Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 196/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 196/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 196/2015

Dosar nr._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ nr. 196

Ședința publică de la 21.04.2015

Curtea constituită din :

PREȘEDINTE - M. H.

JUDECĂTOR - G. S.

GREFIER - S. R.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Appel București a fost reprezentat de procuror nan F..

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta – reclamantă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 1, împotriva sentinței civile nr.172 din data de 09.02.2015, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți S. C. și V. N..

Obiectul pricinii – ordonanță președințială – plasament de urgență.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei pe lista amânărilor fără discuții se prezintă consilier juridic Licuța D., în calitate de reprezentant al apelantei – reclamante DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 1, în baza delegației pe care o depune, lipsind intimatele - pârâte S. C., V. N..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură (fax), s-au depus relațiile solicitate de la Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului sector 4 și sector 3, lipsind relațiile de la Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului sector 5.

Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, având în vedere lipsa relațiilor solicitate de la Primăria Sectorului 5 București.

La a doua strigare a cauzei, se prezintă consilier juridic Licuța D., în calitate de reprezentant al apelantei – reclamante DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 1, în baza delegației pe care o depune, lipsind intimatele - pârâte S. C., V. N..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură (fax) s-au depus și relațiile solicitate de la Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului sector 5.

Reprezentantul apelantei și al Ministerului Public, având pe rând cuvântul, susțin că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra în dezbaterea apelului

Apelanta – reclamantă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 1, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, și schimbarea în tot a hotărârii atacate.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului, față de împrejurarea că nu a fost găsit un asistent maternal pe raza Municipiului București, pentru a se dispune instituirea măsurii speciale de protecție a plasamentului în regim de urgență pe calea ordonanței președințiale a minorei S. C. E., dar și față de vârsta acesteia.

În opinia sa, se impune instituirea măsurii de protecție a plasamentului minorului în raport de măsura internării fetiței într-un centru specializat.

De asemenea, trebuie reținut faptul că nu a fost posibil ca fetița să fie internată într-un centru alături de verișorii săi, precum și lipsa resurselor financiare ale mamei care nu-și poate permite vizitarea copilului la locuința asistentului maternal domiciliat în județul Ialomița.

CURTEA

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă sub nr._ / 05.02.2015, reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sectorul 1 București a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S. C. și V. N., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună instituirea măsurii speciale de protecție a plasamentului în regim de urgență, pe calea ordonanței președințiale, pentru copilul S. C. E., născută la data de 13.10.2012, fiica lui Natural și S. C., având CNP_ la AMP V. N., cu domiciliul în Județul Ialomița, Comuna Săveni, ., nr. 16; stabilirea domiciliului copilului pe perioada măsurii speciale de protecție la domiciliul Asistentul Maternal Profesionist V. N. din Județul Ialomița, Comuna Săveni, ., nr. 16; delegarea exercițiului drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești cu privire la persoana copilului către AMP V. N., iar pe cele privind bunurile copiilor către Directorul General Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1, și desemnarea doamnei V. N. pentru ridicarea alocației de plasament.

În motivarea cererii, s-a arătat că situația pârâtei S. C. și a familiei sale se află în atenția DGASPC Sector 1 București ca urmare a sesizării Spitalului Universitar Elias, care informa faptul că doamna S. C. a născut o fetiță în data de 13.10.2012, aceasta manifestându-și intenția de a abandona copilul în Spital.

Minora provine din relația de concubinaj a doamnei S. C. cu domnul T., nefiind recunoscut de acesta.

În scopul păstrării copilului în familie, doamna S. a fost consiliată în ce privește admiterea într-un centru maternal împreună cu copilul, iar aceasta a refuzat, declarând că se va externa împreună cu nou-născutul la domiciliul concubinului din București, Sector l, ..

De atunci și până în prezent, pârâta S. C. s-a adresat în repetate rânduri instituției reclamante în vederea acordării de sprijin material pentru copil, a fost susținută și a primit prestații materiale din fondurile Asociației Semn de Viață. Prin adresa nr._/01.09.2014, DGASPC Sector 1 a referit cazul copilului în vederea instrumentării Fundației pentru Dezvoltarea Serviciilor Sociale.

În data de 19.12.2014, asistentul social s-a deplasat la domiciliul familiei S. în vederea efectuării anchetei sociale. La adresa din București, Sector 1, ., erau prezenți pârâta S. C. și fiica acesteia S. C. E., împreună cu doamna M. C. M. și cei 6 copii ai săi: S. A. G., M. A. F., S. M. E., S. C. I., M. M. A., M. M.. Aceștia și domnul M. A. locuiesc în mod curent la această adresă, de aproximativ 1 an și jumătate. Imobilul era neaerisit și în acesta domnea dezordinea, camera în care stăteau era plină de îmbrăcăminte murdară împrăștiată peste tot. Bucătăria era plină de vase nespălate de mult, aceasta fiind modest mobilată, neîngrijită și neigienizată, improprie pentru prepararea hranei.

De asemenea, copiii nu erau spălați și pieptănați, la fel arătând și mamele acestora, aceștia fiind îmbrăcați sumar și murdari. Întrebate de ce nu fac curat și de ce copiii nu sunt îmbrăcați adecvat și spălați, aceștia au susținut că nu au avut timp.

S-a mai arătat că locuința este proprietatea personală a părinților doamnei S. C. și ai doamnei M. C. M., aceasta având 3 camere, un hol și o bucătărie modest mobilate, nu este racordată la rețeaua de energie electrică sau de gaze naturale. Grupul sanitar al familiei este amplasat în curtea imobilului, iar încălzirea imobilului se face cu ajutorul unei sobe cu lemne. Igiena corporală a familiei S. se face într-un lighean, iar acest lucru se întâmplă destul de rar.

Asistentul social a explicat doamnei S. C. și doamnei M. C. M. că starea de igienă a locuinței nu este adecvată creșterii și îngrijirii copiilor. Aceasta a adoptat un ton agresiv față de asistentul social pe tot parcursul vizitei, fiind vădit deranjată de prezența acestuia la domiciliu.

Veniturile familiei sunt alcătuite doar din alocația de stat a copilului, în cuantum de 200 lei/lună, conform declarației doamnei S..

La finalul întâlnirii, doamna M. și doamna S. au devenit foarte nervoase și au invitat asistentul social să plece, susținând că dacă ar fi știut scopul vizitei nu ar fi furnizat nici o informație și nu ar fi primit asistentul în anchetă.

Având în vedere vârsta minorei și necesitatea de a fi protejată printr-o măsură de protecție adecvată, s-a identificat un AMP disponibil în persoana doamnei V. N., ce este de acord să o primească pe minora S. C. E. în plasament în regim de urgență conform declarației olografe înregistrată cu numărul_/20.01.2015, aceasta fiind atestată prin Atestat nr. 47/12.09.2013 eliberat de C. IALOMIȚA, și lucrează în cadrul DGASPC Sector 1 în baza CIM în conformitate cu Dispoziție nr. 4886/23.09.2013.

A susținut reclamanta că sunt întrunite condițiile legale privind ordonanța președințială: urgența măsurii decurge din protejarea dreptului la viață și la sănătate al copilului ce ar putea fi periclitate prin întârzierea luării unei măsuri imediate, având în vedere condițiile precare în care acesta este ținut și hrănit în cadrul familiei.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 100 alin. (3) Legii nr. 272/2004 precum și ale Hotărârii Guvernului nr. 1434/2004, dispozițiile art. 996 - 1001 din legea 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă.

Prin sentința civilă nr.172/09.02.2015, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sectorul 1 București, în contradictoriu cu pârâții S. C. și V. N..

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:

Minora S. C. E. a rezultat dintr-o relație a mamei, nefiind recunoscută de tată.

Din raportul psihosocial și referatul de anchetă socială rezultă că locuința de domiciliu a mamei și copilului nu este corespunzător igienizată de mamă, care nu se ocupă corespunzător nici de igiena corporală a copilului.

Prin raportare la acest probatoriu, Tribunalul a constatat că există indicii de neglijență din partea mamei (neglijarea igienei, conform art. 94 alin. 2 din Legea nr. 272/2004), însă a apreciat că probatoriul administrat este insuficient în conturarea necesității scoaterii imediate a copilului din familie, mai ales în procedura sumară a ordonanței președințiale, care se soluționează fără citarea părților și fără a-i da mamei posibilitatea să se apere și să administreze probatoriu în apărare.

Totodată, Tribunalul a constatat că la dosar nu există relații de la medicul de familie la care este înscris copilul cu referire la modul în care mama se ocupă de sănătatea și igiena copilului (deși acestea puteau fi obținute de reclamantă) și nici relații de la vecini pe același aspect (deși a fost efectuată anchetă socială).

