Anulare act. Decizia nr. 15/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 3579/317/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 15
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2015
Completul compus din:
Președinte: - C. R.
Judecător: - T. R.
Judecător: - M. L. N. A.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul S. I. I. împotriva deciziei civile numărul 1003 din data de 03 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu pârâții Z. P., N. E. T., N. D., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant S. I. I. personal, lipsind intimații pârâți Z. P., N. E. T., N. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat următoarele:
- recursul apare declarat împotriva unei decizii pronunțată de Tribunalul Gorj ca fiind definitivă;
- recursul apare ca netimbrat, recurentul reclamant fiind citat cu mențiunea taxei judiciare de timbru în cuantum de 50,00 lei;
- dosarul se află la primul termen de judecată în această etapă procesuală;
- depunerea la dosarul cauzei de note scrise formulate de intimatul pârât Z. P., înregistrate sub nr.1106/13.01.2015;
Recurentul reclamant a depus la dosarul cauzei chitanța nr. 824/13.01.2015 privind consemnarea sumei de 50,00 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul pârât Z. P..
Curtea a pus în discuție inadmisibilitatea recursului raportat la faptul că acțiunea a fost introdusă la instanța de fond la data de 26.09.2013, iar Noul Cod de procedură civilă a intrat în vigoare la data de 15.02.2013, astfel că nu mai este prevăzută calea de atac a recursului.
Recurentul reclamant S. I. I. a arătat că, este admisibil recursul, dosarul nefiind judecat.
Curtea a luat dosarul în pronunțare în raport de împrejurarea pusă în discuție.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată adresată instanței de judecată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești sub numărul_ reclamantul S. I., în contradictoriu cu pârâții Z. P., N. E. T. și N. D., a solicitat să fie cercetate actele false încheiate de pârâți și acestea să fie înlăturate, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că deține teren în curtea casei sale, teren provenit de la bunicii și părinții săi și situat în intravilanul satului Lintea, cu lățimea la răsărit 14,90 m. A susținut reclamantul că U. G. a avut donație de la soția sa I., iar la rândul lui, U. G. a făcut donația fiicei lui, N. D., în 1946, cu drept de uzucapiune, pe terenul cu casa și siliștea casei cu vecinii la est drum, la vest pădure, la sud Z. P. și la nord cu StoicoiuI.I., care avea 1467 mp.
În anul 1975 U. G. a decedat și terenul a fost uzucapat de reclamant, cu plata în natură. A mai precizat reclamantul că N. D. i-a vândut cu contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2724 din 13.06.2000, intabulat în Cartea funciară cu cadastru și donația ei din 1946 în suprafață de 1467 mp, învecinată la est cu drumul, la vest cu pădure, la sud cu Z. P. și la nord cu S. I.I., cumpărător înscris în cartea funciară nr.67 și cadastrul 78 și conform articolului 66 din Legea notarilor publici nr. 36 din 1995 constituie titlu autentic și se poate pune în posesie fără investire, fapt ce a fost pus în posesie în 03.06.2008.
A mai învederat reclamantul că U. G. a făcut două acte, donație fiicei sale în anul 1946, unică posesoare, al doilea contract de vânzare cumpărare lui N. P., cu 800 m, secret și ilicit, care era ginerele concubinei lui U. G. și rudă cu soțul lui N. D., zis N. D., din satul P.. A mai susținut reclamantul că în actul de donație din 1946 s-a găsit cu vecinii reali: Răsărit - Drum ., lung de 123 m, Sud - Z. P., Nord StoicoiuI I., cumpărător, iar în contractul de vânzare - cumpărare din 1974 s-au găsit cu vecinii nereali la puncte cardinale, la răsărit era Z. P. (în loc de drum ca pe donație 1946), la vest era S. I. în loc de pădure, la sud era drum în loc de Z. P., la nord era CAP colectiv, în loc de S. I.I.. În baza unor acte false, pârâtul Z. P. a încercat în data de 15.09.2005 să facă un alt cadastru, peste cadastrul reclamantului.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.180-184, 303, 305,306, 307 și art.308 C.pr.civ.
Prin nota de ședință din data de 18.10.2013 reclamantul a arătat că solicită anularea contractului de vânzare - cumpărare nr.288/P 11.02.1974 transcris la nr.84/11.02.1974 și a actului „doi de înșelăciune” prin care în anul 2003 s-a vândut de N. E. T. lui Z. P. 800 mp teren, depunând chitanța nr._/18.10.2013 prin care a achitat taxă de timbru în cuantum de 50 de lei.
Prin sentința civilă nr. 430/07.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ a fost admisă excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr.2076/11.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ și, în consecință, a fost respinsă cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr.288/P 11.02.1974 formulată de reclamant S. I.I., în contradictoriu cu pârâții Z. P., N. E. T., și N. D..
A fost admisă excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr.2707/22.11.2005 pronunțată în dosarul nr.5421/2005 al Judecătoriei Tg-Cărbunești și, în consecință, a fost respinsă cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr.885/18.02.2003.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.431 C.pr.civ, invocând din oficiu excepția autorității de lucru judecat. Astfel, s-a arătat că o hotărâre judecătorească prin care s-a consfințit sau înlăturat un drept, în mod definitiv, se bucură de prezumția absolută de adevăr și nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre pe care, prin acțiunea dedusă judecății, urmărește reclamantul să o obțină.
Principiul lucrului judecat împiedică nu numai o nouă judecată, având același obiect, aceeași cauză, fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că înlăturarea dreptului invocat de o parte și constatările reținute printr-o hotărâre judecătorească nu pot fi contrazise printr-o altă hotărâre judecătorească, dată într-un alt proces.
Față de aceste considerente, în baza art.431 C.pr.civ. instanța a admis excepția invocată și a respins acțiunea reclamantului pentru existenta autorității de lucru judecat cu privire la cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare cumpărare nr.288/P 11.02.1974, situație în care s-a respins această cerere.
S-a mai reținut că, în ceea ce privește acțiunea a având ca obiect constatarea nulității contractului nr.885/18.02.2003, prin sentința civilă nr.2707/22.11.2005 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr.5421/2005, irevocabilă prin decizia nr.195/2006 a Tribunalului Gorj, a fost respinsă acțiunea a având ca obiect constatarea nulității contractului nr.885/18.02.2003, dosarul având aceleași părți și aceeași cauză juridică, legalitatea acestui contract fiind, în fapt, analizată în mult mai multe procese în care au fost aceleași părți ca și în cauza de față.
Constatând că și în cauza de față există tripla identitate reglementată de lege, obiect, părți și cauză, în temeiul art.431 C.pr.civ. instanța a admis și această excepție și a respins cererea având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare nr.885/18.02.2003.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamantul S. I.I., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanței, care a soluționat litigiul fără a intra în cercetarea fondului, urmând să se administreze probatoriile necesare.
În motivarea apelului apelantul reclamant a arătat că prin cererea de chemare în judecată promovată în prezentul dosar a solicitat anularea actului fals încheiat în anul 1974 între U. G. și N. P., act care viza suprafața de 1467 mp menționată în actul de donație datat 1946 încheiat în favoarea lui N. D., fiind practic vorba despre două acte încheiate pentru același teren. Această suprafață de 1467 mp menționată în actul de donație a fost înstrăinată pe data de 13.06.2000 către apelantul reclamant, iar ulterior N. P. i-a prezentat lui S. I.I. actul de vânzare cumpărare din anul 1974, motiv pentru care apelantul reclamant a solicitat în dosarul nr.4386/2001 al Judecătoriei Tg-Cărbunești desființarea actului din anul 1974.
S-a mai menționat de către apelantul reclamant că vânzătoarea N. D. a determinat-o pe N. E. T. să solicite anularea adeverinței de proprietate pentru suprafața de 800 mp din cei 1467 mp precizați în actul de donație, litigiu care a făcut obiectul dosarului nr.1769/2002 al Judecătoriei Tg-Cărbunești, fiind anulată adeverința de proprietate pentru suprafața de 800 mp. Ulterior, intimatul pârât Z. P. obținând o procură de la N. T., a obținut pentru aceasta din urmă eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 800 mp, suprafață pe care o înstrăinează ulterior și promovează o acțiune civilă în revendicare în dosarul nr.2325/2002 al Judecătoriei Tg-Cărbunești și își intabulează în cartea funciară dreptul de proprietate.
La data de 16.07.2014 apelantul reclamant își completează motivele de apel, reiterând aceleași aspecte vizând calitatea sa de proprietar pentru terenul achiziționat în anul 2000 și care a făcut obiectul contractului de donație din anul 1946, precum și istoricul litigiilor purtate între părți pentru această suprafață de teren, depunând la dosar în copie sentințele civile pronunțate în aceste dosare în fața instanțelor de fond și în căile de atac.
La rândul său, intimatul pârât Z. P. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. A arătat că asupra obiectului litigiului de față s-au pronunțat un număr de peste 80 de magistrați care au respins toate cererile formulate de către S. I.I., ultimul litigiu fiind soluționat prin decizia civilă nr.1590/27.05.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ .
La data de 10.09.2014 apelantul reclamant S. I.I. a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul Z. P., arătând că prin acțiunea promovată în dosarul de față a solicitat verificarea contractului de vânzare cumpărare încheiat în anul 1974 de autorul lui N. D. și care este fără efect în raport cu donația încheiată în anul 1946. De asemenea, s-a menționat modalitatea în care aceeași suprafață de teren a fost revendicată de către intimatul pârât, precum și faptul că actele deținute de acesta din urmă sunt lovite de nulitate absolută, reiterându-se aspectele invocate în cererea de apel.
Prin decizia civilă nr. 1003 din data de 03 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul numărul_, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant S. I.I., împotriva sentinței civile nr.430 din 07.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ .
Analizând apelul de față, tribunalul a reținut că acesta critică sentința instanței de fond pentru soluția dată asupra cererii de chemare în judecată promovată de reclamantul S. I. I. în sensul incidenței excepției autorității de lucru judecat, urmând să fie analizată legalitatea sentinței apelante prin prisma acestor critici.
Astfel, prin acțiunea civilă pronunțată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești, reclamantul S. I.I. a chemat în judecată pârâții N. E. T., N. D. și Z. P., solicitând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.84/11.02.1974 și a actului încheiat în anul 2003 prin care N. E. T. i-a înstrăinat pârâtului Z. P. suprafața de 800 mp teren, iar instanța de fond a reținut că un litigiu identic a fost soluționat în dosarul nr.5421/2005 al Judecătoriei Tg-Cărbunești și în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-Cărbunești.
Astfel, în dosarul nr.5421/2005 al Judecătoriei Tg-Cărbunești a fost respinsă în mod irevocabil acțiunea civilă având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului nr.885/18.02.2003 încheiat între pârâții chemați în judecată, cauza litigiului fiind identică, și anume invocarea de către reclamantul S. I.I. a calității sale de proprietar pentru terenul înstrăinat și fraudarea legii de către părțile contractului, fiind vorba despre un litigiu identic celui de față.
De asemenea, în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-Cărbunești, același reclamant, S. I.I., a chemat în judecată aceleași pârâte, N. Eleana T. și N. D., solicitând constarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 11.02.1974 pentru aceleași motive ca și în cauza de față (faptul că terenul făcuse obiectul contractului de donație din anul 1946 și nu mai putea fi înstrăinat de donator), cererea fiind respinsă irevocabil prin decizia civilă nr.16/2014 pronunțată de Tribunalul Gorj.
Se constată astfel că litigiul de față privind constarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare din anul 1974, dar și a contractului din data de 18.02.2003 a mai fost soluționat irevocabil în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-Cărbunești și în dosarul nr.5421/2005 al Judecătoriei Tg-Cărbunești, astfel încât în mod corect instanța de fond a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art.431 C.pr.civ. potrivit cărora autoritatea de lucru judecat care decurge din hotărârile definitive anteriore împiedică o nouă judecată având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
Tribunalul a apreciat, astfel, ca fiind nefondate motivele de apel invocate de apelantul reclamant și referitoare la faptul că judecătoria s-a pronunțat pe excepție fără a analiza fondul cauzei și motivele de nulitate arătate în cererea de chemare în judecată prin administrarea unui probatoriu concludent deoarece, după cum s-a arătat, art.431 C.pr.civ. impune această conduită instanțelor în situația în care un litigiu identic (având aceeași cauză și același obiect) a mai fost soluționat definitiv între aceleași părți.
În consecință, pentru considerentele arătate, apreciind că hotărârea judecătoriei a fost pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art.431 C.pr.civ, iar apelul de față ca fiind nefondat, în baza art.480 C.pr.civ. a respins apelul declarat de apelantul reclamant S. I.I..
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul S. I.I., solicitând admiterea recursului.
După expunerea unui istoric sumar al stării de fapt, a menționat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, întrucât nu s-au comparat actele depuse, arătând că a depus și hotărâri prin care s-a dat eficiență actului din anul 1946 privind suprafața de 1467 mp., actul din anul 1974 este declarat act fără eficiență, fiind act secret.
S-au depus la dosar memorii de către recurent și intervenienți.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul pârât Z. P. a solicitat respingerea recursului.
La termenul de azi instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului.
Recursul va fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art.483 alin.2 noul cod de procedură civilă, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art.94 pct.1 lit.a-i noul cod de procedură civilă, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.
Potrivit Lg. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, in art.xviii se prevede ca 1 dispozitiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, se aplica proceselor pornite incepand cu data de 1 ianuarie2016.
(2) In procesele pornite incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei legi si pana la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotararile pronuntate in cererile prevazute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, in cele privind navigatia civila si activitatea in porturi, conflictele de munca si de asigurari sociale, in materie de expropriere, in cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum si in alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, in aceste procese nu sunt supuse recursului hotararile date de instantele de apel in cazurile in care legea prevede ca hotararile de prima instanta sunt supuse numai apelului.
Din actele dosarului, contractul de donație, vânzare-cumpărare, rezultă că valoarea obiectului litigiului se situează sub valoarea prevazuta de dispozitiile legale.
Analiza coroborată a acestor dispoziții legale conduce la concluzia că acțiunea de față, cum este cazul în speță, avand ca obiect nulitate act este supusă doar căii de atac a apelului, decizia instanței de apel fiind definitivă.
Potrivit art. 460 alin. 1 NCPC” O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată…”.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege . Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzută de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea hotărârilor judecătorești .
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispoz. art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată a hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.
În raport de dispozițiile legale anterior menționate decizia civilă atacată cu recurs, în prezenta cauză, nu este supusă recursului .
Prin urmare, instanța urmează să respingă ca inadmisibil recursul formulat de recurentul S. I. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul S. I. I. împotriva deciziei civile numărul 1003 din data de 03 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu pârâții Z. P., N. E. T., N. D., având ca obiect anulare act.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 ianuarie 2015.
Președinte, C. R. | Judecător, T. R. | Judecător, M. L. N. A. |
Grefier, S. C. |
Red.jud.M.L.N. A.
Red.MC/2 ex.
Data red.13.02.2015
j.a. N.B.
V.B.
j.f. M-.R.
| Obligaţie de a face. Decizia nr. 49/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
