Legea 10/2001. Decizia nr. 1078/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Ședința publică din 23 septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. F.

Judecător C. B.

Grefier I. I.

P. astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanții K. E., S. M. și K. J. G. - ambii prin mandatar K. E. și de pârâții S.C. B. A. S.A., M. C. ȘI PATRIMONIULUI NAȚIONAL, împotriva sentinței civile nr.3150 din 21 noiembrie 2012 pronunțate de Tribunalul C. - Secția Civilă în dosarul nr._, precum și a recursului promovat de pârâtul C. JUDEȚEAN M., împotriva aceleiași hotărâri.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 16 septembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi. Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 23 septembrie 2015.

CURTEA

P. sentința civilă nr. 1269/10.12.2009 Tribunalul C. a admis excepțiile lipsei calității procesuale a chematului în garanție AAAS și a pârâtului M. C., cultelor și Patrimoniului, Național

A respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta . și în consecință:

A admis în parte acțiunea precizată de reclamanții K. E., S. M. și K. J.-G. în contradictoriu cu pârâta .

Obligat pârâta . să se pronunțe prin decizie motivată asupra de restituire a imobilului înscris în CF 358 Sf. G., top 815 casă de piatră și curte în suprafață de 252 mp potrivit notificării 188/2001

P. decizia 85/29.06.2010 Curtea de Apel B. a admis apelul declarat de pârâta . cu trimitere spre rejudecare, soluție menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia 5991/14.09.2011 .

În rejudecare, prin acțiunea formulată, astfel cum a fost precizată ulterior la filele 83-85, reclamanții K. E., S. M. și K. J.-G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții ., C. Județean M., M. Sf. G., G. C. SA, M. C. și S. R. reprezentat prin M. Finanțelor Publice constatarea nulității absolute a actelor prin care dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 358 Sf. G., top 815 a fost transferat de la S. R. la Centrul de Librării Sf. G. și la pârâtul . și rectificare CF după cum urmează:

- rectificarea în sensul anulării încheierii de intabulare nr. 100/29.01.1957 din CF 358 top 850;

- constatarea nulității absolute a încheierii de intabulare nr. 100/29.01.1957 din CF 358 top 850;

- constatarea nulității absolute a Deciziei 38/1958 a fostului Sfat Popular al Regiunii Autonome Maghiare M. și rectificarea încheierii de intabulare nr. 898/1958 emisă în baza ei;

- constatarea nulității absolute a deciziei nr. 1227/1966 și a procesului verbal de predare primire nr. 4080/1966 prin care dreptul de administrare operativă asupra imobilului din litigiu a fost intabulat pe numele Centrului de Librării B., al cărui succesor este .;

- rectificarea încheierii de intabulare 825/1968;

- să se constate nulitatea absolută a actului de transfer al dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu din proprietatea Statului R. și administrarea operativă a Centrului de Librării B. în favoarea pârâtului . și anume nulitatea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate ., nr. 0054/15.02.1996;

- obligarea pârâtei . să emită dispoziție de restituire prev. de Lg.10/2001 pentru imobilul în litigiu. (f. 20,83-85).

P. sentința civilă nr. 3150/ 21 noiembrie 2012 Tribunalul C. a respins ca nefondate excepțiile inadmisibilității acțiunii, prescripției dreptului material la acțiune, puterii de lucru judecat în raport cu Decizia 825/R/2008 a Curții de Apel Tg. M., lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. R. prin M. Finanțelor Publice, municipiului Sf. G., C. Județean M. și chematei în garanție A. pentru Valorificarea Activelor Statului.

A admis în partea acțiunea formulată de reclamanții K. E., domiciliată în Miercurea C., ., ., S. M., domiciliată în Miercurea C., ., ., jud. Harghita și K. J.-G., domiciliat în Sf. G., Al. Prieteniei nr. 3, ., jud. C. în contradictoriu cu pârâții S.C. B. A. S.A., cu sediul în Sf. G., ., jud. C., C. Județean M., cu sediul în Tg. M., Piața Victoriei nr. 1, jud. M., M. Sf. G., cu sediul în Sf. G., . nr. 2, jud. C., G. C. S.A., cu sediul în Sf. G., .. 27, jud. C., M. C. cu sediul în București, ., sector 3 și S. R. reprezentat prin M. Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5 și în consecință dispune rectificarea CF 358 Sf. G., top 815 în sensul radierii dreptului de proprietate înscris la B13 în favoarea pârâtului S. R. și a dreptului de folosință în favoarea Sfatului Popular al orașului Sf. G., radierii dreptului de proprietate înscris la B15 în favoarea Întreprinderii de Gospodărie Raională Sf. G. și radierii dreptului de administrare înscris la C1 în favoarea Centrului de Librării și Difuzarea Cărții B., precum și revenirea la situația de carte funciară inițială.

A respins ca nefondate cererile reclamanților de anulare și constatarea nulității încheierilor de intabulare nr. 100/29.01.1957, nr. 898/1958 și nr. 825/1968 și cererea având ca obiect obligarea pârâtului . să emită dispoziție de restituire prev. de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul în litigiu.

A dispus disjungerea cererii având ca obiect constatarea nulității absolute a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate ., nr. 0054/15.02.1996.

A respins ca nefondată cererea pârâtei S.C. B. A. S.A. de chemare în garanție a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în București, . nr. 50, sector 1.

