Corelaţie între excepţia lipsei de interes şi excepţia autorităţii de lucru judecat. Efectul pozitiv al puterii de lucru judecat.
| Comentarii |
|
Prezumţia izvorâtă din autoritatea de lucru judecat, privită din punctul de vedere al efectelor hotărârii pronunţate asupra acelui raport juridic reprezintă „elementul pozitiv” în sensul că acea hotărâre judecătorească a stabilit adevărul, ceea ce înseamnă că nu numai starea de fapt a fost bine stabilită, dar că au fost aplicate şi textele legale corespunzătoare.
Efectul pozitiv al puterii de lucru judecat se manifestă ca prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raportul juridic dintre părţi, reuşind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raportul juridic dintre părţi, fără posibilitatea de a statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătoreşti; prezumţia nu opreşte însă judecarea celui de-al doilea proces, ci uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare şi care nu pot fi ignorate.
Legea nr. 446/2006, H.G. nr. 414/1997
Legea nr. 45/1994
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. 1173/212/2012 reclamantul Ministerul Apărării Naţionale a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să oblige pârâţii Judeţul Constanţa şi Consiliul Judeţean Constanţa la asigurarea serviciului de telefonie fixă, în cadrul îndeplinirii obligaţiei legale de asigurare a dotărilor şi fondurilor necesare desfăşurării activităţii U.M. [...] Constanţa (Centrul Militar Zonal Constanţa).
În motivare, reclamantul arată că U.M. [...] Constanţa îşi desfăşoară activitatea într-un imobil proprietate publică, aflat în administrarea Consiliul Judeţean Constanţa, căruia, în această calitate, îi revine obligaţia, potrivit legii, de a asigura centrul militar zonal cu instalaţiile de telecomunicaţii, dotările şi fondurile necesare desfăşurării activităţii acestora. Precizează reclamantul că autorităţilor administraţiei publice le revin obligaţii privind: suportarea cheltuielilor de întreţinere, reparare şi modernizare a clădirilor şi instalaţiilor puse la dispoziţia centrelor militare zonale, dar şi achitarea contravalorii energiei electrice, energiei termice, alimentării cu apă, canalizării, salubrizării, abonamentelor radio, TV, telefonice, telefax, fax şi a convorbirilor efectuate cu aceste mijloace de comunicare, precum şi a corespondenţei
cu persoanele fizice şi juridice şi a altor nevoi de funcţionare. Aceste obligaţii se extind şi în situaţia în care localul, terenul şi mijlocele fixe ar fi în administrarea Ministerul Apărării Naţionale.
După ce serviciul de telefonie fixă a fost întrerupt, la data de 26.07.2011, reclamantul s-a adresat furnizorului [...] S.A. şi pârâtului Consiliul Judeţean Constanţa, fără a primi vreun răspuns.
Învederează reclamantul că activitatea Centrului Militar Zonal Constanţa este în acest fel perturbată, angajaţii acestei unităţi fiind nevoiţi a se folosi de propriile telefoane, fapt ce creează disfuncţionalităţi dar şi riscuri de securitate.
Pârâţii nu au formulat întâmpinare, însă la termenul din data de 17.04.2012, prin reprezentant convenţional, au invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, prin raportare la decizia civilă nr. 714/ 30.06.2011 a Curţii de Apel Constanţa.
Prin precizări scrise depuse la dosar la data de 25.04.2012, prin registratura instanţei, pârâtul Consiliul Judeţean Constanţa a recalificat excepţia invocată ca fiind excepţia lipsei de interes, în susţinerea căreia a arătat că, prin hotărârile judecătoreşti date în dosarul nr. 6899/118/2009, s-a statuat cu putere de lucru judecat faptul că, raportat la situaţia juridică a imobilului în care îşi desfăşoară activitatea Centrul Militar Zonal Constanţa, întrucât nu există o hotărâre de trecere a imobilului din domeniul public al statului în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale, devine incidentă H.G. nr. 416/ 1997, în sensul că revine Consiliul Judeţean Constanţa dreptul de administrare a imobilului, cu toate consecinţele ce decurg de aici, inclusiv în ceea ce priveşte cheltuielile ocazionate de întreţinerea şi exploatarea imobilului.
Obiectul dosarului nr. 6899/118/2009 l-a reprezentat anularea Hotărârii Consiliul Judeţean Constanţa nr. 153/ 15.05.2009 privind darea în administrarea unor instituţii publice a unui imobil proprietate publică a Judeţului Constanţa, acţiune promovată de către Ministerul Apărării Naţionale.
În aceste condiţii, susţine pârâtul că interesul reclamantului în promovarea şi susţinerea acţiunii deduse prezentei judecăţi nu este născut şi actual, dat fiind că prin hotărârile judecătoreşti la care s-a făcut referire anterior s-a stabilit obligativitatea Consiliului Judeţean Constanţa de a suporta toate cheltuielile legate de desfăşurarea activităţii Centrului Militar Zonal Constanţa, aspect ce face obiectul prezentei judecăţi. S-au ataşat fotocopii ale sentinţei civile nr. 210/ 04.02.2011, pronunţată de Tribunalul Constanţa şi deciziei Civile nr. 714/ CA/ 23.06.2011, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.
La termenul de judecată din data de 22.05.2012, instanţa a unit excepţia cu fondul cauzei şi a încuviinţat proba cu înscrisuri pentru ambele părţi.
Prin sentinţa civilă nr. 9489/29.05.2012 Judecătoria Constanţa a respins excepţia lipsei de interes şi a admis acţiunea formulată de către reclamant, obligând pârâtul Consiliul Judeţean Constanţa să asigure serviciul de telefonie fixă Centrului Militar Zonal Constanţa (U.M. [...] Constanţa).
A motivat instanţa de fond referitor la excepţia lipsei de interes că prin chiar argumentele expuse de către pârât în susţinerea excepţiei se arată că „revine Consiliul Judeţean Constanţa dreptul de administrare a imobilului, cu toate consecinţele ce decurg de aici, inclusiv în ceea ce priveşte cheltuielile ocazionate de întreţinerea şi exploatarea imobilului”. Or, atâta vreme cât pârâtul ar trebui să asigure reclamantului
inclusiv serviciul de telefonie fixă pentru buna desfăşurare a activităţii, însă acest lucru nu se întâmplă, este evident că Ministerul Apărării Naţionale – în subordinea căruia se află Centrului Militar Zonal Constanţa – are un interes legitim (care nu vine în contradicţie cu prevederile legale în vigoare), născut (odată cu întreruperea furnizării serviciului) şi actual (întrucât întreruperea serviciului subzistă şi în prezent), direct şi personal (reclamantul fiind cel care ar obţine folosul practic, în situaţia admiterii acţiunii).
Referitor la fondul cauzei s-a reţinut că potrivit art. 1 din H.G. nr. 416/1997 privind transmiterea unui imobil proprietate publică a statului, situat în judeţul Constanţa, în administrarea Consiliului Judeţean Constanţa stipulează: „se aprobă transmiterea imobilului proprietate publică a statului, compus din construcţii în suprafaţă construită desfăşurată de 1.675,80 m2şi terenul aferent în suprafaţă de 1.875 m2, situat în municipiul Constanţa, str. [...], judeţul Constanţa, din administrarea Consiliului Local al Municipiului Constanţa în administrarea Consiliului Judeţean Constanţa, în vederea amenajării acestuia pentru Centrul militar judeţean Constanţa”. Unităţile Ministerului Apărării Naţionale fac parte din domeniul public al statului potrivit Anexei Legii nr. 213/ 1998. De asemenea conform art. 76 din Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare: „Consiliile judeţene şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti sunt obligate să asigure centrelor militare terenurile, localurile, instalaţiile de telecomunicaţii, sisteme şi servicii informatice, autoturisme, alte dotări şi materiale, precum şi fondurile necesare desfăşurării activităţii specifice, potrivit normelor stabilite prin hotărâre a Guvernului”.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs pârâţii care au criticat soluţia instanţei de fond referitor la modalitatea de soluţionare a excepţiei lipsei de interes în promovarea acţiunii în raport de prevederile deciziei nr. 714/CA a Curţii de Apel Constanţa şi a sentinţei civile nr. 210 a Tribunalului Constanţa, care au statuat că nu există o hotărâre de trecere în domeniul statului a imobilului în care îşi desfăşoară activitatea reclamanta, astfel că acesta se află în administrarea Consiliului Judeţean, cu toate consecinţele ce decurg de aici în ceea ce priveşte cheltuielile ocazionate de întreţinerea şi exploatarea imobilului. Prin admiterea acţiunii de către instanţa de fond, practic Hotărârea Consiliului Judeţean a fost anulată, cu consecinţa menţinerii normelor H.G. nr. 416/1997. Prin prisma acestor apărări apreciază recurenţii că nu sunt îndeplinite nici cerinţele interesului.
În apărare, intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a susţinut că se impune respingerea recursului ca nefondat întrucât apreciază soluţia primei instanţe temeinică şi legală.
Recursul a fost înregistrat iniţial pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Constanţa care prin încheierea din 14.11.2012 a stabilit natura civilă a cauzei şi a dispus înaintarea acesteia secţiei I civilă.
Secţia I civilă, procedând la soluţionarea cauzei, a calificat calea de atac ca fiind apel în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi prevederile art.2 pct.2 Cod procedură civilă. Alte probatorii nu au fost administrate în cauză de către instanţa de apel.
Prin decizia civilă nr. 59/07.02.2013 Tribunalul Constanţa a respins apelul pârâţilor ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de apel a reţinut că reclamantul justifică un interes legitim în promovarea prezentei acţiuni câtă vreme autorităţile administraţiei locale nu îşi îndeplinesc obligaţiile menţionate în H.G. nr. 414/1997, respectiv acelea de a asigura Centrului Militar Zonal U.M. [...] instalaţiile de telecomunicaţie, dotările şi fondurile necesare desfăşurării activităţii acestuia.
Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs pârâţii ConsiliulJudeţean Constanţa şi Judeţul Constanţa, care au criticat-o pentru nelegalitate, conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă exclusiv sub aspectul soluţionării excepţiei lipsei de interes al reclamantului în promovarea acţiunii.
Susţin recurenţii că prin sentinţa civilă nr. 210/2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa şi decizia civilă nr. 714/CA/23.06.2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa s-a statuat cu autoritate de lucru judecat regimul juridic al imobilului în care îşi desfăşoară activitatea U.M. [...] Constanţa, şi anume faptul că acest imobil se află în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale – Judeţul Constanţa, acestei persoane juridice de drept public revenindu-i dreptul de administrare a imobilului.
În raport de aceste dezlegări date problemei de drept ce vizează regimul juridic al imobilului în care îşi desfăşoară activitatea Centrul Militar Zonal, acţiunea promovată de reclamant în prezentul dosar şi anume aceea de obligare a pârâtului Consiliul Judeţean Constanţa la asigurarea serviciului de telefonie fixă, este lipsită de interes, soluţia Tribunalului Constanţa fiind nelegală sub aspectul soluţionării acestei excepţii invocate de pârâţi.
Prin întâmpinare reclamantul Ministerul Apărării Naţionale a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârilor pronunţate de instanţa de fond şi de apel ca fiind legale şi temeinice.
Analizând legalitatea hotărârii Tribunalului Constanţa în raport de criticile recurenţilor pârâţi Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Autoritatea de lucru judecat prevăzută de art. 1201 cod civil (de la 1864) are la bază regula potrivit căreia o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată şi că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre, aceasta în scopul de a realiza o administrare uniformă a justiţiei. Deci, principiul autorităţii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi fiind purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute unei părţi sau constatările făcute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară dată în acelaşi proces.
Hotărârea judecătorească irevocabilă se impune ca un adevăr irevocabil nu numai în virtutea prezumţiei legale de adevăr, ci şi în vederea realizării unui principiu de ordine publică ce conferă autoritate organelor de justiţie şi în conformitate cu care nu se permite ca ulterior recunoaşterii sau tăgăduirii unui raport juridic, printr-o hotărâre judecătorească rămasă în vigoare, să se pornească un nou proces, care ar putea să răstoarne ce s-a stabilit anterior.
