Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 320/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 320/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 967/101/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 320/2015
Ședința publică de la 13 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Judecător L. E.
Judecător M. C.
Grefier N. A.
*****
Ministerul Public reprezentat de procuror I. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, judecarea acțiunii formulată de reclamantul M. I. I. în contradictoriu cu pârâtul S. R. REPREZENTAT PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009, reținută spre rejudecare în fond, prin decizia civilă nr. 9412 din 13 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția I Civilă în dosarul nr._, în urma casării deciziei civile nr.71 din 17 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în cadrul căruia a învederat următoarele:
- cauza a fost suspendată inițial la data de 04.12.2013, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă;
- părțile au fost citate pentru acest termen cu mențiunea ,, discutare perimare”;
- prin serviciul registratură, reclamantul M. I. I. a depus note de ședință, prin care a precizat că în speța de față nu există caz de perimare și a solicitat judecarea cauzei conform cererii de chemare în judecată, după care;
Curtea a învederat faptul că, prima suspendare a cauzei a avut loc la data de 04.12.2013 conform dispozițiilor art. 242 alin. 1 Cod procedură civilă, timp în care reclamantul M. I. I., deși a formulat mai multe cereri de repunere pe rol nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă astfel încât cererile au respinse de instanță cu consecința menținerii măsura suspendării cauzei dispusă inițial.
La acest termen, din oficiu, în raport de referatul cauzei făcut în temeiul art. 248 alin. 1 raportat la art. 252 Cod procedură civilă, Curtea invocă excepția perimării cauzei de față.
În ceea ce privește procedura de citare, reclamantul M. I. I. refuzând primirea citației cu mențiunea ,, discutare perimare”, instanța a apreciat că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 92 alin. 2 și 4 din codul de procedură civilă cu Proces –Verbal, după care, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul reprezentatului Ministerului Public.
Reprezentatul Ministerului Public, a solicitat constatarea perimării cauzei în raport de dispozițiile art. 248 alin. 1 Codul de procedură civilă.
Curtea a rămas în pronunțare cu privire la excepția invocată.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin sentința civilă nr.183 din 30 mai 2011 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Instituției Președintelui României.
S-a respins acțiunea formulată împotriva acestora ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul M. I. I., în contradictoriu cu pârâții S. R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul României, Instituția Președintelui României, și Ministerul Finanțelor - ANAF București.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul M. I. I..
Prin decizia civilă nr.1549/9.11.2011, Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de reclamantul M. I. I., în contradictoriu cu intimații pârâți S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul României, instituția președintelui româniei, