Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1043/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1043/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 1043/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1043
Ședința publică de la 10.06.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
GREFIER - C. I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă R. I., împotriva deciziei civile nr. 804 A din 05.10.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât R. L..
Cauza are ca obiect – partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta-reclamantă R. I., personal, legimitată cu CI . nr._ eliberată de SPCEP S3 biroul nr.4 la 15.06.2007 și avocat D. S. O., în calitate de reprezentant al intimatului-pârât R. L., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 22.02.2013, emisă de Baroul București, depusă la dosar fila 9.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta-reclamantă a depus la dosar chitanța nr._/1 din 03.06.2013 și timbru judiciar în valoare de 5,00 lei reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Recurenta arată că avocatul ales susține un proces pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și solicită lăsarea dosarului la o nouă strigare.
Curtea dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței.
La a doua strigare a cauzei se prezintă recurenta-reclamantă R. I., personal și asistată de avocat M. E., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 22.11.2012, emisă de Baroul București, depusă la dosar fila 6 și avocat D. S. O., în calitate de reprezentant al intimatului-pârât R. L..
Părțile, prin reprezentanți, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea supune dezbaterii părților excepția tardivității formulării recursului.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, arată că a solicitat o repunere în termenul de recurs motivat de faptul că în faza de judecată a apelului, a avut domiciliul ales la av.S. S., însă acesta nu s-a prezentat niciodată în fața instanței și nu i-a reprezentat în vreun fel interesele și că citațiile emise pe numele recurentei ar fi trebuit să poarte semnătura și ștampila cabinetului de avocatură. Întrucât s-a aflat în imposibilitate de comunicare cu avocatul ales, recurenta nu a avut cunoștință de judecarea și apoi soluționarea dosarului. În concluzie solicită admiterea cererii și repunerea părții în termenul de formulare al recursului motivat de faptul că nu a primit comunicarea în condițiile procedurale, aflându-se astfel în imposibilitatea de a ataca hotărârea tribunalului.
Intimatul-pârât R. L., prin avocat, solicită respingerea cererii de repunere în termen fiind formulată cu încălcarea disp.art.303 C.pr.civ. Solicită a se observa că recurenta nu a comunicat instanței că ar avea un alt domiciliu, pentru comunicarea actelor procedurale, iar la fila 46 din dosar se regăsește dovada de comunicare a deciziei tribunalului la adresa din ., imobil care din anul 2000 și până în prezent s-a aflat în posesia și folosința recurentei.
Apreciază că procedura de comunicare a deciziei Tribunalului București a fost legal efectuată, atât la domiciliul părții cât și la sediul cabinetului de avocatură, chiar în lipsa semnăturii sau ștampilei întrucât atunci când se declară o cale de atac, partea nu poate invoca propria culpă în nesusținerea cererii.
Solicită respingerea cererii de repunere în termenul de formulare a recursului, admiterea excepției și respingerea recursului ca fiind tardiv formulat. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat. Depune chitanța nr._/25.02.2013.
Avocatul recurentei-reclamante, având cuvântul în replică, precizează că cererea de repunere în termen a fost formulată în cuprinsul cererii de recurs și că recurenta nu locuiește și nu deține imobilul din . stare conflictuală cu fratele intimatului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 23.07.2007, reclamanta R. I. a chemat în judecată pe pârâtul R. L. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună împărțirea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei.
Pe cale reconvențională, pârâtul a solicitat să se constate dreptul său de proprietate în cote de 100% asupra imobilului din București, ., ., ., sector 3, să-i fie atribuit acest imobil și să se dispună obligarea reclamantei la plata cheltuielilor pe care pârâtul le-a efectuat cu întreținerea imobilului, de la data pronunțării imobilului până în prezent.
Prin sentința civilă nr._/15.12.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr._, s-a admis cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă R. I. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant R. L. ; s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant R. L. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă R. I.; s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei garsoniera confort 2, situată la . situat în București, ., în valoare de 155.433 lei, în cote de 50% fiecare; s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților; s-a atribuit garsoniera în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei-pârâte, cu obligarea acesteia la plata unei sulte către pârâtul-reclamant în valoare de_,5 lei; s-a dispus obligarea pârâtului-reclamant la plata sumei de 521,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamanta-pârâtă.
Soluția a fost menținută de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, care prin decizia civilă nr.804 A/05.10.2011 a respins, ca nefondat apelul reclamantei pe care a obligat-o la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Prin recursul întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 din Codul de procedură civilă, reclamanta a susținut că în cauză s-a reținut în mod greșit valoarea bunului la prețul din raportul de expertiză efectuat în anul 2008 fără a se efectua o expertiză la nivelul anului 2011, iar potrivit dispoziției art.129 din Codul de procedură civilă, instanța avea posibilitatea să cenzureze valoarea imobilului la data de 05.10.2011, fiind de notorietate scăderea prețurilor pe piața imobiliară.
Sub acest aspect, recurenta a arătat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unui raport de expertiză care să stabilească valoarea masei partajabile la data partajului efectiv cu respectarea dispoziției art.6735 și 6739 din Codul de procedură civilă.
Prin memoriul de recurs s-a solicitat și repunerea în termenul de recurs deoarece decizia nu a fost comunicată nici la domiciliul reclamantei și nici la sediul Cabinetului de avocat.
Prin întâmpinarea formulată la data de 22.03.2013, intimatul a invocat excepția tardivității recursului prin raportare la dispoziția art.115, art.162 și art.82 din Codul de procedură civilă. Cu privire la fondul recursului, s-a arătat că solicitarea efectuării în apel a unei noi expertize nu a mai fost considerată utilă cauzei, având în vedere că toate probele solicitate de părți au fost administrate la instanța de fond și au fost suficiente pentru ca aceasta să-și formeze convingerea temeinică cu privire la soluția pronunțată.
Examinând prioritar, în condițiile reglementate de dispoziția art.137 din Codul de procedură civilă, excepția tardivității recursului, care face de prisos cercetarea în fond a pricinii, Curtea apreciază că cererea de repunere în termenul de declarare a recursului este nefondată, cu consecința tardivității recursului pendinte.
Potrivit cu dispoziția art.303 din Codul de procedură civilă, termenul de recurs de 15 zile reglementat de art.301 din același cod se socotește de la comunicarea hotărârii chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte și în același termen se va motiva și recursul.
Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal, atrage, potrivit dispoziției art.103 din Codul de procedură civilă, sancțiunea decăderii, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În acest din urmă caz însă, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la data când a încetat împiedicarea și, în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.
Or, în cauză, situația învederată de recurentă în susținerea cererii de repunere în termenul de declarare și respectiv, motivare a recursului, nu se circumscrie ipotezei textelor legale precitate.
Decizia recurată a fost comunicată apărătorului ales al apelantei – reclamante la data de 10.11.2011 așa cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare aflat la fila 48 în dosarul instanței de apel, instanță care s-a conformat dispoziției art.93 din Codul de procedură civilă, constatând că apelanta – reclamantă și-a ales domiciliul procesual la sediul Cabinetului de avocat S. S., prin însăși cererea de declarare a apelului depusă personal la instanța de apel de către reclamantă.
Prin urmare, atâta timp cât partea interesată nu a adus la cunoștința instanței de apel prin petiție la dosar schimbarea domiciliului său în timpul judecății, în mod corect, sub pedeapsa neluării în seamă, apelanta – reclamantă a fost citată în condițiile art.93 și 98 din codul de procedură civilă la domiciliul procesual unde i-a fost comunicată hotărârea.
Astfel, înregistrarea cererii de recurs la data de 04.12.2012 s-a realizat cu depășirea termenului de 15 zile care curge de la data comunicării deciziei, respectiv 10.11.2011.
Împrejurarea invocată de recurentă în sensul că aceasta nu a luat legătura cu Cabinetul de Avocat și că a solicitat abia la data de 13.03.2012 să-i fie comunicată decizia recurată, nu poate fi asimilată noțiunii de împrejurare obiectivă la care face trimitere dispoziția art.103 din Codul de procedură civilă neimputabilă recurentei pentru a determina instanța să admită cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, cerere formulată de reclamantă.
Recurenta nu s-a aflat într-o situație obiectivă, mai presus de voința sa care să o împiedice să exercite drepturile sale procesuale, Curtea reținând, pe lângă aspectele de mai sus și împrejurarea că la data de 02.03.2012 reclamanta a fost convocată de intimat la o întrevedere pentru data de 09.03.2012 în vederea soluționării pe cale amiabilă a situației litigioase având ca obiect plata sultei stabilită prin sentința primei instanțe, și chiar și de la acest din urmă termen nu a fost în măsură să demonstreze temeinicia împrejurării ce a determinat-o ca în termen de 15 zile de la încetarea acelei împiedicări să fi declanșat controlul judiciar extraordinar.
Pentru considerentele arătate, Curtea a apreciat că recursul este tardiv și având în vedere dispozițiile art.274 din Codul de procedură civilă, va dispune obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de reclamanta R. I..
Respinge ca tardiv formulat recursul reclamantei R. I. împotriva deciziei civile nr.804 A din 05.10.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât R. L..
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
DOINIȚA M. D. A. B. I. B.
GREFIER
C. I.
Red. D.M.
Tehnored. DM/cs
Ex.2/26.06.2013
T.B.Secția a III-a Civilă – D.A.D.
- T.S.
Jud.sector 3 București – G.C.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 1117/2013. Curtea de Apel... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
