Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 806/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 806/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-08-2015 în dosarul nr. 806/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.806
Ședința publică de la 19.08.2015.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - C. B. T.
JUDECĂTOR - A. P. B.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât G. I., împotriva deciziei civile nr. 752 A din 26.02.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. M. și AUTORITATEA TUTELARĂ DE PE LÂNGĂ P. S. 3 BUCUREȘTI.
P. are ca obiect – completare/lămurire dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul Gaube R. C., în calitate de reprezentant al intimatei reclamante M. M., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015, eliberată de Baroul București, atașată la fila 25 din dosar, lipsind recurentul pârât G. I. și Autoritatea tutelară de pe lângă P. S. 3 București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 11.08.2015, a unei întâmpinări formulate de către intimata reclamantă, act procedural comunicat și părții adverse, potrivit dovezii de citare anexate la dosarul cauzei.
Avocatul intimatei reclamante învederează faptul că, deși recurentul pârât este soțul unei doamne magistrat care activează în cadrul acestei instanțe, nu înțelege să formuleze nicio cerere legată de acest aspect în raport de căile avute în vedere de Codul de procedură civilă.
Mai arată că nu mai are probe noi de administrat sau cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.
Referitor la primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă, urmează a fi respins ca nefondat, având în vedere că decizia atacată este amplu motivată, atât în fapt cât și în drept.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, sub aspectul unei pretinse încălcări sau aplicări greșite a dispozițiilor art. 281 ind.1 din Codul de procedură civilă, consideră că nici acest motiv nu poate fi reținut ca fiind fondat.
Consideră că atât instanța de apel, cât și instanța de fond, au apreciat că dispozitivul sentinței civile nr. 1127/03.02.2009 este clar și nu există aspecte ce ar putea fi lămurite în această cale de atac.
Solicită a se observa faptul că, așa cum rezultă și din actele dosarului, sentința civilă nr. 1127/2009 nu a fost atacată cu apel, respectiv cu recurs, de către recurentul de astăzi. Practic, acesta a fost mulțumit de dispozițiile instanței dispuse prin respectiva hotărâre.
Arată că până la exercitarea acestor căii de atac, prin care partea adversă a solicitat lămurirea dispozitivului, nu a existat nici o nemulțumire din partea recurentului pârât.
Faptul că recurentul înțelege să invoce decizia din apel, apreciază că nu are nici un fel de relevanță, având în vedere faptul că apelul părții pe care o reprezintă a fost respins ca nefondat, iar, ulterior, a fost admis recursul formulat de către intimata reclamantă de astăzi.
Solicită a se avea în vedere faptul că pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București există înregistrat dosarul nr._/301/2015, în care același recurent solicită modificarea programului de vizită, aspect pe care l-a evidențiat și prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, la data de 02.09.2008, sub nr._/301/2008, petentul G. I. a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1127/03.02.2009, pronunțate de Judecătoria sectorului 3 București, în sensul de a se menționa expres ca programul de vizitare să se desfășoare ,,în afara domiciliului reclamantei și fără prezența acesteia”.
În motivarea cererii formulate, petentul a arătat că reclamanta, profitând de absența unei mențiuni exprese în dispozitiv în acest sens, a însoțit de fiecare dată minora în cadrul programului de vizită stabilit de instanță, putându-se deduce că în lipsa unei lămuriri din partea instanței, comportamentul acesteia nu se va schimba.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art. 281 ind. 1 din C.pr.civ..
Prin încheierea pronunțată la data de 09.10.2014, în dosarul nr._/301/2008, Judecătoria Sectorului 3 București a respins cererea de lămurire dispozitiv formulată de petentul-pârât G. I., în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. M. și intimata-autoritate tutelară P. S. 3, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281 ind. 1 din C.pr.civ., întrucât, în raport de probele ce au fost administrate la momentul soluționării cauzei, este clar înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului, care nu cuprinde dispoziții potrivnice.
Împotriva încheieri a formulat apel petentul-pârât G. I., cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III-a civilă, la data de 03.02.2015, sub nr._ .
În motivele de apel formulate, apelantul a susținut că prima instanță a reținut greșit că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 281 ind. 1 din C.pr.civ.. Apelantul a susținut că nu a contestat faptul că dispozitivul hotărârii este clar pentru orice persoană de bună-credință, ci a arătat că sunt necesare lămuriri - pentru executarea sa corespunzătoare - în condițiile în care reclamanta îi dă în prezent o altă interpretare și se folosește de aceasta, pentru a refuza desfășurarea programului de vizitare a copilului fără prezența sa. Este necesară lămurirea înțelesului dispozitivului, necesitatea fiind strict un corolar al divergențelor actuale de opinie ale părților, iar lămurirea lui un pas în respectarea dreptului copilului de a crește într-un climat armonios, propice dezvoltării și securității psihice și morale.
Subsecvent admiterii cererii de lămurire, solicită ca lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1127/03.02.2009 să se facă în sensul de a se indica expres că programul de vizitare urmează a se desfășura „în afara domiciliului reclamantei și fără prezența acesteia"
În drept, apelantul a invocat dispozițiile art. 282 și urm. din C.pr.civ.
La data de 26.02.2015, intimata M. M. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea încheierii primei instanțe, întrucât este legală și temeinică.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Prin decizia civilă nr.752 A/26.02.2015, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins apelul formulat de apelantul-pârât G. I., împotriva încheierii pronunțate la data de 09.10.2014, în dosarul nr._/301/2008, de Judecătoria Sectorului 3 București, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. M. și intimata-autoritate tutelară P. S. 3 București, ca nefondat, și a obligat apelantul la plata către intimata-reclamantă a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reduse, pentru următoarele motive:
Prin sentința civilă nr. 1127/03.02.2009, pronunțată în dosarul nr._/301/2008, Judecătoria sectorului 3 București a admis cererea formulată de reclamanta-pârâtă G. M. și a desfăcut căsătoria părților încheiată la data de 10.07.2005 și înregistrata în Registrul de Stare Civilă al Primăriei Sectorului 3, sub nr.1334, conform certificatului de căsătorie . nr._, din culpa comună. A dispus ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de «M.». A încredințat reclamantei-pârâte, spre creștere și educare, pe minora G. A.-M., ns. la data de 11.04.2006 și a obligat pârâtul-reclamant la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 147 RON lunar, începând cu data introducerii acțiunii (03.11.2008) și până la majoratul minorei.
A admis în parte cererea paratului-reclamant privind programul de vizitare a minorei și a încuviințat pârâtului-reclamant legătura personală cu minora în a doua și a patra sâmbăta din lună, între orele 9.00-13.00 și o dată la 6 săptămâni, de sâmbăta până duminica, pentru a merge cu minora, împreună cu reclamanta, la domiciliul din Roșiori de Vede.
A obligat pârâtul-reclamant la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 600 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând 1/2 din onorariul de apărător, urmând a compensa taxele de timbru.
Tribunalul a constatat că dispozitivul acestei hotărâri cuprinde mențiuni clare și nu sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea acestuia. De asemenea, hotărârea respectivă nu cuprinde dispoziții potrivnice. Această situație de fapt a fost corect reținută și de către prima instanță, iar criticile formulate de apelant au fost găsite nefondate și nu au fost primite. Dispozițiile referitoare la programul de vizită al minorei stabilit pentru apelant sunt clare, astfel încât eventualele nemulțumiri pe care acesta le are cu privire la măsurile dispuse de instanță constituie critici ce pot constitui obiectul unei analize în cadrul căii de atac a apelului sau recursului, dar nu în cadrul unei cereri ce are ca obiect lămurire dispozitiv. Prin motivele de apel formulate, apelantul dorește o completare a dispozitivului sentinței instanței de fond, iar o astfel de cerere, în acest stadiu procesual, este inadmisibilă. În situația în care condițiile ce au stat la baza stabilirii programului de vizită s-au schimbat, acesta are posibilitatea să formuleze o nouă cerere prin care să solicite stabilirea unui alt program de vizită. În consecință, pentru motivele arătate, tribunalul a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281 ind. 1 din C.pr.civ., iar prima instanță a respins corect cererea formulată de petentul G. I., astfel încât, în temeiul art. 296 din C.pr.civ., a respins apelul, ca nefondat și a menținut încheierea primei instanțe.
