Conflict de competenţă. Sentința nr. 59/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 59/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 59/2015
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 59
Ședința din Camera de Consiliu din data de 24 Iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: Judecător L. E.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea conflictului negativ de competență, ivit între Judecătoria S. și Tribunalul D., privind soluționarea acțiunii formulată de reclamanții D. M. Ș. și D. C. D., în contradictoriul cu pârâta B. E., având ca obiect succesiune – partaj succesoral.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților, conform art.135 alin.4 C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență:
Prin sentința civilă nr.358/02.03.2015 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, s-a dispus disjungerea capătului de cerere, având ca obiect succesiune, formulată de reclamanții D. M. Ș., CNP-_, cu domiciliul în C., Calea București, nr. 87, .. 2, ., jud. D. și D. C. D., CNP-_, cu domiciliul în C., . A., nr. 22, ., în contradictoriu cu pârâta B. E., CNP-_, cu domiciliul în ., jud. D. și întocmirea unui dosar separat, având acest obiect.
În temeiul art. 413 pct. 1 NCPC, a fost suspendată judecarea cauzei, având ca obiect succesiune, până la soluționarea definitivă a cauzei privind constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor.
S-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei S. a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 129/20 august 2010, invocată din oficiu și s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului D., spre competentă soluționare .
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria S. a reținut următoarele :
La termenul de judecată din data de 02.03.2015, ținând seama de faptul că, pentru soluționarea celor două capete de cerere din petitul acțiunii deduse judecății, se impune administrarea de probatorii diferite, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect partajarea masei succesorale rămase la decesul autorului D. I. și întocmirea unui dosar separat, având acest obiect.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 139/20.08.2010, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a judecătoriei și acordă cuvântul părților asupra acestei excepții.
Referitor la excepția de necompetență materială a Judecătoriei S., invocată din oficiu, instanța urmează să o admită și să dispună declinarea cauzei în favoarea Tribunalului D..
În acest sens, conform art. 95 pct. 1 din C. proc. civ. . tribunalele judecă în primă instanța toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
În consecință, în actuala reglementare, tribunalul este instanță de drept comun în ceea ce privește judecata în primă instanță, în sensul că, ori de câte ori legiuitorul nu prevede instanța competentă a soluționa o anumită cerere, aceasta va fi judecată în primă instanță de către tribunal.
Această competență rezultă din atribuirea către tribunal, spre soluționare în primă instanță, a tuturor cererilor care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, atribuire prevăzută expres în art. 95 pct. 1 NCPC într-o formulare cvasi-identică celei din art. 1 pct. 1 C. 1865 cu referire la judecătorie, care a reprezentat instanța de drept comun în reglementarea anterioară.
Or, cererile având ca obiect anularea certificatului de moștenitor nu se regăsesc în enumerarea expusa la art 94 C. proc. civ. articol ce stabilește limitativ competența judecătoriilor.
Singura prevedere referitoare la cereri privitoare la moștenire date în competența judecătoriilor, se regaseste la art 94 pct 1 lit i și anume cererile de împărțeală judiciara, cereri ce nu cuprind și anularea certificatului de moștenitor ci doar partajele succesorale și de bunuri comune fie ele doar recunoasterea calitații de moștenitor sau simple ieșiri din indiviziune prin care se pune capăt starii de indiviziune prin împartirea, în natura si/sau prin echivalent, a bunurilor aflate în coproprietate si care are ca efect înlocuirea retroactivă a cotei-părți ideale, indivize, asupra acestora, cu drepturi exclusive ale fiecăruia dintre coindivizari asupra anumitor bunuri sau valori determinate în materialitatea lor.
De altfel, legiuitor cînd a dorit să cuprinda toate formele de cereri referitore la moștenire a folosit sintagma "" cereri privitoare la moștenire "", așa cum este menționata la art. 118 C. proc. civ., sintagma în care sunt cuprinse și actiunile prin care se contesta modul de desfasurare a procedurii succesorale notariale, cu masurile, operatiunile si actele cu efecte juridice pe care acestea le implica, în acest sens fiind consecventa și practica judiciara ( vezi Decizia nr. 628/28.01.2004 a ICCJ).
Cum legiuitorul nu a înțeles sa folosească sintagma amintită mai sus ci doar noțiunea de împărțeală judiciara, instanța apreciază ca fiind competentă material Tribunalul D., raportat la prevederile art. 118 alin 1 pct 2 C. proc. civ., în considerarea ultimului domiciliu al defuncților D. M. și D. I. și anume în jud. D. .
Ca un ultim argument în favoarea competenței tribunalelor ca instanța de drept comun în a soluționa cererile în cauză, este și dispoziția art. 85 alin. 1 din legea nr. 36/_, dispoziție ce stabilește generic ca cererile privind anularea certificatelor de moștenitor se vor soluționa de instanțele de judecată, neprecizând daca este vorba de judecătorii sau de tribunale, caz în care nu se poate discuta nici de aplicarea art. 94 pct 4 din C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr.224/28.04.2015 pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului D..
S-a constatat ivit conflict negativ de competență.
S-a înaintat cauza privind pe reclamanții D. M. Ș., CNP-_, cu domiciliul în C., Calea București, nr. 87, .. 2, . D. C. D., CNP-_, cu domiciliul în C., . A., nr. 22, .. 1, . și pe pârâta B. E., CNP-_, cu domiciliul în ., jud. D. spre soluționarea conflictului negativ de competență la Curtea de Apel C. - Secția I civilă.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul D. a reținut :
Obiectul litigiului cu care a fost învestita instanta este reprezentat de nulitate certificat de mostenitor, cu cauza juridica: ascunderea de catre pirita a calitatii de mostenitori legali a reclamantilor la intocmirea certificatului de mostenitor.
In cuprinsul art 94 C.p.c din anul 2010, se reglementeaza limitativ competenta de solutionare materiala a judecatoriilor. Intre actiunile stabilite in competenta judecatoriilor sunt reglementate si cererile de imparteala judiciara indiferent de valoarea acestora.
Cererea privind nulitatea certificatului de mostenitor, nu se regaseste expres mentionata intre cererile reglementate de art 94 C. din anul 2010.
Insa, este o cerere, la a carei promovare, s-a avut in vedere, in mod direct, deschiderea posibilitatii reclamantilor de a capăta vocatie succesorala concreta la deschiderea succesiunii autorului si de a culege o parte din masa succesorala a carei partajare s-a si solicitat . petit, ce a fost suspendat la instanta de fond.
Sintagma cereri de imparteala reglementata in art 94 C. din anul 2010, nu trebuie interpretata in mod restrictiv, ci lato sensu, in conditiile in care legiuitorul a avut in vedere toate cererile care au drept scop final partajarea unor bunuri sau mase. Se apreciaza ca intentia legiuitorului a fost in sensul retinut, mai ales in conditiile in care capetele de cerere ce preced obligatoriu partajele succesorale, in conditiile inexistentei unui certificat de mostenitor ( constatarea deschiderii succesiunii, constatarea calitatii mostenitorilor, constatarea componentei masei succesorale) se impun a fi solutionate impreuna cu cererea de imparteala propriu-zisa. O interpretare restrictiva a expresiei - cereri de imparteala judiciara indiferent de valoarea acestora, ar impune ca si cererile despre care s-a aratat in precedentele propozitii, sa intre in competenta tribunalului, ca instanta de drept comun, in conditiile in care nu sunt expres enumerate in art 94 C. din anul 2010.
F. de cele aratate s-a admis exceptia necompetentei materiale a Tribunalului D., in temeiul art 133 al. 2 C. din anul 2010.
Asupra acestui conflict negativ de competență, se rețin următoarele:
Acțiunea reclamantei a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 12 sept. 2014, dată la care, art. 94 pct. 1 lit. i avea următorul conținut: “Judecătoriile judecă: 1.în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani:...i)cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare.”
Reclamantul a înțeles să investească instanța cu două capete de cerere:
1. partajarea averii succesorale rămasă la decesul autorului D. I.;
2. constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 129/20 aug. 2010 .
Se reține că, pentru soluționarea primei cereri, în mod indiscutabil, competența de soluționare în primă instanță aparține judecătoriei, potrivit dispozițiilor legale menționate anterior.
În aceste condiții, cea de a doua cerere, prin care se contestă modul de desfășurare a procedurii succesorale notariale, cu măsurile, operațiunile și actele cu efectele juridice pe care acestea le implică, are un caracter accesoriu față de prima astfel că devine aplicabilă regula potrivit căreia “accesorium sequitur principalae”.
Ca urmare, regula aplicabilă cererii principale menționată la art. 94. lit. i, se aplică și cererii accesorii, astfel că tot judecătoriei îi aparține competența materială de soluționare a cererii care pune în discuție validitatea certificatului de moștenitor.
Devenind inutilă cercetarea celorlalte susțineri, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei privind judecarea cererii formulată de reclamanți în favoarea Judecătorie S..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabilește competența soluționării acțiunii formulată de reclamanții D. M. Ș. și D. C. D., în contradictoriul cu pârâta B. E., în favoarea Judecătoriei S..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24.04.2013.
Judecător,
L. E. Grefier,
I. B.
Jud. red. LE/ 2 iulie 2015
Tehn. red. IB
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 60/2015. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 741/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
