Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1032/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 1032/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 1032/2014

Dosar nr._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III-A CIVILA

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Decizia civilă nr.1032

Ședința publică de la 17.06.2014

Curtea constituită din :

PREȘEDINTE - C. G.

JUDECĂTOR - I. S.

JUDECĂTOR - G. S.

GREFIER - N. C. I.

Pe rol fiind pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurenta-reclamantă-pârâtă M. M., și recurentul –pârât-reclamant M. M., împotriva deciziei civile nr.1144 A din data de 22.11.2013, pronunțate de Tribunalul București Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._ .

P. are ca obiect – partaj bunuri comune.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 27.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea succesiv la data de 03.06.2014, 10.06.2017 și respectiv 17.06.2014, când a decis următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, curtea reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 8146/15.11.2011, Judecătoria sectorului 4 București a respins excepția insuficientei timbrări a cererii principale, invocata de pârâtul-reclamant, ca rămasă fără obiect,a admis în parte cererea principală și tot în parte cererea reconvențională privind pe reclamanta-pârâtă M. M., domiciliată în București, ., ., . și cu domiciliul ales la Cabinet de avocat „C. C.", cu sediul în București, ., ., ., sector 4, și pe pârâtul-reclamant M. M., domiciliat în București, ., ., . și cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat .A. S.", în București, .. 2, parter, sector 1,a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă de contribuție de 50% fiecare, următoarele bunuri comune, în valoare totală de 347.463,41 lei:

BUNURI IMOBILE: -apartamentul nr. 36 situat în București, ., ., ., în valoare de 149.762,41 lei;

- apartamentul nr. 21 situat în Piatra N., . ., ., ., în valoare de 187.381 lei.

- BUNURI MOBILE:

bunurile mobile aflate în apartamentul din București, in valoare totală de 3.605 lei, și anume: în- sufragerie (bibliotecă compusă din patru corpuri; canapea extensibilă și două fotolii extensibile; masă de bucătărie; masă extensibilă de 12 persoane; oglindă mare cu ramă din lemn; lustră cu trei brațe; televizor color marca LG; comodă pentru televizor; perdea, galerie, covor semirotund și 3 carpete; masă rotundă 50/50 cm cu raft; cărți de specialitate și beletristică, aproximativ 80 bucăți); în dormitorul mic (șifonier cu 3 uși; pat sub formă de studio; comodă cu 4 sertare; birou cu două uși; calculator, monitor, imprimantă; covor 1,20/1,80 mp); în dormitorul mare (șifonier cu două uși și suprapozabile; canapea extensibilă; masă ovală de 12 persoane; toaletă cu oglindă; servantă cu două uși și vitrină); în bucătărie (aragaz cu 3 ochiuri; mobilă de bucătărie; 4 taburete din lemn); pe hol (frigider marca Arctic; dulap suspendat; dulap de bucătărie cu două uși; oglindă de perete; cuier tapițat); în baie (mașină de spălat automată marca LG);

bunurile mobile aflate în apartamentul din Piatra N., în valoare totală de 1.215 lei, și anume: în sufragerie (covor persan; două fotolii; o măsuță; o canapea; o masă extensibilă de 12 persoane; 6 scaune tapițate); în dormitorul mic (o canapea extensibilă; un șifonier cu două uși); în dormitorul mare (o dormeză; o bibliotecă; un covor); pe hol (un frigider marca Arctic; un cuier din lemn); în bucătărie (dulap cu două uși; dulap cu vitrină; masă de bucătărie; 4 scaune-taburete; reșou cu două ochiuri); butelie de aragaz; televizor alb-negru; 50 de volume de beletristică și specialitate medicală;

suma de 5.500 lei, reprezentând prețul de vânzare a autoturismului marca Dacia N. cu nr. de înmatriculare_, ce a constituit bunul comun al soților.

A fost respinsa, ca neîntemeiată, cererea reclamantei-pârâte de includere în masa partajabilă a următoarelor bunuri: bijuterii din aur; suma de 2.225 lei reprezentând cheltuieli de executare.

A fost respinsa, ca neîntemeiată, cererea pârâtului-reclamant de includere în masa

partajabilă a următoarelor bunuri: avansul și ratele de plată a prețului privind autoturismul marca Opel Astra Classic; cheltuielile de editare a cărților publicate de reclamanta-pârâtă.

A luat act de renunțarea reclamantei-pârâte la judecata cererii de includere în masa partajabilă a următoarelor bunuri: autoturismul marca Opel Corsa Enjoy; imobilul situat în București, .. 27, sector 2.

A luat act de renunțarea pârâtului-reclamant la judecata cererii de includere în masa partajabilă a următoarelor bunuri: autoturismul marca Opel Astra Enjoy; imobilul situat în București, .. 11, sector 4; imobilul situat în București, .. 10, ., ., sector 4.

S-a constatat că reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant au avut o contribuție valorică la dobândirea bunurilor care compun masa partajabilă de 173.731,705 lei fiecare.

A dispus sistarea stării de devălmășie existentă între părți prin formarea a două loturi și atribuirea bunurilor în natură, după cum urmează:

Lotul I, compus din apartamentul nr. 36 situat în București, ., ., . și din toate bunurile mobile aflate în acest apartament, în valoare totală de 153.367,41 lei, a fost atribuit în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtului-reclamant.

Lotul II, compus din apartamentul nr. 21 situat în Piatra N., . ., ., . și din toate bunurile mobile aflate în acest apartament, precum și din suma de 5.500 lei, reprezentând prețul de vânzare a autoturismului marca Dacia N. cu nr. de înmatriculare_, în valoare totală de 194.096 lei, a fost atribuit în deplină proprietate si liniștită posesie reclamantei-pârâte.

In vederea egalizarii loturilor, a obligat reclamanta-parata la plata catre paratul-reclamant a sultei in cuantum de 20.364, 295 lei, in termen de trei luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari.

A compensate in totalitate cheltuielile de judecata efectuate in proces de reclamanta-parata si de paratul- reclamant

Pentru a pronunta acesta hotarare, instant de fond a retinut că potrivit art.728 alin.1 din vechiul Cod civil, în vigoare la data sesizării instanței cu prezenta acțiune, „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărțeala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrare." De asemenea, conform art. 36 alin. 1 Cod familiei, în vigoare la data sesizării instanței cu acțiunea de partaj de față, „La desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soți, potrivit învoielii acestora. Dacă soții nu se învoiesc asupra împărțirii bunurilor comune, va hotărî instanța judecătorească."

Raportat la probele administrate în cauză, la cele reținute prin încheierea de admitere în principiu și la dispozițiile legale menționate anterior, după ce a respins excepția insuficientei timbrări a cererii principale, invocata de pârâtul-reclamant, ca rămasă fără obiect, instanța a admis în parte cererea principală și tot în parte cererea reconvențională, privind pe reclamanta-pârâtă M. M. și pe pârâtul-reclamant M. M..

Instanța de fond a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă de contribuție de 50% fiecare, următoarele bunuri comune, în valoare totală de 347.463,41 lei:

BUNURI IMOBILE:

apartamentul nr. 36 situat în București, ., ., ., în valoare de 149.762,41 lei;

apartamentul nr. 21 situat în Piatra N., . ., ., ., în valoare de 187.381 lei.

Valoarea apartamentelor a fost stabilită prin raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea construcții întocmit de expertul D. Patriciia, prin raportare la metoda costului standard. S-a menționat că în ce privește apartamentul din București, instanța a scăzut din valoarea de circulație actuală a imobilului stabilită de expert (155.034,23 lei) valoarea îmbunătățirilor aduse acestuia după divorțul părților, respectiv în anul 2010 (5.271,82 lei). Aceasta deoarece îmbunătățirile respective au fost realizate din veniturile sale exclusiv de pârâtul-reclamant, care a rămas să locuiască în apartament după despărțirea în fapt și divorțul părților, aspect necontestat de reclamanta-pârâtă, ceea ce înseamnă că incluzând valoarea acestor îmbunătățiri în valoare de partajare a imobilului s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei-pârâte, care nu a avut nici o contribuție la realizarea lor.

BUNURI MOBILE:

-bunurile mobile aflate în apartamentul din București, în valoare totală de 3.605 lei, și anume: în sufragerie (bibliotecă compusă din patru corpuri;

canapea extensibilă și două fotolii extensibile; masă de bucătărie; masă extensibilă de 12 persoane; oglindă mare cu ramă din lemn; lustră cu trei brațe; televizor color marca LG;

comodă pentru televizor; perdea, galerie, covor semirotund și 3 carpete; masă rotundă 50/50 cm cu raft; cărți de specialitate și beletristică, aproximativ 80 bucăți); în dormitorul mic (șifonier cu 3 uși; pat sub formă de studio; comodă cu 4 sertare; birou cu două uși; calculator, monitor, imprimantă; covor 1,20/1,80 mp); în dormitorul mare (șifonier cu două uși și suprapozabile; canapea extensibilă; masă ovală de 12 persoane; toaletă cu oglindă; servantă cu două uși și vitrină); în bucătărie (aragaz cu 3 ochiuri; mobilă de bucătărie; 4 taburete din lemn); pe hol (frigider marca Arctic; dulap suspendat; dulap de bucătărie cu două uși; oglindă de perete; cuier tapițat); în baie (mașină de spălat automată marca LG);

bunurile mobile aflate în apartamentul din Piatra N., în valoare totală de 1.215 lei, și anume: în sufragerie (covor persan; două fotolii; o măsuță; o canapea; o masă extensibilă de 12 persoane; 6 scaune tâpițate); în dormitoiml mic (o canapea extensibilă; un șifonier cu două uși); în dormitorul mare (o dormeză; o bibliotecă; un covor); pe hol (un frigider marca Arctic; un cuier din lemn); în bucătărie (dulap cu două uși; dulap cu vitrină; masă de bucătărie; 4 scaune-taburete; reșou cu două ochiuri); butelie de aragaz; televizor alb-negru; 50 de volume de beletristică și specialitate medicală;

suma de 5.500 lei, reprezentând prețul de vânzare a autoturismului marca Dacia N. cu nr. de înmatriculare_, ce a constituit bunul comun al soților.

Valoarea bunurilor mobile menționate a fost reținută de instanță în baza celor stabilite de expertul C. I. în raportul de expertiză tehnică bunuri mobile, astfel cum acesta a fost completat.

Instanța a respins ca neîntemeiată, cererea reclamantei-pârâte de includere în masa partajabilă a următoarelor bunuri: bijuterii din aur; suma de 2.225 lei reprezentând cheltuieli de executare. De asemenea, a respins, ca neîntemeiată, și cererea pârâtului-reclamant de includere în masa partajabilă a următoarelor bunuri: avansul și ratele de plată a prețului privind autoturismul marca Opel Astra Classic; cheltuielile de editare a cărților publicate de reclamanta-pârâtă.

Totodată, instanța a luat act de renunțarea reclamantei-pârâte la judecata cererii de includere în masa partajabilă a următoarelor bunuri: autoturismul marca Opel Corsa Enjoy; imobilul situat în București, .. 27, sector 2. De asemenea, s-a luat act și de renunțarea pârâtului-reclamant la judecata cererii de includere în masa partajabilă a următoarelor bunuri: autoturismul marca Opel Astra Enjoy; imobilul situat în București, .. 11, sector 4; imobilul situat în București, .. 10, ., ., sector 4.

Instanta, ținând cont de valoarea totală a masei bunurilor comune și de cotele de contribuție ale soților la dobândirea acestora, a constatat că reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant au avut o contribuție valorică la dobândirea bunurilor care compun masa partajabilă de 173.731,705 lei fiecare.

În baza art.36 alin. 1 Cod familiei și art. 728 din vechiul Cod civil, instanța a dispus sistarea stării de devălmășie existentă între părți prin formarea a două loturi și atribuirea bunurilor în natură, după cum urmează:

Lotul II, compus din apartamentul nr. 21 situat în piatra N., . ., ., . și din toate bunurile mobile aflate în acest apartament, precum și din suma de 5.500 lei, reprezentând prețul de vânzare a autoturismului marca Dacia N. cu nr. de înmatriculare_, în valoare totală de 194.096 lei, a fost atribuit în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei-pârâte.

La formarea loturilor, instanța a avut în vedere criteriile de atribuire stabilite de art.673 indice 9 C.pr.civ., urmărind, totodată, ca în lotul fiecărei părți să cadă, pe cât posibil, bunuri de aceeași natură, atât mobile, cât și imobile. Totodată, instanța a ținut cont de cele constate de expertul tehnic în construcții, în sensul că nici unul din cele două apartamente bunuri comune nu este comod partajabil în natură. Tot astfel, prin atribuirea către fiecare parte a unui apartament împreună cu bunurile mobile aflate în acesta, instanța a urmărit ca punerea în executare a hotărârii să fie ușor de realizat.

În privința apartamentului din București, disputat de ambele părți, dat fiind că s-a reținut în favoarea acestora o cotă de contribuție egală la dobândirea bunurilor comune, astfel că acest aspect nu poate constitui un criteriu de atribuire, instanța a avut în vedere faptul că de la data separării soților (27.11.2006) acesta a fost locuit numai de pârâtul-reclamant, care i-a adus și îmbunătățiri, precum și faptul că deși cumpărat de cabinetul său medical, reclamanta-pârâtă poate folosi în scop locativ imobilul situat în București, .. 10, ., ., sector 4, câtă vreme acesta nu este afectat desfășurării profesiei sale.

În lotul reclamantei-pârâta a fost inclusă și suma de 5.500 lei, reprezentând prețul de vânzare a autoturismului marca Dacia N. cu nr. de înmatriculare_, întrucât suma în discuție a fost încasată și cheltuită exclusiv de aceasta.

În vederea egalizării loturilor, văzând și dispozițiile art. 673 indice 10 alin. 4 C.pr.civ., instanța a obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sultei în cuantum de 20.364,295 lei, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Cu privire la cheltuielile de judecată, fiind vorba de un proces de partaj, în care fiecare dintre părți cumulează atât calitatea de reclamant, cât și calitatea de pârât, s-a considerat ca este o culpa procesuala egala, motiv pentru care instanța, văzând dispozițiile art. 274 C.pr.civ., dar și pe cele ale art. 276 C.pr.civ., câtă vreme cererile ambelor părți au fost admise doar în parte, a compensate în totalitate cheltuielile de judecată făcute de reclamanta-pârâtă și de pârâtul-reclamant.

Impotriva acestei sentine au declarant apel atat reclamanta –parata M. M. cat si paratul-reclamant M. M. .

Apelanta M. M. a relatat ca, la data de 06.01.2009 a chemat în judecată pe pârâtul M. M. solicitând instanței partajarea bunurilor dobândite împreună cu acesta în timpul căsătoriei.

A considerat că masa bunurilor partajabile este formată din 2 imobile de câte 3 camere, unul în București ., ., . și unul în Municipiul Piatra N. .. 10, se. b, . Județul N..

Impreună cu apartamentele de mai sus a solicitat și partajul bunurilor mobile ce se află în cele doua imobile.

Pe lângă acestea a solicitat ieșirea din indiviziune și cu privire la un autoturism Dacia N. fabricată în 2000, bijuterii de aur dobândite în comun .

Au mai fost solicitate la partaj, printr-o cerere de completare un auto Opel Corsa și un imobil unde își are sediul Cabinetul de medicină de familie a pârâtului la acestea din urmă renunțându- se în urma administrării probatoriului.

La rândul său, prin cerere reconvențională, pârâtul- reclamant a solicitat pe lângă cele expuse introducerea în masa partajabilă a unui auto marca Opel Astra cumpărat în anul 2006, cheltuieli făcute de către apelanta prin publicare a două cărți -apreciate la 4500E de către acesta .

A mai completat de asemenea masa bunurilor partajabile cu un apartament de două camere dobândit de către apelanta, cu un alt imobil ce reprezintă sediul cabinetului sau medical de medicină de familie si cu un auto marca Opel Astra. La rândul său a renunțat la acestea în urma probatoriului administrat.

Fiecare dintre părți a solicitat o cotă majorată de contribuție. Astfel, apelanta a solicitat inițial o cotă de 75% reducând-o apoi la 55%, pârâtul reclamant de 60%.

Prin încheierea de admitere în principiu din data de 29.10. 2010 instanța de fond a stabilit o cotă de 50% pentru fiecare dintre părți, iar componența masei partajabile a considerat-o ca fiind formată din: -2 apartamente de câte 3 camere unul în București și altul în Piatra N., bunurile mobile ce se află în cele 2 imobile, suma de 5500 lei Ron cu care a fost vândut un auto Dacia N..

Această încheiere de admitere în principiu astfel pronunțată este discutabilă și a adus critici acestea, astfel:

Instanța de fond nu a introdus în masa bunurilor supse partajului bijuteriile de aur în_ greutate) de aproximativ 200 gr. aur de 14 și 18 k, dobândite în timpul căsătoriei.

Prima instanță si-a motivat decizia, prin aceea că apelanta a făcut o plângere penală privind furtul acestora la Secția 16 Poliție, că a indicat ca învinuiți pentru săvârșirea acestei infracțiuni pe fiica sa M. M. - R. și pe prietenul acesteia V. M.- D. excluzând în acest fel posibilitatea ca bijuteriile să fi rămas în imobilul din București ce a reprezentat domiciliul comun până la plecarea sa din imobil. De asemena, s-a mai aratat în motivare că împotriva celor doi s-a dispus prin rezoluție neînceperea urmăririi penale deoarece fapta reclamată nu există.

Ar trebui însă observată împrejurarea că au fost depuse la dosar chitanțe privind proveniența acestora, de asemenea că parte din aurul pretins a fost recunoscut și de către pârâtul reclamant. Cât privește finalizarea dată de către organele de cercetare penală plângerii sale, se poate-observa că acestea conchid că nu a existat o infracțiune de furt comisă de către cei doi învinuiți. Insă, la plecarea sa din imobilul ce a reprezentat domiciliul comun aceste persoane au rămas în imobil împreună cu pârâtul reclamant. Cum la revenirea sa în imobil pentru a-si lua bunurile personale, bijuteriile nu au mai fost de găsit și cum nu se putea gândi că fostul soț, actualul pârât, le putea fura, ascunde întrucât erau și ale lui, fiind bunuri comune, singurele persoane la care s-a putut gândi au fost fiica și ginerele. In cazul în care acestia nu au sustrase bijuteriile așa cum rezultă din ordonanța parchetului este clar că acestea au fost dosite de către pârât în scopul de a nu le mai recunoaște și de a nu le mai împărții .

Cât priveste cotele stabilite prin încheierea de admitere în principiu de 50 % pentru fiecare dintre părți deși inițial a avut o poziție procesuală prin care a vrut să dovedeasca o contribuție mai mare a sa, totuși nu contestă sentința de fond sub acest aspect, fiind de acord cu o cotă egală de 50% pentru ambele părți.

Atribuirea în natură a celor doua apartamente are în vedere expertiza imobiliară efectuată în cauză de expertul desemnat precum și propunerile de lotizare făcută de către acesta, expertiză ce a fost contestată, dar care a fost omologată cu mare ușurință de către instanța de fond.

Cu privire la valoarea celor doua immobile:

Astfel, cu privire la apartamentul din București, ..

A arătat în obiecțiuni faptul că :un apartament de 3 camere - chiar și confort 2 - nu poate valora 34.800 euro valoare pentru care a fost omologată expertiza.

Apartamentul în discuție are multiple îmbunătățiri (apometre, geamuri termopan, uși noi etc) se găsește în proximitatea unei piețe, acces direct la multe mijloace de transport urban, nu este poziționat la parter sau ultimul etaj.

Prin comparare nu există apartamente similare sub valoarea de_ euro nici în comparabilele expertului.

În pofida acestor obiecțiuni s-a stabilit o valoare de_ lei pentru acest imobil, iar la propunerea expertului desemnat, din această, sumă instanța a mai redus suma de 5271 lei pe care a consideat-oă ca fiind îmbunătățiri aduse de către pârâtul reclamant imobilului în anul 2010. Acest lucru este făcut în mod abuziv de către instanța de judecată - sub motivarea că altfel ar avea o îmbogățire fără justă cauză - câtă vreme expertiza a avut ca obiectiv doar aprecierea valorii de circulație a imobilului, nu și evidențierea unor îmbunătățiri făcute de una sau alta dintre părți. Dacă i-ar fi fost atribuit apelantei, acest apartament în natură, iar pârâtul reclamant s-ar fi considerat astfel neîndreptățit - susținând că ar fi făcut îmbunătățiri -ar fi avut la dispoziție o acțiune în pretenții prin care să ceară desdăunări, desigur în varianta în care acestea s-ar fi dovedit ca a fi utile și aducătoare de plus valoare imobilului.

Cu privire la valoarea apartamentului din Piatra N.

Valoarea de circulație pentru acesta dată prin expertiză este de 187.381 lei (43.577 euro).

Față de această valoare a avut nenumărate obiecțiuni, considerând că apartamentul a fost supraevaluat deoarece: este un apartament situat într-un oraș de provincie unde nu există putere de cumpărare, este printre ultimele blocuri din această localitate fiind practic la periferia orașului.

Este complet lipsit de îmbunătățiri, fiind în schimb într-o stare profundă de degradare. Astfel, este plin de mucegai, are tencuiala de pe pereți căzută, fiind practic nelocuibil. Este debranșat de la utilități. Nu are apă curentă, gaz, și nici curent electric.

Din dorința de a arăta instanței valoarea reală de circulație a acestuia s-a adresat unei agenții imobiliare din această localitate care l-a expertizat pentru suma de 38.000 euro (deci 5500 euro mai puțin decât expertiza efectuată) .

Un ultim aspect contestat în apel se referă la atribuirea în natură a apartamentelor către una sau alta dintre părți.

Astfe ,l fiecare din cele două părți au solicitat în natură apartamentul din București, cu lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a celui din Piatra N. către cealaltă parte.

Astfel ,a considerat că a fost neîndreptățită prin aceea că în lotul sau a fost dat apartamentul Piatra N. deoarece: nu poate avea relevanță împrejurarea că pârâtul reclamant a rămas să domicilieze în acest imobil atâta vreme cât la despărțire apelanta a fost alungată din imobilul ce a reprezentat până la acel moment și domiciliul sau . Mai mult, a făcut o cerere pe baza unei ordonanțe președințiale de reintegrare în apartamentul bun comun, cerere ce i-a fost admisă ,dar de care nu a putut beneficia datorită presiunilor și amenințărilor pârâtului - reclamant.

Nu este sustenabilă motivarea primei instanțe în atribuirea apartamentului din București către pârâtul-reclamant prin aceea că ar mai fi dobândit între timp un imobil în București deoarece apartamentul dobândit nu este al sau persoană fizică M. M. ci este achiziționat pe cabinetul de medicină de familie al sau și în acesta locație va desfășura activități medicale incompatibile cu un domiciliu. Mai mult, acest apartament este luat de către cabinetul sau prin credit ipotecar, iar ratele creditului nu le va putea acoperi dacă nu va desfășura activități economice în acest spațiu.

Spre deosebire de apelanta, pârâtul reclamant mai are un imobil ca persoană fizică și care nu este grevat de nici o sarcină, rămas moștenire de pe urma defunctei sale mame ( ca unic moștenitor al acesteia) situat în . sector 1 București.

În drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 296 C. pr. Civ.

Apelantul M. M., a formulat apel atat impotriva încheierii din data de 29.10.2010 si a sentinței civile nr. 8146/15.11.2011 ambele pronunțata de Judecătoria Sector 4, Secția Civila, in dosarul de partaj nr._, pentru netemeinicie si nelegalitate, apel prin care a soliciat:-schimbarea in parte a încheierii din 29.10.2010 si a sentinței civile nr. 8146/15.11.2011, ambele pronunțate de Judecătoria Sector 4 București, Secția civila, in dosarul nr._, cu privire la cota de contribuție, urmând sa se constatate cota de contribuție de 60 % pentru parătul reclamant M. M. si de 40% pentru reclamanta-paratăr, iar ca o consecința sa se stabileasca si sulta corespunzătoare; obligarea reclamantei-parate intimata la plata cheltuielilor de judecata fond si apel.

In motivarea cererii, in fapt, apelantul a sustinut ca reclamanta M. M. a chemat in judecata pe paratul M. M. solicitând partajul bunurilor comune in cota majorata, ulterior precizând ca dorește stabilirea cotei de 55 %, in limita timbrajului si stabilirea masei partajabile compusa din doua apartamente dobândite din timpul căsătoriei cu paratul, unul in București, in care a rămas paratul si locuiește in el, si altul in Piatra N., bijuterii ramase in posesia paratului si suma de 2225 cheltuitei de executare.

Paratul, la rândul sau, a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat constatarea cotei majorate de contribuție la dobândirea bunurilor comune in perioada căsătoriei cu reclamanta, de 60 % pe universalitatea de bunuri, completarea masei solicitata de reclamanta cu includerea sumei de 5500 lei rezultata din vânzarea auto Dacia N., rămasa in posesia si folosința reclamantei la data despărțirii in fapt, precum si cu cheltuielile cu editarea cărților reclamantei ( suportate din banii comuni) si avansul si ratele la auto Opel Astra Clasic.

Ulterior ambele parti si-au completat cererile cu alte bunuri, la care au renunțat pe parcursul procesului.

Prin încheierea din data de 29.10.2010 pronunțata de Judecătoria Sector 4 București in cauza ce formează obiectul dosarului de partaj de bunuri comune înregistrata sub nr._, s-a respins excepția insuficientei timbrări a cererii principale privind pe reclamanta M. M., ca rămasa fara obiect, după ce s-a luat act de precizarea făcuta in sensul ca prin acțiunea de partaj a solicitat cota in limita timbrajului.

Au fost admise in parte acțiunea principala si cererea reconventionala, constatandu-se ca in timpul căsătoriei părțile au dobândit doua apartamente, mai multe bunuri mobile, si suma de 5500 lei din vânzarea auto Dacia N., in cote de contribuție de 50 % fiecare.

A fost respinsa cererea reclamantei-parate M. M. de includere in masa partajabila a unor bunuri, cum sunt bijuterii de aur, suma de 2225 lei cu titlu de cheltuieli de executare, precum si cererea paratului -reclamant de includere in masa partajabila a următoarelor bunuri: avansul si ratele de plata a prețului pentru autoturismul marca Opel Astra Clasic ; cheltuielile de editare a cărților publicate de reclamanta;

S-a luat act de renunțarea pârtilor la includerea in masa partajabila a următoarelor bunuri: autoturismul marca Opel Corsa Enjoy, imobilele situate in București, ..27 sector 2, ..ll, sector 4, si ..10, ., ., sector 4 .

Cu privire la cota egala de contribuție a foștilor soți instanța a reținut ca prin sentința civila nr. 2856/11.05.2007 a Judecătoriei sector 4, definitiva la data de 26.03.2008 si irevocabila la data de 24.11.2008, s-a admis in parte cererea principala de divorț si tot in parte cererea reconventionala, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiata la data de 04.08.1979 din culpa . reclamanta sa-si păstreze numele de M.; s-a reținut ca M. M. a părăsit domiciliul conjugal din București ., ., . sect 4, la data de 27.11.2006, moment de la care părțile sunt separate definitiv in fapt.

Prin aceeași încheiere din 29.10.2010 instanța de fond a constatat ca pe perioada căsătoriei, părțile au dobândit cu cote egale de contribuție bunuri comune constând in apartamentul nr.36 din București ., ., ., apartamentul nr.21 din Piatra N., . . ., bunurile mobile aflate in cele doua apartamente si suma de 5500 Iei rezultata din vânzarea autoturismului Dacia N. cu nr._ .

Totodată s-a reținut ca autorturismul Dacia N. a rămas in folosința exclusiva a reclamantei-paratei care l-a vândut cu suma de 5500 lei, iar cu privire la bijuteriile pretinse de reclamanta M. M. s-a constatat ca acestea nu au rămas in posesia paratului M. M. .

Apelantul a invederat ca încheierea din data de 29 octombrie 2010 este netemeinica si nelegala cu privire la cota de contribuție, instanța reținând fara temei legal o cota egala in perioada 04.08._06 când părțile s-au despărțit definitiv in fapt. . Astfel, apelantul a solicitat sa se constate cota majora de contribuție a sa, de 60% pe toata perioada căsătoriei si pe universalitatea de bunuri, tinand seama de veniturile substanțiale ale sale, acestea fiind cu mult mai mari fata de cele realizate de reclamanta-parata M. M..

Deși apelantul-parat-reclamant a depus la dosar înscrisuri din care rezulta ca a realizat venituri in valoare totala de 150.617 ron iar intimata-reclamanta-parata a obținut, in aceeași perioada, venituri totale in suma de 45.627 ron, instanța nu a ținut seama de aceste probe din care rezulta ca ponderea venituirilor apelantului in totalul veniturilor realizate de parti era de 76.75 % pentru M. M. si respectiv de 23,25% pentru M. M..

Instanta nu a motivat cum a ajuns Ia concluzia ca M. M. a avut o cota egala de contribuție cu fosta soție la dobândirea bunurilor comune, facand doar o referire generica in sensul ca " se retine " ...o cota egala de contribuție de 50% pentru fiecare, "partile nereusind sa răstoarne prezumția egalității cotelor de contribuție ", reținând in contra probelor administrate in cauza ca " ...veniturile realizate .. .au fost aproximativ egale ...".

Soluția pronunțata este in contradicție chiar cu motivarea data hotărârii de către instanța atunci când face referire la modalitatea de contribuție a fiecărei parti, in sensul ca, in timp ce pentru reclamanta -parata M. M. a reținut ca aceasta a realizat venituri doar din salariu si activitatea didactica, fara sa menționeze câtimea acestor venitiri, instant a retinut pentru paratul -reclamant M. M. ca acesta a obținut venituri din salariu, activitatea didactica, drepturile de proprietate intelectuala pentru cărțile publicate si vândute si din colaborările cu diverse societăți comerciale pentru care a prestat servicii de asistenta medicala ( pg./12 din încheierea din data de 29.10.2010, alin. 2).

Încheierea din data de 29.10.2010 este netemenica si nelegala intrucat instanța nu tine seama de dispozitiiile legale referitoare la masa partajabila si stabilirea cotei pe universalitatea de bunuri, si nu pe fiecare bun in parte asa cum a procedat instanța la data pronunțării incheierii prin care a stabilit, fara temei legal, o cota egala de contribuție a pârtilor la dobândirea bunurilor comune.

Hotărârea este netemeinica si nelegala deoarece_ in mod greșit instant a facut trimitere la momentul dobândirii celor mai importante bunuri, respective cele doua apartamente reținând, in contra probelor dosarului si fara temei legal, ca părțile ar fi avut venituri apropiate ( pg.12 al. 3), deși existaiu inscrisuri depuse din care rezulta alta situație de fapt.

Instanța nu a ținut seama de înscrisurile depuse de M. M. la dosar respectiv :carnetul de munca al apelantului, fila 76-89 Voi 1, adeverința emisa de UM_/23.01.2009 NR.pcm 6 Pitești - fila 90 Voi 1, adeverința 282 emisa de UM_ V/l 1.02.2009, Ploiești -fila 91 Vol.l, Declarația de asigurat pentru periaoda 2005-2008, CNPAS, fila 92 Vol.l, Fisa fislcala 2 pentru anul 2000 emisa de . care rezulta ca M. M. a realizat venituri in suma de 912.160 lei, fila 94 Vol.l, Fisa fiscala pentru anul 2000 emisa de Fundația pentru o societate descchisa, din care rezulta ca M. M. a realizat venituri in suma de 1.745.145 lei, fila 95, adeverința nr. 148/23.04.2009 emisa de . din care rezulta ca acesta a realizat in anul 2000 venituri in suma de 24.133.500 lei, fila 96; Fisa fiscala emisa de C. Medical " M. M." din care rezulta ca in 2001 M. M. a realizat nevituri in suma de 26.038.800 lei, fila 97 Vol.l; Fisa fiscala pentru anul 2001 emisa de . care rezulta ca M. M. a realizat venituri in suma de 12.276.330 lei, Fila 101; Fisa fiscala emisa de . pentru anul 2001 din care rezulta ca M. M. a realizat venituri in suma de 24.133.500 lei, Fila 102; Fisa fiscala emisa de . pentru anul 2001 din care rezulta ca M. M. a realizat venituri in suma de 2.976.000 lei, Fila 103 Voi. 1; Fisa fiscala emisa de . anul 2002 din care rezulta ca M. M. a realizat venituri in suma de 18.920.000 lei, Fila 104, Vol.l; Fisa fiascala emisa de . SRL pentru anul 2002 din care rezulta ca M. M. realiza venituri in suma de 26.454.420 lei, Fila 105 .

Totodată, instanța a nesocotit si alte acte privind cu veniturile realizate de către paratul- reclamant M. M., depuse la dosar la filele 76-190, Voi 1, 146-200 si 323-340 Voi 2.

.Ca atare, tinand seama de aceasta situație de fapt cu privire la câștigul realizat de cei doi soți, in mod greșit instanța a reținut ca " ...nu are relevanta daca reclamanta parata a folosit bani din patrimoniul comun al soților, pentru satisfacerea unor nevoi personale in afara nevoilor căsătoriei, si anume pentru editarea cărților ...si pentru care nu a făcut dovada sponsorizării... " .

In consecința, având in vedere veniturile mari obținute de paratul- reclamant M. M. in comparație cu reclamanta- parata M. M. pe toata perioada căsătoriei, cat si cheltuielile antamate de parti pentru nevoile proprii, acte din care rezulta o pondere de 76,75 % in totalul veniturilor ca fiind contribuția proprie a apelantului M. M., si faptul ca acesta a solicitant doar 60% constatarea dotei de contribuție, soluția pronunțata de instanța care a reținut cote egale de contribuție este fara temei legal si fara corespondent in probele dosarului.

Motivarea instanței in sensul ca si apelantul ar fi urmat cursurile Facultății de D. S. Haret si ca aceasta împrejurare ar fi dus la reținerea cotei de 50 % fiecare, este fara temei legal si nu este susținuta de probele administrate in: cauza, deoarece s-a nesocotit ponderea mai sus amintita, de 76,75% realizata de apelant

La data de 15.11.2011, Judecătoria sector 4 a pronunțat sentința civila nr. 8146/15.11.2011, prin care a respins excepția insuficientei timbrajului privind pe M. M. ca rămasa fara obiect, a admis in parte acțiunea principala si in parte cererea reconventionala, a constatat ca părțile au dobândit in timpul căsătoriei cu o cota de contribuție de 50 % fiecare mai multe bunuri comune in valoare totala de 347.463,41 lei, din care bunurile mobile situate in cele doua apartamente in suma totala 4.820, suma de 5500 lei provenita din vanazarea auto Dacia N. si doua apartamente, unul situat in București si altul situat in Piatra N..

-Au fost respinse ca neîntemeiate următoarele cereri: cererea formulata de reclamanta pentru includerea in masa partajabila a bijuteriilor din aur si a sumei de 2225 lei cheltuieli de executare; cererea formulata de parat pentru introducerea in masa partajabila a avansului si ratelor la auto OPEL ASTRA CLASIC, precum si a cheltuielilor de editare carti publicate de reclamanta M. M.; s-a luat act de renunțarea la judecata cererilor privind includerea in masa partajabila a auto OPEL CORSA ENJOY, a imobilului din ..27, sect.2, a imobilului din ..1I sect.4 si a imobilului din ..10, . si OPEL ASTRA ENJOY.

-S-a constatat ca părțile au avut o contribuție egala la dobândirea bunurilor care compun masa partajabila in suma de 173.731,705 lei.

-S-a dispus ieșirea din indiviziune prin formarea a doua loturi si s-a atribuit:

- paratului -reclamant Matescu M. Lotul nr.l compus din apartamentul nr.36 situat in București ., ., . si toate bunurile mobile aflate in acest apartament, in valoare totala de 153.367,41 lei;

-reclamantei- parate M. M. Lotul nr.2 compus din apartamentul nr.21 situat in Piatra N., . . ., ., si din toate bunurile mobile aflate in acest apartament, precum si suma de 5500 lei reprezentând prețul de vânzare a autoturismului Dacia N. cu nr._, in valoare totala de 194.096 lei.

-pentru egalizarea loturilor, reclamanta parata a fost obligata Ia plata unei sulte in valoare de 20.364 ,295 Iei, in termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Apelantul a mai sustinut ca intelege sa critice pentru netemenicie si nelegalitate si aceasta sentința, pe aspectul cotei de contribuție, considerentele fiind aceleași expuse mai sus la critica făcuta impotriva încheierii din data de 29.10.2010 .

Astfel, in mod greșit instanța nu a avut in vedere actele dosarului, reținând fara temei legal cota egala de contribuție pentru cele doua parti, deși din aceste înscrisuri a rezultat fara putința de tăgada cota majora a apelantului- parat reclamant M. M..

Mai mult, instanța nu a aplicat corect legea, motivandu-si hotărârea pe o perioada limita de timp si nu pe intrega perioada a căsătoriei conform dispozițiilor legale in materia comunității de bunuri realizata de soți ; pe de o parte, iar pe de alta parte, nu a stabilit cota de contribuție pe universalitatea de bunuri, ci pe bunurile mai importanta realizate de parti in timpul conviețuirii.

Așadar, instanța a aplicat greșit legea, astfel ca soluția pronunțata este netemeinica si nelegala.

Aceste aspecte au fost greșit reținute prin încheierea din data de 29.10.2010, hotărâre de care instanța a rămas legata, astfel ca dezlegarea raporturilor reale dintre parti este făcuta greșit, ea ducând in final la pronunțarea unei hotărâri nelegale si netemeinice.

In consecința, a solicitat admiterea apelului, schimbarea in parte a încheierii pronunțata la data de 29.10.201 precum si a sentinței civile nr. 8146/15.11.2011 pronunțata de Judecătoria Sector 4 București, Secția civila, in dosarul nr._, cu privire la cota de contribuție, urmând sa se constate cota de contribuție de 60 % pentru paratul-reclamant M. M. si de 40% pentru reclamanta-parata M. M., iar ca o consecința stabilirea unei sulte corespunzătoare.

In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art.296 Cod proc.civ.

Apelanta - Intimata M. M. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarant de apelantul M. M. .

La randul sau, apelantul –intimat M. M. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului promovat de apelanta-intimata .

In cadrul judecarii cauzei in apel, tribunalul a incuviintat partilor efectuarea unei expertize tehnice imobiliare, a incuviintat proba cu inscrisuri si proba cu interogatoriu .

Prin decizia civilă nr 1144/2013, tribunalul a admis apelul declarat de apelanta - intimata -reclamantă-pârâtă M. M., a schimbă în parte sentința apelată în sensul că a constatat că imobilul apartament nr.36 situat în București, ., ., . are valoarea de 154.062 lei; imobilul apartament nr.21 situat în Piatra N., . ., . are valoare de 170.366 lei., a constatat că valoarea totală a masei partajabile este de 334.748 lei, iar contribuția valorică a fiecărei părți este de 167.374 lei., a constatat că lotul nr.1 are valoare totală de 157.667 lei iar lotul nr.2 are valoare totală de 177.081 lei, a obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sultei în cuantum de 9707 lei și s-a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

S-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât-reclamant, care a fost obligat la plata sumei de 2028 lei cheltuieli de judecată în apel către apelanta-reclamantă-pârâtă M. M..

Analizand apelul declarat de catre apelanta –intimata M. M. in functie de criticile invocate, tribunalul a constatat ca:

Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta –parata a solicitat introducerea in masa partajabila a bijuteriilor din aur constand in: cinci inele de dama, trei bratari, cinci perechi cercei, trei brose, doua pandant, un colier, doua lantisoare, patru seturi formate din cercei, inel, pandant, in greutate totala de aproximativ 200 gr., in valoare de 14.000 lei .

Din probele administrate la fond, aceasta nu a facut dovada ca bijuteriile au ramas in posesia paratului-reclamant care, in cererile sale, nu a recunoscut existent acestora, ci numai 30 grame aur care a ramas in poseisa reclamantei.

Tribunalul a apreciat ca este intemeiata prezumtia instantei in sensul ca reclamanta –parata a recunoscut implicit aspectul ca bijuteriile nu au ramas in posesia paratului-reclamant cata vreme, dupa despartirea in fapt a sotilor, a formulat plangere la Sectia 16 Politie pentru furtul bijuteriilor, indicand in calitate de autori pe fiica lor si prietenul acesteia .

Aspectul ca reclamanta –parata a incercat sa expice faptul ca nu putea banui ca paratul-reclamant le-ar fi sustras pentru ca erau bunuri comune, nu poate fi retinut de catre tribunal.

Inscrisurile administrate in apel in ceea ce priveste aceasta critica nu pot fi retinute de catre tribunal cata vreme acestea nu poarta numele vreunuia dintre soti cu privire la bijuteriile din aur achizitionate, ca de altfel si plansele foto depuse care nu pot fi luate in considerare pentru dovedirea acestor bunuri .

In cadrul interogatoriului administrat apelantului-intimat, acesta nu a recunoscut existent bijuteriilor solicitate, declarand ca apelanta –intimata avea bijuterii – strictul necesar- cercei, verigheta, un lantisor cu pandant pe care le avea asupra ei ;

In consecinta aceasta critica nu este intemeiata .

In ceea ce priveste valoarea imobilelor si atribuirea acestora catre parti:

In cadrul judecarii pricinii in apel, s-a efectuat de catre expertul tehnic O. T. Mircera expertiza ce a avut ca obiective stabilirea valorii actuale de circulatie a celor doua imobile supuse partajului.

Astfel, apartamentul situat in Bucuresti, nr. 36 are o valoare actuala de circulatie de 36.500 euro, echivalent lei 161.931 lei, iar cel situat in Piatra N., nr. 21 o valoare de 38.500 euro, echivaletn lei 170.366 lei .

Din raspunsul la obiectiunile formulate, expetul judiciatr a stabilit valoarea imobilului din Bucuresti la suma de 36.500 euro echivalent lei 158.604 lei si a precizat ca valoarea imbunatatirilor efectuate in apartament este de 4542 lei .

Din probele administrate a rezultat ca, dupa separatea in fapt a sotilor, paratul-reclamant este cel care a locuit in imobi si a efectuat aceste imbunatatiri evidentiate in raportul de expertiza tehnica judiciara, astfel incat, tribunalul va avea in vedere valoarea imobilului fara imbunatatiri intrucat acestea nu pot profita celeilalte parti .

Desi reclamanta-parata a criticat valoarea imobilului din Piatra N. ca fiind disproportionat de mare fate de starea de degradare a apartamentului, raportul de expertiza efectuat si in apel atesta valoarea la momentul actual al acestuia .

Tribunalul a apreciat ca aceasta critica a apelantei este fondata fata de concluziile raportului de expertiza tehnica judiciara .

In consecinta, vazand si prevederile art. 296 Cod proc.civ., a admis apelul declarat de apelanta-intimata –reclamanta –parata M. M. si a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a constata că imobilul apartament nr.36 situat în București, ., ., . are valoarea de 154.062 lei; imobilul apartament nr.21 situat în Piatra N., . ., ., . are valoare de 170.366 lei.

Prin urmare, a constatat că valoarea totală a masei partajabile este de 334.748 lei, iar contribuția valorică a fiecărei părți este de 167.374 lei.

A constatat, totodata că lotul nr.1 are valoare totală de 157.667 lei iar lotul nr.2 are valoare totală de 177.081 lei.

Pentru egalizarea loturilor a obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sultei în cuantum de 9707 lei.

In privinta posesiei bunurilor imobile, tribunalul a apreciat ca este echitabil ca imobilul din Bucuresti, nr. 36 sa fie atribuit apelantului-intimat fata de aspectul ca, de la separarea in fapt, 27.11.2006 ,acesta a locuit in mod continuu si a efectuat imbunatatiri.

Aspectele invederate in sensul ca acesta ar detine un alt imobil in proprietate in Bucuresti, rezultat dintr-o mostenire, exced cadrului procesual de partaj a bunurilor sotilor.

Pe de alta parte, si apelanta-intimata detine una alt imobil in Bucuresti achizitionat de Cabinetul sau de Medic de Familie, insa nu a facut dovada ca acesta deja functiona ca si spatiu destinat activitatilor medicale .

In privinta apelului declarat de apelantul –intimat M. M., tribunalul constata urmatoarele:

In ceea ce priveste cota de contributie a sotilor la dobandirea bunurilor comune, aceasta se apreciaza avand in vedere intreaga perioada a casatoriei, iar sotul care invoca o contribuite mai mare la dobandirea bunurilor comune trebuie sa o dovedeasca.Contributia sotilor nu se determina prin raportare la fiecare bun in parte, ci, prin raportare la intreaga masa partajabila .

Astfel, in speta, din analiza inscrisurilor de la dosar, a raspunsurilor la interogatorii, tribunalul considera ca instanta de fond a apreciat in mod corect asupra contributiei de 50 %, retinand ca ambii au realizat venitruri pe intreaga perioada a casatoriei din salarii, activitate didactica, drepturi de proprietate intelectuala, colaborari cu diverse societati comerciale. Desigur ca s-au avut in vedere toate contractele de colaborare depuse la dosarul cauzei in aprecierea celor invederate .

Totodata, s-a retinut si aspectul ca apelanta –intimata s-a ocupat si de gospodarie si de cresterea copiilor .

In ceea ce priveste critica ca apelanta-intimata M. M. a utilizat in scopuri personale pentru editarea unei carti bani comuni, tribunalul considera ca aceasta critica este nefondata . Tribunalul obseva ca aceste carti au fost editate in timpul casatoriei, intre soti existand obligatia de sprijin moral si material, acestea fiind editate in specialitatea medicala a apelantei . Mai mult, se observa ca tot in scopul perfectionarii, si apelantul-intimat a cheltuit venituri comune pentru desavarsirea studiilor, asa incat, intre soti exista obligatia de sprijin material in vedere desavarsirii profesionale .

In consecinta, fata de considentele examinate, tribunalul a respins apelul declarat de apelantul-intimat –parat-reclamant M. M., ca fiind nefundat, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.

In temeiul art. 274 Cod proc.civ., a obliga apelantul-pârât-reclamant M. M. la plata sumei de 2028 lei cheltuieli de judecată în apel către apelanta-reclamantă-pârâtă M. M. reprezentand jumatate din onorariul pentru expert, din taxa de timbre si onorariul de avocat, fata de solutia pronuntata in cauza .

Împotriva acestei decizii, la data de 26.02.2014 a declarat recurs reclamanta – pârâtă M. M., iar la data de 04.03.2014 pârâtul – reclamant M. M., care au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 04.03.2014.

În motivarea recursului său, recurenta – reclamantă – pârâtă M. M. a arătat că atât sentința de fond cât și soluția pronunțată în apel sunt nelegale atâta timp cât considerentele acestora nu se raportează la Împrejurarea că a fost forțată să părăsească domiciliul comun, respectiv imobilul din București, locuind o perioadă îndelungată cu chirie, că a fost reintegrată în spațiu prin ordonanță președințială, că nu i s-a permis accesul în imobil nici după reintegrare, că au fost schimbate încuietorile, situații recunoscute chiar de intimat în interogatoriu administrat în apel.

Or, atare situație nu poate sta la baza atribuirii imobilului în lotul acestuia, în condițiile în care pe lângă imobilul supus partajării acesta mai deține în București încă un imobil, chiar dacă acesta este dobândit prin moștenire legală de la părinții săi defuncți.

Faptul că a arătat instanțelor de judecată că acesta posedă o locuință în calitate de proprietar, indiferent de modul în care a fost dobândită, nu schimbă cu nimic obiectul cauzei dedus judecății, împărțeală urmând a se face doar în cea ce privește bunurile comune.

Nu a solicitat niciunei instanțe mai mult decât a dobândit împreună, în calitate de soți; ceea ce a arătat este faptul că intimatul are posibilitatea legală de a locui în București chiar și în condițiile în care i s-ar fi atribuit recurentei, în natură, apartamentul din București și acest fapt nu se poate considera că impietează asupra desfășurării muncii sale ca medic în București.

De asemenea, arătă că apartamentul dobândit de către recurentă în București este cumpărat cu credit ipotecar și aparține Cabinetului de Medicină de Familie M. M., neputând fi considerat ca fiind o casă de locuit.

A arătat și dovedit că apartamentul dobândit nu este al său - persoană fizică M. M. ci este achiziționat pe cabinetul de medicină de familie al recurentei și în aceasta locație va desfășura activități medicale incompatibile cu un domiciliu, lucruri care au fost înlăturate de cele două instanțe, în mod injust.

În concluzie, situația imobiliară a intimatului, în București este una mai bună decât a recurentei – reclamante – pârâte, fapt ce o determină să creadă că ar fi normal să-i fie atribuit în natură acest imobil și că doar dintr-o eroare de judecată, instanțele de grad inferior nu au dat curs solicitării sale, neluând în considerare aspectele și dovezile pe care și-a întemeiat cererea.

Așadar, consideră ca fiind lipsită de temei juridic motivarea ce stă la baza atribuirii în natură a imobilului situat în București către M. M..

Totodată, recurenta solicită instanței de control judiciar să se aplece asupra unor aspecte pe care, deși le-a învederat instanței de apel aceasta a omis să le ia în considerare legate de aceea că, prin sentința civilă s-a reținut că imobilul este situat în Municipiul Piatra N. ..10, ., iar în realitate, așa cum rezultă și din chitanța de plată nr.PI nr._ privind impozitul pe clădire emisă de Primăria Piatra N. la data de 20.02.2008, depusă la dosarul de apel, imobilul este situat în Municipiul Piatra N. ..8, ., ..

Având în vedere cele prezentate solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să procedeze la corectarea erorii strecurate, în sensul reținerii ca adresă corectă a imobilului . Semănătoarea) nr.8, .. B, . N., Județul N..

Pentru motivele arătate, în raport de dispozițiile legale aplicabile solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și decizie atacate în sensul atribuirii îl lotul său a imobilului situat în . Semănătoarea) nr.8, ., . N., Judetul N..

În drept, au fost invocate dispozițiile prevederilor art.299 - art.304 pct.9 din vechiul Cod procedură civilă.

În motivarea recursului său, recurentul pârât – reclamant M. M. a arătat, cu privire la dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, că decizia Tribunalului București nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii .

Deși tribunalul a reținut ca stabilirea cotei de contribuție a soților se face numai prin raportare la întreaga perioada a căsătoriei si pe universalitatea de bunuri, decizia data in apel este in contradicție cu considerentele reținute, critică adusă și de recurent soluției pronunțata de instant de fond.

Ca atare, tribunalul nu a motivat soluția pronunțata raportat la criticile părților privind: - nesocotirea principiului universalității de bunuri la stabilirea cotei de contribuție; - încălcarea principiului veniturilor realizate de soți pe întreaga perioada a căsătoriei.

Mai mult, tribunalul nu motivează soluția raportat la probele administrate in cauza, respectiv înscrisurile privind veniturile realizate de soți pe toata perioada căsătoriei.

Astfel,deși s-au depus acte de către recurent din care rezulta ca părțile au obținut venituri din mai multe surse si anume: M. M. din: - salarii; - colaborări reprezentând venituri asimilate salariilor; - gărzi efectuate la spital; - profesii libere; - vânzări cărți; - activități comerciale (colaborări); - drepturi de autor, iar M. M. a realizat venituri din; - salarii; - colaborări; - activități comerciale (colaborări) ponderea veniturilor realizate de M. M. fiind de peste 75%, astfel ca cererea sa de constatare a contribuției majorate de doar 60 % era întemeiata si dovedita.

In consecința ,tribunalul nu s-a pronunțat pe motivul de apel referitor la critica privind modalitatea în care judecătorul de fond a stabilit cotele de contribuție, in sensul ca a luat in considerare ca bunuri dobândite doar cele două apartamente si a făcut referire la veniturile realizate de soți doar in perioada in care acestea au fost dobândite.

Mai mult, pentru ușurarea muncii instanței a depus la dosar o expertiza contabila extrajudiciara care a făcut trimitere la filele dosarului unde se afla actele privind veniturile realizate de părți (deoarece s-a respins proba cu expertiza contabila ca nefiind utila si concludenta), acte din care rezulta cota majorata a recurentului si care nu au fost avute in vedere de către tribunal, nefiind făcuta nicio trimitere la ele.

În referire la motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, decizia pronunțată în apel este nelegală întrucât instanța a aplicat greșit legea, respectiv dispozițiile art.36 din codul familiei, in vigoare la data sesizării instanței cu acțiunea de partaj, atât cu privire la răsturnarea prezumției de comunitate de bunuri, veniturile ce se iau in calcul si universalitatea de bunuri la care se aplică.

Astfel, dreptul de proprietate comună în devălmășie a soților este de natură legală și își are temeiul în comunitatea de bunuri.

Principala modalitate de încetare a proprietății devălmașe a soților este partajul, iar la partaj, principala operațiune făcută de instanță este stabilirea cotei-părți a fiecărui soț.

Prezumția că soții au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune operează numai în lipsa unor probe din care să rezulte că aportul unuia din soți la dobândirea bunurilor a fost mai mare.

Determinarea cotei de contribuție se face prin raportarea efortului financiar și material al soților la întreaga durată a căsătoriei și la toate obligațiile de natura căsătoriei în virtutea principiului unicității cotei de contribuție.

În speță, deși prezumția de contribuție egală a soților a fost răsturnată de probele aduse de către subsemnatul recurent M. M., tribunalul si judecătoria nu au reținut aceasta cotă majoritară de 60%.

In determinarea cotei de contribuție a solicitat să se aibă in vedere actele depuse la dosar de ambele parți, din care rezulta ca M. M. a realizat venituri după cum urmează: a) În perioada 1979-1990 din salarii a realizat suma totala de 411.708 lei; b) în perioada 1991-2004 a realizat venituri din salarii in suma totala de_ lei; c) în perioada 2005-2006 a realizat venituri din salarii, colaborări, profesii liberale, vânzare de carte, activități comerciale, in suma totala de 57.194 ron.

Aceste venituri sunt dovedite cu actele depuse la dosar, acte nesocotite de ambele instanțe.

In ce o privește pe intimata M. M. rezulta din actele dosarului ca: a) în perioada 1979-1990 aceasta a realizat venituri din salarii in suma de 322.967 lei; b) în perioada 1991-2004 a realizat venituri totale de 95.540.000 lei; c) în perioada 2005-2006 aceasta a realizat venituri totale de 25.964 lei.

Așadar, rezulta fără niciun dubiu venitul net inferior al intimatei M. M., de circa 240/0 pe total venituri realizate de soți in perioada căsătoriei.

Prin urmare in mod greșit s-a reținut o cota egala de contribuție față de veniturile totale net superioare obținute de M. M., acesta solicitând doar cota de 60% pentru ca nu a avut bani sa timbreze mai mult.

Pe de alta parte, rezulta fără dubiu din actele mai sus menționate ca in mod greșit nu s-a calculat cota de contribuție pe universalitatea de bunuri, pe de o parte, iar pe de alta parte, nu s-a luat in considerare veniturile realizate pe toata perioada căsătoriei. august 1979-noiembrie 2006 (data când apelanta a plecat din domiciliu, deci data separației in fapt), astfel ca sentința pronunțata nu are temei legal.

II. In ce privește cheltuielile efectuate de M. M. cu editarea cărților, rezulta din contractele de editare ca acestea au fost suportate din bani comuni, în suma de 2.856 euro (adică 9.884,61 ron ) plus 4.760 ron = 14.644,61 ron, pe care apelanta trebuie sa-i aducă la masa bunurilor de împărțit.

Deși s-a susținut de către apelanta-reclamanta ca prețul editării acestor cărți s-a făcut din sponsorizări, ea nu a făcut dovada susținerilor cu plățile efective făcute de pretinșii sponsori, respectiv cu extrasele de cont. Mai mult, în contractele de prestări servicii tipografice părțile au convenit ca aceste cheltuieli sa fie suportate de către M. M. ( Fila 334 -340 Vl.2, pct. 5 .2 lit.c din contracte), rezultând fără dubiu ca reclamanta-parata avea obligația de a plăti prețul editării cărților. obligația de plata fiind înscrisă la Cap.V "Drepturi si obligații", pct.5.2., lit.c).

Ca atare, plata s-a făcut din bani comuni, pe care apelanta trebuie să-i suporte, astfel ca in mod greșit tribunalul a reținut-ca era obligația morala a fostului soț de a o sprijini in editarea acestor cărți, susținere care nu a fost făcuta niciodată de către M. M..

In consecința, apelul lui M. M. este fondat si urmează a fi admis așa cum a fost formulat, cu cheltuieli pe cale separata.

Controlul de legalitate al hotărârilor pronunțate de instanțe se efectuează raportat la actele dosarului si împrejurările existente la data pronunțării hotărârii.

C. majorată a recurentului este justificată de vreme ce a avut o contribuție de 74% calculată pe totalul masei partajabile pentru întreaga perioada a căsătoriei si până la data separației in fapt-noiembrie 2006, când intimata M. M. a plecat din domiciliu.

Potrivit dispozițiilor art.36 alin.1 C. fam. Ia desfacerea căsătoriei bunurile comune se împart între soți potrivit învoielii acestora.

Dacă soții nu se învoiesc asupra împărțirii bunurilor comune, va hotărî instanța judecătorească.

In consecința greșit a reținut instanța ca motivul de apel referitor la cota sa de contribuție majorata ar fi nefondat.

Pentru acest motiv, recurentul solicită admiterea recursului, desființarea in parte a deciziei civile nr.1144/A/22.11.2013 si admiterea apelului formulat de M. M., schimbarea in parte a sentinței pronunțate, in sensul reținerii cotei sale majorate de 60 % la dobândirea masei bunurilor comune, cu stabilirea corespunzătoare a sultei, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata, fond apel si recurs.

La data de 21.05.201]4 recurenta – reclamantă – pârâtă M. M. a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurentul – pârât – reclamant M. M. arătând următoarele:

Cu privire la motivarea art.304 pct. 7 Cod procedură civilă

Atât în apel cât și în recurs motivele invocate de către recurentul - reclamant - pârât M. M. vizează aceleași critici și anume:

- nesocotirea principiului universalității de bunuri la stabilirea cotei de contribuție; încălcarea principiului veniturilor realizate de soți pe întreaga perioadă a căsătoriei.

- mai mult acesta arată că soluția dată în apel nu este în concordanță cu probatoriul administrat de către domnia sa, că instanța de control judiciar nu a ținut seama de înscrisurile depuse din care rezulta obținerea de venituri în plus din diferite surse precum salarii, colaborări, gărzi plătite la spital, profesiuni liberale, vânzări de carte cu drepturi de autor, colaborări din activități comerciale.

Comparativ cu situația financiară privilegiată a sa, se arată că intimata – recurentă a realizat venituri din mult mai puține surse, enumerându-se pentru acesta doar salarii, colaborări și activități comerciale (colaborări).

Pentru acesta în apel se depune de către recurentul M. M. și o expertiză contabilă extrajudiciară din care rezultă o contribuție majorată a acestuia în obținerea veniturilor comparativ cu cele obținute de către recurentă.

Față de cele prezentate de recurentul M. M., intimata – recurentă arătă următoarele:

Acesta a solicitat și solicită o cotă majorată de 60% din totalitatea bunurilor comune supuse partajului.

Se poate lesne observa că apărările aduse de recurentul reclamant - pârât prin probatoriul administrat sunt aceleași pe care le-a folosit și la judecarea fondului, apelului, acesta neaducând probe noi În sprijinul său, cu excepția unei expertize extrajudiciare. Astfel, motivarea acestuia se rezumă la a afirma că a avut venituri superioare recurentei, aducând în sprijinul acestor afirmații diferite înscrisuri care privesc colaborări cu diferite societăți Îîn plus față de veniturile obținute din cabinetul de medicină de familie, si colaborări cu UMF "C. D.".

De fiecare dată însă acesta omite să ne prezinte și faptul că si subsemnata am avut diferite colaborări (pentru care am făcut dovezi), că la rândul meu am fost de asemeni dumnealui cadru universitar la UMF "C. D.". Omite să ni se prezinte pentru perioada de început a căsătoriei - perioada în care au fost achiziționate imobilele că ambii aveam venituri paritare (deși avea un spor la salariul de încadrare - ca medic militar - eu făceam gărzi la spital și în plus la plecarea acestuia din medicina militară a fost obligat să plătească școlarizarea).

După revoluție, ambii au avut ca medici de familie salarii aproximativ egale, această perioadă fiind și perioada în care au fost cumpărate cele două imobile supuse partajului.

Omite de asemenea să ne prezinte că a rămas prin anul 2000 fără contract cu Casa de Asigurări de Sănătate, fapt pentru care timp de aproximativ 3 ani a lucrat pe cabinetul meu de medicină de familie, cu un salariu echivalent salariului minim pe economie. Este perioada în care ne sunt prezentate de către acesta o . colaborări cu diferite societăți medicale, lucru firesc întrucât nu se putea descurca din salariul pe care eu l ofeream.

Nu ne este prezentat nici faptul că a ținut închiriat un spațiu pentru servicii medicale (deși la acel moment nu mai avea contract cu Casa de Asigurări și deci nu putea profesa individual) pe care nu l-a folosit o lungă perioadă, dar pentru care a fost nevoit să plătească chirie, penalizări de întârziere și din care într-un final a fost evacuat.

Arăt de asemenea că cheltuielile făcute în nume personal de către acesta în timpul căsătoriei au fost numeroase, enumerativ prezentându-vă: facultate privată ca plătitor S. Haret, specialitatea D., plata a numeroase rate pentru imobilul proprietatea părinților săi situat În București ., cheltuieli inutile pentru așa zise îmbunătățiri aduse imobilului bun comun din București.

Pentru toate cele prezentate am făcut dovezi în instanța de fond și de apel, acestea existând la dosarul cauzei.

Cât privește expertiza extrajudiciară depusă de către acesta în apel este lesne de observat că acesta nu poate avea valoarea unei expertize dispuse de către instanță, întrucât nu este efectuată în condiții de contradictorialitate ea îmbrăcând practic doar punctul de vedere al parții care o face. Astfel expertiza la care se raportează recurentul M. M. prezintă În mod trunchiat veniturile obținute de către mine în timpul căsătoriei și nu face niciun fel de raportare la pasivul, la obligațiile pecuniare în interes propriu, pe care fiecare dintre părți le-a suportat în detrimentul veniturilor obținute în comun de către recurenții din prezenta (situații expuse pe larg de către recurentă în toate stadiile procesuale ale pricinii). De altfel se poate observa din piesele existente la dosar ca fața de cheltuielile excesive și inutile efectuate de către acesta în timpul căsătoriei, recurentul nu a formulat nicio apărare în fond și apel.

Mai mult, criticile recurentului vizează în mod deosebit momentul în care judecătorul fondului și cel al apelului se raportează pentru a motiva soluția din prima, respectiv a doua instanță. Astfel se arată că raportarea se face cu precădere la epoca dobândirii celor două imobile comparându-se doar veniturile realizate de către părți la acel moment. Consideră firească o astfel de abordare deoarece acestea sunt bunurile ce au o însemnătate deosebită în patrimoniul părților, iar pentru a determina contribuția fiecăruia din foștii soți M. - la dobândirea acestora, raportarea este firească fie făcută la veniturile fiecăreia dintre părți de la momentul achiziționării acestora.

Cu toate acestea în ambele faze de judecată anterioare consideră că s-a avut în vedere întreaga universalitate de bunuri comune ambele judecăți raportându-se la întreg patrimoniul lor.

Fată de motivele mai sus expuse consideră legală și temeinică soluția pronunțată în fond și în apel privitoare la neacordarea unei cote părți majorate recurentului M. M..

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art.304 alin.9 Cod procedură civilă

Se arată că decizia din apel este greșită întrucât instanța a aplicat greșit prevederile art.36 Codul familiei (în vigoare la data introducerii acțiunii pe partaj) în sensul că nu a răsturnat prezumția comunității de bunuri, veniturile ce se calculau și universalitatea de bunuri la care se aplica.

Arată că art. 36 din fostul C. fam se referă la prezumția comunității de bunuri dobândită în mod egal de către soți. Soluția pronunțată este legală și temeinică întrucât recurentul M. M. nu a putut să o răstoarne în favoarea sa.

Arată instanței de control judiciar că în acțiunea inițială ce a generat judecarea pe fond a cauzei și recurenta M. M. a solicitat o cotă parte majorată, cerere ce i-a fost respinsă de către prima instanță, motivată fiind de imposibilitatea răsturnării prezumției în favoarea sa.

Pentru a pronunța soluțiile criticate, ambele instanțe au avut în vedere atât activul patrimoniului comun, cât și pasivul acestuia reprezentat de cheltuielile făcute și dovedite de către fiecare soți și care a dus inevitabil la diminuarea activului acestuia.

Pentru motivele mai sus arătate în baza art.312 alin 1 teza 2 solicită respingerea recursului formulat de recurentul M. M. ca nefondat.

Recurentul pârât – reclamant M. M. formulat răspuns la întâmpinarea depusă de recurenta – reclamantă – pârâtă arătând că susținerile recurentei nu au corespondent în actele și lucrările dosarului.

Pe de alta parte, solicită instanței să țină seama de poziția de recunoaștere a intimatei atât cu privire la veniturile majorate realizate de recurent pe toata perioada căsătoriei cât si de încălcarea principiului universalității de bunuri asupra căreia se calculează cota de contribuție a soților și a veniturilor totale realizate de fiecare părți pe întreaga perioada a căsătoriei, venituri la care se raportează aceasta cota ce se stabilește de instanța.

Aceasta deoarece din actele dosarului rezulta:

- Expertiza: contabila extrajudiciara a depus-o la dosar pentru a ușura munca instanței în determinarea cotelor fiecărei parți ea privește veniturile realizare de ambii soți; nu numai de recurent, cu trimitere la fila din dosar unde se afla înscrisul din care rezulta aceasta suma; instanța nu trebuia decât sa tina seama de acele înscrisuri si sa facă un calcul corect, aplicând legea, prin însumarea veniturilor de pe toata perioada căsătoriei și calcularea cotei de contribuție prin imputarea sumei realizata de fiecare soț pe întreaga valoare a masei partajabile, pentru a afla cota % de contribuție.

Nu trebuia neapărat ca instanța să ia de bun suma stabilită în aceasta expertiză, ceea ce trebuia sa facă instanța era luarea in calcul a tuturor actelor dosarului cu referire Ia veniturile realizate de fiecare parte ceea ce nu a făcut, astfel că hotărârea este lipsită de temei legal.

- în ce privește referirea la perioada cât intimatul – recurent a lucrat cu contract de munca la CIM al fostei sale soții, consideră ca nu are nicio relevanta ca aceasta îi plătea salariu minim pentru ca de acea suma s-a ținut seama in expertiza contabila, ea rezultând din carnetul de munca, așa cum a precizat. Nu are nicio relevanta juridica împrejurarea ca eu lucram la acel CIM unde i s-a dat salariul minim, pentru cal acest cabinet medical avea venituri foarte mici, așa cum rezulta din actele depusa de intimata la instanța de fond.

- În ce privește așa-zisele cheltuieli făcute de intimatul – recurent în scop personal acesta solicită sa se țină seama efectiv de actele dosarului de la fond si apel, pe de o parte, iar pe de alta parte de împrejurarea ca in apel intimata nu a criticat soluția in sensul ca instanța de fond nu ar fi stabilit corect aceste cheltuieli. Mai mult, raportat la acest gen de cheltuieli se fac susțineri, apareri noi pentru prima data in recurs, ceea ce este inadmisibil.

Greșit se susține ca recurentul ar fi făcut in timpul căsătoriei reparații si îmbunătățiri la apartamentul ce a constituit ultimul domiciliu comun al părților, situat in cartierul Berceni confort II, în care a rămas recurentul cu unul din copii ( major) in luna noiembrie 2006; când reclamanta a părăsit domiciliul conjugal, aceste lucrări fiind făcute după separarea in fapt a soților (noiembrie - 2006) împrejurare recunoscută chiar de intimata la cele doua instanțe, din înscrisurile pe care le-a depus rezultând fără dubiu data când a achiziționat materialele.

Așadar, încă odată intimata minte, căutând sa inducă in eroare instanța, cu speranța că nu va studia dosarul.

Intimata nu amintește nimic despre cheltuieli făcute de aceasta cu editarea cărților din banii comuni, așa cum a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar, acte nesocotite de instanțe, valoarea totala a acestora fiind de 14.644 lei suma pe care trebuie sa o aducă la masa bunurilor de împărțit.

Solicită sa se aibă în vedere poziția de recunoaștere a intimatei cu privire la greșeala instanței de a lua in calcul doar veniturile celor doua parți la data dobândirii celor două apartamente.

- De asemenea este nefondata si susținerea in sensul ca instanța de fond i-ar fi respins cererea de acordare a unei cote majorare, pentru că intimat a renunțat la cota majorată pe considerent ca nu timbrează suma stabilită de instanța.

Așadar, nu are legătura si nici relevantă juridică faptul netimbrarii cotei majorate de către intimata cu critica de nelegalitate asupra deciziei tribunalului in sensul ca, in mod greșit si fără temei legal instanța nu a avut in vedere ca prin probele administrate intimatul – reclamant nu a răsturnat prezumția comunității de bunuri.

De altfel intimata nici nu a criticat in apel sentința judecătoriei pe acest aspect susținut de ea direct in recurs.

- Deși intimata motivează că și ea realiza venituri in afara celor de la cabinetul medical, nu vine sa arate concret care sunt înscrisurile și sumele lunare realizate, așa cum a procedat eu, cu trimitere la fila din dosar unde se afla actul la care a făcut referire.

- Atâta timp cât instanța a refuzat efectuarea unei expertize contabile in cadrul procesului intimatul – recurent solicită să se țină seama de toate actele contabile care redau fidel veniturile realizate pe toata perioada căsătoriei de fiecare dintre soți, până la data separației în fapt-noiembrie 2006.

Aceasta este perioada care se ia in calcul pe de o parte, iar pe de alta parte, instanța trebuie să țină seama de universalitatea de bunuri nu numai de bunurile imobile dobândite de soți.

Pentru aceste motive, intimatul – recurent solicită admiterea recursului său așa cum a fost formulat cu plata cheltuielilor de judecată efectuate în fond, apel și recurs.

Constatându-se legal investită și competentă să soluționeze calea de atac promovată, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Așa cum rezultă din economia dispozițiilor legale care reglementează această cale de atac extraordinară și nedevolutivă, instanța constată că recursul permite reformarea hotărârilor definitive, exclusiv pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art 304 pct 1-9 cod procedură civilă, legiuitorul sancționând cu nulitatea recursul, a cărui motivare nu se încadrează în nici unul din motivele de modificare sau de casare reglementate de lege.

Recurenții și-au întemeiat calea de atac declarată pe prevederile art 304 pct 7 și 9 cod procedură civilă. Făcând aplicarea în speță a aspectelor teoretice anterior expuse, Curtea va examina criticile formulate din perspectiva motivelor de reformare punctual precizate.

Examinând cererea de recurs a reclamantei pârâte, Curtea constată că s-a formulat o singură critică, întemeiată pe prevederile art 304 pct 9 cod procedură civilă, relativă la modalitatea de atribuire a imobilului situat în București, susținând în esență faptul că apartamentul respectiv ar fi trebuit atribuit către recurentă.

În ceea ce privește acest motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art 304 pct 9 cod procedură civilă, Curtea pornește în analiza sa de la dispozițiile procesuale invocate, reținând că acest motiv de recurs conține două ipoteze și anume situația în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal precum și ipoteza în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Suntem în situația în care hotărârea este lipsită de temei legal, atunci când din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, de unde se deduce că lipsa de temei legal, la care face referire legiuitorul nu trebuie confundată cu încălcarea legii sau cu nemotivarea. Altfel spus, instanța de recurs este în situația de evalua dacă hotărârea nu este motivată în drept sau dacă în legislația în vigoare la data pronunțării hotărârii nu există un text de lege( de drept material) care să justifice soluția pronunțată. În cea de-a doua ipoteză, hotărârea este considerată a fi dată cu încălcarea sau cu aplicarea greșită a legii, în cazul în care instanța recurs la dispozițiile legale incidente, dar le-a încălcat în litera sau spiritul lor sau le-a aplicat eronat, cu precizarea că, în măsura în care nu se pot încadra în alte motive de recurs, acest motiv de critică include în mod excepțional și nerespectarea normelor procesual civile. Deși textul art 304 pct 9 cod procedură civilă face referire doar la normele legale, s-a statuat, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară, faptul că intră sub incidența acestui motiv de reformare și situația în care soluția recurată a fost pronunțată cu nesocotirea unor principii juridice sau alte reguli de drept, create pe cale jurisprudențială sau doctrinară, care împreună conturează regimul juridic al instituției sau categoriei juridice respective.

Pentru examinarea aspectelor critice invocate, referitor la modul în care s-a realizat atribuirea celor două imobile, Curtea pornește de la dispozițiile art 673 indice 9 cod procedură civilă potrivit cărora la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea. Din analiza acestor dispoziții procesuale, rezultă că legiuitorul a stabilit un set de criterii ce trebuie avute în vedere la atribuirea bunurilor supuse partajului, cu precizarea că enumerarea criteriilor enunțate nu este exhaustivă și că relevanța și incidența acestora se stabilește în funcție de circumstanțele particulare ale cauzei, neexistând o ordine de preferință conform căreia urmează să se dea eficiență acestor criterii. Având în vedere că instanța de recurs nu-și poate exercita cenzura decât asupra aspectelor ce țin de legalitatea hotărârii, Curtea constată că este îndrituită să examineze doar dacă instanța de apel a avut în vedere aceste principii și le-a dat eficiență, pornind de la situația de fapt astfel cum a fost stabilită de către instanțele de fond. Din analiza considerentelor deciziei recurate, rezultă că instanța de apel a reținut ca fiind echitabilă atribuirea imobilului din București către pârâtul reclamant, în considerarea faptului că acesta a locuit în mod continuu, de la momentul separării în fapt a părților și i-a adus îmbunătățiri. În ceea ce privește chestiunea relativă la variante locative alternative, existente la dispoziția părților, instanța de apel reține că acestea exced cadrului procesual, arătând pe de o parte că pârâtul reclamant ar deține un alt imobil dobândit prin moștenire, iar pe de altă parte că și reclamanta pârâtă deține un alt imobil în București, achiziționat de Cabinetul său de Medic de Familie, fără să dovedească că acesta deja ar funcționa ca un spațiu destinat activităților medicale.

Examinând susținerile recurentei, referitoare la obligarea acesteia de a părăsi domiciliul conjugal, la problemele legate de reintegrarea sa în imobil, la posibilitățile părții adverse de a locui în București, chiar dacă nu i s-ar atribui apartamentul, Curtea constată că, în realitate, prin intermediul acestui motiv de modificare, reclamanta pârâtă aduce în atenția instanței de recurs chestiuni de fapt, asupra cărora s-au pronunțat instanțele de fond, interpretând în mod coroborativ materialul probator și tranșând asupra pretențiilor și apărărilor formulate de părți. Având în vedere că recursul( întemeiat pe dispozițiile art 304 cod procedură civilă) este o cale de atac extraordinară, care permite remedierea neregularităților din hotărârile definitive exclusiv sub aspectul legalității, Curtea constată că nu are căderea să examineze aspectele ce țin de stabilirea situației de fapt și interpretarea probelor, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond.

Constatând că partajarea imobilelor s-a realizat cu luarea în considerare a criteriilor legale și că este conformă principiului potrivit căruia, fiecare dintre copărtași trebuie să primească bunuri de aceeași natură și calitate, proporțional cotei-părți pe care o dețin, Curtea apreciază că s-au respectat dispozițiile art 673 indice 9 cod procedură civilă, motiv pentru care această critică apare ca nefondată.

În ceea ce privește solicitarea de rectificare a adresei imobilului situat în Piatra N., Curtea constată că este vorba despre o eroare materială a cărei îndreptare se realizează potrivit dispozițiilor art 281 cod procedură civilă și nu prin intermediul căilor de atac exercitate împotriva hotărârii, așa cum statuează prevederile art 281 indice 2 a cod procedură civilă.

În ceea ce privește recursul pârâtul reclamant, Curtea constată că s-au formulat două motive de critică, întemeiate pe prevederile art 304 pct 7 și 9 cod procedură civilă, referitoare la nemotivarea deciziei recurate, sub aspectul cotelor de contribuție ale foștilor soți și respectiv la nelegalitatea deciziei din apel, sub aspectul stabilirii acestor cote.

Cu privire la primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art 304 pct 7 cod procedură civilă, referitor la nemotivarea hotărârii atacate, Curtea constată că, aceste dispoziții consacră trei ipostaze ale aceluiași motiv de modificare a hotărârii și anume lipsa oricărei motivări, situația în care motivarea conține considerente străine de natura și obiectul litigiului precum și situația în care motivarea cuprinde motive care sunt contradictorii.

Existența unei motivări corespunzătoare se analizează prin raportare la exigențele impuse de dispozițiile art 261 pct 5 cod procedură civilă, care impun instanței să evidențieze motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților. Dând eficiență acestor criterii stabilite de legiuitor, Curtea reține că, pentru prima instanța, motivarea hotărârii trebuie să cuprindă situația de fapt și modul de stabilire a acesteia, precum și aplicarea dispozițiilor legale incidente cu consecințele juridice ce decurg pentru părți, iar pentru instanțele de control judiciar, motivarea hotărârilor trebuie să conțină răspunsul în fapt și în drept pentru toate motivele de critică formulate de părți.

De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că motivarea unei hotărâri judecătorești ridică o problemă de conținut, relevantă fiind consistența analizei juridice și pertinența argumentelor aduse de instanță în susținerea soluției pronunțate și nu o chestiune de cantitate. Pe cale de consecință, calitatea unei motivări și implicit respectarea exigențelor impuse de prevederile art 261 pct 5 cod procedură civilă nu este determinată de volumul considerentelor ci de valoarea juridică a argumentelor și de corectitudinea raționamentului care a stat la baza pronunțării soluției. În egală măsură trebuie avut în vedere și faptul că obligația judecătorului de a-și motiva soluția pronunțată, așa cum această obligație este impusă de prevederile art 261 pct 5 cod procedură civilă, presupune necesitatea motivării punctuale a fiecărui capăt de cerere, respectiv de a a fiecărui motiv de critică formulat și nu de a răspunde în detaliu fiecărui argument invocat de părți în susținerea, respectiv în combaterea pretențiilor/criticilor cu care a fost învestită. Esențial este ca instanța de judecată să examineze și să dea un răspuns argumentat problemelor esențiale de fapt și de drept care se pun în cauza dedusă judecății.

Făcând aplicarea acestor aspecte teoretice la speța de față, Curtea reține că decizia recurată a fost redactată cu respectarea acestor cerințe procedurale, instanța de apel răspunzând motivelor de critică cu care a fost investită, cu argumente atât din punct de vedere al situației de fapt cât al aplicării prevederilor legale incidente. În ceea ce privește corectitudinea din punct de vedere juridic a acestor argumente, Curtea constată că aceasta este un aspect ce ține de legalitatea raționamentului urmat de instanță pentru pronunțarea soluției, chestiune care poate forma obiect de analiza pentru instanța de recurs în limitele oferite de prevederile art 304 pct 9 cod procedură civilă. Curtea apreciază că, la nivel teoretic, se mai impune o precizare legat de maniera în care se face departajarea între cele două motive de modificare, în sensul că instanța de control judiciar este în situația de examina criticile formulate din perspectiva dispozițiilor art 304 pct 9 cod procedură civilă, în situația în care nu se pune problema unei motivări care să conțină argumente contradictorii sau străine de natura cauzei, ci ele derivă dintr-o interpretare eronată a prevederilor legale.

Examinând considerentele deciziei recurate, prin prisma dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea reține că acest text de lege nu impune nicio condiție cantitativă motivării unei hotărâri, esențial fiind ca organul judiciar să-și justifice în mod concret și coerent soluția pronunțată și să răspundă în mod obiectiv criticilor cu care a fost investit, astfel încât să fie asigurat părților dreptul la un proces echitabil, consacrat de dispozițiile art 6 din CEDO, interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul că garantează părților dreptul de a le fi analizate în mod efectiv cererile și susținerile făcute în fața instanței de judecată. Așa cum rezultă din considerentele deciziei atacate, instanța de apel a avut în vedere faptul că, potrivit regulilor generale aplicabile acestei materii, cota de contributie a sotilor la dobandirea bunurilor comune, se stabilește prin raportare la intreaga perioada a casatoriei și prin raportare la intreaga masa partajabila, nu prin raportare la fiecare bun in parte, iar sotul care invoca o contribuite mai mare la dobandirea bunurilor comune trebuie sa o dovedeasca..

Tribunalul reține că, din analiza inscrisurilor de la dosar, a raspunsurilor la interogatorii, instanta de fond a apreciat in mod corect asupra contributiei de 50 %, retinand ca ambii au realizat venitruri pe intreaga perioada a casatoriei din salarii, activitate didactica, drepturi de proprietate intelectuala, colaborari cu diverse societati comerciale, cu luarea în considerare tuturor contractelor de colaborare depuse la dosarul cauzei. S-a retinut si aspectul ca apelanta –intimata s-a ocupat si de gospodarie si de cresterea copiilor, iar în privința criticii, relative la utilizarea banilor comuni în scopuri personale pentru editarea unei carti de către apelanta-intimata M. M., tribunalul a considerat-o ca nefondata . Tribunalul a reținut ca aceste carti au fost editate in timpul casatoriei, intre soti existand obligatia de sprijin moral si material, acestea fiind editate in specialitatea medicala a apelantei, cu mențiunea că tot in scopul perfectionarii, si apelantul-intimat a cheltuit venituri comune pentru desavarsirea studiilor, asa incat, intre soti a existat obligatia de sprijin material in vedere desavarsirii profesionale .

În ceea ce privește motivul de recurs, relativ la corectitudinea cotelor de contribuție stabilite de instanțele inferioare, în analiza sa, Curtea reamintește faptul că instanța de recurs nu poate examina situația de fapt stabilită de instanțele de fond și nici nu poate cenzura modul de interpretare a probelor, ci poate examina exclusiv legalitatea hotărârii recurate. Practic, instanța de recurs, în cadrului controlului judiciar de legalitatea pe care îl exercită, evaluează, în limita criticilor cu care a fost investită, maniera în care dispozițiile legale incidente au fost interpretate și aplicate, grefându-se pe situația de fapt, astfel cum a fost tranșată de instanțele de fond în urma administrării și interpretării coroborative a întregului material probator.

Potrivit dispozițiilor codului familiei, legiuitorul a instituit obligația soților de contribui la cheltuielile căsătoriei, în raport cu mijloacele materiale și financiare ale fiecăruia, în aceeași măsură contribuind și la dobândirea și conservarea bunurilor comune, astfel cum sunt definite de prevederile art 30 din codul familiei. Potrivit acestor dispoziții legale, sunt considerate bunuri comune toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți. Interpretând dispozițiile art 30 alin 2 din codul familiei, sub aspect patrimonial, regimul matrimonial este un regim legal și obligatoriu, legiuitorul interzicând orice convenție contrară și prevăzând sancțiunea nulității. Acest text de lege instituie, prin prevederile alineatului al treilea, o prezumție legală relativă, care poate fi răsturnată prin proba contrară, ce trebuie realizată în conformitate cu prevederile art 31 din codul familiei, care reglementează categoria bunurilor proprii ale soților. În concepția legiuitorului se încadrează în această categorie a) bunurile dobândite înainte de încheierea căsătoriei; b) bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moștenire, legat sau donație, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune; c) bunurile de uz personal și cele destinate exercitării profesiunii unuia dintre soți; d) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele științifice sau literare, schițele și proiectele artistice, proiectele de invenții și inovații, precum și alte asemenea bunuri; e) indemnitatea de asigurare sau despăgubirea pentru pagube pricinuite persoanei și f) valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare.

Comunitatea de bunuri este guvernată de regula mandatului tacit reciproc, care-și găsește consacrarea legală în prevederile art 35 din codul familiei. Acest text de lege statuează în primul alineat faptul că soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele, prezumându-se că exercițiul acestor drepturi se realizează de oricare dintre soți cu consimțământul tacit al celuilalt și reglementează în alineatul al doilea o excepție de la această regulă în sensul că este necesar acordul expres al celuilalt soț, în cazul în care se încheie act de dispoziție( de înstrăinare sau de grevare) asupra bunurilor comune.

Făcând aplicarea acestor aspecte în cauza de față, Curtea reține că stabilirea cotelor de contribuție a soților la dobândirea și conservarea bunurilor comune în timpul căsătoriei, constituie o chestiune de fapt, tranșată deja de instanțele de fond, în cadrul situației de fapt stabilite. Ceea ce poate forma obiect de analiză pentru instanța de recurs constată doar în maniera în care instanța de apel a respectat criteriile ce trebuie avute în vedere la evaluarea cotelor de contribuție, fără însă a analiza probele administrate sau interpretarea acestora.

Din această perspectivă, Curtea constată că instanța de apel a reținut cote egale de contribuție pentru părți, în considerarea veniturilor salariale și de altă natură obținute de părți pe perioada întregii căsătorii, având totodată în vedere și munca soției în gospodărie și pentru creșterea și educarea copiilor minori. De asemenea, instanțele de fond au luat în considerare și ajutorul material și financiar pe care și l-au acordat părțile reciproc în cursul căsătoriei în privința finalizării pregătirii profesionale și a specializării acestora în medicină. Pe cale de consecință, Curtea constată, că, în raport de situația de fapt care s-a conturat din probele administrate, tribunalul a dat eficiență aspectelor relevante pentru stabilirea cotelor de contribuție, astfel că cel de-al doilea motiv de critică apare ca nefondat.

Concluzionând, Curtea consideră că instanța de apel a cenzurat în mod corect asupra cotelor de contribuție, apreciind cu justețe că prezumția de comunitate sub aspectul contribuției egale, instituită de dispozițiile art 30 din codul familiei nu a fost răsturnată, în sensul că, aportul părților la dobândirea și conservarea bunurilor comune a fost sensibil egal, în mod corect instanța de apel raportându-se la întreaga perioadă a căsătoriei și luând în considerare atât mijloacele financiare ale părților cât și modalitățile nepecuniare prin care soții au înțeles susțină sarcinile căsătoriei, cum ar fi munca depusă de soție pentru creșterea și educarea copiilor minori, precum și munca din gospodărie.

Pentru toate aceste considerente, față de dispozițiile art 312 cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri.

Făcând aplicarea prevederilor art 274 cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondată cererea pârâtului reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată( constând în taxa judiciară de timbru plătită), față de soluția ce urmează a se pronunța. Dând eficiență dispozițiilor procedurale anterior menționate, coroborate cu prevederile art 276 cod procedură civilă, Curtea va obliga pârâtul reclamant la plata către reclamanta pârâtă a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, cuantumul onorariului de avocat solicitat și dovedit prin chitanța depusă la dosar fiind redus în considerarea respingerii propriului recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, ambele recursuri formulate de recurenta - reclamantă-pârâtă M. M., și recurentul – pârât-reclamant M. M., împotriva deciziei civile nr.1144 A din data de 22.11.2013, pronunțate de Tribunalul București Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._ .

Respinge ca nefondată cererea recurentului - pârât-reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată.

Obligă pârâtul-reclamant la plata sumei de 400 lei către reclamanta-pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art.276 Cod procedură civilă

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17.06.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

C. G. I. S. G. S.

GREFIER

N. C. I.

Red.I.S.

Tehnored. C.S./I.S.

Ex.2/26.06.2014

TZ.B.Secția a III-a Civilă – D.A.D.

- C.A.T.

Jud.sector 4 București – M.O.Puțintei

← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr....		Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 947/2014.... →

Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1032/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1032/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI