Notarea litigiului de partaj în cartea funciară. Plângere împotriva încheierii de notare.
| Comentarii |
|
Condiţii legale. Limitele controlului de legalitate realizat de instanţa de judecată.
În procedura de înscriere în cartea funciară, respectiv de notare, lucrătorul de carte funciară nu este îndreptăţit să analizeze temeinicia acţiunii dedusă judecăţii în cadrul litigiului supus notării, ci trebuie să se rezume strict la verificarea îndeplinirii unor exigenţe minimale, în cazul notării să verifice strict condiţiile de formă şi de fond cerute de dispoziţiile art. 26 alin.(4) din
Legea nr. 7/1996 coroborat cu art. 42 alin.(1) din ordinul nr. 633/2006, cu respectarea principiului legalităţii formale şi materiale a notării.
Legalitatea formală înseamnă că registratorul de la biroul de cadastru şi publicitate imobiliară nu poate încuviinţa decât înscrierea actelor şi faptelor juridice anume prevăzute de lege şi nu se poate sprijini decât pe cererea şi actele ce o însoţesc.
Legalitatea materială vizează faptul că registratorul să cerceteze, pe de o parte, dacă înscrisul pe baza căruia se solicită înscrierea întruneşte condiţiile prevăzute de lege pentru înscrierea dreptului sau a faptului juridic (art. 41-51, 83 din Legea 7/1996), iar pe de altă parte să cerceteze dacă potrivit cuprinsului cărţii funciare, nu există vreo piedică la efectuarea înscrierii.
Prin urmare, examinarea registratorului de carte funciară se mărgineşte la verificarea valabilităţii actului a cărui notare se cere şi a posibilităţii notării în raport de înscrierile deja făcute în cartea funciară cu privire la imobil.
Exact aceloraşi limite de verificare este supusă şi instanţa de judecată care analizează plângerea formulată împotriva încheierii de reexaminare a încheierii în baza căreia s-a operat notarea în cartea funciară.
Or, în speţă, se constată că în mod greşit Tribunalul Constanţa şi-a depăşit limitele controlului de legalitate în procedura Legii nr. 7/1996 înţelegând să facă aprecieri asupra calităţii de bun propriu al imobilului înscris în cartea funciară pe numele petentului, deşi această chestiune face obiectul dosarului de partaj, dosar în care nu s-a pronunţat o hotărâre irevocabilă.
Art. 26 alin.(4) din Legea nr. 7/1996
Art. 41-51, 83 din Legea 7/1996
Art. 42 alin.(1) din Ordinul nr. 633/2006
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. 30518/212/2011 petentul M.D. a învestit instanţa cu soluţionarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară din dosarul nr. 61714/2011 al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa – B.C.P.I. Constanţa prin care s-a dispus notarea litigiului aflat pe rolul Judecătoriei Constanţa având ca obiect divorţ/partaj, ce face obiectul dosarului nr. 20960/212/2011, acţiune formulată de reclamanta M.V. În contradictoriu cu pârâtul M.D.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prin încheierea de carte funciară din dosarul nr. 61714/2011 a fost notat litigiul de partaj bunuri comune ce face obiectul dosarului nr. …/212/2011 al Judecătoriei Constanţa, operaţiunea de înscriere în cartea funciară fiind realizată cu încălcarea Legii nr. 7/1996 şi a art. 72 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară.
Numita M.V., reclamantă în dosarul civil nr. …/212/2011 al Judecătoriei Constanţa, a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând respingerea plângerii petentului ca nefondată, motivat de faptul că imobilul situat în Năvodari, str.
P. nr. …, intabulat în cartea funciară sub nr. 101489 exclusiv pe numele soţului său M.D., face obiectul dosarului de partaj bunuri comune, nr. …/212/2011 al Judecătoriei Constanţa iar până la finalizarea acestui proces, în mod corect s-a notat în cartea funciară acest litigiu.
Prin sentinţa civilă nr. 9478/29.05.2012 pronunţată de Judecătoria Constanţa a fost respinsă plângerea formulată de petentul M.D. Împotriva încheierii nr. 61714/29.08.2011, emisă de O.C.P.I. Constanţa, ca nefondată. A fost admisă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de M.V.
Împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel petentul M.D. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că în mod eronat instanţa de fond a reţinut legalitatea notării litigiului referitor la desfacerea căsătoriei şi partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei în cartea funciară a imobilului situat în oraşul Năvodari strada P. nr. …, deşi acest imobil este bunul său propriu.
Legal citată, intimata intervenientă M.V. şi-a exprimat, prin întâmpinare, poziţia procesuală faţă de această cale de atac, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 120/28.02.2013 Tribunalul Constanţa a admis apelul petentului M.D. şi a schimbat în tot hotărârea apelată în sensul admiterii plângerii.
S-a dispus radierea litigiului aflat pe rolul Judecătoriei Constanţa, având ca obiect divorţ/partaj bunuri comune ce formează obiectul dosarului civil nr.
…/212/2011 notat în Cartea funciară nr. 101489 a oraşului Năvodari în partea … şi s- a respins ca nefondată cererea de intervenţie în interes propriu formulată de M.V.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de apel a reţinut în esenţă că imobilul compus din teren şi construcţie situat în oraşul Năvodari, str. P. nr. … lot. 1 a fost intabulat în favoarea petentului M.D. În Cartea funciară nr. 101489, terenul fiind dobândit de M.D. În temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 860/28.03.2002, anterior căsătoriei cu intervenienta, eveniment ce a avut loc la data de 21.01.2006. De asemenea, documentaţia necesară edificării construcţiei înscrisă în Cartea funciară a fost obţinută de petent anterior căsătoriei sale cu intervenienta M.V.
Reţinând incidente dispoziţiile art. 33 şi art. 34 din Legea nr. 7/1996, motivat de faptul că înscrierea în cartea funciară nu corespunde cu situaţia reală a imobilului, instanţa de apel a dispus radierea notării litigiului înregistrat sub nr. …/212/2011, notare realizată în Cartea funciară nr. 101489 a oraşului Năvodari, în partea a III-a.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs M.V., aceasta înţelegând să o critice pentru nelegalitate conform dispoziţiilor art. 304 pct. 4 şi 8 Cod procedură civilă.
Susţine recurenta reclamantă că prin hotărârea pronunţată instanţa de apel a interpretat în mod greşit actul juridic dedus judecăţii şi a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Susţine recurenta că a învestit Judecătoria Constanţa cu o acţiune de divorţ şi partaj prin care a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate cu intimatul şi partajarea bunurilor comune, inclusiv a imobilului din Năvodari, str. P. nr. ...
Prin sentinţa civilă nr. 12352/13.07.2012 Judecătoria Constanţa a constatat că imobilul din Năvodari, str. P. nr. …, compus din teren în suprafaţă de 415 mp şi construcţie cu destinaţie de locuinţă şi garaj este bunul propriu al soţului pârât. Împotriva acestei sentinţe M.V. a formulat apel, cale de atac nesoluţionată încă.
Deşi hotărârea de partaj nu a rămas irevocabilă, fostul soţ a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu numitul [...] la data de 03.08.2011 cu privire la imobilul ce face obiectul partajului, fapt ce a determinat-o să solicite notarea litigiului în cartea funciară.
Analizând legalitatea hotărârii Tribunalului Constanţa în raport cu criticilerecurentei Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 50 din Legea nr. 7/1996 – dispoziţii legale pe care reclamantul şi-a întemeiat plângerea, partea interesată poate formula o plângere dacă apreciază că la operaţiunea înscrierii, înscrisul care atestă dreptul reclamantului nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 48 din actul normativ invocat.
Prin urmare, condiţiile înscrierii în cartea funciară se referă la unele de formă, pe care registratorul le poate verifica înaintea operaţiunii înscrierii în cartea funciară şi nu la condiţii de fond privind valabilitatea dreptului a cărui înscriere se solicită, împrejurare care deosebeşte această acţiune de aceea a rectificării cărţii funciare reglementată de art. 907–908 Cod civil.
Competenţele registratorului de carte funciară sunt limitate în procedura înscrierilor în cartea funciară, numai la verificarea condiţiilor de formă impuse de lege pentru actul juridic/faptul juridic ce constituie izvorul dreptului supus înscrierii în cartea funciară, acesta neputând analiza legalitatea sau valabilitatea dreptului a cărui înscriere se solicită sau care e deja înscris pe numele altei persoane.
Spre deosebire de înscrierea în cartea funciară, rectificarea cărţii funciare, astfel cum e reglementată prin dispoziţiile art. 907–908 şi art. 911 Cod civil, urmăreşte radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciară, atunci când, aceasta nu mai corespunde cu situaţia juridică reală, efectul rectificării fiind unul de înlăturare a operaţiunii juridice sau de îndreptare pentru motivul că actul în temeiul căruia operaţiunea s-a efectuat nu a fost valabil, dreptul a fost greşit calificat, nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; înscrierea în cartea funciară nu mai este, din orice alte motive, în concordanţă cu situaţia juridică reală a imobilului.
Rectificarea cărţii funciare presupune întotdeauna o verificare de fond a dreptului care se realizează în cursul cercetării judecătoreşti, întrucât această operaţiune juridică nu se poate dispune decât în baza unei hotărâri judecătoreşti prin care se soluţionează litigiul privitor la dreptul înscris, spre deosebire de plângerea împotriva încheierii de carte funciară, care are ca scop verificarea condiţiilor formale ale actului în baza căruia se solicită înscrierea.
Aceste scurte consideraţii teoretice s-au impus pentru a sublinia distincţia dintre plângerea împotriva încheierii de carte funciară, întemeiată pe dispoziţiile art.
50 din Legea nr. 7/1996 şi rectificarea cărţii funciare, reclamantul apelând la procedura reglementată de art. 50 din Legea nr. 7/1996, iar nu la cererea de radiere a notării motivat de faptul că actul în temeiul căruia s-a făcut notarea a fost desfiinţat (art. 908 pct. 1 coroborat cu art. 911 Cod civil).
Referitor la condiţiile formale ale notării litigiului în cartea funciară, Curtea constată că acestea au fost respectate, hotărârea Judecătoriei Constanţa fiind legală şi pronunţată cu respectarea art. 902 cod civil şi ale art. 28 şi următoarele din Legea nr. 7/1996.
Conform dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 7/1996, modificată prin Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil „(1) Înscrierile în cartea funciară sunt: intabularea, înscrierea provizorie şi notarea… (2) Cazurile, condiţiile şi regimul juridic al acestor înscrisuri sunt stabilite de Codul civil, iar procedura de înscriere în cartea funciară, de prezenta lege”.
Articolul 881 Cod civil prevede că notarea se referă la înscrierea altor drepturi, acte, fapte sau raporturi juridice în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară şi se realizează numai în cazurile anume prevăzute de lege.
Articolul 902 pct. 19 teza finală prevede că sunt supuse notării „… orice alte acţiuni privitoare la alte drepturi, fapte, alte raporturi juridice în legătură cu imobilele înscrise”.
Notarea constituie înscrierea prin care actele sau faptele juridice privitoare la drepturile personale, la starea şi capacitatea persoanelor în legătură cu imobile cuprinse în cartea funciară devin opozabile faţă de terţi ori, după caz, sunt înscrise numai cu titlu informativ.
Prin urmare, scopurile şi efectele notărilor în cartea funciară sunt variate, de la simpla informare şi publicitate, până la constituirea unor priorităţi juridice.
În literatura de specialitate s-a reţinut că drepturile de creanţă, drepturile potestative şi alte raporturi juridice în legătură cu imobilul înscris în cartea funciară sunt supuse, sau, după caz, admise spre a fi notate în cartea funciară; acestea devin prin notare, opozabile şi terţilor, fără însă ca înscrierea să garanteze existenţa sau valabilitatea dreptului notat (Tratat de publicitate imobiliară, vol. II, pag. 516, M. Nicolae).
Articolul 84 alin. (2) lit. „r” din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 prevede posibilitatea notării în cartea funciară şi a altor acţiuni judiciare decât cele privitoare la proprietate sau la alte drepturi reale înscrise în cartea funciară, enumerarea nefiind limitativă, ci exemplificativă, scopul acestor notări fiind acela de a-i informa pe terţi cu privire la existenţa unor drepturi de creanţă asupra imobilelor intabulate, respectiv cu privire la existenţa unei situaţii litigioase cu privire la dreptul intabulat.
Rezultă că efectul notării în cartea funciară îl constituie exclusiv opozabilitatea şi informarea terţilor, întrucât o asemenea procedură nu priveşte fondul dreptului, partea interesată putând solicita radierea acesteia atunci când nu mai subzistă motivele care au determinat notarea, sau când actul în temeiul căruia s-a realizat notarea a fost desfiinţat.
Important de subliniat faptul că, de regulă, notarea în cartea funciară nu blochează cartea funciară şi nu scoate imobilul la care se referă din circuitul civil. Dimpotrivă, se pot încheia în mod liber acte juridice care au ca obiect drepturi tabulare la care se referă notarea, dar părţile îşi asumă toate riscurile care rezultă din situaţia juridică a acelor drepturi ca urmare a notării.
Aşa cum s-a arătat în doctrina de specialitate, notarea în cartea funciară are scopul de a realiza o publicitate completă, integrală, pe lângă drepturile reale imobiliare ce sunt supuse înscrierii în cartea funciară, şi a anumitor drepturi de creanţă, fapte sau raporturi juridice în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară, astfel încât, terţii să aibă cunoştinţă de situaţia juridică reală a imobilului (Marian Nicolae, Tratat de publicitate imobiliară, vol.II, Noile Cărţi funciare, ediţia aII-a revăzută şi adăugită, Editura Universul Juridic Bucureşti, 2011, part. 500 şi urm.).
Dispoziţiile Legii nr. 7/1996 cu referire la notarea actelor, faptelor sau a altor raporturi juridice în legătrură cu imobilele cuprinse în cartea funciară sunt puţine şi sumare (art. 19, art. 26 alin.4 lit.c), art. 37 alin.2, art. 38, art. 39, art. 41 alin.1, art. 54 alin.3), însă, prevederile referitoare la notarea în cartea funciară, cuprinse în legea nr. 7/1996 sunt dezvoltate şi completate substanţial în Regulament, care conţine atât dispoziţii de principiu cât şi dispoziţii particulare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 42 alin.1 din Regulament, notarea poarte avea ca obiect consemnarea unor fapte şi drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor şi alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul.
Potrivit art. 42 alin.2 din Regulament, în această categorie pot fi enumerate:
(…)
d) arătarea de raporturi juridice cu o altă persoană de natură să afecteze regimul juridic al bunului imobil;
e) arătarea oricărei acţiuni care dă caracterul de drept litigios unui drept real înscris în cartea funciară, a acţiunii de predare a înscrisului translativ sau constitutiv al dreptului ce urmează a se înscrie, a acţiunii de ieşire din indiviziune, a plângerii sau a acţiunii penale în legătură cu o infracţiune care a stat la baza înscrisurilor din cartea funciară; (…).
t) orice alte fapte, drepturi personale sau acţiuni a căror notare este permisă de lege şi au legătură cu imobilul.
În speţă intervenienta M.V. a solicitat notarea în cartea funciară a acţiunii de partaj ce face obiectul dosarului civil nr. …/212/2011 al Judecătoriei Constanţa, iar prin încheierea nr. 61714/2011 registratorul de carte funciară în mod judicios a încuviinţat această cerere şi a dispus notarea acţiunii de partaj.
În raport de dispoziţiile art. 42 alin.(1) lit.e) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 7/1996 şi ale dispoziţiilor art. 93 din Ordinul nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, modificat prin ordinul nr. 133/2009, Curtea constată că în mod legal instanţa de fond a respins ca nefondată cererea de radiere a notării acţiunii de partaj, cât timp această acţiune nu a fost irevocabil soluţionată la data pronunţării cererii de radiere a notării, iar înscrierea în cartea funciară s-a notat cu respectarea tuturor exigenţelor legale de fond şi de formă.
Conform dispoziţiilor art. 93 din Ordinul nr. 633/2006 mai sus menţionat
„Notarea existenţei unui litigiu cu privire la drepturile ce fac obiectul înscrierii în cartea funciară se va face fie la cererea părţii interesate, fie din oficiu la sesizarea instanţei de judecată. Notarea se va face pe baza copiei acţiunii, având ştampila şi numărul de înregistrare ale instanţei sau certificatul de grefă care identifică obiectul procesului, părţile şi imobilul”.
Instanţa de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum şi o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în materie.
În acest sens, în procedura de înscriere în cartea funciară, respectiv de notare, lucrătorul de carte funciară nu este îndreptăţit să analizeze temeinicia acţiunii dedusă judecăţii în cadrul litigiului supus notării, ci trebuie să se rezume strict la verificarea îndeplinirii unor exigenţe minimale, în cazul notării să verifice strict condiţiile de formă şi de fond cerute de dispoziţiile art. 26 alin.(4) din Legea nr. 7/1996 coroborat cu art. 42 alin.(1) din ordinul nr. 633/2006, cu respectarea principiului legalităţii formale şi materiale a notării.
Legalitatea formală înseamnă că registratorul de la biroul de cadastru şi publicitate imobiliară nu poate încuviinţa decât înscrierea actelor şi faptelor juridice anume prevăzute de lege şi nu se poate sprijini decât pe cererea şi actele ce o însoţesc.
Legalitatea materială vizează faptul că registratorul să cerceteze, pe de o parte, dacă înscrisul pe baza căruia se solicită înscrierea întruneşte condiţiile prevăzute de lege pentru înscrierea dreptului sau a faptului juridic (art. 41-51, 83 din legea 7/1996), iar pe de altă parte să cerceteze dacă potrivit cuprinsului cărţii funciare, nu există vreo piedică la efectuarea înscrierii.
Prin urmare, examinarea registratorului de carte funciară se mărgineşte la verificarea valabilităţii actului a cărui notare se cere şi a posibilităţii notării în raport de înscrierile deja făcute în cartea funciară cu privire la imobil.
În speţă, registratorul de carte funciară avea abilitatea legală de a verifica doar dacă acţiunea de partaj a cărei notare s-a solicitat de către intervenientă este înregistrată pe rolul instanţelor judecătoreşti şi dacă este formulată în contradictoriu cu proprietarul tabular al imobilului asupra căruia se poartă notarea, fără a avea competenţa analizării pe fond, a legalităţii şi temeiniciei acţiunii de partaj de bunuri comune.
Exact aceloraşi limite de verificare este supusă şi instanţa de judecată care analizează plângerea formulată împotriva încheierii de reexaminare a încheierii în baza căreia s-a operat notarea în cartea funciară.
Or, în speţă, se constată că în mod greşit Tribunalul Constanţa şi-a depăşit limitele controlului de legalitate în procedura Legii nr. 7/1996 înţelegând să facă aprecieri asupra calităţii de bun propriu al imobilului înscris în cartea funciară pe numele petentului M.D., deşi această chestiune face obiectul dosarului de partaj, dosar în care nu s-a pronunţat o hotărâre irevocabilă.
Constatând că instanţa de apel a dispus radierea notării litigiului de partaj bunuri comune cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie – art. 33 din legea nr. 7/1996 (deşi nu a existat o declaraţie a intervenientei în acest sens şi nicio hotărâre judecătorească irevocabilă în procesul de partaj bunuri comune) şi s-a pronunţat cu depăşirea limitelor învestirii sale, statuând şi asupra calităţii imobilului înscris în cartea funciară de bun propriu al petentului M.D. deşi această chestiune urmează a fi rezolvată de către instanţa de judecată legal învestită cu soluţionarea cererii de partaj bunuri comune în cadrul dosarului civil nr. 20960/212/2011 al Judecătoriei Constanţa, Curtea va admite recursul formulat de intervenienta M.V..
Modifică în tot hotărârea recurată, în sensul că respinge apelul petentului şi menţine ca legală şi temeinică hotărârea primei instanţe.
Decizia civilă nr. 325/C/03.07.2013
Judecător redactor Mihaela Popoacă
| ← Capacitate procesuală. Proces inițiat împotriva unor persoane... | Corelaţie între excepţia lipsei de interes şi excepţia... → |
|---|