Prin urmare, prezumţia izvorâtă din autoritatea de lucru judecat, privită din punctul de vedere al efectelor hotărârii pronunţate asupra acelui raport juridic reprezintă „elementul pozitiv” în sensul că acea hotărâre judecătorească a stabilit adevărul, ceea ce înseamnă că nu numai starea de fapt a fost bine stabilită, dar că au fost aplicate şi textele legale corespunzătoare.
Efectul pozitiv al puterii de lucru judecat se manifestă ca prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raportul juridic dintre părţi, reuşind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raportul juridic dintre părţi, fără posibilitatea de a statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătoreşti; prezumţia nu opreşte însă judecarea celui de-al doilea proces, ci uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare şi care nu pot fi ignorate.
Prin urmare, împrejurarea conform căreia prin hotărârile judecătoreşti menţionate de recurenţii pârâţi, pronunţate în procedura contenciosului-administrativ
– sentinţa civilă nr. 210/04.02.2011 a Tribunalului Constanţa şi decizia civilă nr. 714/CA/23.06.2011 a Curţii de Apel Constanţa - s-a statuat asupra naturii juridice a imobilului situat în Constanţa, str. [...], respectiv asupra faptului că acest imobil se află în proprietatea publică a Judeţului Constanţa, având destinaţia de sediu al Centrului Militar Judeţean Constanţa, nu constituie un impediment pentru declanşarea prezentului litigiu, şi nu lipseşte de interes legitim demersul reclamantului, prin care se reclamă neîndeplinirea obligaţiilor legale ce incumbă pârâţilor, tocmai din perspectiva calităţii lor de proprietari ai imobilului în litigiu. Această din urmă problemă a fost dezlegată cu autoritate de lucru judecat prin hotărârile judecătoreşti anterioare, iar în virtutea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, în prezenta cauză este uşurată sarcina probaţiunii, reclamantul fiind ţinut să dovedească exclusiv faptul că pârâţii – titulari ai obligaţiilor prevăzute de Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare şi de art. 1-3 din H.G. nr. 414/1997 pentru aprobarea Normelor maximale privind dotarea centrelor militare judeţene, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti – nu şi-au îndeplinit o anumită obligaţie, respectiv aceea de a asigura serviciul de telefonie fixă Centrului Militar Zonal Constanţa (U.M. [...] Constanţa).
Prin interes – ca element al acţiunii civile – se înţelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mişcare acţiunea civilă, respectiv oricare dintre formele ce intră în conţinutul acesteia.
Interesul se impune a fi legitim, juridic, să fie născut şi actual; să fie personal şi direct.
Prin urmare, interesul trebuie să fie în legătură cu pretenţia formulată, deci cu dreptul subiectiv civil afirmat, ori cu situaţia juridică legală pentru a cărei realizare calea justiţiei este obligatorie.
De asemenea, interesul trebuie să fie născut şi actual, deci să existe în momentul în care se exercită dreptul la acţiune, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge la acel moment la acţiune. De asemenea interesul trebuie să fie personal şi direct, în sensul că folosul practic trebuie să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe altcineva.
Or, în speţă, toate aceste elemente se regăsesc în acţiunea dedusă judecăţii de către reclamant.
Astfel, reclamantul Ministerul Apărării Naţionale în calitate de beneficiar al imobilului din Constanţa, str. [...] – bun aflat în domeniul public al Judeţului Constanţa, conform dezlegărilor date prin decizia civilă nr. 174/CA/23.06.2011 a Curţii de Apel Constanţa - este îndreptăţit să reclame neîndeplinirea obligaţiilor legale ce incumbă proprietarului imobilului în temeiul Legii nr. 446/2006, al H.G. nr. 414/1997 şi al Legii nr. 45/1994 a apărării naţionale a României pentru asigurarea bunei funcţionări a Centrului Militar Zonal Constanţa, solicitând instanţei să constate această situaţie şi să dispună sancţionarea stării de pasivitate a pârâtului prin obligarea acestuia să asigure serviciile necesare bunei funcţionări a instituţiei publice, în speţă serviciul de telefonie fixă.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul pârâţilor ca nefondat.
Decizia civilă nr. 322/C/03.07.2013
Judecător redactor Mihaela Popoacă
| ← Notarea litigiului de partaj în cartea funciară. Plângere... | Limitele controlului judiciar în privința stabilirii taxei... → |
|---|