De asemenea, din rapoartele întocmite de reclamantă nu rezultă că fetița ar prezenta eczeme, etc. sau alte urmări ale lipsei de igienă invocate.

Tribunalul a mai avut în vedere și faptul că se solicită plasarea copilului în regim de urgență la un asistent maternal care locuiește în județul Ialomița, măsură care ar avea drept consecință (dată fiind starea financiară precară a mamei) ruperea relațiilor dintre mamă și fetiță, aspect care nu poate fi benefic pentru copil, dată fiind vârsta foarte mică a acestuia.

Față de aceste considerente, a fost respinsă ca nefondată cererea de ordonanță președințială.

Au fost avute în vedere și prev. art. 999 Cod de procedură civilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sectorul 1 București.

În motivarea apelului se susține în esență că:

În mod greșit instanța de fond a apreciat că în această cauză nu sunt incidente prevederile art. 100 din Legea nr.272/2004.

Viața și sănătatea copilului S. C. E. sunt puse în pericol de mama acesteia prin faptul că locuința în care locuiesc cele două împreună cu familia M., rudele acestora, formată din 8 membrii, nu este întreținută de către mamă în condiții optime pentru creșterea sănătoasă a copilului, domnind mizeria în încăperi și în bucătăria în care se prepară hrana minorei, aceasta fiind plină de vase murdare, lăsate în această stare până dezvoltă floră; copila nu este hrănită adecvat, prepararea și depozitarea hranei se realizează în condiții mizere și periculoase, prezentând o amenințare pentru sănătatea minorei; igiena corporală a minorei, practic, nu există, mama pârâtă ținând-o murdară și îmbrăcată sumar.

S-a apelat la calea Ordonanței președințiale, întrucât în acest caz nu există acordul părintelui în vederea luării unei măsuri speciale de protecție pentru minora S. C. E., iar părinții nu colaborează în interesul superior al copilului.

Privitor la declarațiile vecinilor, apelanta - reclamantă arătă că printre obiectivele raportului de anchetă socială nu se regăsește și acela al luării declarațiilor vecinilor cu privire la situația familiei, însă prin diligentele depuse de asistentul social s-a încercat luarea legăturii cu unii vecini ai mamei pârâte, însă cei ce au fost găsiți nu au dorit să comunice.

Pe perioada monitorizării situației familiei s-a putut observa că familia S., deși a fost sprijinită din punct de vedere material în vederea îmbunătățirii situației familiei, nu a făcut nimic în vederea îmbunătățirii concrete a acesteia, neglijând în mod grav atât igiena locuinței, a copilului și cea personală, fapt de natură să pericliteze sănătatea și dezvoltarea armonioasă a copilului; nu dă dovadă de preocupare în vederea educării și îngrijirii acestuia, copilul absentând de la cursurile de zi de la creșă, mama neducându-l pe motiv că este bolnav.

În același sens arătă că, în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului București, Secția a V-a Civilă, instanța a admis cererea privind plasamentul în regim de urgență pe calea Ordonanței președințiale pentru copiii S. A. G., M. A. F., S. M. E., S. C. I., M. M. A. și M. M., verișorii copilului S. C. E., care locuiesc la aceeași adresă împreună cu părinții lor, dispunând măsura specială de protecție a plasamentului în regim de urgență pe calea Ordonanței Președințiale la Casa de Tip Familial „Sfântul Ș." pentru copiii S. A. G., M. A. F., S. M. E., S. C. I. și măsura specială de protecție de plasament în regim de urgență pe calea Ordonanței Președințiale la AMP B. Ș. M. pentru copiii M. M. A. și M. M..

Menționează apelanta - reclamantă că cei 6 copii despre care a făcut vorbire anterior se află în aceleași condiții, fiind neglijați de către părinții lor care se folosesc de alocațiile copiilor pentru a-și procura cele necesare traiului, ignorând nevoile copiilor.

Ținându-se cont de faptul că veniturile familiei S. sunt constituite doar din alocația de stat a copilului, că aceștia locuiesc în condiții ostile, că mama nu se îngrijește corespunzător de creșterea și educarea copilului, fetița trăind în condiții improprii unei vieți firești și decente, ținând cont că toate acestea sunt aspecte deosebit de importante care dovedesc neglijența părinților cu privire la creșterea și dezvoltarea corespunzătoare a copilului său, precum și ținând seama de întreg probatoriu administrat în prezenta cauză, apelanta - reclamantă solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile nr.172 din data de 09.02.2015 pronunțată de către Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă în sensul admiterii cererii sale de chemare în judecată.