Referitor la cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimata G. M., tribunalul a dispus, conform art. 274 alin. 3 din C.pr.civ., micșorarea onorariului de avocat, considerând că o astfel de măsură se impune, având în vedere complexitatea cauzei și munca depusă de avocat, dosarul fiind soluționat la primul termen de judecată. Astfel, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 274 alin. 3 din C.pr.civ., tribunalul a obligat apelantul la plata către intimata G. M. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reduse.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâtul G. I., menționând următoarele:
În fapt prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 02.09.2014, pârâtul G. I. a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1127/03.02.2009, în sensul de a se indica expres ca programul de vizitare urmează a se desfășura „în afara domiciliului reclamantei și fără prezenta acesteia".În motivare, a arătat că, profitând de absența unei mențiuni exprese în dispozitiv în acest sens, reclamanta a însoțit de fiecare dată minora în cursul programului de vizitare stabilit de către instanță, putându-se deduce că în absența unei lămuriri din partea instanței comportamentul acesteia nu se va schimba, precum și faptul că prezența reclamantei împiedică efectiv desfășurarea unei relații afective firești tată-copil și consolidarea acesteia, fiind încălcat astfel dreptul copilului de a fi crescut de ambii părinți, chiar și după divorțul lor.
Prin încheierea din 09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2008, instanța a respins cererea, cu motivarea că, în raport cu probele ce au fost administrate la momentul soluționării cauzei, este clar înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului, care nu cuprinde dispoziții potrivnice, nefiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2811 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă apelată, a fost respins apelul pe care pârâtul l-a declarat împotriva acestei încheieri, cu aceeași motivare că dispozitivul este clar.
I. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă).
Astfel, fără nicio motivare, fără o analiză a argumentelor formulate în legătură cu înțelesul sintagmei „sunt necesare lămuriri", și anume că aplicarea dispozitivului implică din punct de vedere analitic nu numai o determinare temporară (pe intervale de timp) și spațială (locul desfășurării întâlnirilor, respectiv la domiciliul părintelui cu care locuiește copilul sau în afara acestuia), ci și una conceptuală (noțiunea de „întâlnire" copil-părintele la care nu locuiește sau legătura personală - în exprimarea judecătoriei - exclude prezența celuilalt părinte, numai printr-o extensie justificată de circumstanțe excepționale putându-se admite contrariul), precum și în legătură cele statuate în considerentele deciziei civile nr. 1177A/23.11.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în apel, în sensul că programul urmează să se desfășoare fără prezența mamei, din care pârâtul a citat pasajele relevante, instanța de apel prezintă doar o concluzie, și anume că dispozițiile referitoare la programul de vizitare stabilit pentru apelant sunt clare.
II. Hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod de procedură civilă)
În mod greșit instanța a apreciat că nu sunt întrunite condițiile art. 2811 Cod procedură civilă.Astfel, potrivit textului de lege menționat în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.Interpretând rațional acest text de lege, sintagma „sunt necesare lămuriri" nu poate să însemne decât că la punerea în executare a hotărârii judecătorești părțile implicate exprimă opinii diferite (sau cel puțin există un asemenea risc) în legătură cu interpretarea dispozitivului. Necesitatea lămuririlor trebuie analizată deci exclusiv din punctul de vedere al părților, astfel că nu are relevanță din această perspectivă faptul că. pentru instanța care a pronunțat hotărârea, dispozitivul este clar, o asemenea interpretare restrictivă lipsind textul de lege de finalitatea urmărită de legiuitor, aceea de a pune la dispoziția părților un mijloc procedural de rezolvare a conflictelor, în lumina dreptului de acces la o instanță (fiind vorba de o contestație cu privire la un drept civil, în sensul art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului). Acest argument este cu atât mai puternic în prezenta cauză întrucât nici prin considerentele hotărârii a cărei lămurire a solicitat-o nu s-a făcut nicio precizare cu privire la aspectul în dispută (spre deosebire de considerentele hotărârii din apel). Precizează recurentul - pârât că nu a contestat faptul că dispozitivul hotărârii este clar pentru orice persoană de bună-credință; ci a arătat că sunt necesare lămuriri - pentru executarea sa corespunzătoare -, în condițiile în care reclamanta îi dă în prezent o altă interpretare și se folosește de aceasta pentru a refuza desfășurarea programului de vizitare a copilului fără prezența sa.
În al doilea rând, recurentul - pârât reiterează că relațiile personale cu copilul sub forma întâlnirilor (art. 15 lit. a din Legea nr. 272/2004, în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii) implică din punct de vedere analitic nu numai o determinare temporară (pe intervale de timp) și spațială (locul desfășurării întâlnirilor, respectiv la domiciliul părintelui cu care locuiește copilul sau în afara acestuia), ci și una conceptuală (noțiunea de „întâlnire" copil-părintele la care nu locuiește sau legătura personală - în exprimarea judecătoriei - exclude prezența celuilalt părinte, numai printr-o extensie justificată de circumstanțe excepționale putându-se admite contrariul). Prin urmare, este necesară lămurirea înțelesului dispozitivului, necesitatea fiind strict un corolar al divergențelor actuale de opinie ale părților, iar lămurirea lui un pas În respectarea dreptului copilului recurentului - pârât de a crește într-un climat armonios, propice dezvoltării și securității psihice și morale.Subliniază recurentul - pârât încă o dată că nu solicită modificarea programului de vizitare. Modificarea implică prin concept înlocuirea unei variante inițiale cu o alta. Or, sentința a cărei lămurire o solicită nu prevedea că reclamanta ar avea dreptul de a fi prezentă la întâlnirile cu copilul, ci nu prevedea nimic în dispozitiv în legătură cu acest aspect. De asemenea, nu invocă nici o schimbare a condițiilor ce au stat la baza stabilirii programului de vizitare, ci chiar cea care exista la data pronunțării sentinței civile nr. 1127/03.02.2009. Încă ce la acea epocă, s-a reținut, în considerentele deciziei civile nr. 1177A/23.11.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în apel, că programul urmează să se desfășoare fără prezența mamei.Totodată, recurentul - pârât nu a solicitat nici completarea dispozitivului, întrucât nu pretinde stabilirea în sarcina reclamantei a unei obligații noi (de a nu face - a nu fi prezentă la întâlnirile cu copilul), aceasta neavând acum dreptul de fi prezentă, nesolicitându-l prin vreo cerere formulată în fața instanței care a stabilit programul. Reclamanta a solicitat direct în apel să fie prezentă, dar instanța i-a respins apelul, solicitare pe care nu a mai reluat-o prin recurs. În legătură cu susținerile reclamantei din cele două întâmpinări - ce nu demonstrează decât părerea subiectivă negativă pe care o are aceasta despre recurentul - pârât, și pe care i-o imprimă din păcate și fetiței, aflată încă la o vârstă când poate fi influențată - recurentul - pârât se limitează la a arata că acestea sunt făcute de o mamă ce se opune cu atât de multă înverșunare pe cât de puțină justificare la a lăsa copilul singur în prezența tatălui, încât e dispusă să plătească 2.000 lei unui avocat pentru a-i susține respingerea cererii acestuia (onorariul din faza procesuală anterioară), în contextul în care potrivit afirmațiilor sale aceștia sunt singurii bani ce îi alocă copilului pe un interval de un an. Totodată, reclamanta încearcă să se folosească în mod imoral de opinia copilului, care nu are cum să reflecte acum decât opinia acesteia - singurul părinte cu care a avut până la acest moment o relație lăsată să se dezvolte în condiții normale, poziție favorabilă pe care și-a consolidat-o prin abuz, pentru că nu numai că nu a încurajat în niciun fel, dar le-a negat de la momentul divorțului atât copilului, cât și recurentului - pârât, dreptul de a avea la rândul lor o relație firească, obstrucționând-o constant prin prezenta sa la toate întâlnirile acestora și prin opunerea la orice propunere a mea privind modul de desfășurare a programului, silind astfel fetița să aleagă și creând astfel un tipar de a solidariza cu ea. Subsecvent admiterii cererii de lămurire, recurentul - pârât solicită ca lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1127/03.02.2009 să se facă în sensul de a se indica expres că programul de vizitare urmează a se desfășura „în afara domiciliului reclamantei și fără prezența acesteia". Astfel, recurentul - pârât învederează că reclamanta însăși a înțeles dispoziția instanței: „încuviințează pârâtului-reclamant legătura personală cu minora în a doua și a patra sâmbătă din luna, între orele 9.00-13.00" ca excluzând prezența acesteia la întâlnirile sale cu fetița. Numai așa se explică faptul că unul din motivele sale de apel a fost acela că „singura modalitate în care se poate realiza - cel puțin la acest moment - exercitarea dreptului tatălui de a avea legături personale cu minora este numai prin luarea minorei de la domiciliul său. pentru a merge însoțită și de subsemnata, într-un loc public, în a doua și a patra săptămână din lună, între orele 9-13". Tribunalul a respins apelul său ca nefondat, reținând, între altele, că „A. M.. În vârstă de 3 ani și 7 luni (la data pronunțării deciziei din apel, în prezent având 9 ani și 2 luni - n.r.), se află la o vârstă proprie dezvoltării unei reiații firești între ea și tatăl său și trebuie să beneficieze de o reală oportunitate în dezvoltarea armonioasă a acestei relații, să participe la activități recreative specifice vârstei împreună cu tatăl, să dezvolte relații personale și contacte directe și cu bunicul patern, chiar dacă acesta locuiește în altă localitate (Roșiorii de Vede), activități care în mod evident nu se pot realiza în modalitatea agreată de apelantă, și anume «într-un loc public, în a doua și a patra săptămână din lună între orele 9-13», și numai în prezența/sau însoțită de mamă". Reclamanta a atacat decizia Tribunalului numai sub aspectul dreptului recurentului - pârât de a menține legăturile personale cu minora prin deplasarea copilului la domiciliul tatălui acestuia din Roșiorii de Vede (fiind nemulțumită de această dată de faptul că ar fi fost obligată să însoțească minora la Roșiorii de Vede), astfel că aspectul privind prezența sa în cursul întâlnirilor recurentului - pârât cu minora în a doua și a patra săptămână din lună a rămas soluționat în sens negativ (nefavorabil reclamantei) prin hotărârea instanței de apel, intrând astfel în puterea lucrului judecat. De vreme ce însăși reclamanta a înțeles că hotărârea primei instanțe nu i-a acordat dreptul a fi prezentă la întâlnirile recurentului - pârât cu A., solicitând schimbarea acesteia prin exercitarea apelului, în mod contradictoriu susține în prezent că acordarea acestui drept ar însemna modificarea programului de vizitare.
Recurentul - pârât reiterează, dar numai pentru a contracara teama reclamantei cu privire la incapacitatea sau lipsa sa de disponibilitate de a îngriji minora în intervalele de timp în care se vor afla împreună (și nu pentru că ar urmări obținerea a altceva decât s-a acordat prin hotărâre, deci modificarea programului de vizitare, cum greșit a înțeles aceasta), faptul că, deși până în prezent copilul nu a fost lăsat singur cu el, aceasta situație nu poate constitui un argument în sensul opiniei că nu se poate încuviința lăsarea minorei în grija sa exclusivă. La vârsta actuală (9 ani și 2 luni) prezența reclamantei nu mai este necesară, copilul fiind de altfel lăsat singur la școală de peste doi ani (în prezent este în clasa a lll-a).
Nu în ultimul rând, argumentul hotărâtor în sensul celor susținute prin prezentul recurs este chiar interpretarea art. 15 lit. a din Legea nr. 272/2004. a cărui aplicare s-a făcut prin hotărâre, atât literal-gramaticală, dată fiind definiția termenului „întâlnire" (legătură personală), și anume acțiunea de a se vedea cu cineva (deci fără supraveghere și control din partea unui terț) în urma unei înțelegeri prealabile, cât și teleologică, finalitatea acestuia fiind consolidarea raporturilor afective specifice relațiilor de familie dintre părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul și acesta din urmă, precum și evitării traumatizării lui prin punerea în situația de a alege care dintre cei doi părinți are dreptate, de a fi expus la comentarii sau comportamente negative din partea unui părinte față de celălalt, precum și de remarci denigratoare și acțiuni non-verbale cu privire la celălalt părinte, cu scopul de a-l îndepărta de acesta, așa cum s-au desfășurat până în prezent aproape toate întâlnirile mele cu fetița.
În concluzie, recurentul - pârât solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate în sensul admiterii apelului și schimbării încheierii apelate în sensul arătat, cu înlăturarea obligației stabilite în sarcina sa de instanța de apel, privind cheltuielile de judecată.
Intimata a depus întâmpinare în sensul respingerii recursului ca nefundat.
Analizând actele și lucrările dosarului conform art.304 pct.7 și 9 în limitele criticilor formulate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Nefondat susține recurentul în prima critică de recurs că decizia de apel recurată nu ar fi motivată/art.304 pct.7 C.proc.civ.). Dimpotrivă, cu respectarea exigențelor art. 261 C.proc.civ. decizia a arătat motivele care au format convingerea instanței de apel și cele pentru care a înlăturat criticile de apel are apelantului. Astfel, instanța de apel a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281 ind. 1 din C.pr.civ. pentru a se admite apelul petentului în sensul schimbării sentinței apelate care i-a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1127/03.02.2009, pronunțate de Judecătoria sectorului 3 București, prin adăugarea sintagmei „în afara domiciliului reclamantei și fără prezenta acesteia" pretinsă de petent în cererea de lămurire, motivând în acest sens următoarele: sentința civilă nr. 1127/03.02.2009 nu cuprinde dispoziții potrivnice ci cuprinde în dispozitivul său mențiuni clare în cadrul procesual în care s-a pronunțat, nefiind necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea acestuia; această situație de fapt a fost corect reținută și de către prima instanță, iar criticile formulate de apelant au fost găsite nefondate și nu au fost primite; deoarece dispozițiile referitoare la programul de vizită al minorei stabilit pentru apelant sunt clare, eventualele nemulțumiri pe care apelantul petent le are cu privire la măsurile dispuse de instanță constituie critici ce pot constitui obiectul unei analize în cadrul căii de atac a apelului sau recursului, dar nu în cadrul unei cereri ce are ca obiect lămurire dispozitiv; prin motivele de apel formulate, apelantul dorește o completare a dispozitivului sentinței instanței de fond, iar o astfel de cerere, în acest stadiu procesual, este inadmisibilă; în situația în care condițiile ce au stat la baza stabilirii programului de vizită s-au schimbat, acesta are posibilitatea să formuleze o nouă cerere prin care să solicite stabilirea unui alt program de vizită.
Nefondat susține recurentul în a doua critică de recurs că decizia de apel recurată s-ar fi pronunțat cu aplicarea greșită a legii. Fără a se încadra în cea mai mare parte în acest motiv legal de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 C.proc.civ., recurentul dezvoltă critici referitoare la soluția din dispozitivul sentinței civile nr. 1127/03.02.2009 și tinde să ignore modul cum ea a rămas irevocabilă și procesul de lămurire dispozitiv al deciziei de recurs prin care a rămas irevocabilă, soluționat prin încheierea de Cameră de Consiliu a CURTII DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE la data de 22.08.2012, încheiere prin care s-a respins cererea petentului de lămurire a dispozitivului deciziei de recurs, arătându-se că nemulțumirile pârâtului față de modul se stabilire a programului de vizitare, respectiv față de maniera în care se realizează în concret exercitare dreptului de legături personale cu copilul nu pot forma obiect de analiză în cadrul procesual al unei cereri de lămurire dispozitiv, petentul putând urma căile legale pentru remedierea acestor aspecte, în sensul că poate cere modificarea programului de vizitare, iar pentru îmbunătățirea relației cu fosta soție poate apela la servicii specializate de consiliere în domeniu. Instanța de apel, prin decizia recurată, nu s-a pronunțat cu încălcarea art.281 ind.1 C.proc.civ., ci, tocmai, în aplicarea corectă a art.281 ind.1 C.proc.civ. În dosarul Judecătoriei petentul a depus la data de 4.12.2008 cererea reconvențională pentru a obține vizitarea minorei în săptămânile 2 și 4 din lună, solicitând inclusiv obligarea pârâtei să-i permită fotografierea și filmarea minorei în timpul vizitelor, cu posibilitatea lăsată la aprecierea instanței a luării minorei la un anumit interval de timp, iar sentința care a soluționat această cerere reconvențională se cere lămurită de petent în speța de față în ciuda faptului că aspectele de vizitare au făcut obiect al criticilor părții adverse din apel(filele 2-8 dosar_/301/2008 al Tribunalului București Secția a IV-a Civilă) și din recurs(filele 2-5 dosar_/301/2008 al CURTII DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE în care recurenta s-a plâns de suplinirea necorespunzătoare a motivării aplicată de instanța de apel, sentinței primei instanțe, prin prezentarea cu caracter general a drepturilor și îndatoririlor legale ale părinților din C.familiei si din Legea nr.272/2004, în condițiile motivării necorespunzătoare a sentinței primei instanțe și a necesității stabilirii unui program de vizită clar, cu precizarea în concret a modalității lui de exercitare în a doua și a patra sâmbătă din lună, și a arătat confuzia instanței de apel între îndatoririle soților căsătoriți de a se deplasa împreună cu copii lor la bunicul patern si situația speței în care părinții sunt divorțați iar domiciliul tatălui este tot în București,nu la bunicul patern, solicitând totodată stabilirea unui program de vizită clar și susținând încălcarea dispozițiilor legale de către instanța de apel), iar decizia de recurs, nr.1085/21.10.2010, a preluat practic motivarea primei instanțe de fond care arătase în sentința civilă nr. 1127/03.02.2009, pe baza probei testimoniale, că pârâtul locuia, după despărțirea în fapt, la serviciu (sentință care menționa alături și aspectul de fapt că de la despărțirea în fapt pârâtul a vizitat-o rar pe minoră), reiterând instanța de recurs că pârâtul-reclamant ocupă un spațiu dintr-un apartament oferit de locul său de muncă, așa cum reținuse și decizia de apel, iar în Roșiorii de Vede locuia doar tatăl acestuia, dar și precizând, în același timp, că în analiza principiului interesului superior al copilului instanțele de fond trebuia să pornească de la premisa vârstei minorei având doar 4 ani. Așadar criteriul prioritar al programului de vizitare a fost precizat în decizia instanței de recurs care a reiterat situația de fapt că pârâtul-reclamant ocupa un spațiu dintr-un apartament oferit de locul său de muncă, ca urmare a criticilor din recursul reclamantei-pârâte, cel al vârstei minorei de la data soluționării irevocabile a cererii reconvenționale. În aceste condiții, corect și legal, în procesul de față de lămurire dispozitiv, prima instanță, Judecătoria Sectorului 3 București, prin încheierea pronunțată la data de 09.10.2014, a motivat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281 ind. 1 din C.pr.civ., întrucât, în raport de probele ce au fost administrate la momentul soluționării cauzei, este clar înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului, care nu cuprinde dispoziții potrivnice.Așadar, probele reținute de prima instanță și criteriul vârstei minorei în stabilirea programului concret de vizitare, în cadrul procesual fixat de părți, la pronunțarea sentinței civile 1127/03.02.2009 nu i-au permis primei instanțe care a pronunțat încheierea de la 09.10.2014 să admită cererea de lămurire a dispozitivului acesteia în sensul pretins de petent care a susținut în apel că prima instanță ar fi reținut greșit neîntrunirea condițiilor art.281 ind.1 C.proc.civ. și al cărui apel a fost respins în mod legal prin decizia recurată, această decizie recurată conținând motivele pronunțării ei în limitele criticilor de apel care au învestit-o și fiind dată în aplicarea corectă a art.281 ind.1 C.proc.civ. nu cu încălcarea lui cum nefondat susține recurentul, deoarece acest text legal nu permite schimbarea cadrului procesual față de cererile ce au învestit instanța a cărei sentință se cere lămurită cât timp ea este clară în raport cu acestea și nu conține dispoziții contradictorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul – pârât G. I., împotriva deciziei civile nr.752/A/26.02.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata – reclamantă M. M. și Autoritatea Tutelară – P. S. 3 BUCUREȘTI.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.08.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M.-A. N.-G. C. B. T. A. P. B.
GREFIER
M. C.
Red.C.B.T.
Tehdact.R.L./C.B.T.
2 ex./
TB-S.3 - A.D.B.; D.A.D.
Jud.S.3 – C.Ș.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1200/2014. Curtea de... → |
|---|
