Evacuare. Decizia nr. 49/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 49/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 617/212/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 49/C
Ședința publică din data de 30 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător M. P.
Judecător D. P.
Grefier M. G.
Pe rol soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă R. A. „EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT” C., cu sediul în C., ., județul C., împotriva deciziei civile nr. 470 din 05.10.2012 pronunțate de Tribunalul C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimați pârâți M. A., B. G., B. G., B. R. prin reprezentanți legali B. G. și G., B. C., B. C., Ș. I., Ș. M. G. prin reprezentant legal Ș. I., Ș. A. prin reprezentant legal Ș. I., toți cu domiciliul în C., ., județul C., având ca obiect evacuare/ pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art.87 și următoarele Cod proc. civilă.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia evidențiază faptul că prezentul recurs este declarat și motivat în termenul legal, timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 118,085 lei, conform chitanțelor de la filele 6,7,8 și O.P.40/16.01.2013 – fila 20, fiind aplicate timbre judiciare în valoare de 5 lei, după care:
Curtea, reținând că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra soluției, luând act că s-a solicitat judecata în lipsă, conf. art. 242 al. 2 C.pr.civ.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
P. cererea înregistrată la Judecătoria C. sub numărul_, reclamanta RA Exploatarea Domeniului Public și Privat – C. a solicitat evacuarea pârâților M. A., B. G., B. G., B. C., B. C., Ș. I., B. R., Ș. M.-G. și Ș. A. din imobilul situat in C., . precum și obligarea acestora la plata daunelor in valoare de 122,38 lei pe lună de la data introducerii cererii până la evacuarea efectivă a spațiului, cu titlul de lipsă folosință, conform HCLM nr. 310/28.03.2007 și a cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
In motivarea cererii s-a arătat că pârâții au fost depistați că locuiesc fără titlu în locuința de la adresa menționată și au achitat contravaloarea folosinței acestui spațiu pentru perioada iunie-octombrie 2010 dar au sistat plata. Acestora li s-a pus in vedere să elibereze spațiul, conform notei de constatare nr. 5650/28.03.2007.
S-au invocat in drept art. 998, 1411, 1429 și 1430 C.civ., HCLM C.
nr. 310/28.03.2007.
P. sentința civilă nr.740/20.01.2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă in parte cererea formulată de reclamanta R. A. „Exploatarea Domeniului Public ȘI Privat” C., în contradictoriu cu pârâții M. A., B. G., B. G., B. C., B. C., Ș. I., B. R., Ș. M.-G. și Ș. A., dispunându-se evacuarea pârâților din imobilul situat în loc. C., ., constând într-un spațiu format din două camere și dependințe, în suprafață de 39,30 m.p.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor în valoare de 122,38 lei pe lună de la data introducerii cererii până la evacuarea efectivă a spațiului, cu titlul de lipsă de folosință, ca neîntemeiat.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sumei de 310,30 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel a reținut instanța de fond că, din Nota de constatare nr. 5650/21.09.2010, aflată la fila 7 din dosar, la verificările efectuate in data de mai sus la spațiul situat in . s-a constatat că familia M. A. locuiește cu contract de închiriere in imobilul sus menționat și totodată ocupă abuziv in același imobil un spațiu compus din 2 camere și dependințe de 39,30 m.p., cu privire la acesta din urmă solicitându-se evacuarea pârâților.
Această situație de fapt rezultă și din înscrisurile depuse la dosar, respectiv din contractul de închiriere nr. 8774/2009 care privește două camere și dependințe cu suprafață utilă totală de 34,45 m.p. și din multiplele solicitări ale pârâților de extindere a spațiului de locuit asupra imobilului cu suprafață utilă totală de 39,30 m.p. ce face obiectul prezentei cauze.
Împrejurarea că pârâta Ș. I. împreună cu copiii acesteia au ocupat spațiul liber alăturat, a fost recunoscută de pârâții M. A. și B. G. la termenul din data de 17.06.2011.
Pentru termenul din data de 09.12.2011, pârâții au fost citați cu mențiunea personal la interogatoriu. In condițiile in care pârâții nu s-a prezentat și nici nu au invocat motive temeinice care i-au împiedicat să se înfățișeze, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 225 C.pr.civ. considerând această împrejurare ca un început de dovadă în favoarea reclamantului.
Conform art. 21 din Legea nr. 114/1996 a locuinței, închirierea locuințelor se face pe baza acordului dintre proprietar și chiriaș, consemnat prin contract scris care se va înregistra la organele fiscale teritoriale. În speță, pârâții nu au formulat întâmpinare prin care să conteste cele susținute de către reclamantă și nici nu au dovedit existența unui contract de închiriere care să le confere dreptul de a ocupa imobilul din . pentru care nu dețin contract de închiriere, motiv pentru care, coroborând această împrejurare cu cele menționate anterior, instanța a considerat întemeiat capătul de cerere privind evacuarea.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor-interese calculate de la momentul promovării acțiunii și până la evacuarea efectivă a pârâților, s-a reținut că, art. 998-999 C.civ. reglementează răspunderea pentru fapta proprie indiferent de forma de vinovăție, răspundere care presupune existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu precum și a legăturii de cauzalitate între acestea. În speță, prejudiciul pretins de reclamantă nu este cert iar art. 25 din Legea nr. 114/1996 a locuinței, conform căruia chiriașul este obligat la plata chiriei prevăzute in contractul de închiriere, pana la data executării efective a hotărârii de evacuare, nu poate fi aplicat prin analogie.
Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamanta care a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul greșitei soluționări a cererii de obligare a pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului ocupat abuziv.
P. decizia civilă nr.470 din 5 octombrie 2012 Tribunalul C. a respins apelul ca nefondat reținând că în mod corect a apreciat prima instanță că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, prejudiciul nefiind unul cert. A considerat că nu se poate cuantifica prejudiciul printr-o raportare la o altă situație de fapt, cum este aceea prevăzută de art. 25 din Legea nr.114/1996 pentru că textul are în vedere un contract de închiriere valabil, iar cererea reclamantei a avut ca temei răspunderea civilă delictuală iar nu răspunderea contractuală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta R.A. Exploatarea Domeniului Public și Privat C. care a susținut că în mod greșit a considerat instanța de apel că utilizarea de către intimații pârâți a imobilului, în lipsa unui contract de închiriere, nu ar putea constitui un izvor de obligații în sarcina acestora câtă vreme reclamanta a suferit un prejudiciu reprezentând beneficiul de care a fost lipsită pe toată perioada cât imobilul a fost ocupat abuziv, beneficiu cuantificat la 122,38 lei/lună.
Susține recurenta că există o legătură evidentă de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat R.A.E.D.P.P. C., administrator al imobilului, pentru că prin ocuparea abuzivă a imobilului reclamanta nu și-a mai putut exercita corespunzător atribuția de administrare, fiind împiedicată să încheie un contract de închiriere în baza căruia să încaseze chirie.
Examinând legalitatea deciziei atacate în raport de susținerile recurentei reclamante, Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Ceea ce s-a solicitat de către reclamantă prin acțiunea formulată a fost acordarea de daune reprezentând echivalentul lipsei de folosință pentru spațiul ocupat de pârâți fără contract de închiriere în imobilul din C., ..
Folosința reprezintă posibilitatea pe care o are persoana, în puterea unui drept, de a întrebuința un bun și de a-i culege fructele (naturale sau civile) și are ca și premisă condiția stăpânirii acelui bun de către titularul dreptului, numai astfel putându-se vorbi de posibilitatea concretă de a se folosi de un bun determinat.
Dreptul de folosință aparține, de regulă, proprietarului bunului, însă este posibil să aparțină șu unei alte persoane decât proprietarul.
În speță, ca titular al unui drept de administrare al spațiilor locative aparținând în proprietate Municipiului C., R.A. Exploatarea Domeniului Public și Privat C. are un drept de folosință asupra imobilului în litigiu și exercită acest drept prin puterea conferită acesteia de către proprietar, deci ca atribut al proprietății.
Pornind de la faptul că folosința este un atribut al proprietății și cum proprietatea este inviolabilă, ea neputând fi încălcată, se deduce că nicio persoană nu poate fi lipsită de folosința bunului său deoarece, în caz contrar, ar însemna să se încalce însuși dreptul de proprietate în chiar substanța sa deoarece folosința este un atribut fundamental și poate cel mai „vizibil” al proprietății.
În speță, R.A.E.D.P.P. C., deși este titulara unui drept de folosință acordat de către proprietar, inclusiv asupra spațiului din C., ., ea a fost lipsită de a se bucura de exercițiul acestui drept, respectiv de stăpânirea efectivă a spațiului de 39,30 m.p. din acest imobil, ca urmare a ocupării abuzive a acestui spațiu de către pârâții, fără contract de închiriere deci printr-un act ilicit de deposedare.
Lipsirea abuzivă a R.A.E.D.P.P. C. de folosința bunului său reprezintă în mod neechivoc, un act nelegal și de aceea, din perspectiva legii civile, este socotită de drept o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii pentru că nimănui nu-i este permis să aducă, prin fapta sa, vreo vătămare unei alte persoane, ori drepturilor acesteia.
Or, lipsirea titularului dreptului de administrare de folosința bunului său este prejudiciabilă pentru că i se încalcă un drept, respectiv acela în puterea căruia avea posibilitatea/facultatea de a se folosi de bunul respectiv.
Caracterizarea faptei ca fiind ilicită derivă din faptul ocupării de către pârâți a spațiului din imobilul reclamantei în mod abuziv, fără nici un drept.
Reținând caracterul ilicit al faptei pârâților ne aflăm în planul răspunderii civile delictuale, determinată tocmai de caracterul ilicit al faptei, în condițiile în care art.998 Cod civil, invocat de reclamantă ca temei al acțiunii, stipulează în mod expres că „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.”
Fiind vătămată prin această faptă ilicită, reclamanta are dreptul să solicite acoperirea prejudiciului cauzat de pârâți, respectiv contravaloarea așa – numitei „lipsă de folosință”.
În mod greșit au reținut instanțele că, în acest caz, prejudiciul nu este cert pentru că, de regulă, în calculul contravalorii lipsei de folosință se ține cont de prețul chiriilor (cedării de folosință) pentru imobile similare; criteriul de calcul în acest mod al prejudiciului rezidă în aceea că, în ipoteza în care suprafața locativă ar fi fost folosită de o altă persoană, cu titlu de locațiune, suma ce i s-ar fi plătit pentru utilizarea bunului ar fi fost chiria.
În speță, în condițiile în care reclamanta R.A.E.D.P.P. C. este unitate specializată în administrarea fondului de locuințe proprietatea Municipiului C., actele de administrare constând tocmai în închirierea imobilelor (pârâții fiind beneficiarii unui astfel de contract încheiat cu reclamanta pentru un alt spațiu locativ din același imobil), prejudiciul suferit constă tocmai în lipsirea sa de contravaloarea unei sume echivalentă cu chiria pe care ar fi încasat-o dacă spațiul în litigiu era ocupat cu contract de închiriere.
În această situație, Curtea reține că prejudiciul reclamantei este cert, respectiv 122,38 lei lunar, sumă ce va fi calculată de la data introducerii acțiunii și până la evacuarea efectivă a pârâților din spațiul ocupat abuziv.
Verificând potrivit art. 20 alin.5 din Legea nr.146/1997 taxa judiciară de timbru achitată de reclamantă în fazele procesuale anterioare, Curtea constată că reclamanta trebuie să plătească, potrivit calculului efectuat conform art. 2 din aceeași lege, o diferență de taxă de timbru aferentă fondului și apelului în cuantum de 339,24 lei.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod proc.civilă, la solicitarea recurentei reclamante, pârâții intimați vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru datorată pentru fond, apel și recurs, în cuantum de 452, 32 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă R. A. „EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT” C., cu sediul în C., ., județul C., împotriva deciziei civile nr. 470 din 05.10.2012 pronunțate de Tribunalul C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimați pârâți M. A.,B. G., B. G., B. R. prin reprezentanți legali B. G. și G., B. C., B. C., Ș. I., Ș. M. G. prin reprezentant legal Ș. I., Ș. A. prin reprezentant legal Ș. I., toți cu domiciliul în C., ., județul C..
Modifică în tot decizia recurată în sensul că admite apelul.
Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că obligă pârâții să plătească reclamantei contravaloarea lipsei de folosință a imobilului litigios în cuantum de 122,38 lei lunar, de la data introducerii acțiunii - 11.01.2011 și până la evacuarea efectivă din imobil.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă R.A.E.D.P.P. C. la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 339,24 lei aferentă fondului și apelului.
Obligă intimații pârâți către recurentă la 452, 32 lei cheltuieli de judecată - reprezentând taxă judiciară de timbru fond, apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. B. M. P. D. P.
Grefier,
M. G.
Jud.fond – C.M.T.
Jud.apel – M.C.M./C.E.
Red./th.dec.recurs-jud.D.P./26.02.2013
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 33/2013. Curtea de... → |
|---|
