzare forțată” prin raportare la dispozițiile legale în materie, cu indicarea temeiului juridic ce fundamentează includerea, în prejudiciul creat prin expropriere, a unei asemenea valori, precum și indicarea bazei de calcul utilizate pentru a ajunge la concluzia că un astfel de coeficient reprezintă 50% din valoarea terenului; lămurirea diferențelor existente între daunele acordate, pentru diminuarea valorii terenului rămas și cele acordate pentru micșorarea terenului sub 3000 mp, care au determinat acordarea a două sume distincte cu titlu de despăgubire.
Urmare a valorilor stabilite cu prilejul rejudecării în ceea ce privește aspectele anterior expuse, să se determine incidența în cauză a dispozițiilor art. 27 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, prin raportare Ia critica formulată în acest sens de către recurentul-pârât.
În rejudecarea apelului, prin prisma celor stabilite de instanța de recurs, a stării de fapt care se impune a fi lămurită, Curtea constată următoarele:
Ținând seama de faptul că terenul expropriat este compus din două parcele, situate însă în aceeași zonă, astfel că au fost tratate împreună, prețul terenului pe metru pătrat fiind același.
Instanța de apel a dispus experților care au efectuat raportul de contraexpertiză efectuarea unei completări la lucrarea efectuată în primul ciclu procesual, prin care să evalueze separat cele două terenuri supuse exproprierii, să expliciteze noțiunile de „vânzare forțată” și „coeficient de vânzare forțată” cu trimiteri la temeiul de drept care fundamentează includerea în prejudiciul creat prin expropriere a unei asemenea valori, indicarea bazei de calcul pentru reducerea valorii terenului cu 50% și explicații pentru aplicarea unui coeficient de reducere a valorii terenului pentru diminuarea parcelei sub 3000 mp.
În răspunsul la obiectivele suplimentarea stabilite de instanță, de a detalia pe parcele daunele produse proprietarului, prin expropriere, experții au menționat (ca și în raportul inițial de evaluare întocmit în fața instanței de fond) că daunele produse proprietarului prin exproprierea terenului, se compun din daune în sumă fixă pentru diminuarea valorii terenului rămas, daune în sumă fixă pentru pierderea recoltei de grâu, daune în sumă fixă pentru pierdere subvenție pe suprafață, daune procentuale pentru poluare, taxe notariale și vânzarea forțată a terenului, menționând că nu au avut în vedere TVA și obligațiile de mediu.
Experții au explicat că temeiul legal în baza căruia s-a aplicat coeficientul de corecție pentru vânzare forțată este art. 26 din Legea 33/1994, pentru că exproprierea este o lipsire forțată de proprietate. Vânzătorul este obligat să vândă pe o piață imobiliară în declin, iar coeficientul de 50% din valoarea terenului a fost stabilit pe baza analizelor de risc efectuate de instituții bancare, la care experții nu au acces.
Se fac trimiteri și la „Manualul evaluatorului”, fără ca această trimitere să fie completă sau verificabilă, lipsind minime indicații referitoare la editura, autori sau anul editării, fiind indicat faptul că acesta este la dispoziția evaluatorilor interni din bancă.
Dauna recomandată de experți pentru diminuarea valorii terenului rămas, a fost acordată pentru că s-a mărit distanța de transport de la parcelă la baza de recepție, pentru accesul pe rută ocolitoare și pentru reducerea mărimii parcelei cadastrale și modificarea formei parcelei cadastrale din dreptunghi în formă trapezoidală mică. În ceea ce privește acordarea subvenției agricole, menționează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un proprietar pentru a beneficia de acordarea de plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, potrivit OUG 125/2006, a Ordinului de Ministru nr. 246/2008 și Ordinului de Ministru nr. 118/2009 cu modificări și completări.
Potrivit art. 26 din Legea 33/1994 despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză și daunele aduse proprietarului, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Prin metoda comparației directe a valorii terenurilor, și care va fi reținută de instanță față de prevederile legale menționate anterior, s-a stabilit o valoare de 6,2 lei/mp pentru terenul expropriat, în total_ lei.
La această valoare se adaugă daunele aduse proprietarului, constând în prejudicii aduse terenului rămas în proprietatea sa.
La estimarea daunelor produse proprietarului, experții au avut în vedere 4 componente: daune în sumă fixă pentru diminuarea valorii terenului rămas; daune pentru pierderea recoltei de grâu; daune ca urmare a micșorării parcelelor rămase sub 3000 mp și daune procentuale (poluarea parcelelor rămase, taxe notariale și vânzare forțată a terenului -50%).
Instanța de apel apreciază că nu se impune acordarea coeficientului de 50% despăgubiri din valoarea terenului, procent stabilit arbitrar de experți, din cel puțin două considerente: în primul rând, legea face referire la prețul de vânzare obișnuită a unor terenuri similare în zona din care face parte terenul expropriat, și la alte daune produse proprietarului pentru care s-au prezentat dovezi. Ori, reclamantele nu au adus asemenea dovezi. Prețul de vânzare a unui teren în zonă reflectă tendințele pieței la un moment dat, această fiind rațiunea avută în vedere la redactarea art. 26 din lege. În al doilea rând, analizele de risc efectuate de anumite instituții - chiar bancare - nu au relevanță în cauză, pentru că aceste analize au alte finalități și alte scopuri, (de natură administrativă ținând seama de norme de prudență bancară), alte criterii decât cele avute în vedere de legiuitor în prezenta cauză. Trimiterile la „Manualul evaluatorului” vor fi înlăturate din motivele care au fost deja expuse.
În mod corect au fost înlăturate de la despăgubire de către instanța de fond, despăgubirile vizând poluarea (căci terenul a fost preluat de pârât) și cele privind taxele notariale, pentru că nu s-a probat că reclamantele ar fi plătit asemenea taxe pentru cumpărarea unui alt teren.
La stabilirea valorii terenului rămas în proprietatea reclamantelor s-a avut în vedere de către experți (fila 28 vol. II dosar fond) majorarea distanței de transport de la . recepție, accesul la ., reducerea mărimii parcelei și modificarea formei din dreptunghiulară în trapezoidală. Această componentă se suprapune cu acordarea de daune pentru reducerea suprafeței parcelelor sub 3000 mp, pentru că valoarea parcelelor este determinată atât de mărimea lor, cât și de distanța față de baza agricolă, respectiv forma acestora. De aceea, instanța de apel apreciază că pot fi acordate despăgubiri pentru micșorarea suprafeței parcelelor, în valoare de 8331 lei.
Subvenția agricolă nu a fost calculată separat ca și pierdere, însă trebuie menționat că acordarea acesteia se face având în vedere și alte criterii nu numai calitatea de proprietar a unei suprafețe agricole de peste 3000 mp, astfel că nu poate fi considerat un beneficiu nerealizat.
(continuarea deciziei civile nr. 45/2013 pronunțată în dosar nr._ )
Se va avea în vedere la stabilirea despăgubirilor și suma aferentă pierderii recoltei de grâu, care este de 248 lei, valoare care nu a fost criticată în apel. Așadar, valoarea despăgubirilor care se cuvin reclamantelor este de_ lei.
Prin hotărârile contestate de reclamante s-a stabilit o despăgubire totală de_ lei, deci superioară celei stabilite de instanță.
Ca urmare, având în vedere că valoarea apreciată de instanță este mai mică decât aceea oferită de expropriator, față de dispozițiile art. 27 alin. 2 din Legea 33/1994, se va păstra valoarea stabilită prin hotărârile atacate cu titlu despăgubire pentru terenul expropriat.
Constându-se că este întemeiat apelul pârâtului, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va fi admis, schimbată sentința atacată în sensul respingerii contestației formulate de contestatoarele S. E. și G. A., ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul Statul Român prin CNADNR împotriva sentinței civile nr. 175/2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și în consecință:
Schimbă sentința atacată în sensul că respinge contestația formulată de contestatoarele S. E. și G. A. împotriva Hotărârilor nr. 96/1 și 97/1 emise de Comisia pentru aplicarea Legii 198/2004 pentru Stabilirea despăgubirilor.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30.05.2013.
Președinte, A. N. | Judecător, D. M. - C.O. semn. conf. art. 261 C. Președintele Curții de apel P. A. | |
Grefier, M. R. |
Red. AN
Tehn. A.N./23.08.2013
6 ex/MR/26.08.2013
Jud. fond- I. I. E.
| ← Asigurare dovezi. Decizia nr. 673/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 19/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