În recurs, au fost administrate probe noi, respectiv: adeverința nr. 91/]].03.2015 eliberată de .; referat întocmit la data de 23.02.2015 de fundația pentru Dezvoltarea Serviciilor Sociale cu privire la situația minorei S. C. E.; declarația olografă a numitei B. A. –vecină a pârâtei S. C.; adrese emise de Fundația pentru dezvoltarea Serviciilor Sociale, de Centrul de îngrijire minori Casa Sfântul Ș., și de DGAPSPC sector 1, și de consiliile locale ale sectoarelor 1-6 din mun. București referitor la demersurile de identificare a unui asistent maternal profesionist cu domiciliul în municipiul București sau în județul I..

Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de prevederile art. 479 alin. 1 din C.pr.civ., Curtea reține următoarele:

Prima instanță a reținut că probatoriul administrat conferă indicii de neglijență din partea mamei (neglijarea igienei) în relația cu minora S. C. E., dar că aceasta nu conturează necesitatea scoaterii imediate din familie a copilului, în procedura sumară a ordonanței președințiale.

S-a mai reținut că nu există probe care să releve împrejurarea că minora ar fi avut probleme de sănătate ca urmare a lipsei de igienă invocate de reclamantă.

Din perspectiva neglijării copilului de către mama pârâtă – care este singurul părinte față de care a fost stabilită filiația minorei – Curtea apreciază că era relevant a fi reținută și împrejurarea– care rezulta fără echivoc din probatoriul administrat în fața primei instanțe – legată de condițiile locative insalubre, determinate de faptul că minora și mama sa locuiesc fără forme legale într-un imobil cu 3 camere, împreună cu alte locuiesc 13 persoane, dintre care 6 sunt copii minori, iar adulții manifestă dezinteres nu numai pentru igiena locuinței și a copiilor, dar și pentru igiena personală, precum și pentru consițiile de preparare a hranei, deci implicit pentru condițiile în care minora trebuie să trăiască și să se dezvolte ( din punct de vedere fizic, mental, moral).

De asemenea, relevant este faptul că mama pârâtă nu are nicio sursă de venit.

Curtea apreciază că precaritatea condițiilor locative, de igienă și de hrană este neîndoielnic generatoare de riscuri imediate în legătură cu sănătatea copilului, și chiar cu siguranța acesteia, pentru că, la vârsta fragedă pe care o are, minora este total dependentă de supravegherea mamei, și de deciziile acesteia în ce privește condițiile efective de trai.

Din perspectiva principiului interesului superior al copilului, și a dreptului conferit acestuia de art. 47 din Legea 272/2004, condițiile adecvate de trai ale minorei ar trebui să fie unele de natură a asigura respectarea dreptului acesteia la o dezvoltare normală din punct de vedere fizic, mental, social și moral.

Curtea notează că relațiile furnizate de medicul de familie al minorei – prin adresa ce a fost depusă în etapa apelului – relevă împrejurarea că, în primul an de viață, mama pârâtă a mers cu copilul la consultații în repetate rânduri pentru tratarea unor infecții digestive și respiratorii, precum și că mama relatat medicului că aceste infecții se datorează condițiilor precare de locuit.

Din aceleași relații rezultă că vizitele la medicul de familie s-au rărit considerabil în cel de-al doilea an de viață al copilului, precum și că, în contextul consultațiilor efectuate, medicul a constatat probleme cauzate lipsa de igienă a mediului în care trăia fetița, respectiv că aceasta prezenta ectoparaziți și urme de înțepături de insecte, mama relatând probleme financiare care o puneau în imposibilitate de a procura medicația necesară tratării copilului.

Pe de altă parte, Curtea notează că mama pârâtă a solicitat, și a și primit din partea instituției reclamante sprijin material de suport pentru creșterea copilului, tocmai pentru prevenirea separării copilului de familie, acest sprijin fiind concretizat în: plata contribuției de hrană pentru minoră la CSS Sf. A. pentru o perioadă de 4 luni; admiterea minorei la Centrul de zi Sf. A. pentru o perioadă de 6 luni; prestații materiale constând în alimente pentru o perioadă de 6 luni.

