Acţiune în constatare. Decizia nr. 19/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 3492/85/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 19/2013
Ședința publică de la 14 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.-președinte secție
Judecător M. F. C.
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de petenții H. H. K. și H. H. M., de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 67/2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat M. O. M. în substituirea avocatului titular B. R., cu delegație la dosar pentru petenți, lipsă fiind aceștia și restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată, cererea fiind motivată.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul petenților, avocat M. O. M. în substituirea avocatului titular B. R., solicită admiterea cererii de lămurire a înțelesului întinderii sau aplicării dispozitivului deciziei civile nr. 67/2011 a Curții de Apel A. I., referitor la dispozițiile instanței cu privire la dreptul de proprietate. Arată că s-a încercat întabularea în CF a hotărârii menționate, însă aceasta nu s-a putut efectua de către OCPI. Statul Român nu a avut titlu valabil asupra imobilului în litigiu, așa cum rezultă din mențiunile de sub B 8, 10 din foaia de proprietate, iar raționamentul instanței a fost de a considera proprietar al imobilului pe antecesorul petenților. Solicită să se stabilească dreptul de proprietate asupra imobilului pe numele fostului proprietar de CF, antecesoarea lor, H. C.. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cererii de față,
P. sentința civilă nr. 425/31.01.2001 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar nr. 6036/22.11.2000 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Statul Român prin Consiliul Local Mediaș în contradictoriu cu pârâtele Oberth C. și Oberth Lotte prin curator litis V. M., și în consecință constatând că reclamantul a dobândit în proprietate imobilul înscris în CF 2257 Mediaș, nr. top. 90-91 compus din casă și grădină prin aplicarea dispozițiilor Decretului 111/1951 s-a dispus întabularea dreptului de proprietate a Statului asupra acestui imobil.
În mod corect, instanța de fond a motivat că nu există autoritate de lucru judecată în prezenta cauză față de sentința civilă nr. 425/2001 a Judecătoriei Mediaș, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 1201 cod civil: părțile sunt diferite, obiectul pricinii este diferit – în prima cauză se cerea constatarea dobândirii dreptului de proprietate de către stat, în timp ce prezenta cauză are ca obiect revendicarea imobilului de foștii proprietari, cauza fiind de asemenea diferită, în primul dosar cauza era abandonarea proprietății, iar în prezentul dosar ocuparea proprietății de alte persoane, fără drept.
Din analiza cărții funciare 2257 Mediaș, top. 90-91 înscris sub A+5, au fost proprietari: sub B+1, din anul 1894 cu încheierea nr. 4407, dr. Oberth Karoly și soția B. Sarolta (B+2). De la B+1 imobilul s-a transmis la B+8 și cu încheierea nr.1201/24.04.1937 s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea lui Oberth C., soția lui I. Heidrich, cu titlu predarea moștenirii, în foaia A, imobilul fiind transcris de la A+1 la A+5, top 90, 91(cota de 1/2). De la B+2, proprietatea s-a transmis, cu încheierea nr. 65/11.04.1944, cu titlu de drept predarea moștenirii și în baza deciziunii nr._/1943 în favoarea lui Oberth Lotte măr. H., în cota de ½. Asupra cotei numitei Oberth Lotte măr. H. s-a întabulat Statul Român la data de 9.04.2001 cu încheierea nr. 1489, în baza sentinței civile nr. 425/2001 a Judecătoriei Mediaș.
Actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei confirmă arborele genealogic întocmit de apărătorul reclamanților, după cum urmează:
Oberth Karoline, născută la data de 24.09.1894, fiica lui K. și Karoline, s-a căsătorit la 7.07.1917 cu H. I. sau Johann și a decedat la data de 3.09.1974. (P. Evanghelică Mediaș a eliberat o adeverință, nr. 14/24.01.2011, din care rezultă că Oberth K. a fost căsătorit cu Karoline B., și au avut un singur copil, pe Karoline Oberth, căs. H., născută la 24.09.1894). Din căsătoria lor au rezultat doi copii: H. H. K., (reclamantul) născut la data de 10.05.1924 și H. Caroline Dagmar, născută la data de 8.10.1928 (decedată la 22.09.1987). Aceasta s-a căsătorit la data de 28.02.1952 cu O. I. M. și din căsătoria lor au rezultat doi copii: O. S. S., născută la data de 14.12.1952 (căsătorită cu Humpert K. Jurgen la data de 08.07.1976, decedată la data de 30.03.2003 fără copii) și O. H. M. născut la 12.09.1954, care și-a schimbat numele administrativ în H. H. M. (reclamantul). Acesta are un fiu, de asemenea reclamant, H. R., născut la data de 27.04.1993.
Deci, potrivit actelor de stare civilă, Oberth Caroline (Lotte) a devenit, în 1944, proprietară în cota de 1/1 părți asupra imobilului în litigiu, cu titlu moștenire după părinții săi, care au fost întabulați sub B+1, 2. Vocație la moștenirea sa au reclamantul H. H. K. și H. H. M., primul în calitate de fiu și al doilea în calitate de nepot de fiică, a proprietarei tabulare.
Dacă între numele de „Sarolta” și Caroline sau Lotte este vreo legătură, (așa cum invocă apelantul) nu prezintă relevanță câtă vreme Oberth Caroline, Lotte, s-a întabulat cu titlu moștenire (sub B+8, 10).
În mod corect a fost admisă excepția lipsei calității procesual active a reclamantului H. R., în condițiile în care imobilul în litigiu face parte din masa succesorală rămasă după bunica sa, iar tatăl său este în viață, reclamant în prezenta cauză. În al doilea rând, prin înscrisul intitulat „înțelegere” încheiat la 26.02.1999, între Susanne Humpert (mătușa reclamantului) și H. H. cei doi au convenit ca averea rămasă de la familia lor care se va restitui, să rămână lui H. R., dacă vreunul dintre ei va muri înaintea celuilalt. Această „înțelegere” fiind un pact asupra unei succesiuni nedeschise, este nulă potrivit art. 965 cod civil. Deci nici din această perspectivă, reclamantul H. R. nu are calitate procesuală.
În ceea ce privește constatarea inopozabilității sentinței civile nr. 425/2001 pronunțată de Judecătoria Mediaș: potrivit art. 111 cod procedură civilă, orice persoană care are interes poate cere constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Ori, reclamanții au cerut constatarea unui fapt: inopozabilitatea unei sentințe, care în mod greșit, cu încălcarea art. 111 cod procedură civilă, a fost admisă de instanța de fond. Pe de altă parte, nici nu este necesară o asemenea constatare în condițiile în care reclamanții nu au fost părți în proces, iar antecesoarea lor nu numai că nu a fost citată, dar nu avea capacitate de folosință la data pronunțării sentinței, fiind decedată. De aceea, hotărârea judecătorească nu are efecte față de reclamanți.
Cu toate acestea, titlul statului a devenit opozabil reclamanților în momentul întabulării în carte funciară, astfel că devine admisibilă acțiunea pe calea comparării titlurilor de proprietate.
În ce privește buna sau reaua credință a statului la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare s-au reținut următoarele:
Încă din 1991, cumnatul reclamantului H. H. K., numitul O. C. I. M., a cerut în numele reclamantului, restituirea averii imobile expropriate de la părinții săi, H. H. și H. Caroline. Cererea a fost reiterată de reclamant personal în 1999, fiind individualizate imobilele revendicate. Ori, în aceste condiții, în care și în anul 1999 reclamantul a cerut Primăriei Mediaș restituirea imobilelor care au aparținut antecesorilor săi, nu s-a putut constata că de bună credință fiind, în anul 2000, primăria a cerut constatarea ca abandonat a bunului imobil revendicat în cauză. În consecință, nici la încheierea contractelor de vânzare cumpărare, cu pârâții persoane fizice nu s-a putut considera că vânzătorul a fost de bună credință.
Contractele atacate au fost încheiate în anul 2002, în condițiile Legii 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului. Câtă vreme, imobilul nu a trecut în proprietatea statului, decât în 2001, apartamentele nu puteau face obiectul acestei legi (art. 1). Cu o minimă diligență, lectura cărții funciare la momentul apariției legii 112/1995, cumpărătorii observau că Statul român nu este proprietar. De altfel, persoanele fizice pârâte au formulat cererile de cumpărare a apartamentelor în care locuiau încă din 1996, când proprietar asupra imobilului era antecesoarea reclamanților, deci buna credință a pârâților este îndoielnică.
