Grăniţuire. Decizia nr. 1326/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1326/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 6091/211/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1326/R/2014 | |
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2014 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: | T. D. – președinte al Secției I-a civilă |
JUDECĂTOR: | M.-C. V. A.-T. N. |
GREFIER: | M.-L. T. |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. V., precum și recursul declarat de pârâtul P. I., împotriva deciziei civile nr. 200 din 27 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe reclamantul M. V., precum și pe pârâții P. M., M. R., M. T., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantului-recurent M. V., avocat L. D.-A., reprezentantul pârâților-intimați M. R. și M. T., avocat N. S., în substituirea d-nai avocat Gidro S.-I. și pârâtul-recurent P. I., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul P. I. este legal timbrat cu 9 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de18 noiembrie 2014, s-a depus la dosar, din partea CN Poșta Română SA – Oficiul Județean de Poștă Cluj, răspuns la adresa instanței, prin care se aretă că în urma solicitării făcută de doamna avocat Kapcza Mikolt Krisztina, înregistrată cu nr. 739/24.07.2014, întreaga corespondență sosită pe numele și la adresa dânsei,, respectiv ./6, în perioada 24 iulie – 31 august a fost reținută la nivelul subunității poștale de distribuire, întrucât cabinetul avocațial era închis datorită concediului de odihnă. Dând curs solicitării d-nei avocat, factorul poștal a completat procesul-verbal de predare aferent actului de procedură nr._ din data de 30 iulie 2014, cu această dată, dar comunicarea a fost reținută la subunitatea de distribuire până la întoarcerea doamnei avocat din concediu, fiind predată prin înmânare, la data de 2 septembrie 2014.
La termenul de azi reprezentanta reclamantului-recurent depune la dosar practică judiciară și copia chitanței și a facturii prin care se face dovada achitării onorariului avocațial, în dovedirea cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta reclamantului-recurent M. V. arată că răspunsul comunicat de Oficiul Județean de Poștă este lămuritor și nu are alte cereri de formulat.
Pârâtul-recurent P. I. arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul pârâților-intimați M. R. și M. T. arată că înțelege să susțină în continuare excepția tardivității recursului declarat de reclamant, chiar dacă există acest răspuns de la Oficiul Județean de Poștă, mențiunile din procesul-verbal de predare nu pot fi combătute decât prin înscrierea în fals, iar câtă vreme aceasta nu se întâmplă, este valabil. În măsura în care corespondența a fost reținută, ar fi trebuit să fie reținut și procesul-verbal de predare, care urma să fie completat la momentul efectiv al înmânării comunicării, în septembrie și nu în iulie.
Reprezentanta reclamantului-recurent solicită respingerea excepției tardivității, întrucât la dosar există dovada faptului că reclamantului-recurent i-a fost înmânată comunicarea abia la data de 2 septembrie 2014, și raportat la această împrejurare, recursul a fost declarat în termenul legal.
Pârâtul-recurent lasă la aprecierea instanței soluția asupra excepției tardivității recursului declarat de reclamantul-recurent.
Reprezentantul pârâților-recurenți arată că cele două ștampile din data de 1 și respectiv 2 septembrie 2014, nu răstoarnă mențiunea înscrisă în data de 30 iulie 2014.
Pârâtul-recurent P. I. solicită admiterea propriului recurs, arătând că în mod nelegal apelul său a fost anulat ca netimbrat, deoarece el a achitat taxele judiciare de timbru aferente acestuia.
Reprezentantul pârâților-intimați arată că pârâtul-recurent P. I. a achitat taxele de timbru aferente apelului după soluționarea cauzei, și lasă la aprecierea instanței soluția asupra recursului declarat de acesta și solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 3720 lei de la reclamantul M. V..
Reprezentanta reclamantului-recurent solicită respingerea recursului declarat de pârâtul P. I. ca nefondat, deoarece taxele judiciare de timbru aferente apelului pe care l-a declarat acesta au fost achitate ulterior judecării apelului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția tardivității recursului declarat de reclamantul M. V. și asupra fondului recursului declarat de pârâtul P. I..
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5946/27.03.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N. instanța a admis în parte acțiunea în grănițuire formulată de reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâții M. T. și soția M. R., P. I. și soția P. M..
A dispus grănițuirea terenurilor în litigiu fata de pârâții 1, 2 conform variantei 1 din raportul de expertiza efectuat de F. F.; față de pârâții 3, 4 conform variantei nr. II din raportul de expertiză întocmit în cauză de d-na expert F. F., pe limitele ce se regăsesc în planșa grafică din Anexa 4 și în planșa de detaliu din Anexa 4A.
A obligat reclamantul la cheltuieli de judecată în favoarea pârâtilor M. în suma de 6290 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
În fapt, potrivit extrasului cf de la fila 5 din dosar, reclamantul este proprietarul imobilului situat în Cluj, Valea Seaca nr. 6, înscris m CF 5734 Cluj, se învecinează cu pârâții 1,2, pe partea stangă ca urmare a faptului ca în anul 2002 a vândut acestora o suprafața de teren de 2043 mp., potrivit contractului autentic si a planului de situație.
Pârâții de rând 1, 2 au încălcat mejdia dintre proprietăți întrând pe terenul proprietatea sa cu aproximativ 2-5 m, pe toata lungimea lui - până în vale, ridicând cu umplutura terenul acaparat si construind si o baracă - șopron, pe acesta.
Pe partea dreapta a proprietății sale, pârâții 3,4, au intrat pe teren cu cca, 3m, mutând mejdia în interiorul proprietății sale, ridicând si un gard pe aliniamentul creat fraudulos.
În cursul anului 2005, reclamantul a formulat plângere penala împotriva pârâților, pentru tulburare de posesie, înregistrata sub nr.3302/P/2006.
În speță s-a dispus efectuarea unei expertize - topo de natura a stabili cu exactitate limitele dintre proprietățile lor prin evaluarea titlurilor de proprietate ale fiecăruia dintre ei și marcarea mejdiilor cu însemne de hotar specifice, proba cea mai în măsură să răspundă exigențelor unei cauze cu acest obiect tehnic.
Văzând obiectul cererii deduse judecății, dispozițiile art. 584 din Codul civil, actele și lucrările dosarului, a admis în parte acțiunea și a trecut la grănițuirea proprietăților părților prin stabilirea liniei de hotar.
Analizând variantele propuse de d-na expert F. F., desemnat în speță să se pronunțe ca specialist, instanța a apreciat că varianta nr. II din raportul de expertiză întocmit în cauză, pe limitele ce se regăsesc în planșa grafică din Anexa 4 și în planșa de detaliu din Anexa 4A răspunde cel mai bine obiectivelor trasate, intereselor părților, în vederea justei soluționări a pricinii.
În acord cu opinia exprimată de pârâți, instanța a achiesată la părerea că varianta nr. II redă cel mai exact și fidel granița intre proprietatea reclamantului și a pârâților M..
Este de notorietate că soluționarea cauzei având obiectul în discuție presupune determinarea prin semne exterioare a limitelor între două proprietăți învecinate, iar speciile acestei operațiuni este faptul că prin grănițuire instanța reconstituie hotarul dintre cele două proprietăți, si nu creează un nou hotar între cele două proprietăți.
Varianta nr. II întocmită de d-na expert respectă acest specific al acțiunii în grănițuire și reprezintă cea mai fidelă reconstituire a hotarului dinte proprietățile în litigiu, fiind în concordanță atât cu hărțile de CF ale corpurilor funciare, cât și cu cele de la punerea în posesie în baza titlurilor de proprietate emise cu privire la aceste terenuri, cu procesul verbal din data de 02.11.2005 încheiat în prezența membrilor comisiei de aplicare a Legii 18/1991. proces-verbal din care rezultă că între proprietatea pârâților M. și a reclamantului există o suprafață de 60 cm la stradă care se suprapune față de actele prezentate și linia de grănițuire dintre ei.
Varianta nr. II întocmită de dna expert respectă vechile semne de hotar dintre proprietăți și reconstituie hotarul corect între acestea, prin mutarea gardului de la stradă făcut de reclamant înspre proprietatea sa, și prin ajustarea gardului din partea posterioară a proprietății pe linia reală de hotar.
In această variantă atât proprietatea pârâților cât și a reclamantului au suprafețe care se aproprie de suprafețele înscrise în CF, cu diferențe minore pentru ambele părți (raportat la suprafața fiecărei parcele), restul terenului fiind în partea neamenajată a terenului înspre pârâu, astfel cum foarte corect explică și dna expert în raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni.
După cum în mod foarte just au subliniat pârâții, variantele propuse de reclamant nu reprezintă o reconstituire a liniei de hotar dintre proprietăți, ci crearea unui nou hotar conform dorințelor acestora, situație însă inadmisibilă.
În toate aceste variante propuse de reclamant, pârâții pierd în mod nejustificat suprafață de teren din proprietatea lor în favoarea reclamantului (deși terenul acestuia se regăsește în partea din spate a proprietății sale), atât prin diminuarea frontului de la stradă, cât și a laturii posterioare a terenului.
Nici varianta mixtă cerută de reclamant cu ocazia concluziilor asupra fondului cauzei, aceasta de asemenea nu poate fi primită deoarece nu există o variantă tehnică întocmită de dna expert în acest sens și pentru că reprezintă o variantă care nu corespunde hotarului real dintre proprietăți, fiind de fapt încă o variantă de creare a unui nou hotar între proprietăți propusă de reclamant, ceea ce nu poate fi acceptat.
În consecință, pentru considerentele ce preced, instanța a soluționat fondul în sensul celor de mai sus, a dispus grănițuire fondurilor în litigiu potrivit dispozitivului. în temeiul art. 274 C. proc. civ., reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâților M. în suma de 6290 lei din care onorar avocațial în sumă de 4.960 lei (4.000 lei plus 960 lei TVA) conform bonurilor atașate la concluziile scrise.
Prin decizia civilă nr. 200/27.03.2014 a Tribunalului Cluj s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâții P. I. și M..
S-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. V. împotriva sentinței civile nr. 5946/2013 din 27.03.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., care a fost menținută în totul.
Au fost obligați apelanții să plătească intimaților M. R. și T. suma de 3720 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Pentru termenul de judecată stabilit la data de 13.03.2014, apelantul parat P. I. a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 9,5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat., insa nu a înțeles să își îndeplinească această obligație .
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar conform alin. 3 al aceluiași articol neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.
Sancțiunea anulării este reglementată și prin art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, în ipoteza neachitării timbrului judiciar.
Apelantul-pârât nu a formulat o cerere de ajutor public judiciar în condițiile O.U.G. nr. 51/2008 și nici cerere de reexaminare a modului de determinare a taxei de timbru în condițiile art. 18 din Legea nr. 146/1996.
Raportat la cele expuse, tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite în cauză cerințele textelor legale anterior citate și în consecință:
În temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, a admis excepția netimbrării și a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtul P. I. împotriva Sentinței civile nr. 5946/2013 din 27.03.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., ce va fi menținută în totul.
În ceea ce privește apelul pârâtului M. V., tribunalul a constatat netemeinicia acestuia având în vedere următoarele considerente:
Varianta de grănițuire nr. IV, solicitata de reclamant prin cererea de apel este cea echitabila, deoarece presupune ca o suprafață de 4 metri liniari (ml) din limita posterioară a terenului intimaților-pârâți M. să fie împărțită în mod proporțional între reclamant și pârâții M., desigur cu ajustarea și a limitelor laterale de proprietate.
In opinia tribunalului, întemeiata pe răspunsul dat de expert F. F. la obiecțiuni, argumentat si convingător, o astfel de variantă nu se poate realiza întrucât ar conduce la o diminuare a suprafeței parcelei intimaților-pârâți M. cu 276 mp m.p. și o mărire a suprafeței parcelei reclamantului peste suprafața din actele de proprietate cu 88 mp.
Variantă solicitată de reclamant, prin care suprafața de 4 ml din latura posterioară a parcelei intimaților-pârâți M. a fost împărțită astfel: 0.40 ml la intimații-pârâți M., 3.60 ml la reclamantul M. V.. În această variantă, terenul intimaților-pârâți M. pierde o suprafață 268 m față de suprafața măsurată de 6.179, iar față de suprafața de 6.200 mp din CF pierde 289 mp), în vreme ce terenul reclamantul câștigă 80 mp în plus față de suprafața de 12.424 din CF și 268 mp față de suprafața măsurată de 12.236 mp.
De asemenea, într-o astfel de variantă . mai avea 95 ml pe latura posterioară, astfel cum rezulta din expertiza în baza căreia s-a intabulat dreptul de proprietate al reclamantului, ci aproximativ 99 ml. Ca atare, s-ar modifica nejustificat dimensiunile parcelei reclamantului singur și-ar încălca dimensiunile parcelei sale.
In ceea ce privește . a susținut că . să aibă o lungime posterioară de 52.20 ml conform expertizei de intabulare efectuată de expertul B. iar prin expertiza realizată în acest dosar s-a stabilit o lungime posterioară de 56.29 ml a parcelei pârâților M.. Ca atare, susține reclamantul, ar exista o diferență de 4 ml pe limita posterioară care i s-a cuveni lui, potrivit susținerii inițiale, iar apoi potrivit poziției procesuale mai nuanțate în final, ca ar trebui sa se împartă proporțional intre reclamant si pârâții M..
Acest raționament al reclamantului a fost apreciat ca fiind greșit, căci d-na expert F. F. a explicat foarte clar în răspunsul la obiecțiuni că nu poate avea în vedere o lungime posterioară a parcelei pârâților M. de 52.20 ml, întrucât din planul de intabulare întocmit de expertul B. nu rezultă adâncimea parcelei și deci nici locul unde a fost stabilită această lățime de 52.20 ml.
Expertul a măsurat lățimea parcelei intimaților-pârâți M. în punctul final al acesteia, care are cea mai mare lățime și a rezultat o dimensiune de 56,29 ml, insa a explicat ca la punerea în posesie nici una dintre parcele nu a fost măsurata pana la limita cu paratul, pentru ca malul este inaccesibil. în consecința, în mod firesc, acea lățime stabilita de expert B. nu putea fi intre punctele extreme ale proprietății, ci ceva mai în fata, si cum ., pe măsură ce măsurătorile se deplasează mai înspre parau, lățimea este tot mai mare.
Important de subliniat în același timp este faptul că . posterioară trebuie să aibă o lățime de 95 ml. în varianta nr. II această lățime este asigurată, din măsurători rezultând o lățime de 94.98 ml (deci doar cu 2 mm mai mică).
Așadar, varianta de grănițuire dispusa de instanță asigura atât reclamantului cat si pârâților M., în mare parte, suprafețele din actele de proprietate si respecta dimensiunile parcelelor, în timp ce varianta IV modifica dimensiunile parcelelor si sporește suprafața proprietății reclamantului în detrimentul celei a pârâților M..
Echitatea există numai în raport cu ambele părți implicate în conflict, nu numai cu interesul exclusiv al uneia dintre ele, așa cum solicita reclamantul.
Reclamantul a arătat ca trebuie îndepărtată o situație creată prin greșeli de măsurătoare săvârșite cu ocazia realizării expertizelor de intabulare ale ambelor părți.
Aceste greșeli de măsurătoare nu sunt relevate, câtă vreme reclamantul are asigurata suprafața din actele de proprietate.
Daca reclamantul apreciază că pârâții au primit în proprietate mai mult teren decât erau îndreptățiți, în detrimentul său, soluția nu este adoptarea unei variante de grănițuire forțată, cu ignorarea suprafeței imobilelor si a formei acestora, ci modificarea titlurilor de proprietate.
Deocamdată grănițuirea nu se poate dispune decât raportat la configurația actuală a parcelelor.
Contrara susținerilor reclamantului, înspre . semne de hotar, iar acesta este gardul, al cărui amplasament nu a fost contestat de reclamant, după cum rezulta din procesul verbal din 02.11.2005 întocmit cu ocazia deplasării în teren a Comisiei de fond funciar Cu acea ocazie s-a consemnat în procesul verbal ca pe limita posterioară, în partea de jos, nu exista litigii Ca atare, reclamantul a recunoscut cu acel prilej că în partea posterioară a parcelelor lor gardul este corect așezat și nu există probleme în ceea ce privește lățimea parcelelor.
Singurul litigiu dintre părți era la frontul parcelelor, constatându-se în acel proces verbal că reclamantul ocupă 0.60 ml din frontul parcelei lor.
Reclamantul a susținut ca nu avea cunoștința la acel moment de plusul de suprafață din . cu alte cuvinte, a fost în eroare la momentul acelei recunoașteri.
Susținerea nu a fost primită, tribunalul apreciind că nu are relevanta daca reclamantul avea cunoștință că terenul apelantului ar avea un plus de suprafața înspre parau, căci acel plus de suprafața nu are legătură cu linia de granița cunoscuta si recunoscuta.
In cadrul acțiunii în grănițuire are loc o determinare prin semne exterioare a limitelor între două proprietăți învecinate, iar specific acestei operațiuni este faptul că prin grănițuire instanța reconstituie hotarul dintre cele două proprietăți, și nu creează un nou hotar între cele două proprietăți.
Întrucât varianta propusă nu reconstituie vechiul hotar, criticile aduse de apelant variantei de stabilire a mejdiei sunt neîntemeiate, apelantul nu a afirmat că varianta de grănițuire dispusă de instanță nu ar fi conformă vechii linii de hotar.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri atât reclamantul M. V.,, cât și pârâtul P. I..
Prin recursul declarat de reclamant, acesta a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 200/27.03.2014 a Tribunalului Cluj si, ca urmare, desființarea sentinței civile nr. 6045/27.03.2013 a Judecătoriei Cluj-N. în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, în principal a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei Tribunalului Cluj, desființarea sentinței civile Judecătoriei Cluj-N. si trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea în întregime a deciziei și schimbarea sentinței, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului reclamantul a criticat soluția pronunțată în apel, învederând că ambele instanțe au pornit de la o premisa greșită care ignoră dispozițiile art. 5 din HG 890/2005.
În cadrul procedurii administrative de reconstituire a dreptului de proprietate s-a procedat de către Comisia Locală la delimitarea suprafețelor de teren atribuite reclamantului și pârâților cu ocazia punerii în posesie. Din procesul verbal de punere în posesie și celelalte înscrisuri doveditoare aflate la dosar, rezultă fără dubiu faptul că limita de proprietate atât în ceea ce privește . cea a intimaților M. se învecinează cu pârâul Valea Seacă, pârâu care nu are o traiectorie în linie dreaptă, ci una sinuoasa.
Ambele instanțe prin hotărârile pronunțate au validat din punct de vedere juridic linia de hotar care încalcă limitele de proprietate stabilite de către Comisia Locală.
Acesta este motivul pentru care reclamantul solicită în primul rând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru realizarea unui nou raport de expertiză sau a unei variante la raportul de expertiză existent dar care să pornească de la suprafețele fiecăruia dintre terenurile în litigiu așa cum exista acestea la fața locului si respectiv în planurile de punere în posesie; fără a cunoaște dimensiunile exacte ale suprafețelor de teren pornindu-se de la dimensiunile lor exact nici nu se poate vorbi despre o stabilire corectă a limitelor de hotar contestate de părți prin prisma faptului că se diminuează suprafața acestora.
In continuare reclamantul a criticat decizia Tribunalului Cluj prin aceea ca validează, la fel ca si instanța de fond, o variantă care îi favorizează în mod indubitabil pe pârâții M. în detrimentul recurentului.
Ambele instanțe au ignorat întru totul faptul ca reclamantul, în varianta a doua a raportului de expertiză, este lipsit de 195 mp teren, suprafață deloc adevărat că potrivit dispozițiilor Legii nr. 7/1996, cartea funciara nu garantează suprafața, însă cu totul alta este situația atunci când se analizează din aceasta perspectiva titlul de proprietate.
Din acest punct de vedere este inadmisibil ca fără contestarea în vreun fel a dreptului său de proprietate și în lipsa promovării unei acțiuni în anularea tultului său de proprietate, să fie lipsit de o suprafață de 195 mp fără niciun fel de justificare.
Ambele instanțe au interpretat în mod greșit procesul-verbal încheiat la 02.11.2005 în sensul că s-a reținut în mod exclusiv faptul că intre parcelele aparținând reclamantului si cea aflată în proprietatea lui M. T. si M. R. există o suprapunere de 60 cm la fațadă, precum și faptul că nu ar fi avut obiecțiuni cu privire la cele consemnate în acest proces-verbal.
Prin recursul declarat de pârâtul P. I., acesta a arătat că dintr-o o omisiune regretabilă taxa de timbru nu a fost depusă la dosarul cauzei, solicitând instanței reconsiderarea acestui aspect si acceptarea la acest moment, dovada plații fiind atașată recursului.
Referitor la fondul litigiului, pârâtul a criticat modalitatea de grănițuire în baza variantei I din raportul de expertiză cu privire la care pârâtul a arătat că este neclară, superficial documentată, concluziile fiind nerelevante pentru nimeni și că în baza lor nu se poate emite o decizie de valoare, solicitând astfel respingerea raportului de expertiză.
Analizând recursurile formulate prin prisma excepției, respectiv a motivelor invocate, curtea constată că cel declarat de reclamant este tardiv, iar cel declarat de pârât este nefondat, urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente:
- Recursul reclamantului.
Potrivit copiei certificatului de deces(f. 36), reclamantul M. V. a decedat la data de 10.10.2014, având ca moștenitoare pe soția supraviețuitoare M. R. și fiicele M. M. S. și M. V. (f. 37-40), acestea arătând că înțeleg să își însușească recursul formulat de către defunct și să continue demersurile înaintate de acesta în cauză (f. 35).
Potrivit dovezii de comunitare a deciziei pronunțate în apel (f. 52 dosar apel), reclamantului M. V. i-a fost comunicată această hotărâre la data de 30.07.2014, aceasta fiind menționată pe dovada de comunicare atât ca dată a poștei, cât și ca dată a comunicării hotărârii, prin ștampila poștei, respectiv mențiunea olografă a agentului care a făcut comunicarea.
La termenul de judecată din 19.11.2014, instanța a pus în discuție excepția tardivității recursului reclamantului, invocată prin întâmpinarea intimaților M. R. și T., raportat la următoarele aspecte:
Prin adresa înregistrată sub nr. 739/24.07.2014 la Oficiul Poștal nr. … Cluj, avocat Kapcza Mikolt Krisztina a solicitat reținerea corespondenței pentru cabinetul de avocat Kapcza Mikolt Krisztina, în perioada 24 iulie - 31 august (f. 45).
Mențiunile conținute în adresa nr. 914/22.09.2014 a Oficiului Județean de Poștă Cluj (f. 44), în sensul că actul de procedură (n.r. dovada de comunicare a deciziei pronunțate în apel către reclamantul M. V.), a fost înregistrat la data de 30.07.2014 la Oficiul județean de Poștă Cluj, dat a fost comunicat în data de 2.09.2014, urmare a solicitării d-nei avocat Kapcza Mikolt Krisztina înregistrată sub nr. 739/24.07.2014, nu înlătură incidența excepției tardivității recursului pentru următoarele considerente:
Așa cum reiese din cele anterior arătate, data de 30.07.2014 reprezintă, potrivit dovezii de comunicare a deciziei pronunțate în apel către reclamantul M. V., data efectivă la care a avut loc această comunicare.
În ipoteza în care Oficiul Județean de Poștă Cluj a dat curs solicitării d-nei avocat Kapcza Mikolt Krisztina, de a-i fi reținută corespondența pentru cabinetul său în perioada 24 iulie - 31 august 2014, la rubrica referitoare la data comunicării hotărârii menționarea olografă a datei de 30.07.2014 nu este reală.
Dacă data reală a comunicării hotărârii către reclamant, la domiciliul procesual ales la cabinetul d-nei avocat Kapcza Mikolt Krisztina ar fi fost 02.09.2014, astfel cum reiese din adresa nr. 914/22.09.2014, aceasta ar fi trebuit menționată ca dată a comunicării deciziei din apel, nu cea de 30.07.2014, care se regăsește pe această dovadă (f. 52 dosar apel).
În ipoteza în care reclamantul ar fi contestat veridicitatea datei inserate în conținutul dovezii de comunicare a deciziei pronunțate în apel, acesta ar fi trebuit să urmeze procedura înscrierii în fals, cu privire la data menționată ca fiind cea a comunicării hotărârii, conform art. 180 alin. 1 Cod proc. civ.
În lipsa urmării acestei proceduri, mențiunile inserate în conținutul dovezii de comunicare fac dovada deplină a celor consemnate, ca fiind conforme cu realitatea.
Nefiind înlăturată veridicitatea datei de 30.07.2014 ca fiind data comunicării deciziei pronunțate în apel reclamantului, aceasta rămâne valabilă, iar raportat la această dată și la dispozițiile art. 301 Cod proc. civ., recursul înregistrat la data de 15.09.2014 este tardiv, urmând a fi respins ca atare.
- Recursul pârâtului.
Apelul declarat de pârâții P. I. (recurentul) și P. M. a fost anulat ca netimbrat în baza art. 137 alin. 1 Cod proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. 2 din OG nr. 32/1995.
Așa cum însuși pârâtul arată în preambulul motivelor de recurs „dintr-o omisiune regretabilă taxa de timbru nu a fost depusă la dosarul cauzei, rog … a reconsidera acest lucru și a o accepta la acest moment, dovada plății fiind atașată acestui înscris”.
Taxa judiciară de timbru la care face referire pârâtul a fost achitată la data de 11.08.2014 (f. 2), în condițiile în care aceasta trebuia plătită cel târziu până la data de 13.03.2014, aceasta reprezentând termenul de judecată pentru care pârâtul a fost legal citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar, sub sancțiunea anulării apelului (f. 39 dosar apel).
Verificând conținutul dosarului de apel, reiese că până la acest termen apelantul nu și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță, motiv pentru care, la termenul de judecată din 13.03.2014 instanța din oficiu a invocat excepția netimbrării apelului formulat de pârâtul P. I. (f. 45 dosar apel).
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, aceasta însemnând că partea în sarcina căreia se stabilește obligația acestei plăți, este ținută să și-o îndeplinească până la termenul acordat de instanță în acest scop.
Or, din cele arătate, rezultă că pârâtul P. I. a achitat taxă judiciară de timbru aferentă soluționării apelului după data pronunțării deciziei prin care apelul său a fost anulat ca netimbrat, condiția instituită de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 nefiind îndeplinită.
Prin urmare, hotărârea instanței de apel de anulare a apelului ca netimbrat este legală, achitarea ulterioară a taxei judiciare aferentă apelului nefiind susceptibilă să acopere această neregularitate – lipsa achitării taxei judiciare de timbru până la data de 13.03.2014.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., recursul pârâtului va fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește celelalte critici aduse fondului deciziei, acestea nu vor fi analizate, având în vedere cele anterior arătate.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., va obliga recurentul M. V. să plătească intimaților M. R. și M. T. suma de 3720 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat ( fila 32).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. I. și respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul M. V. împotriva deciziei civile nr. 200 din 27.03.2014 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă recurentul M. V. să plătească intimaților M. R. și M. T. suma de 3720 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. M. C. V. A.-T. N.
GREFIER
M. L.-T.
Red. MV dact.GC
2 ex/27.11.2014
Jud. apel: C.A.C., C.V. B.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Acţiune pauliană. Decizia nr. 965/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
