Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine. Decizia nr. 54/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 54/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2016 în dosarul nr. 54/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 54-A
Ședința publică de la 29.01.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. P.
JUDECĂTOR - A. M. G.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât M. V., împotriva sentinței civile nr.1578/26.11.2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. V. T..
P. are ca obiect – exequator.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar, din partea apelantului pârât, în data de 28.01.2016 a unei cereri prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă, la care a atașat dovada de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei,c are a fost anulată de instanță.
Curtea, având în vedere faptul că apelantul pârât a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, va reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1578/26.11.2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr._, s-a admis cererea formulată de reclamanta M. V. – T. în contradictoriu cu pârâtul M. V..
S-a dispus recunoașterea următoarelor hotărâri:
- hotărârea din data de 06.03.2015 pronunțată în dosarul nr. 2 F 85/15 de Tribunalul Freising din Germania;
- hotărârea din data de 27.08.2015 pronunțată în dosarul nr. 2 F 403/15 de Tribunalul Freising din Germania,
- hotărârea din data de 15.09.2015 pronunțată în dosarul nr. 2 F 825/15 de Tribunalul Freising din Germania.
S-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița, sub nr._ din 12.11.2015, reclamanta M. V. T., cu domiciliul în Germania, loc. Neufahrn bei Freising, ., cod_ și cu domiciliul ales la Cb. Av. „D. V.” din mun. Slobozia, . 3, parter, jud. Ialomița, în contradictoriu cu pârâtul M. V., domiciliat în mun. Slobozia, . A, CNP_, a solicitat, în baza dispozițiilor art. 1094 și urm. Cod procedură civilă, să se dispună recunoașterea următoarelor hotărâri: hotărârea din data de 06.03.2015 pronunțată în dosarul nr. 2 F 85/15 de Tribunalul Freising din Germania, hotărârea din data de 27.08.2015 pronunțată în dosarul nr. 2 F 403/15 de Tribunalul Freising din Germania și hotărârea din data de 15.09.2015 pronunțată în dosarul nr. 2 F 825/15 de Tribunalul Freising din Germania, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, împreună cu pârâtul, au plecat la muncă în Germania. În luna septembrie 2015, pârâtul, fără a respecta hotărârile din Germania și fără acordul său, a adus-o pe minora M. A. L. în Slobozia. Acesta este motivul pentru care reclamanta a solicitat admiterea cererii de recunoaștere a celor trei hotărâri menționate anterior.
S-a mai arătat că pârâtul a avut cunoștință de proces, hotărârile fiind date fără cale de atac.
În dovedirea cererii reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
La data de 24.11.2015 reclamanta M. V. T. a depus o cerere prin care a arătat că înțelege să-și majoreze obiectul cererii de chemare în judecată, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să dispună punerea în executare a celor 3 hotărâri pronunțate în Germania de Tribunalul Freising, motivat de faptul că acestea au caracter urgent, fiind legate de dreptul familiei, respectiv ocrotirea interesului minorului.
Tribunalul la termenul din data de 26.11.2015 a apreciat ca prematur formulată în cauză cererea modificatoare formulată de reclamanta M. V. T., având în vedere că prin aceasta se solicită încuviințarea executării hotărârilor judecătorești străine pentru care inițial s-a solicitat recunoașterea, apreciind că încuviințarea se poate face numai cu privire la hotărâri recunoscute în prealabil.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art.1094 cod procedură civilă „hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România, dacă se referă la statutul personal al cetățenilor statului unde au fost pronunțate sau dacă, fiind pronunțate într-un stat terț, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetățenie al fiecărei părți ori, în lipsă de recunoaștere, au fost pronunțate în baza legii determinate ca aplicabilă conform dreptului internațional privat român, nu sunt contrarii ordinii publice de drept internațional privat român și a fost respectat dreptul la apărare”, hotărârile referitoare la alte procese decât cele prevăzute la art. 1.094 putând fi recunoscute în România, spre a beneficia de autoritatea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.1095 alin.1 cod procedură civilă.
În art.1095 alin.2 se prevede că dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut procesul, ea trebuie să constate, de asemenea, că părții în cauză i-a fost înmânată în timp util atât citația pentru termenul de dezbateri în fond, cât și actul de sesizare a instanței și că i s-a dat posibilitatea de a se apăra și de a exercita calea de atac împotriva hotărârii.
Prevederile art.1095 cod procedură civilă sunt în acord cu Regulamentul CEE 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor in materia familială și responsabilității părintești care la art.21 alin.1 prevede că “Hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură.”
Potrivit Legii nr. 191/2007 pentru aprobarea OUG nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, în vederea aplicării Regulamentului nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, cererile pentru recunoașterea, precum și cele pentru încuviințarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, pronunțate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în condițiile prevederilor Regulamentului nr.2.201/2003, sunt de competența tribunalului.
Având în vedere că reclamanta a depus hotărârile judecătorești traduse și legalizate, purtând apostila cerută de lege, având în vedere dispozițiile legale menționate mai sus, faptul că nu există nici un motiv de refuz al recunoașterii, instanța va admite cererea reclamantei și va dispune recunoașterea următoarelor hotărâri:
- hotărârea din data de 06.03.2015 pronunțată în dosarul nr. 2 F 85/15 de Tribunalul Freising din Germania;
- hotărârea din data de 27.08.2015 pronunțată în dosarul nr. 2 F 403/15 de Tribunalul Freising din Germania,
- hotărârea din data de 15.09.2015 pronunțată în dosarul nr. 2 F 825/15 de Tribunalul Freising din Germania.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 454 C.pr.civ. conform cărora „pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată...”. Astfel, întrucât pârâtul a recunoscut, la primul termen de judecată pretențiile reclamantei, arătând că nu se opune recunoașterii hotărârilor, tribunalul constatată că cererea reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiată și urmează să o respingă”.
Împotriva sentinței civile nr.1578/26.11.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr._, a formulat apel pârâtul M. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a arătat că în mod greșit s-a admis acțiunea în recunoașterea hotărârilor judecătorești pronunțate de Tribunalul Freising din Germania, întrucât Hotărârea din 6.03.2015 pronunțată în dosarul nr.2F85/15 nu are dovadă că a rămas definitivă, pe de o parte.
Pe de altă parte, se înțelege a se formula apel împotriva sentinței susmenționate și pentru faptul că minora M. A. L. se află într-un program de recuperare psihologică la Direcția de Ocrotire a Minorului – Slobozia, Ialomița.
Această recuperare se datorează relelor tratamente, persecuțiilor aplicate minorei de către mamă.
La data de 28.01.2016 apelantul pârât M. V. a depus cerere la dosar prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă și a atașat dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei (filele 7-8 dosar apel).
Apelul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Verificând actele dosarului în raport de criticile de nelegalitate formulate de pârât în apel, Curtea constată că la fond, pârâtul nu a formulat întâmpinare spre a combate susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată.
Scopul întâmpinării este cel prevăzut în art.201 C.proc.civ. – „Întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt și în drept, față de cererea de chemare în judecată”.
Dimpotrivă, se constată că prin „Notele scrise” depuse pentru termenul de judecată din data de 26.11.2015 (fila 33 dosar fond), pârâtul prin avocat a solicitat să se ia act că nu s-a opus cererii de recunoaștere a hotărârilor judecătorești pronunțate în Germania, respectiv „cele menționate în cererea de chemare în judecată”, solicitând respingerea cererii de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă prin apărător.
În consecință, instanța de fond, luând act de recunoașterea legalității și temeiniciei acțiunii formulate de reclamantă, a făcut aplicarea art.454 C.proc.civ. și a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la cheltuielile ocazionate de proces, văzând notele scrise depuse de către acesta la dosar.
Se constată că în apel, se aduc pentru prima dată critici de nelegalitate privind recunoașterea pentru una dintre hotărârile judecătorești pronunțate în Germania, pe motiv că ea nu ar fi rămas definitivă, contrar notelor scrise comunicate la fond și care a determinat o anumită soluție, inclusiv cu privire la absolvirea pârâtului de plata cheltuielilor de judecată.
În plus, criticile din apel susmenționate nu au fost și dovedite în cauză, iar faptul invocat al urmării de către minora M. A. L. a unui program de recuperare psihologică pentru rele tratamente aplicate de către mamă – nu constituie elemente relevante în cauza având ca obiect recunoașterea hotărârilor judecătorești pronunțate în Germania cu privire la dreptul de stabilire a șederii minorei transmis mamei și obligarea pârâtului la predarea, respectiv restituirea copilului către mamă, de către tată, sub sancțiunea amendării acestuia cu 25.000 euro ori închisoare de până la șase luni.
Pentru considerentele reținute, potrivit art.480 C.proc.civ., va fi respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul pârât M. V., domiciliat în Slobozia, ., județ Ialomița, împotriva sentinței civile nr.1578/26.11.2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. V. T., cu domiciliul ales la av.D. V., în Slobozia, ., parter, județ Ialomița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
F. P. A. M. G.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.F.P.
Tehnored.B.I.
4 ex/10.02.2016
---------------------------------
T.Ialomița – L.I.M.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