Între condițiile impuse de art. 948 și urm cod civil este și aceea ca vânzătorul să fie proprietarul bunului vândut. Ori, în cauza de față, vânzătorul Statul Român, știa că imobilul este bunul altei persoane, care l-a și revendicat, astfel că operațiunea efectuată (de vânzare) este una speculativă, care are o cauză ilicită și este nulă absolut în temeiul art. 968 cod civil. Contractul a fost încheiat de vânzător în frauda dreptului proprietarului și pe riscul cumpărătorului, fiind o situație tipică de nulitate absolută, în virtutea cunoscutului adagiu ”fraus omnia corrumpit”. Este suficient ca reaua credință să existe la vânzător pentru a atrage nulitatea contractului, fiind afectat în întregime actul.
Chiar și în cazul revendicării întemeiată pe art. 480 cod civil, pe compararea titlurilor, reclamanții au câștig de cauză. Astfel, în timp ce titlul reclamanților provine de la un proprietar tabular, prin succesiune, titlul pârâților provine de la un terț, de rea credință, motiv pentru care este mai caracterizat primul titlu. De esența acțiunii în revendicare prin comparare de titluri este faptul că nu se cere anularea nici unuia dintre ele, fiind practic lipsit de eficiență titlul mai puțin caracterizat.
În condițiile în care Legea 10/2001 nu este aplicabilă imobilului în litigiu, pentru că nu a fost preluat în perioada de referință a acestei legi (aspect tranșat de ICCJ prin decizia de casare) nici termenul în care se puteau ataca actele de vânzare cumpărare încheiate în baza Legii 112/1995 nu este aplicabil. Pe de altă parte, nici nu fuseseră încheiate toate contractele de vânzare cumpărare în termenul stipulat de art. 50 din legea 10/2001, modificat și completat, pentru a putea fi atacate până la data de 14.08.2002.
Chiar dacă nu ar fi fost respinsă notificarea formulată de reclamanți în condițiile Legii 10/2001, ca tardiv formulată, Legea 10/2001 nu era incidentă speței față de data la care a devenit proprietar Statul Român.
Acțiunea de față este un de drept comun căreia îi sunt aplicabile dispozițiile codului civil.
Contractul de schimb, reglementat de art. 1405 și urm. cod civil este, în esență, un contract prin care o persoană dobândește proprietatea unui bun în schimbul proprietății altui bun. În condițiile în care s-a recunoscut în favoarea reclamanților dreptul de proprietate se consideră a fi neîntrerupt, hotărârea judecătorească având un caracter declarativ, se constată că pârâtul municipiul Mediaș nu a fost niciodată proprietar. De aceea, pârâtul M. Mediaș neavând în proprietate un imobil pe care să îl schimbe cu imobilul pârâtei ., se va constata nulitatea acestui contract. Pe de altă parte, reaua credință de care a dat dovadă municipiul Mediaș, - analizată anterior - în ce privește calitatea sa de proprietar asupra imobilului în litigiu, este de natură a vicia actul translativ de proprietate sancționându-l cu nulitate absolută.
Având în vedere faptul că reclamanții sunt proprietari ai imobilului în litigiu, în temeiul art. 480 cod civil, au fost obligați pârâții să predea posesia imobilului, cu restabilirea dreptului de proprietate asupra imobilului.
P. decizia civilă nr. 67/2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr._ /_, au fost admise apelurile declarate de reclamanții H. H. M. și H. H. K. și apelul declarat de pârât . Mediaș împotriva sentinței civile nr. 883/4.10.2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu, a fost schimbată în tot sentința și rejudecând:
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții H. H. M. și H. H. K. în contradictoriu cu pârâții . Mediaș, D. M. jr., B. G., D. I. S., D. M., B. M., B. G., P. I., M. A., P. C. D., . Mediaș, U. G., U. M., M. Mediaș prin Primar, D. M., C. E. și în consecință:
S-a constatat nulitatea contractului de schimb imobiliar autentificat sub nr. 593/2004 de notar public L. F., prin care . Mediaș a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în Cf_ Mediaș subapartament 1, nr. top 90/II; 91/II/I și subapartamentul nr. 2, nr. top. 90/II; 91/II/II transcris în CF_ Mediaș convertită în CF_ Mediaș.
S-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare prin care pârâta U. M. a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 1 din CF 2257Mediaș nr. top. 90/I; 91/I transcris în CF_ Mediaș convertită în CF_ Mediaș.
S-a constatat nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între . Mediaș în calitate de vânzător pe de o parte și D. M. în calitate de cumpărător pe de altă parte; între . Mediaș în calitate de vânzător pe de o parte și B. M. în calitate de cumpărător pe de altă parte; între . Mediaș în calitate de vânzător pe de o parte și B. G. în calitate de cumpărător pe de altă parte; între . Mediaș în calitate de vânzător pe de o parte și D. I. S. în calitate de cumpărător pe de altă parte; . Mediaș în calitate de vânzător pe de o parte și P. I. în calitate de cumpărător pe de altă parte; . Mediaș în calitate de vânzător pe de o parte și M. A. în calitate de cumpărător pe de altă parte; între . Mediaș în calitate de vânzător pe de o parte și M. N. în calitate de cumpărător pe de altă parte, prin care s-a transmis în favoarea cumpărătorilor dreptul de proprietate asupra subapartamentului nr. 3 din CF 2257 Mediaș top 90/II, 91/II/III.
Au fost obligați pârâții să predea reclamanților în deplină posesie și proprietate apartamentele și subapartamentele pe care le au în posesie din imobilul situat în Mediaș P-ța F. I nr. 16 jud. Sibiu, întabulat în CF 2257 Mediaș top 90, 91 convertită în Cf_ Mediaș.
S-a dispus restabilirea dreptului de proprietate asupra imobilului susmenționat.
A fost respins capătul de cerere vizând inopozabilitatea sentinței nr. 425/2005 pronunțată de Judecătoria Mediaș.
A fost menținută admiterea excepției privind lipsa calității procesuale active a reclamantului H. R..
A fost respins apelul declarat de reclamantul H. R. împotriva aceleiași sentințe, iar pârâții au fost obligați să plătească reclamanților cheltuieli de judecată de 12.000 lei pentru instanța de fond.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut în esență că imobilul a fost proprietatea antecesoarei reclamanților H. H. M. și H. H. K., defuncta H. Caroline, născută Oberth, că imobilele în litigiu, preluate abuziv de stat, au fost solicitate de moștenitorii proprietarei tabulare încă din 1991 și că, în aceste condiții, statul a obținut o hotărâre judecătorească în anul 2001 prin care s-a constatat că bunul este abandonat, statul dobândind dreptul de proprietate asupra lui.
Față de această stare de fapt, instanța a reținut că pârâții au fost de rea credință la încheierea contractelor, întrucât, față de mențiunile din CF, puteau constata că imobilele nu pot face obiectul Legii nr. 112/1995, astfel că a constatat nulitatea contractelor de schimb și respectiv de vânzare-cumpărare și a dispus restabilirea situației de carte funciară în sensul întăbulării dreptului de proprietate al antecesoarei reclamanților, fără ca acest lucru să fie menționat expres în dispozitivul deciziei.
Această decizie a fost menținută în recurs, ICCJ respingând prin decizia nr. 4356/2010 recursurile pârâților, reținând între altele că înlăturarea efectelor hotărârii din 2001 se poate realiza prin restabilirea situației de CF, cu consecința renașterii efectului constitutiv al dreptului de proprietate în favoarea autoarei reclamanților. Ca urmare, instanța supremă a reținut că restabilirea situației anterioare urmează a fi efectuată prin reîntabularea dreptului de proprietate al defunctei H. Caroline.
Cu ocazia demersurilor în vederea întabulării deciziei civile nr. 67/2011, reclamanții au întâmpinat greutăți, întrucât s-a apreciat de către OCPI că hotărârea nu este lămurită cu privire la titularul în favoarea căruia urmează să se înscrie dreptul de proprietate (fila 156).
(continuarea deciziei civile nr. 19/14.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
Constatând că mențiunea din dispozitivul deciziei civile nr. 67/2011 face referire doar la restabilirea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu fără a menționa în favoarea cui urmează să se reîntabuleze acest drept, deși din considerentele deciziei din apel și din recurs rezultă acest aspect, instanța apreciază întemeiată cererea, urmând ca în temeiul art. 2811 C. pr. civ. să o admită, în sensul de a dispune ca restabilirea situației anterioare să se facă în favoarea defunctei H. Caroline n. Oberth.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite cererea formulată de petenții H. H. K. și H. H. M..
Lămurește dispozitivul deciziei civile nr. 67/2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr._ în sensul că la aliniatul 7 se dispune restabilirea dreptului de proprietate asupra imobilului susmenționat în favoarea defunctei H. Caroline, născută Oberth.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.03.2013.
Președinte, A. N. | Judecător, M. F. C. | |
Grefier, N. P. |
Redc/Tehn. M.F.C./20.03.2013
N.P./24 ex/04.04.2013
| ← Expropriere. Decizia nr. 45/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 58/2013. Curtea de... → |
|---|