P. a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele considerente:

Asupra imobilului înscris în CF 358 Sf. G., top 815 – casă de piatră cu 5 camere și curte, a fost înscris dreptul de proprietate în favoarea numiților K. Ernest și K. G., în cote egale (desfășurător CF f. 25 vol. I).

Din certificatul de moștenitor nr. 41/16.02.1990 rezultă că reclamantele K. E. și S. M. sunt moștenitoere legale ale defunctului K. Ernest, iar reclamantul K. J. G. este, potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 123/26.11.2001 eliberat de BNP G. G., moștenitor al defunctului K. E., tatăl său, iar acesta este moștenitor al defuncților K. G. și K. E., bunicii reclamantului.(f.114,115 vol. I).

În baza Decretului nr. 92/1950, ca efect al naționalizării, imobilul a trecut în proprietatea Statului R., acesta a intabulat dreptul de proprietate în CF prin încheierea nr. 100/09.01.1957, iar dreptul de folosință s-a intabulat în favoarea Sfatului Popular al orașului Sf. G.. (f. 9 dosar inițial, f.25, 121-123 vol. I rejudecare).

P. încheierea CF nr. 898/04.07.1958 dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu s-a intabulat în favoarea Întreprinderii de Gospodărie Raională Sf. G., în baza Deciziei nr. 38/1958 a fostului Sfat Popular al Regiunii Autonome Maghiare M.. (f.30)

În baza Deciziei nr. 1227/1966, a procesului verbal de predare-primire nr. 4080, asupra imobilului s-a intabulat în foaia de sarcini a cărții funciare dreptul de administrare operativă în favoarea Centrului de Librării B. – încheierea CF 825/15.10.1968 (f.38 vol. I)

Decizia nr. 1227/1966 a fost emisă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Regiunii B., care a transmis din administrarea Întreprinderii de gospodărie Orășenească Sf. G. în administrarea Centrului de Librării și Difuzarea Cărții B. imobilul din litigiu. Procesul verbal de predare primire a fost întocmit în vederea întocmirii cuvenitelor formalități necesare operării în evidențele contabile a bunului transferat (f.23,28 vol. II)

În evidențele CF s-a făcut mențiunea radierii dreptului de ,,proprietate” intabulat în foaia B în favoarea Întreprinderii de Gospodărie Raională Sf. G. ca urmare a intabulării dreptul de administrare operativă în favoarea Centrului de Librării B. (C1) – (f. 30 vol. I.)

La data de 11.06.1996 a fost emisă încheierea CF nr. 3611, prin care s-a rectificat suprafața imobilului de la 252 la 312 mp în baza adeverinței 3432/1996 a Consiliului Local al mun. Sf. G., iar apoi s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea . Sf. G. în temeiul HG 834/1991 și a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate ., nr. 0054/15.02.1996 (f. 30, 40-47 vol. I)

Din aceeași încheiere CF și din actele care au stat la baza emiterii ei – extras CF, Decizia 1227/29.08.1966, proces verbal de predare-primire nr. 4080, ,,Protocol privind trecerea activității unităților de librărie din jud. C. de la Centrul de librării B. din subordinea Comitetului Executiv al Consiliului Județean B. la noul Centru de librării C.”, - rezultă că prin încheierea CF 283/1968 s-a intabulat dreptul de administrare operativă asupra imobilului în favoarea Centrului de Librării B., poz. C1. (f.48-53,94 vol. I, f.23 și 28 vol. II)

Din toate aceste înscrisuri, coroborate cu desfășurătorul CF (f.29-30 vol. I) rezultă că dreptul de proprietate a fost intabulat în favoarea Statului R. de la naționalizare (încheierea nr. 100/09.01.1957) și până la intabularea sa în favoarea . (încheierea CF 3611/11.06.1996). Deși prin încheierea CF nr. 898/04.07.1958 s-a intabulat în favoarea Întreprinderii de Gospodărie Raională Sf. G. dreptul de proprietate, fiind înscrisă în foaia B.15 a cărții funciare, această unitate a avut doar drept de administrare, ce a fost radiat odată cu transmiterea acestui drept către Centrul de Librării și Difuzarea Cărții B..

Dreptul de folosință asupra imobilului a fost intabulat în favoarea mai multor persoane juridice până în anul 1996, după cum s-a arătat anterior.

P. sentința civilă 388/2010 a Tribunalului C. s-a admis acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul S. R., reprezentat prin M. Finanțelor Publice și s-a constatat că imobilul înscris în CF 358 Sf. G. top. 815 a fost preluat fără titlu valabil de S. R. în baza Decretului 92/1950 (.147-150).

I. Referitor la excepțiainadmisibilității acțiunii în constatare, reclamanții urmăresc să obțină recunoașterea calității de proprietari, cu titlu de moștenire, asupra imobilului în litigiu pe calea unei acțiuni în anulare și rectificare CF, nu pe calea unei acțiuni în constatarea unei stări de fapt sau de drept. În raport cu prevederile art. 111 Cod proc. civilă excepția va fi respinsă ca nefondată.

II.Excepția prescripției dreptului la acțiunea în constatarea nulității actelor de înstrăinare a fost respinsă ca nefondată deoarece acțiunea în constatarea nulității absolute a unui act juridic este imprescriptibilă ( potrivit art. 2 din Decretul 167/1958, aplicabil în cauză conform art. 6 alin. 2-4 din Codul Civil).

III.Excepția puterii de lucru judecat în raport cu Decizia 825/R/2008 a Curții de Apel Tg. M. (f. 85 dosar inițial) a fost de asemenea respinsă ca nefondată, deoarece acțiunea formulată de reclamantele K. E. și S. M., dar și cererea intervenientului K. J. G., având ca obiect constatarea nulității actelor de trecere în proprietatea statului a imobilului în litigiu, au fost respinse pe considerente de procedură, cererea introductivă fiind completată tardiv și fără a cuprinde un petit necesar, acela în compararea titlurilor de proprietate. Existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui proces cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invoca exclusivitatea unei hotărârii sau cu putere de lucru judecat atunci când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces sa fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză. Ori, cum prin Decizia 825/R/2008 nu s-a soluționat cauza pe fond, această hotărâre nu se poate opune cu putere de lucru judecat. În plus, prin Sentința civilă nr. 388/2010 a Tribunalului C. s-a constatat că imobilul înscris în CF 358 Sf. G., top 815 a fost preluat fără titlu valabil de S. R. în baza Decretului 92/1950 și aceasta reprezintă o hotărâre judecătorească ce prezintă putere de lucru judecat în speță, constituind de altfel și motivul pentru care reclamanții au precizat acțiunea în rejudecare.

IV. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R., reprezentat prin M. Finanțelor Publice, în cauză se solicită a se constata nulitatea absolută a încheierii de intabulare a dreptului de proprietate în favoarea Statului R., rectificarea cărții funciare și în consecință are calitate procesuală partea în favoarea căreia s-a emis această încheiere de intabulare, parte care a fost proprietar până în anul 1966. Acțiunea în rectificare CF se formulează în contradictoriu cu proprietarul tabular (art. 36-38 din Legea 7/1996, în vigoare la data promovării acțiunii). De asemenea se solicită și anularea actelor subsecvente actului juridic de naționalizare emis în baza Decretului 92/1950, acte prin care s-a transmis și intabulat dreptul de folosință/administrare în favoarea altor persoane juridice.

În consecință, reținând și prevederile art. 25 din Decretul 31/1954 conform cărora ,, S. este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin M. Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop”, instanța constată că are calitate procesuală pasivă persoana juridică al cărui drept de proprietate era intabulat în CF – S. R. - reprezentat de M. Finanțelor Publice, autoritate care exercita puterea de reprezentare a Statului și la momentul preluării bunului dar și ulterior.

V. Pârâții M. Sf. G. și C. Județean M. au calitate procesuală pasivă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.

Reclamanții au solicitat anularea încheierii de intabulare nr. 100/1957, încheiere prin care s-a intabulat dreptul de folosință asupra imobilului în litigiu în favoarea ,,Sfatului Popular al orașului Sf. G.”, constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 38/1958 a fostului Sfat Popular al Regiunii Autonome Maghiare Tg. M. și rectificarea încheierii de intabulare nr. 898/04.07.1958 emisă în baza ei.

În prezent, în organizarea administrativă a României, astfel cum este reglementată în Constituție și legi speciale, nu mai există ,,Sfat Popular” și nici ,,Regiunea Autonomă Maghiară Tg. M.”. Cererea de anulare sau constatare a nulității unui act juridic se formulează în contradictoriu cu părțile acelui act juridic și în consecință, în cazul de față este necesar a se stabili persoanele juridice ce au calitate procesuală pasivă, fiind continuatori ai personalității juridice a organelor menționate anterior.

Legea nr. 5 din 7 septembrie 1950 pentru Raionarea administrativ - economică a teritoriului R.P.R, împărțea teritoriul României în: regiuni, raioane, orașe, comune. Regiunea era unitatea teritorial administrativ-economică delimitată teritorial, pe care se sprijineau direct organele centrale de stat (art. 3). Aceasta avea în subordine raioanele precum și orașele de subordonare regională. Raionul era unitatea teritorială, operativă din punct de vedere economic, politic, administrativ, alcătuit din orașe de subordonare raională și comune (art. 6). Raionul avea în subordine directă . de subordonare raională.

La baza organizării și funcționării Sfatului Popular Raional a stat Decretul nr. 87/1950

pentru organizarea și funcționarea Oficiilor Juridice ale Ministerelor și Sfaturilor Populare. Acesta stabilea sarcinile Sfaturilor populare. Potrivit acestui decret, Sfaturile populare au fost organizate ca organe ale puterii de stat, realizând prin deputații aleși controlul activităților de pe teritoriul fiecărei unități administrativ-teritoriale, pe baza Legii nr. 6 /1950.

Potrivit art. 2 și 4 din Legea 213/1998 ,,statul sau unitățile administrativ-teritoriale exercită posesia, folosința și dispoziția asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public, în limitele și în condițiile legii…. Domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată”.

La preluarea bunului nu s-a făcut distincție că va intra în domeniul public sau privat al Statului și deci, în temeiul art. 2 și 4 din legea 213/1998 municipiul ca unitate administrativ teritorială are drept de folosință asupra imobilelor ce au intrat în proprietatea statului.

Este adevărat că în cauza de față s-a dovedit că imobilul în litigiu nu a fost niciodată în proprietatea municipiului Sf. G. ci în proprietatea Statului R., dar cum prin încheierea nr. 100/09.01.1957 dreptul de folosință s-a intabulat în favoarea Sfatului Popular al orașului Sf. G., iar în prezent doar unitățile administrativ teritoriale pot exercita drept de folosință rezultă că cererea reclamantei a fost formulată în contradictoriu cu o persoană cu calitate procesuală pasivă.

În baza Legii nr. 5/1950, după cum s-a arătat și anterior, a avut loc prima reorganizare administrativă postbelică a României și transformarea celor 58 de județe în 28 de regiuni și 177 de raioane. Doi ani mai târziu, în urma modificării legii, a avut loc o primă reorganizare a acestui sistem, în urma căreia, prin comasarea a zece raioane din fostele regiuni M. și Stalin, s-a înființat Regiunea Autonomă Maghiară. Regiunea Autonomă Maghiară M. a fost desființată prin noua organizare teritorială adoptată în 16 februarie 1968 și s-a revenit la județ ca unitate administrativ-teritorială.

Constituția din 1952 prevedea în art. 19 faptul că ,,Regiunea Autonomă Maghiară a Republicii Populare Române este formata din teritoriul locuit de populația compactă maghiară secuiască și are conducere administrativă autonomă, aleasă de populația Regiunii Autonome. Regiunea Autonomă Maghiară cuprinde raioanele: C., G., O., Reghin, S. de P., Sf. G., Târgu-M., Târgu-Săcuesc, Toplița. Centrul administrativ al Regiunii Autonome Maghiare este orașul Târgu-M.”, iar conform art. 57 ,,organul puterii de stat al Regiunii Autonome Maghiare este Sfatul Popular al Regiunii Autonome”.

P. Decizia 38/1958 a fostului Sfat Popular al Regiunii Autonome Maghiare M., a cărei nulitate absolută reclamanții solicită a se constata, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu în favoarea Întreprinderii de Gospodărie Raională Sf. G.. Conform art.21 și 22 din Legea 215/2001 ,,Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale, comunale și orășenești, ca autorități deliberative, și primării, ca autorități executive. Consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune și orașe, în condițiile legii. În fiecare județ se constituie un consiliu județean, ca autoritate a administrației publice locale, pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean”.

Din coroborarea acestor prevederi legale rezultă că pârâtul C. Județean M. are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind autoritatea administrației publice locale cu atribuții deliberative, la fel ca fostul Sfat Popular al Regiunii Autonome Maghiare M..

VI. A. pentru Valorificarea Activelor Statului a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu are obligația restituirii în natură a imobilului, această obligație aparținând unității deținătoare. Totuși, pârâta . a chemat în garanție A. nu pentru a fi obligată la restituirea bunului imobil, ci pentru a o despăgubi pe pârâtă în cazul în care aceasta va cădea în pretenții.

La data de 20.04.2000 societatea pârâtă a fost privatizată integral, între pârâta . și chemata în garanție există raport juridic.

Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat, iar calitatea procesuală pasivă aparține numai celui față de care se poate realiza interesul părții reclamante. Raportul juridic în speță s-a născut între pârâta . și chemata în garanție, ori în acest caz chemata în garanție este persoana despre care se pretinde că este obligată în raportul juridic dedus judecății.

VII. S-a invocat din oficiu, la termenul de judecată din data de 31.10.2012 excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. privitor la cererea de anulare a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate ., nr. 0054/15.02.1996.

Certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis în conformitate cu prevederile HG 834/1991 este un act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004, astfel că acțiunea prin care se solicită anularea/constatarea nulității acestuia se circumscrie prevederilor art. 1 din acest act normativ, urmând a fi disjuns acestui capăt de cerere din acțiunea introductivă.

Cu privire la fondul cauzei, instanța constată că prin Sentința civilă nr. 388/2010 a Tribunalului C. s-a constatat că imobilul înscris în CF 358 Sf. G., top 815 a fost preluat fără titlu valabil de S. R., în baza Decretului 92/1950. S-a arătat anterior că dreptul de proprietate a fost intabulat în favoarea Statului R. de la naționalizare și până la intabularea sa în favoarea ., iar dreptul de folosință asupra imobilului a fost intabulat în favoarea mai multor persoane juridice până în anul 1996, după cum s-a arătat anterior. Deoarece prin nici un act juridic dreptul de proprietate nu a fost transmis Regiunii Autonome Maghiare M., prin Decizia 38/1958 a fostului Sfat Popular al Regiunii Autonome Maghiare M. nu se putea transmite în mod valabil dreptul de proprietate în favoarea Întreprinderii de Gospodărie Raională Sf. G.. Chiar și după reîmpărțirea administrativ teritorială a Statului prin Legea nr. 5 din 7 septembrie 1950, Sfatul Popular al Regiunii Autonome Maghiare M. avea doar dreptul de folosință asupra imobilului în litigiu, intabulat inițial în favoarea Sfatului Popular al orașului Sf. G., transmisiunea acestui drept operând în temeiul Legii 5/1950. Ca urmare, se putea transmite prin Decizia 38/1958 doar dreptul de folosință asupra imobilului, nu dreptul de proprietate. Ulterior, prin Decizia nr. 1227/1966 emisă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Regiunii B. s-a transmis dreptul de administrare asupra imobilului de la Întreprinderea de Gospodărie Orășenească Sf. G. la Centrul de Librării și Difuzarea Cărții B., întocmindu-se și procesul verbal de predare primire. Această decizie a fost emisă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Regiunii B. deoarece, în urma reorganizării teritoriului României, în anul 1960, două raioane - Târgu S. și S. G. - trec la Regiunea B..

Efectele nulității actului juridic constau în desființarea raportului juridic generat de actul juridic lovit de nulitate și prin aceasta restabilirea legalității. În situația de față, efectele nulității presupun, pe lângă desființarea actului principal și desființarea actului subsecvent, conform principiului „resoluta jure dantis, resolvitur jus accipientis”. Fiind nul actul de preluare a imobilului de către stat, sunt nule și actele subsecvente acestuia și anume Decizia 38/1958, Decizia 1227/1966 și procesul verbal nr. 4080/1966.

Potrivit art.. 36 din Legea 7/1996 ,,orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil”.

Având în vedere că printr-o sentință irevocabilă s-a constatat faptul că titlul statului nu este valabil, se va dispune în temeiul art. 36 din Legea 7/1996, în vigoare la data formulării acțiunii introductive, rectificarea CF în sensul:

- radierii dreptului de proprietate înscris la B13 din CF 358 Sf. G., top 815, în favoarea pârâtului S. R. și a dreptului de folosință înscris la B14 în favoarea Sfatului Popular al orașului Sf. G.

- radierii dreptului de proprietate înscris la B15 în favoarea Întreprinderii de Gospodărie Raională Sf. G.;

- radierii dreptului de administrare înscris la C1 în favoarea Centrului de Librării și Difuzarea Cărții B..

Urmare a rectificării cărții funciare în sensul arătat se va dispune revenirea la situația de carte funciară inițială.

Ca efect al admiterii acțiunii în rectificare CF nu se constată nulitatea și nici nu se anulează încheierile de care funciară; aceste acte au fost valabil întocmite, la momentul întocmirii încheierilor Cf nu a existat un motiv de nulitate absolută sau relativă care să afecteze valabilitatea acestora; titlurile care au stat la baza emiterii încheierilor CF fiind nule, se poate promova acțiunea în rectificare CF, ce are anumite consecințe juridice, dar în nici un caz anularea sau constatarea nulității încheierilor CF.

S-a respins ca nefondată cererea de anulare și constatarea nulității încheierilor de intabulare nr. 100/29.01.1957, nr. 898/1958 și nr. 825/1968.

Cu privire la cererea reclamanților având ca obiect obligarea pârâtului . să emită dispoziție de restituire prev. de Legea 10/2001 pentru imobilul în litigiu, prin Decizia 825/R/2008 a Curții de Apel Tg. M. s-a reținut că reclamanții au depus notificări pentru restituirea imobilului în conformitate cu Legea 10/2001, dar au cerut și radierea din CF a dreptului de proprietate înscris în favoarea Statului R.. De asemenea, s-a mai reținut că ,,la cererea reclamantelor (K. E. și S. M.) și a intervenientului (K. J. G.) procedura administrativă a fost suspendată, indicând instanței de recurs că doresc continuarea procedurii desfășurată în fața acestei instanțe” (f. 90 dos. inițial).

Este adevărat că reclamanții au la dispoziție două căi pentru a obține restituirea imobilului: calea prevăzută de Legea 10/2001 și calea aleasă prin promovarea procesului civil soluționat irevocabil prin Sentința civilă nr. 388/2010 a Tribunalului C., continuată prin promovarea acțiunii de față, invocându-se motive de nulitate ale actelor de transmitere a dreptului de proprietate de la Stat la ..

Ca urmare, procedura începută prin formularea notificării reglementate de Legea 10/2001 a fost suspendată la cererea reclamanților și, cum cele două proceduri nu se pot derula simultan, s-a respins cererea reclamanților având ca obiect obligarea pârâtului . să emită dispoziție de restituire prevăzută de Legea 10/2001 pentru imobilul în litigiu.

Obiect al acțiunii introductive l-a format și cererea de constatare a nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate, emis de M. C. în favoarea pârâtei ., cerere disjunsă din prezentul dosar.

D. după ce se va stabili valabilitatea titlului pârâtei se va putea eventual continua una din căile pe care le au la dispoziție reclamanții pentru redobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului.

Cererea de chemare în garanție a fost respinsă ca nefondată în temeiul art. 60 alin. 1 Cod proc. civilă, pretențiile din acțiunea principală în legătură cu care a fost formulată cererea de chemare în garanție fiind respinse.

Reclamanții nu au dovedit că au suportat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții K. E., S. M. și K. J.-G., pârâta ., pârâtul M. C., pârâtul C. Județean M.

P. apelul formulat reclamanții K. E., S. M. și K. J.-G. au criticat sentința pentru nelegalitate referitor la respingerea capetelor privind obligarea pârâtei . la emiterea dispoziției de restituire a imobilului și disjungerea capătului de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate .

În motivarea apelului se arată următoarele:

În ceea ce privește suspendarea soluționării capătului de cerere privind obligarea pârâtei . să emită dispoziție de restituire în natură, instanța nu a observat că în considerentele deciziei Curții de Apel M. s-a reținut că dosarul privind cererea având ca obiect emiterea dispoziției de restituire este suspendat, referindu-se tocmai la dosarul de față,

deci apelanții solicită desființarea cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul C. pentru admiterea acestuia capăt de cerere

În ceea ce privește disjungerea, acțiunea precizată și completată este complexă se solicită pe de o parte anularea actelor de transfer a dreptului de proprietate de la antecesori la stat precum și anularea actelor administrative cu care imobilul a fost întabulat în proprietatea ..

După . legii 10/2001 practica Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit că instanța care a competentă să soluționeze capătul principal devine competentă și pentru cereri adiacente și accesorii potrivit art. 17 Cod procedură civilă. În prezent această practică e schimbată, aceste acțiuni fiind de competența contenciosului administrativ

Capătul de cerere principal este de constatare nulității actelor de dobândire de proprietății de către pârâtă

Față de practica judiciară în vigoare la data formulării acțiunii tot restul cererilor inclusiv cea referitor la anularea actului de atestare a dreptului de proprietate sunt cereri subsecvente, sub aspectul competenței erau considerate accesorii, deci potrivit practicii de atunci toate aceste cereri trebuiau soluționate de Tribunal.

Pe fond certificatul de atestare a dreptului de proprietate e nul deoarece se bazează pe actul de trecere al imobilului în proprietatea de stat care a fost anulat, iar în subsidiar întabularea construcțiilor pe numele statului urmează să fie rectificată deoarece în privința construcțiilor nu există act de transfer al dreptului de proprietate nici de dobândire, iar . e dobânditor de rea credință întrucât din conținutul decretului de naționalizare cunoștea că acest imobil nu figurează în decret, deci nu există titlul de preluare de către sta de la care el a dobândit.

P. apelul formulat . a solicitat schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și admiterii cererii de garanție .

În motivarea apelului se arată următoarele:

Apelanta invocă excepția prescripției dreptului la acțiunea în constatarea nulității actelor de înstrăinare inclusiv a celor întocmite în cadrul procesului de privatizare față de art.45 al 5 din legea 10 /2001 care prevede că prin derogare de la dreptul comun indiferent de cauza de nulitate prescripția este în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a legii 10 /2001, termen prelungit până la data de 14.02.2002.

Reclamanții au solicitat doar în cursul procesului constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare inclusiv a celor de privatizare prin precizarea de acțiune formulată și comunicată apelantei la 4.05.2012. Cauza s-a casat cu trimitere pentru judecare în baza legii 10/2001

Apelanta invocă excepția puterii lucrului judecat în raport cu decizia 825/2008 a Curții de Apel M.

Motivarea instanței că Curtea nu ar fi soluționat cauza pe fond este eronată întrucât s-a stabilit cu putere de lucru judecat că imobilul centrul de librării făcea parte din domeniul public al statului conform art. 6 al 1 din legea 213/1998 fiind exclus de la restituirea în natură .

P. decizia de mai sus s-a stabilit că pârâta ca succesoare s-a privatizat în condițiile legii 15/1990 astfel încât moștenitorii foștilor proprietari tabulari vor putea urma și se vor prevala de dispozițiile art. 27 al 1 din legea 10 /2001( în forma în vigoare la momentul pronunțării hotărârii)

În prezenta cauză reclamanții mai solicită încă o dată imobilul deși prin decizia 825/2008 a stabilit irevocabil că reclamanții au dreptul doar la despăgubiri

Indiferent de modul de formulare a cererii, obiectul e același cu cel din dosarul Curții de Apel M., respectiv solicitarea în natură a imobilului.

Nu s-a invocat din oficiu excepția puterii de lucru judecat a sentinței 388/2010 care nu îi este opozabilă intimatei nefiind parte Stabilirea preluării cu titlul sau fără titlu a imobilului nu constituie prin sine însăși un temei suficient nici pentru respingerea excepției autorității de lucru judecat și nici pentru a opera puterea de lucru judecat a sentinței 388/2010 date într-un proces în care nu a fost parte, sentință în care nu s-a dispus repunerea în situația anterioară prin desființarea actelor subsecvente

Instanța dispune și revenirea la situația anterioară de CF inițială ceea ce nu se putea face tehnic decât dacă s-ar fi constatat nulitatea actelor prin care s-a făcut înscrierea, or o atare constatare nu s-a făcut

Din moment ce instanța a considerat că pretențiile reclamanților față de pârâta . au fost respinse, cererea de chemare în garanție trebuia respinsă ca lipsită de obiect sau interes și nu ca nefondată.

Însă și față de admiterea în parte a acțiunii, se justifică admiterea cererii de chemare în garanție

Pârâtul M. C. prin apelul declarat a solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii față de pârâtul M. C. care nu are calitate procesuală pasivă și menținerea celorlalte măsuri ca fiind legale

Obiectul acțiunii este constatarea nulității absolute a actelor prin care dreptul de proprietate a fost transferat de la stat la centrul de librării și . și rectificare carte funciară

Decizia de desființare cu trimitere nu a reținut critici cu privire la măsura dispusă la punctul 1 din sentința atacată menținând în consecință admiterea excepției lipsei calității procesuale sale pasive

A reținut instanța de fond că imobilul față de sentința 388/2010 a fost preluat fără titlu, că a fost întabulat în favoarea statului de la naționalizare și până la întabularea sa în favoarea . iar dreptul de folosință a fost întabulat în favoarea mai multor persoane juridice până în 1996.

P. apelul intitulat greșit recurs pârâtul C. Județean M. a solicitat schimbarea în sensul respingerii acțiunii pe lipsa sa de calitate procesuală pasivă .

S-au invocat dispozițiile art. 24 și 87 din legea 215/2001.

Intimata este organ colegial format din 34 consilieri și președinte, fără personalitate juridică, fără patrimoniu și organe de conducere proprii

Persoana cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu este unitatea administrativ teritorială Județul M. potrivit art. 21 al 1 din legea 215/2001 potrivit căruia numai unitățile administrativ teritoriale au personalitate juridică. Consiliile sunt autorități ale administrativ publice locale pentru coordonarea activității consiliilor locale în vederea realizării serviciilor

Având în vedere că intimata nu e persoană în sensul art. 41 al 1 în accepțiunea cărora numai persoanele fizice și juridice pot fi părți ale unui raport juridic procesual, ci autoritate deliberativă.

A. publică județeană nu are calitate procesuală pasivă, nu a deținut vreodată în proprietate imobilul în cauză nu are ca atribuții cercetarea valabilității titlului de trecere a imobilului în proprietatea statului, nu a întocmit actele de înstrăinare succesivă, nu e reprezentant al statului în raporturile al căror obiect e un bun al acestuia ca persoană juridică

Reclamanții cer printre altele constatarea nulității absolute a deciziei 38/1958 a fostului Sfat popular al regiunii autonome Tg. M. și rectificarea încheierii cf 898/4.07.1958 emise în baza ei

P. această decizie dreptul de proprietate s-a întabulat în favoarea întreprinderii de Gospodăriei Raională Sf. G..

Acțiunea în anularea unui act translativ de drepturi reale e o acțiune persoană, calitate procesuală pasivă având emitentul actului a cărui anulare se solicită

Instanța a arătat că pârâtul C. Județean are calitate procesuală pasivă întrucât în urma reorganizării teritoriale și potrivit legii 215/2001 este autoritate a administrației publice locale cu atribuții deliberative la fel ca Fostul Sfat Popular al regiunii autonome maghiare M. care cuprindea raioanele C., Tg. M.. Simplul fapt că centrul administrativ al regiunii era Tg M. nu duce la concluzia că C. Jud .M. este succesorul în drepturi al acestuia cu atât mai mult cu cât e vorba despre transmiterea dreptului de proprietate asupra unui imobil situat în Sf G. în favoarea raionului Sf G.

Reclamanții au depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului Consiliului Județean M. și al pârâtului M. C., arătând că organele emitente ale unor acte administrative trebuie chemate în judecată când se pune în discuție valabilitatea acestora, respingerea apelului pârâtei . arătând că legea instituie o excepție când dispune termenul de prescripție de 1 an însă imobilul nu a fost dobândit prin înstrăinare ci gratuit în baza legii 15/1990, s-a respectat chiar și termenul de 1an față de data introducerii acțiunii 1.10.2001, se aplică art. 27 din legea 10/2001 în forma inițială care permite restituirea în natură a imobilului preluat fără titlu, prin încălcarea legii .

Examinând sentința atacată, în raport cu motivele de apel invocate și apărările formulate, Curtea constată următoarele:

Constatându-se prin sentința civilă nr. 388/2010 a Tribunalului C. nul actul de preluare a imobilului de către stat în baza decretului 92/0950 întabulat prin încheierea de CF 100/09.01.1957, instanța de fond a constatat corect nulitatea actelor subsecvente acestuia și anume Decizia 38/1958 a fostului Sfat Popular al Regiunii Autonome Maghiare M. în baza căreia imobilul a fost întabulat în favoarea Întreprinderii de Gospodărie Raională Sf. G. prin încheierea de CF 898/04.07.1958, Decizia 1227/1966 în baza căreia s-a întabulat prin încheierea de CF 825/15.10.1968dreptul de administrare operativă în favoarea Centrului de Librării și procesul verbal nr. 4080/1966 privind trecerea activității unităților de librărie din jud. C. de la Centrul de librării B. din subordinea Comitetului Executiv al Consiliului Județean B. la noul Centru de librării C., fără a anula încheierile de care funciară, valabil întocmite, la momentul întocmirii încheierilor Cf .

Excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta . fost corect respinsă de instanța de fond .

Chiar dacă în dosarul soluționat prin decizia 825/2008 a Curții de apel Tg M. a avut ca obiect constatarea nulității încheierilor de întabulare a dreptului de proprietate al Statului și tardiv s-a solicitat și nulitatea actelor de trecere în proprietatea statului a imobilului, urmărindu-se restituirea în natură imobilului, Curtea de Apel Tg M. nu a judecat pe fond constatarea nulității actelor de trecere în proprietatea statului a imobilului în litigiu, a reținut că reclamanții au cerut nulitatea încheierii prin care statul a dobândit dreptului de proprietate, astfel nu există autoritate de lucru judecat. Situația reținută de Curtea de Apel Tg. M. s-a schimbat în sensul că printr-o sentință ulterioară, respectiv sentința 388/2010 a Tribunalului C., s-a constatat preluarea fără titlu valabil a imobilului în litigiu .

În ultima precizare de acțiune filele 83-85 reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de transfer al dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu din proprietatea Statului R. și administrarea operativă a Centrului de Librării B. în favoarea pârâtului . și anume nulitatea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate ., nr. 0054/15.02.1996, fără a se mai solicita constatarea nulității actelor de înstrăinare întocmite în procesul de privatizare care nici nu mai putea fi judecată față de renunțarea reclamantei la judecată față de S. român prin AAAS de care instanța a luat act la termenul din 8.02.2012, susținerile privind prescripția fiind nerelevante

Capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a actului de transfer a dreptului de proprietate, a imobilului în proprietatea pârâtei . a certificatului de atestare a dreptului de proprietate . 11 nr. 0054/1996 emis în baza HG nr. 834/1991 de către M. C. a fost respins irevocabil .

Procedura începută pe legea 10/2001 a fost suspendată în dosarul soluționat prin decizia 825/2008 a Curții de Apel Tg M. și nu în prezentul dosar în care s-a solicitat chiar emiterea unei decizii de restituire în baza legii 10/2001

Chiar daca instanța a constatat ca imobilul teren si construcție a fost preluat fără titlu de S. R. din patrimoniul antecesorilor reclamantei, nu este posibilă restabilirea situației anterioare în sensul înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al acestora asupra imobilului având în vedere că dreptul de proprietate dobândit de pârâta .-a consolidat ca urmare a respingerii acțiunii în anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate prin sentința civilă nr. 90/29.04.2013 a Curții de Apel B. rămasă irevocabilă prin decizia 1283 /20 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a respingerii excepției de nelegalitate a acestui act administrativ prin sentința 77/10.04.2013 a Curții de Apel B., ambele sentințe fiind irevocabile prin respingerea recursurilor reclamantei la instanța supremă.

Principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între același părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară dată în alt proces.

Potrivit art. 27 al 1 din legea 10/2001 pentru imobilele preluate cu titlu, evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate. Din acest text și din interpretarea dată de Curtea Constituțională prin decizia 830 din 8 iulie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente rezultă că imobilele preluate fără titlu se pot restitui în natură cu procedura prevăzută de lege

Potrivit art. 9 din legea 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.

Imobilul în litigiu nu este doar în posesia sau în patrimoniul pârâtei, ci în proprietatea acesteia, dreptul său de proprietate fiind întabulat în cartea funciară .

În situația în care restituirea în natură nu e posibilă, persoana îndreptățită beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent.

Potrivit art. 27 al 3 din legea 10/2001 în situația imobilelor prevăzute la alin. (1) și (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.

Conform art. 1 din legea 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie, de regulă în natură, în condițiile prezentei legi, iar în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent Acest text a fost reluat și în art. 1 din legea 165/16.05.2013 așa cum a fost modificată prin legea 368/2013, lege aplicabilă proceselor în curs de judecată .

În speță instituția publică care a efectuat privatizarea este AAAS, care nefiind parte în proces decât ca și chemată în garanție, nu poate fi obligată la propunerea măsurilor reparatorii prin echivalent, urmând ca pârâta . trimită notificarea reclamanților către AAAS pentru măsuri reparatorii prin echivalent competentă potrivit art. 27 al 2 din legea 10/2001

Cererea de chemare în garanție a fost respinsă ca urmare a respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei . a da emite o dispoziție de restituire în natură a imobilului, în temeiul art. 60 al 1 Cod procedură civilă și nu pe fond. Admiterea cererii de chemare în garanție s-ar fi impus doar în cazul restituirii în natură a imobilului .

Apelul pârâtului C. Județean M. este nefondat .

Chiar dacă imobilul în litigiu nu a fost niciodată în proprietatea municipiului Sf. G. ci în proprietatea Statului R., pârâtul C. Județean M. are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind autoritatea administrației publice locale cu atribuții deliberative, la fel ca fostul Sfat Popular al Regiunii Autonome Maghiare M., emitent al deciziei 38/1958 a fostului Sfat Popular al Regiunii Autonome Maghiare M., a cărei nulitate absolută s-a solicitat .

Apelul pârâtului M. C. este nefondat, calitatea sa procesuală pasivă rezultând din faptul că este emitentul certificatului de atestare a dreptului de proprietate ., nr. 0054/15.02.1996. Desființarea cu trimitere spre rejudecare a primei sentințe vizează sentința în totalitate, nefiind menținută vreo dispoziție .

Față de considerentele mai sus arătate, în baza art. 296 Cod procedură civilă Curtea va admite în parte apelurile reclamanților și al pârâtei . respinge apelurile pârâților C. Județean M. și M. C..

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite în parte apelul declarat de reclamanții K. E., S. M. și K. J.-G. și apelul declarat de pârâta . împotriva sentinței civile nr. 388/2010 a Tribunalului C., pe care o schimbă în parte în sensul că:

Respinge cererea reclamanților privind restabilirea situației anterioare de carte funciară .

Obligă pârâta . să trimită notificarea reclamanților formulată în baza legii 10/2001 către A. P. ADMINISTRAREA STATULUI pentru stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent .

Păstrează restul dispozițiilor sentinței.

Respinge apelurile declarate de pârâtul M. C. și pârâtul C. Județean M. împotriva sentinței mai sus menționate

Cu recurs în 15 zile de la comunicare .

Pronunțată în ședința publică astăzi 23.09.2015

Red. L.F./28.09.2015

Dact. I.I./29.09.2015

Jud. fond: M.D.V.