Cu prilejul vizitei efectuate de asistentul social la locuința mamei pârâte în vederea efectuării anchetei sociale, pârâta S. C. a manifestat nervozitate și l-a invitat să plece pe asistentul sociale atunci când acesta i-a explicat că starea de igienă a locuinței nu este adecvată creșterii și îngrijirii copiilor.

Curtea notează ca relevant și faptul că și față de ceilalți copii minori care locuiau împreună cu minora C. E., și în aceleași condiții, a fost luată măsura plasamentului în regim de urgență – prin sentința civilă nr. 152/16.02.2015 pronunțată de Tribunalul București secția a V-a -, această împrejurare reliefând în mod evident situația de pericol pe care o reprezintă lăsarea copilului în același mediu de viață.

De asemenea, din analiza coroborată a probelor, respectiv a sentinței civile nr. 152/2015 a Tribunalului București secția a V-a, a referatului nr. 300/23.02.2015 întocmit de DGASPC sector 1 București, și a declarației numitei B. A., Curtea reține că sora pârâtei, respectiv numita M. A., era însărcinată în 7 luni la data anchetei sociale (19.12.2004), astfel încât aceasta este mama copilului născut ulterior efectuării respectivului demers administrativ.

Având în vedere condițiile de trai (descrise în precedent) ale minorei la data sesizării instanței cu cererea de ordonanță președințială pendinte, faptul că mama pârâtă a oferit copilului aceleași condiții precare încă de la data nașterii ei, și, deși a beneficiat de sprijin din partea autorităților competente spre a depăși dificultățile cu care se confruntă, nu a manifestat diligență pentru ameliorarea acestor condiții inadecvate, neglijând igiena personală și pe aceea a minorei în mod grav, Curtea apreciază că mediul în care minora trăiește împreună cu mama pârâtă reprezintă o situație de real pericol pentru creșterea și dezvoltarea ei, situație care este incompatibilă cu cerința legală imperativă a preeminenței interesului superior al copilului.

Față de situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat, Curtea apreciază că sunt îndeplinite condițiile art. 100 din Legea 272/2004, potrivit căruia „(1) Reprezentanții persoanelor juridice, precum și persoanele fizice care au în îngrijire sau asigură protecția unui copil sunt obligați să colaboreze cu reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului și să ofere toate informațiile necesare pentru soluționarea sesizărilor.

(2) În situația în care, în urma verificărilor efectuate, reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului stabilesc că există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului și neglijării, și nu întâmpină opoziție din partea persoanelor prevăzute la alin. (1), directorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului instituie măsura plasamentului în regim de urgență. Prevederile art. 62 - 64, art. 68 alin. (5) și ale art. 70 se aplică în mod corespunzător.

(3) În situația în care persoanele prevăzute la alin. (1) refuză sau împiedică în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului, iar aceștia stabilesc că există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului și neglijării, direcția generală de asistență socială și protecția copilului sesizează instanța judecătorească, solicitând emiterea unei ordonanțe președințiale de plasare a copilului în regim de urgență la o persoană, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidențial, licențiat în condițiile legii. Prevederile art. 62 - 64 și ale art. 68 alin. (5) se aplică în mod corespunzător.

(4) În termen de 5 zile de la data executării ordonanței președințiale prin care s-a dispus plasamentul în regim de urgență, direcția generală de asistență socială și protecția copilului sesizează instanța judecătorească pentru a decide cu privire la: înlocuirea plasamentului în regim de urgență cu măsura plasamentului, decăderea din exercițiul drepturilor părintești, precum și cu privire la exercitarea drepturilor părintești. Instanța se pronunță și cu privire la obligarea părinților copilului de a se prezenta la ședințe de consiliere.

Potrivit art. 94. A.. 2 din aceeași lege „Prin neglijarea copilului se înțelege omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creșterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură pe care o presupune îndeplinirea acestei responsabilități, care pune în pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului și poate îmbrăca mai multe forme: alimentară, vestimentară, neglijarea igienei, neglijarea medicală, neglijarea educațională, neglijarea emoțională sau părăsirea copilului/abandonul de familie, care reprezintă cea mai gravă formă de neglijare.”

În ce privește asistentul maternal profesionist identificat de către reclamantă spre a o primi în plasament pe minora S. C. E., al cărui domiciliu se află în ., Curtea constată că, dată fiind situația de pericol iminent constatată în precedent, care impune scoaterea minorei din mediul în care trăiește în prezent, dreptul copilului de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială (conform art. 47 din Legea 272/2004), precum și caracterul temporar al măsurii de protecție ce se solicită în procedura ordonanței președințiale pendinte, dar și faptul că demersurile realizate (inclusiv pe parcursul derulării procedurii judiciare) au relevat faptul că nu a putut fi identificat un alt asistent maternal profesionist cu un domiciliu mai apropiat de cel al familiei minorei (formată din mama pârâtă, mătuși și veri), se impune a fi dispus plasamentul în regim de urgență al acestei minore la acest asistent maternal, respectiv V. N. (care deține atestatul nr. 47/12.09.2013 emis de Comisia Județeană pentru Protecția Copilului Ialomița)

Urmează ca apelanta reclamantă, în îndeplinirea obligației ce îi revine potrivit art. 100 alin. 4 din Legea 272/2004, și anume aceea de a întreprinde demersurile necesare pentru înlocuirea acestei măsuri urgente - care are caracter excepțional și temporar - cu măsura plasamentului, să depună diligențe pentru identificarea unui asistent maternal profesionist cu un domiciliu apropiat de cel al mamei, spre a asigura în acest mod posibilitatea vizitării copilului de către mamă și a păstrării legăturilor între minoră și familia sa, o atare necesitate fiind determinată de cerința instituită prin art. 64 alin. 2 lit. c coroborat cu art. 35 din Legea 272/2004.

Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea apreciază că apelul este fondat, urmând a dispune admiterea acestuia.

În conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 și 2 din C.pr.civ., va fi schimbată sentința civilă apelată, în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială.

Se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 69 teza a II-a raportat la art. 68 alin. 1 lit. a din Legea 272/2004, instituirea față de minora S. E. C. a măsurii plasamentului în regim de urgență la asistentul maternal profesionist V. N., cu domiciliul în ., . I., nr.16.

Potrivit dispozițiilor art. 68 alin. 4 raportat la art. 63 din același act normativ, se va stabili domiciliul copilului, pe perioada acestei măsuri speciale de protecție, la domiciliul indicat al asistentului maternal V. N..

În conformitate cu prevederile art. 68 alin. 5 din Legea 272/2004, va fi delegat exercițiul drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești cu privire la persoana copilului către A.M.P. V. N., iar pe cele privind bunurile copilului către Directorul General al DGASPC Sector 1 București.

În temeiul art. 128 alin. 2, va desemna pe asistentul maternal profesionist V. N. să ridice alocația de plasament.

În temeiul art. 100 alin. 4 din Legea 272/2004, Curtea subliniază obligația ce revine apelantei reclamante ca, în termen de 5 zile de la data executării prezentei hotărâri pronunțate pe cale de ordonanță președințială, să sesizeze instanța judecătorească pentru a decide cu privire la înlocuirea plasamentului în regim de urgență cu măsura plasamentului, exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești de către mama minorei, și la obligarea mamei pârâte de a se prezenta la ședințe de consiliere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelanta – reclamantă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 1 BUCUREȘTI, Cod fiscal_, cu sediul în București, . nr.17, sector 1, împotriva sentinței civile nr.172/09.02.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele – pârâte S. C., CNP_, domiciliată în București, ., sector 1 și V. N., CNP_, domiciliată în Săveni, . nr.16, județ Ialomița.

Schimbă în tot sentința civilă apelată, în sensul că:

Dispune plasamentul în regim de urgență al minorei S. C. E., născută la 13.10.2012, fiica lui Natural și S. C., având CNP_, la A.M.P. V. N., cu domiciliul în Județul Ialomița, comuna Săveni, ., nr.16.

Stabilește domiciliul copilului, pe perioada acestei măsuri speciale de protecție,la domiciliul indicat al asistentului maternal profesionist.

Deleagă exercițiul drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești cu privire la persoana copilului către A.M.P. V. N., iar pe cele privind bunurile copilului către Directorul General al DGASPC Sector 1 București.

Desemnează pe A.M.P. V. N. să ridice alocația de plasament.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21.04.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

M. H. G. S.

GREFIER

S. R.

Red.G.S.

Tehdact.R.L./G.S.

6 ex./_

TB-S.4 - A.M.V.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 196/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI