Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 62/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 62/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2016 în dosarul nr. 62/2016
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A C.
DECIZIA C. NR. 62A /2016
Ședința publică din data de 5 februarie 2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR S. T.
JUDECĂTOR: F. P.
GREFIER: G. M. V.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului împotriva sentinței civile nr.1038/21.09.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a C. în dosarul nr._, în cauza civilă având ca obiect - ordonanță președințială.
Părțile în prezentul proces sunt apelanta-reclamantă C. E., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat D. D. I., cu sediul în București, ., ., . și intimații-pârâți B. M. C., domiciliat în București, ., sector 3, C. I., C. Ș., domiciliați în București, Calea Moșilor nr.131, ., sector 2 și S. C. Profesională de Executori Judecătorești D., Cosoreanu și Asociații, cu sediul în București, .-22, ..
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 22 ianuarie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 29 ianuarie 2016 și apoi la 5 februarie 2016.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a C., sub nr._, reclamanta C. E. a chemat în judecată pe pârâții B. M. C., S. C. Profesională de Executori Judecătorești D., Cosoreanu și Asociații, C. Ș. și C. I. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea efectelor actului de adjudecare nr. 2159 încheiat la data de 19.06.2015 de către S. C. Profesională de Executori Judecătorești D., Cosoreanu și Asociații, prin care imobilul proprietatea personală situat în București, ., ., ., sector 3, a fost adjudecat de către numitul B. M. C., cu domiciliul în București, ., sector 3, prin mandatar Chinta C..
În motivare, reclamanta a arătat că la data de 01.03.2010 a fost încheiat contractul de credit HL36272, între Bancpost SA în calitate de creditor ipotecar, C. Ș. în calitate de debitor și C. I. în calitate de codebitor 1, ambii având calitatea de „împrumutați" și că, împreună cu fostul soț, C. I., au avut calitatea de garanți ipotecari în baza contractului de ipotecă, autentificat prin încheierea de autentificare nr. 574/01.03.2010, ce a constituit act adițional la contractul de credit.
A arătat că nu a dorit să încheie acest act adițional și cu această ocazie să garanteze împrumutul fiului C. Ș. și al soției sale, C. I., însă a fost obligată. Astfel, în perioada anilor 2000-2013, a deținut un spațiu comercial în București, pe Calea Moșilor nr. 131, fiind asociată la . SRL, C. Ș. fiind administratorul acesteia. Fiul dorea să își cumpere o locuință, însă nu avea banii necesari și, pentru a face acest lucru, broker-ul I. A. i-a propus fiului să îi ajute în realizarea unui împrumut la Bancpost, unde numitul llies A. avea cunoștințe, cu condiția însă ca împrumutul să fie garantat cu un imobil. Când a aflat despre acest lucru a refuzat, având oricum foarte mari datorii la acel moment și auzind că atât ea cât și fostul soț refuză să garanteze împrumutul cu propria locuință, C. Ș. a lovit-o și a dat-o afară din spațiul în care își desfășura activitatea. Pentru toate aceste acte de violență fizică și verbală, a arătat că poate prezenta instanței martori.
Chiar și în situația în care pârâtul C. Ș. și soția sa cunoșteau refuzul său, împreună cu llieș A. au depus documentația necesară pentru a obține împrumutul de la . având o valoare totală de 50.000 euro.
Împreună cu fostul soț, care la acel moment era proprietar asupra imobilului situat în București, ., ., ., sector 3, au fost trecuți în calitate de garanți ipotecari, deși a refuzat să semneze un astfel de contract, întrucât fiul său s-a mutat împreună cu soția sa în apartament și în fiecare zi făcea scandal, țipa, vorbea vulgar, amenințându-o că îi vor omorî dacă nu semnează contractul de ipotecă. După aproape o lună de zile în care a fost nevoită să locuiască în vecini, s-a întors acasă și a fost nevoită să semneze.
Reclamanta a solicitat să se aibă în vedere faptul că există înregistrate plângeri penale împotriva fiului său atât la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 cât și la P. de pe lângă Judecătoria Ploiești, privind efectuarea cercetărilor în privința actelor depuse de fiul său în vederea obținerii creditului, dat fiind că la acest dosar au fost atașate adeverințe de venituri ce nu corespund cu realitatea.
Totodată, a arătat că a formulat plângere penală și la data de 08.02.2012 împotriva lui C. Ș. pentru loviri și alte violențe, furt, insulte și calomnii, iar celălalt fiu, C. M. L., care în prezent este decedat, a formulat, de asemenea, plângere pentru infracțiunea de loviri și alte violențe. În plus, pe numele său, a arătat reclamanta, a fost eliberat și un certificat medico-legal, cu nr. A2/1719/03.04.2013, în care se concluzionează că aceasta a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 30.03.2013 prin lovire cu corp dur, necesitând 1-2 zile de îngrijiri medicale.
Potrivit contractului de credit, suma de 50.000 euro putea fi utilizată doar pentru rambursarea integrală a creditului acordat de către Intesa Sanpaolo Bank prin contractul de credit nr. 29 PF/27.11.2009, inclusiv a dobânzilor la zi și a comisionului de rambursare. Acest contract a fost încheiat de către fiica sa (respectiv sora pârâtului C. Ș.) și avea ca obiect un credit de 40.000 euro, iar împrumutul a fost garantat de către C. I., prin instituirea unei ipoteci asupra garsonierei aflate în proprietatea sa, situată în ., sector 3. Fiul său continua să achite ratele acestui credit, întrucât în caz de neplată, soția sa ar putea pierde imobilul proprietate personală. În mod nelegal mai există rate pentru acest credit, întrucât în contractul încheiat cu reclamanta ca girant, în 2010, potrivit art. 1, creditul (adică suma de 50.000 euro) „se va putea utiliza exclusiv conform destinației menționate în prezentul articol". Mai exact, fiul său, cu banii obținuți din împrumutul pe care a obligat-o să îl garanteze, trebuia să achite ratele din împrumutul pe care l-a făcut sora sa, dar încă mai există rate neachitate.
În ceea ce privește contractul de credit de 50.000 euro, reclamanta a arătat că, începând cu luna aprilie 2012 pârâții C. Ș. și C. I. nu au mai achitat ratele la bancă, motivând că nu îi interesează dacă va fi executată silit, întrucât reclamanta garantase cu propria locuință. A menționat că fostul soț este grav bolnav, altă locuință nu aveau, iar fiul, cu rea-credință, încă de la începutul contractului de credit, a urmărit doar să obțină suma de bani suficientă să își completeze prețul contractului pentru care plătise doar avans, iar ulterior, împrumutul fiind garantat, știind că în caz de neplată reclamanta putea fi executată silit, cu rea-credință a încetat să mai plătească ratele, însă plătește ratele celuilalt credit doar pentru că este garantat cu bunul imobil al soției sale.
Reclamanta a arătat că sumele achitate de ea se ridică la suma de 2273 euro, rate pe care le-a plătit de teamă că banca se va îndrepta împotriva sa, întrucât fiul și soția sa, deși codebitori principali, refuzau să plătească și că, având venituri mici atât ea cât și fostul soț, nu a putut plăti mai mult.
D. fiind că încă din aprilie 2012, fiul și soția sa nu au mai achitat ratele la bancă cu rea-credință, conștienți fiind de faptul că riscau ca ipoteca să se mute asupra imobilului lor, dat fiind că reclamanta a solicitat transferul ipotecii de pe imobilul din București, ., ., sector 3, asupra imobilului pârâților C. I. și C. Ș., din București, Calea Moșilor, nr. 131, ., au vândut imobilul lor.
Notificările în acest sens au fost trimise la data de 31.05.2013 atât fiului său și soției sale cât și creditoarei Bancpost. Fiul său, cu rea-credință, încercând să se sustragă acestui posibil transfer prin care i-au arătat creditoarei Bancpost că fiul și soția sa au un imobil în proprietate mai valoros ca cel al reclamantei, și că se poate îndrepta împotriva acestuia dacă refuză să își achite ratele, au vândut imobilul pe care îl aveau în proprietate la data de 02.10.2013, deci la aproximativ 5 luni de la solicitările sale, tot pentru suma de 50.000 euro.
În dovedirea relei-credințe cu evidentă dorință de creare a unei stări de insolvabilitate ca banca să se îndrepte împotriva reclamantei, pârâții C. Ș. și C. I. au vândut unor prieteni ai soției fiului, respectiv pârâții A. F. și A. D. M., aceștia cunoscând faptul că fiul său este dator la bancă. Prețul în realitate nu a fost plătit, iar pârâții C. Ș. și C. I. în cazul în care ar fi încasat această sumă de bani, erau datori să aducă acest lucru la cunoștința băncii Bancpost, însă, din teamă ca Banca să nu solicite această sumă de bani fiindcă aceștia cu rea-credință nu mai plăteau ratele, nu au comunicat în scris băncii situația lor financiară, deși potrivit art. VI alin. 1 pct. 1.2 din contractul HL36272/01.03.2010 „sa constituie în favoarea Băncii garanții suplimentare dacă a survenit o modificare negativă raportată la situația sa financiară care să afecteze capacitatea de rambursare a creditului".
Reclamanta a precizat că a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare silită dar care nu au fost luate în considerare de către executor care nu a așteptat nici măcar primele termene și a trecut la vânzarea prin licitație publică a imobilului.
De asemenea, reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva lui C. Ș. și C. I. și A. F. în vederea constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între aceștia și autentificat prin încheierea de autentificare nr. 2192 din 02.10.2013, pentru cauză ilicită, întrucât acesta a fost încheiat în frauda intereselor reclamantei, C. Ș. și C. I. au urmărit a-și crea cu rea-credință o stare de insolvabilitate, pentru a se sustrage astfel de la obligația de a achita ratele unui credit de 50.000 euro, ajutați în complicitate cu A. F. și A. D.-M. care i-a sprijinit și ajutat în acest demers.
Astfel, a solicitat ca până la soluționarea fondului și crearea unei stări de solvabilitate a pârâților C. Ș. și C. I. să se dispună suspendarea efectelor actului de adjudecare, întrucât fostul soț, C. I., care locuiește împreună cu reclamanta este foarte bolnav, suferă de pierderi de memorie și are și pareză avansată, ei neavând o altă locuință în care să trăiască.
Astfel, este necesară luarea unor măsuri provizorii în situații grabnice, pentru a preveni păgubirea unui drept care altfel s-ar păgubi prin întârziere și pentru a preveni o pagubă iminentă ce nu se va mai putea repara.
Suspendarea efectelor actului de adjudecare menționat pana la finalizarea litigiului nu rezolva un litigiu pe fond și nici nu împiedica restabilirea situației de fapt, aceasta fiind posibila, actul de adjudecare putând fi pus ulterior în executare.
In drept, s-au invocat disp. art. 997 și urm C..
Pârâta S. C. Profesională de executori Judecătorești D., C. & Asociații a formulat întâmpinare (f. 131) prin care a invocat excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului București, excepția inadmisibilității, excepția lipsei calității procesuale pasive.
În motivarea excepție necompetenței materiale a invocat prev. art. 998 Cod procedură civilă rap. la prev. art. 820 Cod procedură civilă, apreciind că este competentă instanța de executare în raza cărei a se află imobilul.
Referitor la excepția inadmisibilității, a arătat că prin încheierea executorului judecătoresc acesta a dispus întabularea dreptului de proprietate al adjudecatarului, iar prin întabulare aceasta a dobândit dreptul de a dispune de bun, s-a produs efectul de purgă asupra imobilului, fiind radiate ipotecile și celelalte sarcini reale notate după notarea urmăririi.
Prin urmare, apreciază că o suspendare chiar și provizorie a efectelor actului de adjudecare nu este posibilă, aceasta depășind cadrul legal.
Singura cale procedurală reglementată de codul de procedură civilă în acest caz este cea prevăzută de art. 719 . În acest caz cererea trebuie însoțită de recipisa care face dovada cauțiunii. Se urmărește eludarea normelor legale imperative, speciale, care reglementează suspendarea executării silite.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, pârâta a arătat că în toate contestațiile la executare, calitate procesuală au doar părțile din raportul juridic, respectiv creditorul și debitorul obligației și nu organul de executare silită, menționând în acest sens și Decizia Curții Constituționale nr. 162/22.04.2003.
Prin sentința civilă nr. 1038 din 21.09.2015, Tribunalul București – Secția a III-a C. a respins, ca neîntemeiată, excepția necompetenței materiale și a admis excepția inadmisibilității, ambele invocate de pârâtul B. M. C., a respins, ca inadmisibilă, cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta C. E., în contradictoriu cu pârâții B. M. C., C. Ș. și C. I., și a respins, ca neîntemeiată, cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale, tribunalul constată că pârâta a susținut competența Judecătoriei Sectorului 3 București, ca instanță de executare, având în vedere fondul dreptului îl reprezintă controlul actelor de executare și au fost formulate contestații la executare împotriva actelor de executare.
Tribunalul a constatat că natura juridică a acțiunii formulate de către reclamantă, față de cerere și de temeiul juridic indicat expres de reclamantă, este aceea de ordonanță președințială și nu aceea de contestație la executare.
Art. 820 invocat de către pârâtă în susținerea excepției se găsește situat în materia executării silite, astfel încât nu își găsește incidența în soluționarea prezentei cereri cu care a fost învestită instanța.
Potrivit prev. art. 997 Cod procedură civilă „Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului”.
Cum obiectul cererii de ordonanță președințială este „suspendarea efectelor actului de adjudecare nr. 2159/19.06.2015” până la soluționarea dosarului prin care reclamanta a solicitat în contradictoriu cu C. I., C. Ș., A. F. și A. D.-M. constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2192/02.10.2013, iar acest dosar are nr._/3/2015 și se află pe rolul Tribunalului București, tribunalul apreciază, față de dispozițiile art. 997 Cod civil, că această instanță este competentă să soluționeze prezenta cerere având ca obiect ordonanță președințială, astfel încât va respinge ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale.
Referitor la excepția inadmisibilității, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, tribunalul reține următoarele:
Obiectul cererii de ordonanță președințială formulată de către reclamantă îl reprezintă suspendarea efectelor actului de adjudecare nr. 2159/19.06.2015 emis de SCPEJ D., C. și Asociații în cadrul dosarului de executare silită al acesteia nr. 2159/2014.
Potrivit prev. art. 996 Cod procedură civilă „Instanța de judecata, stabilind ca în favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”.
Tribunalul apreciază că nu se poate face abstracție de natura juridică a actului ale cărui efecte se solicită a fi suspendate. Acesta este un act de executare silită, emis în cadrul unei proceduri de executare silită, astfel încât trebuie avute în vedere și prevederile legale din materia executării silite.
Potrivit prev. art. 854 Cod procedură civilă „În termen de o lună de la data înscrierii provizorii în cartea funciară, debitorul sau terțul dobânditor, creditorii urmăritori și orice altă persoană interesată, după mențiunile cărților funciare,vor putea actul de adjudecare pe cale de contestație la executare. Instanța de executare poate suspenda eliberarea sau, după caz, distribuirea sumelor rezultate din urmărirea silită a imobilului adjudecat. În cazul în care cererea de suspendare este formulată de debitor sau terțul dobânditor, acesta este obligat la plata cauțiunii, în condițiile art. 718 alin. 2 ”.
Rezultă în prev. art. 855 Cod procedură civilă că numai dacă nu s-a formulat contestație la executare în termenul legal sau dacă aceasta a fost respinsă prin hotărâre definitiv, executorul judecătoresc va hotărî, din oficiu, prin încheiere definitivă, ca dreptul de proprietate al adjudecatarului să fie înscris în cartea funciară.
De altfel, tribunalul constată că reclamanta a formulat mai multe contestații la executare împotriva tuturor actelor de executare silită și a solicitat suspendarea executării silite (f. 67 și 83), adresate Judecătoriei Sectorului 3 București. S-a solicitat inclusiv anularea procesului-verbal de licitație și suspendarea executării, acestea făcând obiectul dos. nr._, astfel cum a arătat reclamanta în concluziile scrise depuse la dosar.
Prin încheierea nr._/31.07.2015 a Biroului de cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 3 București a fost admisă cererea formulată de către adjudecatarul B. M. C. și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului supus executării silite, în baza actului de adjudecare din 19.06.2015 și a încheierii executorului din 30.07.2015 (f. 139-140). Pârâtul B. M. C. apare menționat în prezent ca fiind înscris în calitate de proprietar exclusiv în cartea funciară.
Tribunalul concluzionează din cele de mai sus că nu se poate dispune suspendarea efectelor uni act de adjudecare emis în cursul unei proceduri de executare silită imobiliară decât în cadrul procedurii prevăzute de art. 855 Cod procedură civilă, aceste dispoziții având caracter special față de cele ale art. 996 Cod procedură civilă și derogând de la acestea, conform principiului norma specială înlătură de la aplicare norma generală.
De altfel, reclamanta afirmă că a și recurs la această cale specială, formulând contestație la executare și solicitând suspendarea executării silite, nepronunțându-se încă o soluție asupra cererii sale, aflată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București.
Apreciaza tribunalul ca prin formularea prezentei cereri de ordonanță președințială, reclamanta încearcă eludarea prevederilor legale în materie de executare silită, reluând aceeași cerere pe calea ordonanței președințiale, sub pretextul că această cerere nu este în conexiune cu dosarul având ca obiect contestație la executare, ci cu cel având ca obiect constatare nulitate absolută contract de vânzare-cumpărare.
Tribunalul nu poate reține această motivare, atât timp cât legea reglementează o cale specială pentru obținerea suspendării efectelor actului de adjudecare, iar reclamanta nu a recurs la această cale specială în prezenta cauză, ci se întemeiază pe dispozițiile generale ale ordonanței președințiale, eludând astfel condițiile impuse de calea specială.
În concluzie, apreciind întemeiată excepția inadmisibilității, invocată de pârâta SCPEJ D., C. și Asociații, în temeiul art. 854 rap. la art. 996 Cod procedură civilă, tribunalul a respins cererea ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel reclamanta C. E., considerând-o ca fiind netemeinica și nelegala, solicitand ca prin hotărârea pe care se va pronunța sa se dispuna admiterea apelului și pe cale de consecința schimbarea hotărârii atacate în sensul menținerii soluției de respingere ca neîntemeiata a excepției de necompetenta materiala a Tribunalului București, menținerea soluției de respingere ca neîntemeiata a cererii de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, respingerea excepției de inadmisibilitate a ordonanței președințiale și pe cale de consecința sa se dispuns admiterea ordonanței președințiale astfel cum a fost formulata, pentru următoarele considerente:
1. respingând excepția de necompetenta a Tribunalului București, instanța apreciază în mod corect ca fondul litigiului nu îl reprezintă o contestație la executare care sa fi fost de competenta Judecătoriei sectorului 3 București, ca atare instanța nu a apreciat ca ar exista o eludare a legii și a dispozițiilor legale în materie, ci dimpotrivă, faptul ca problema adusa în discuție este strâns legata de fondul litigiului și anume protejarea drepturilor reclamantei pana la momentul soluționării fondului indicat. pentru a se preveni o paguba iminenta care nu se va mai putea repara. neaflându-se în legătura cu contestația la executare, ci cu fondul care judeca valabilitatea actelor de vânzare-cumpărare efectuate în frauda intereselor sale.
Suspendarea efectelor actului de adjudecare este solicitata de către reclamanta doar provizoriu întrucât acest act afectează drepturile reclamantei pana la soluționarea fondului și în mod pertinent se impune lămurirea cu întâietate a situației juridice a imobilului adjudecat, daca el se întoarce sau nu în patrimoniul reclamantei. In orice caz, apreciaza reclamanata, daca fondul va fi admis și intre timp adjudecarea își produce efectele, dreptul sau la viata, sănătate și proprietate vor fi iremediabil afectate întrucât așa cum s-a precizat, aceasta se va judeca din . în niciun caz . de disperata. Daca fondul va fi respins, adjudecarea își va putea produce toate efectele, ca atare suspendarea provizorie pana la soluționarea fondului a efectelor unui act juridic nu afectează cu nimic fondul.
In cazul de fata, actul de adjudecare trebuie privit ca un titlu de proprietate al intimatului, și nu ca un act de executare silita împotriva caruia reclamanta era obligata sa faca contestatie la executare. Prezentul act de adjudecare tine loc de titlu de proprietate pentru intimat și ca atare se comporta ca un act juridic ale carui efecte pot fi suspendate pana la pronuntarea fondului cu care se afla în stransa legatura .
2. cu privire la inadmisibilitate, instanta precizeaza în hotararea apelata (publicata pe portalul instantei și necomunicata nici pana în prezent) ca admite exceptia inadmisibilitatii invocata de catre B. M. C.. Se arata ca intimatul B. M. C. nu a invocat în intampinare o astfel de exceptie. Acesta a facut doar critici și aparari de fond cu privire la situatia materiala a reclamantei și a relatiei dintre aceata și fiul sau, intimatul C. S.. Precizeaza și ca nu ar fi contestat adjudecarea insa reclamanata a formulat trei contestatii la executare aflate pe rolul judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, legate de modul în care s-a desfasurat atat licitatia, soliciltand anularea procesului verbal de licitatie, cat și executarea silita în sine.
Asa cum s-a precizat insa. în prezenta cauza. actul de adjudecare este titlul de proprietate momentan inca neanulat, ale carui efecte pot fi suspendate pana la solutionarea fondului aflat în stransa legatura cu acesta, prin plata unei cautiuni al carui cuantum il va stabili instanta.
Prin urmare, instanta a dat mai mult decat s-a cerut, iar daca prin intamplnare paratul B. M. Crlstinel nu a invocat exceptia de inadmisibilitate, atunci Instanta nu putea admite o astfel de exceptie decat daca o Invoca din oficiu, Iar daca o invoca din oficiu, trebuia sa o puna în discutia partilor.
Se mai arata ca la data de 3.08.2015 i s-a comunicat faptul ca paratul doreste sa se intabuleze, iar reclamanata a solicitat la data de 4.08.2015, deci la o zi de la comunicare, sistarea intabularii .
In judecata apelului, Curtea a pus in discutie din oficiu exceptia inadmisibilitatii actiunii, raportat la dispozitiile art. 997 C.civil, ramananad in pronuntare asupra acestui incident procedural, cat si pe fondul apelului .
In urma analizei actelor si lucrarilor dosarului, a sentintei apelate, prin prisma si a motivelor de apel invocate, Curtea retine urmatoarele :
Exceptia inadmisibilitatii actiunii, raportat la dispozitiile art. 854 si urmatoarele din noul cod de procedura civila a fost invocata de intimata S. civila profesionala de executaori judecatoresti D., COSOREANU & ASOCIATII prin intampinarea depusa la dosar si a fost pusa in discutie de instanta de fond in sedinta din 14.09.2015, astfel incat, fata de cele mai sus retinute, Curtea apreciaza ca nefondata critica formulata de recurenta prin care se sustine ca instanta de fond s-a pronuntat pe o exceptie care nu a fost invocata in cauza .
Totodata retine ca cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta in cauza a fost intemeiata exclusiv pe dispozitiile art. 997 si urmatoarele N.C.procedura civila, insa instanta de fond nu a analizat pricina raportat la aceste norme, ci a respins actiunea, ca inadmisibila, raportandu-se in mod exclusiv la dispozitiile art. 854 si urmatoarele din Noul cod de procedura civila, ce privesc materia executarii silite .
Curtea apreciaza in acest sens ca in cauza se impunea a se verifica cu prioritate admisibilitatea cererii de chemare in judecata, raportat la dispozitiile art. 997 si urmatoarele N C pr . civila, invocate de reclamanta in motivarea cererii sale, respectiv instanta trebuia sa verifice daca sunt intrunite cumulativ cerintele ordonantei presedintiale, respectiv urgenta, neprejudecarea fondului si vremelnicia .
Cerința neprejudecării fondului împiedică instanța învestită cu soluționarea cererii de ordonanță președințială să facă o altă analiză decât una a aparenței de drept . Curtea reține in acest sens că procedura ordonanței președințiale impune examinarea sumara a cauzei, astfel că motivele formulate de reclamanta, in cuprinsul cererii de chemare in judecata, ce conțin critici cat priveste emiterea actului de adjudecare ce constituie titlul paratului B. M. C., exced unei astfel de analize .
Examenul sumar al cauzei se intinde asupra tuturor pretentiilor si apararilor reciproce ale partilor; instanta putand examina in acest scop chiar si actele sau titlurile infatisate de parti. Dar, instanta este chemata sa examineze titlurile si actele prezentate de parti doar pentru a stabili de partea cui este aparenta dreptului; ea nu se poate pronunta asupra valabilitatii actului sub aspectul indeplinirii conditiilor de fond, caci o atare cercetare este rezervata numai judecatii in fond .
Curtea va retine in acest sens ca reclamanta, impreuna cu sotul acesteia, C. I., a incheiat un contract de ipoteca, asupra unui imobil proprietate perosnala, in scopul garantarii unui imprumut in valoare de 50 000 euro, contractat de numitii C. S. si C. I. ( fiul si nora reclamantei ) .
Numitii C. S. si C. I., in calitate de debitori, impreuna cu reclamanta si sotul sau, in calitate de garanti ipotecari au incheiat contractul de credit nr. HL36272/ 2010, avand creditor ipotecar . cuprinsul acestui act mentionandu-se ca acest credit va fi utilizat cu prioritate pentru rambursarea integrala a creditului acordat de INTESA SANPAOLO BANK in baza contractului de credit nr. 29PF/27.11.2009 .
Urmare a dosarului de executare silita nr. 2159/2014 deschis de creditorul B. POST SA, pentru neachitarea unui debit de 62.543 euro+ 11.919 lei, reprezentand creanta si cheltuieli de executare, la 08.06.2015 s-a intocmit procesul verbal de licitatie imobiliara, prin care a fost declarat adjudecatar al imobilului proprietatea reclamantei, numitul B. M. C., paratul din prezenta cauza, fiind emis actul de adjudecare nr. 2159 /19.06.2015, ce face obiectul cererii formulata de reclamanta .
Curtea retine in acest sens ca Actul de Adjudecare susmentionat, cu privire la care reclamanta a solicitat suspendarea efectelor juridice pana la solutionarea unui alt litigiu, reprezinta titlul de proprietate al paratului B., acesta beneficiind de prezumtia validitatii .
Astfel cum s-a retinut mai sus, instanta nu se poate pronunta asupra validitatii actului, cat priveste indeplinirea cerintelor legale si nici asupra celorlalte critici formulate de reclamanta in cauza, ce privesc incheierea abuziva a contractului de credit ipotecar sau a contractului de ipoteca, o astfel de cercetare fiind rezervata judecatii pe fond a litigiului .
Se mai retine ca in prezenta cauza aparenta de drept este in favoarea paratului B. M. C., ce detine, pana la proba contrara, un titlu valid de proprietate, iar reclamanta a pierdut dreptul sau de proprietate asupra imobilului in cauza, ca urmare a procedurii de executare silita deschisa impotriva sa .
Mai mult, o analiza a validitatii titlului paratului, sau a actelor care il preced ar conduce la prejudecarea fondului .
Constatand ca in cauza nu a fost dovedita indeplinirea cerintei aparentei de drept si respectiv a neprejudecarii fondului cauzei, Curtea apreciaza ca exceptia inadmisibilitatii actiunii, invocata din oficiu in faza apelului este fondata, avand drept consecinta mentinerea solutiei pronuntata de instanta de fond, cu substituirea motivarii .
Avand in vedere ca in apel s-a apreciat ca cererea este inadmisibila raportat la dispozitiile art. 997 si urmatoarele N.c.procedura civila, Curtea apreciaza ca nu se mai impune analiza admisibilitatii actiunii raportat la dispozitiile art. 854 si urmatoarele, din materia executarii silite, retinute de instanta de fond .
Pentru aceste considerente, Curtea, in temeiul disp. art 480 C.civil urmeaza sa dispuna respingerea apelului ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă C. E., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat D. D. I., cu sediul în București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.1038/21.09.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. M. C., domiciliat în București, ., sector 3, C. I., C. Ș., domiciliați în București, Calea Moșilor nr.131, ., . și S. C. Profesională de Executori Judecătorești D., Cosoreanu și Asociații, cu sediul în București, .-22, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. T. P. F.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. ST
Tehnored. ST/PS 7 ex.
Jud. fond: A. G.
| ← Strămutare. Sentința nr. 19/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Succesiune. Decizia nr. 135/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
