Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 936/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 936/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 936/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.936
Ședința publică de la 03.06.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - G. S.
JUDECĂTOR - M. H.
JUDECĂTOR - I. S.
GREFIER - R. S.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs promovate de recurentul-pârât N. C., împotriva deciziei civile nr.875A din 23.09.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – reclamantă D. D..
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă dl. avocat C. S. M., în calitate de reprezentant al intimatei-reclamante D. D., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 17.01.2014 emisă de Baroul București, lipsind recurentul-pârât N. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, la data de 02.06.2014, recurentul – pârât a depus, prin serviciul registratură (prin fax), cerere de amânare pentru pregătirea apărării.
Recurentul – pârât, prin apărător, având cuvântul, solicită respingerea cererii de amânare, având în vedere că prin conținutul acestei petiții se tinde la a fi repuse în discuție aspecte referitoare la taxa judiciară de timbru, însă în cauză au fost acordate 3 termene de judecată, astfel încât acest aspect nu mai poate fi supus discuțiilor.
Curtea, în urma deliberării, față de cererea formulată de recurentul – pârât, apreciază că nu este întemeiată în condițiile în care chestiunile legate de obligația plății taxei de timbru, în cuantumul stabilit de instanță, au fost analizate în cadrul procedurilor reglementate de lege, respectiv reexaminarea taxei de timbru și acordarea ajutorului public judiciar, astfel încât acestea nu mai pot forma obiect al reevaluării în coordonatele cererii de amânare a judecății cauzei. Având în vedere că cererea de reexaminare exercitată împotriva încheierii prin care instanța s-a pronunțat asupra cererii de ajutor public judiciar a fost pronunțată la 21.05.2005, și că, potrivit art.129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, părțile au obligația să urmărească derularea procesului și să îndeplinească actele de procedură în ordinea și în termenele stabilite de lege, urmeazî a se constata că împrejurarea invocată în sensul că recurentul a luat de puțin timp de cunoștință de încheierea menționată, îi este una imputabilă, astfel că nu justifică beneficiul unei amânări a judecării cauzei pentru acest motiv.
Curtea, luând act că nu a fost achitată taxa judiciară de timbru, din oficiu, pune în discuție excepția netimbrării recursului.
Apărătorul intimatei – reclamante D. D., având cuvântul, solicită admiterea excepției de netimbrare cu consecința anulării recursului ca netimbrat.
În subsidiar, solicită respingerea recursului, ca nefondat potrivit art. 312 punct.1 din Codul de procedură civilă.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._/300/2009, reclamanta N. D., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul N. C. ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună împărțirea bunurilor comune, respectiv: mobilă de sufragerie în valoare de 2500 lei, mobilă de bucătărie în valoare de 1500 lei, mobilă de dormitor în valoare de 1000 lei, mobilă cameră de copil în valoare de 1000 lei, televizor marca Samsung în valoare de 400 lei, frigider marca Electrolux în valoare de 600 lei, aragaz marca Electrolux în valoare de 400 lei, mașină de spălat vase marca Bosch în valoare de 500 lei, mașină de spălat rufe marca Indesit în valoare de 400 lei, autoturismul marca Skoda O., având nr. de înmatriculare_, an de fabricație 2005, în valoare de 5000 Euro echivalent în lei a_ lei; cu privire la bunul imobil apartament nr. 92, situat în București, Bulevardul G. T. nr. 112, ., ., a solicitat să se constate că a fost dobândit prin operațiuni de schimb succesive, în urma unui schimb cu un bun propriu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 36 alin. 1 din Codul familiei.
Prin cererea precizatoare depusă, reclamanta a arătata că apartamentul nr.92, situat în București, Bulevardul G. T. nr.112, ., . este bun propriu, dobândit în urma unor operațiuni de schimb succesive, prin schimbul cu un bun propriu, dobândit înainte de căsătorie. S-a mai arătat că pentru plata acestui apartament reclamanta a contractat un credit în valoare de 30.000 Euro la Bancă, ea fiind cea care îl achită în mod constant.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând să se constate calitatea de bunuri comune dobândite prin contribuție egală a soților a tuturor bunurilor ce formează masa partajabilă.
Prin sentința civilă nr.2368/ 22.02.201, instanța de fond a admis în parte cererea precizată; a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o contribuție egală, bunuri le mobile și imobilul descrise în cererea introductivă.
Pârâtul reclamant a fost obligat la plata către reclamanta pârâtă a sumei în cuantum de 167.973 lei, cu titlu de sultă, pentru egalizarea loturilor. S-au compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta D. D..
La data de 15.02.2012, intimatul-pârât N. C. a depus cerere de aderare la apelul formulat de D. D..
Prin decizia civilă nr.328 A din data de 26.03.2012 s-a admis excepția tardivității cererii de aderare la apel, și s-a respins cererea de aderarea la apel formulată de intimatul-pârât, ca tardiv formulată. S-a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă, și s-a anulat sentința civilă apelată reținând cauza pentru evocarea fondului.
Pentru a decide astfel Tribunalul a reținut că prin apelul declarat, apelanta a invocat nelegalitatea sentinței apelate ca urmare a greșitei calificări și interpretări a dispozițiilor art. 31, lit. f) Codul familiei, reținându-se o situație de fapt neconformă cu realitatea cu privire la imobilul din București, ..112, ., ., sector 2 . S-a invocat și faptul că deși instanța a constat că acest imobil este bun comun, fiind atribuit intimatului-pârât, nu s-a dispus și cu privire la preluarea responsabilității de plata a ratelor împrumutului bancar de către intimat, așa cum ar fi fost echitabil în această situație.
Prin decizia civilă nr. 875 A din 23.09.2013 Tribunalul București - Secția IV-a Civilă, evocând fondul, a admis, în parte, cererea, astfel cum a fost precizată de reclamanta D. D. în contradictoriu cu intimatul-pârât N. C., a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o contribuție egală, bunurile mobile și imobilul arătate prin cererea introductivă; a constatat că reclamanta a achitat din surse proprii suma de 11.503 Euro‚ cu titlu de rate la creditul imobiliar.
Prin aceeași decizie, s-a dispus sistarea stării de devălmășie privind bunurile în valoare totală de 335.946 lei și pasivul comunității de bunuri în sumă de 27.272 Euro; au fost atribuite pârâtului toate bunurile ce fac parte din masa partajabilă, în valoare totală de 335.956 lei, cu obligarea acestuia la plată către reclamantă a sumei de 167.973 lei, cu titlu de sultă, în termen de 6 luni de la data pronunțării hotărârii, și a sumei de 5.751,5 Euro reprezentând jumătate din ratele la creditul imobiliar achitate de reclamantă din surse proprii, constatând că pasivul comunității de bunuri este alcătuit din suma de 27.272 Euro ce va fi suportat de pârât; a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 752 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul N. C., recurs care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 13.01.2014.
În motivarea recursului său, recurentul – pârât a arătat în esență că:
Deși a invocat încălcarea formelor de procedură privind timbrajul acțiunii de partaj, instanța a nesocotit total aceste excepții.
Conform art.3, litera c, a treia liniuță din Legea nr.146 din 1997, reclamanta ar fi trebuit să plătească o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3% din valoarea masei partajabile pentru acțiunea de partaj de pe rolul judecătoriei, și încă ½ din această taxă pentru apelul de pe rolul tribunalului.
Recurentul solicită să se observe faptul că judecata neplății taxei judiciare de timbru nu este o simplă nemulțumire a unei părți decăzută din dreptul de reexaminare a taxei, ci este o excepție de ordine publică.
Astfel, solicită să se constate valoarea reală a timbrajului pe care trebuia să-I plătească D. D. la fond și în apel și, în caz de neconformare, să se dispună admiterea recursului, casarea Deciziei nr.875 A/23.09.2013 a Tribunalului București și implicit, anularea cererii de partaj.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.18 și 20 din Legea nr.146/1997, art. 108 din C.pr.civ.
Susține recurentul că, tribunalul nu avea de ce să stabilească masa partajabilă (din activ și pasiv) din moment ce părțile au cerut doar împărțeala bunurilor concrete, iar nu și stabilirea activului sau pasivului din acestea.
Prin raportare la prevederile art. 36 din C.fam, susține recurentul că rezultă fără echivoc faptul că instanța face doar împărțeala bunurilor convenite de părți, putând exista bunuri care să rămână comune, astfel că instanța nu are de ce să constate o altă situație de fapt (activ, pasiv, rate plătite etc.), mai ales că nu i s-a cerut acest lucru. Activul sau pasivul bunurilor rămâne în sarcina părților, conform convențiilor încheiate și asupra cărora instanța nici nu poate interveni, căci ar afecta terțe persoane care au interese chiar contrare celor stabilite de instanță (spre exemplu: Banca Unicredit este interesată ca D. D. să rămână titular de credit, să plătească ratele în continuare și nicidecum să i se substituie un alt debitor, în speță N. C., doar pe considerentul că i s-a atribuit apartamentul, banca nefiind interesată de apartament sau de bonitatea noului debitor ci de plata ratelor conform contractului încheiat inițial).
Consideră recurentul că instanța de apel a ajuns la concluzia potrivit căreia prima instanță ar fi omis pasivul masei partajabile, din cauza motivației insidioase din partea avocatului apelantei, ce a interpretat eronat prevederile art. 741 din vechiul Cod Civil, confundându-se practic drepturile și titlurile de creanță ale defunctului, din a cărui avere sunt supuse împărțelii, cu datoriile și sarcinile succesiunii.
Recurentul arată că aceeași confuzie s-ar fi putut crea și din interpretarea noilor prevederi în materie (Noul Cod Civil) referitoare la "lichidarea regimului matrimonial".
Partajul presupune împărțeala, separarea fizică a bunurilor comune, și nicidecum transformarea acestora în lichidități, acesta fiind și obiectul cererii: împărțeala bunurilor și nu sulta, sau valorificarea drepturilor deținute asupra bunurilor.
Transformarea în lichiditate reprezintă un alt proces, de îndestulare a creditorilor, diferit de procesul de partaj.
Arată recurentul că instanța nu poate încălca principiul disponibilității creditorului de a cere valorificarea bunurilor debitorului, așadar nu poate interveni asupra pasivului căci ar interveni în interesele creditorilor, ale unor terțe persoane, pentru care nici nu este îndreptățită de lege (cum ar fi în cazul judecătorului sindic sau al instanței de executare) și pentru care, nici nu i s-a cerut această valorificare.
Mărimea valorică a pasivului unei masei partajabile nu poate influența titularitatea sau cota dreptului de proprietate, aflându-ne practic în distincția dintre dreptului real de proprietate asupra unui bun față de dreptul imaginar de creanță ce s-ar valorifica prin vânzarea dreptului de proprietate.
Contribuția la cumpărarea apartamentului a fost comună la fel și obligațiile de întreținere și de plată a ratelor care, pot fi și chiar sunt comune; faptul că un coproprietar le face pe seama celuilalt, nu-i dă dreptul decât la o acțiune în desdăunare, întemeiată pe gestiunea intereselor altuia, care la rându-i trebuie timbrată, și nicidecum la un drept sau o cotă mai mare a proprietății. Astfel, hotărârea instanței de apel cu privire la criticarea instanței de fond privind nestabilirea pasivului masei partajabile a fost dată cu aplicarea greșită a legii privind drepturile și obligațiile coproprietarilor, prevederi atât din vechiul cât și din Noul Cod Civil.
De asemenea, susține recurentul că este de neacceptat neînțelegerea sensului art.357 din Noul cod civil (care de fapt nici nu-și are aplicabilitate, având în vedere data acțiunii).
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.5, 6, 8, 9 și art.312 alin.4 din Codul de procedură civilă.
Pentru recursul astfel exercitat, a fost stabilită obligația recurentului de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 1838,85 lei, și timbru judiciar în valoare de 5 lei – taxe judiciare calculate corespunzător prevederilor art. 11 alin. 1 teza a II-a din Legea 146/1997 și art. 3 alin. 2 din OG 32/1995.
Împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, recurentul a exercitat calea de atac prevăzută de art. 18 alin. 3 din Legea 146/1997, respectiv a formulat cerere de revizuire.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 12.02 2013 de Completul 14R al Curții de Apel București secția a III-a, a fost respinsă cererea de reexaminare astfel formulată, ca neîntemeiată.
Ulterior, recurentul a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar cu privire la plata taxei de timbru.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 11.03.2014, a fost soluționată cererea de ajutor public judiciar astfel formulată, după ce s-a constat că aceasta era informă, iar recurentului i s-a adus la cunoștință necesitatea complinirii unor lipsuri ale cererii respective și i s-a acordat un termen în cadrul căruia să remedieze aceste lipsuri. Soluția pronunțată a fost în sensul respingerii cererii de ajutor public, ca nefondată.
Această din urmă soluție a fost atacată cu cerere de reexaminare.
Calea de atac astfel exercitată a fost soluționată prin încheierea pronunțată la data de 21.05.2014, în sensul respingerii ei ca nefondată.
La data de 02.06.2014 recurentul – pârât a depus o cerere prin care a solicitat instanței de recurs ca, la termenul de judecată din data de 03.06.2014, să se dispună amânarea cauzei pentru un alt termen, în vederea pregătirii apărării.
În motivarea cererii astfel formulate, recurentul a arătat următoarele:
În fapt, abia a luat la cunoștință de soluționarea reexaminării taxei de timbru, astfel că, având în vedere natura lunară a veniturilor, solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea achitării acestei taxe
Mai mult decât atât, având în vedere faptul că timbrajul este o procedură de ordine publică ce trebuie clarificată mai înainte de orice dezbateri; stadiul procesual este cel al recursului, în care, după normele Legii nr.146/1997 ar trebui să plătească 50% din taxa plătită în fața instanței de apel (aceasta fiind "prima instanță" contestată la instanța de recurs, instanța de fond fiind eventual cea de-a "doua instanță"), iar după OUG nr.80/2013
doar suma de 100 de lei pentru capetele de cerere privind încălcarea normelor de procedură și lipsa motivelor din partea instanței de apel, solicită un nou termen de judecată pentru angajarea unui apărător, și pentru rezolvarea acestei chestiuni prealabile: de identificare a legii aplicabile, Legea nr. 146/1997(art. 11) sau OUG nr.80/2013 (art. 24), în funcție de care, să reconsidere și să probeze motivele de recurs.
În ședința publică din data de 03.06.2014, a fost respinsă cererea de amânare astfel formulată, pentru motivele expuse în practicaua prezentei hotărâri.
Curtea notează că argumentele expuse susținerea cererii de amânare nu au fost privite ca având valențele unei noi cereri de ajutor public judiciar, având în vedere solicitarea lipsită de echivoc formulată de recurent, în sensul de „acordare a unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării” prin angajarea unui apărător cu sprijinul căruia să susțină cererea de rezolvare a chestiunii prealabile privind existența obligației de plată a taxei de timbru și cuantumul acesteia.
În ședința publică din data de 03.06.2014, Curtea a pus în discuție nulitatea cererii de recurs pentru netimbrare.
Analizând cu precădere excepția astfel invocată, potrivit cu prevederile art. 137 alin. 1 din C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Prin rezoluția de primire a dosarului, instanța de recurs a stabilit obligația recurentului de a plăti o taxă judiciară de timbru în cuantum de 1838,85 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei - corespunzător valorii contestate prin cererea de recurs.
Recurentul a fost înștiințat cu privire la cuantumul taxelor astfel stabilite prin mențiune corespunzătoare făcută în cuprinsul citației ce i-a fost comunicată pentru primul termen de judecată - de la data de 25.02.2014.
Potrivit art. 1 din Legea 146/1997, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, în condițiile legii, iar conform art. 20 alin. 1 din același act normativ, taxele judiciare se plătesc anticipat.
Recurentul, deși legal înștiințat cu privire la cuantumul taxei de timbru stabilite pentru judecarea căii de atac exercitate, nu a făcut dovada achitării acestei taxe până la termenul de judecată din data de 03.06.2014, în condițiile în care contestația (reexaminarea) îndreptată împotriva modului de calcul al taxei datorate a fost găsită neîntemeiată prin hotărâre irevocabilă pronunțată de un alt complet de judecată, iar cererea de scutire de la obligația plății taxei respective a fost de asemenea respinsă, prin hotărâre irevocabilă, ca neîntemeiată.
Față de această situație, Curtea urmează a face aplicarea sancțiunii instituite prin art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997, ale cărei dispoziții sunt în sensul că „Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.
Pe cale de consecință, urmează a fi admisă excepția analizată, și a se dispune anularea cererii de recurs, pentru netimbrare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării.
Anulează, ca netimbrat, recursul formulat de recurentul – pârât N. C. împotriva deciziei civile nr.875 A/23.09.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția IV-a Civilă în dosarul nr._/3/2009 în contradictoriu cu intimata – reclamantă D. D..
Ia act că intimata nu a cerut cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. S. M. H. I. S.
GREFIER
S. R.
Red.G.S.
Tehnored.C.S./G.S.
Ex.2/05.06.2014
T.B.Secția a IV-a Civilă – L.I.-C.
- A.M.V.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 806/2015. Curtea de... → |
|---|
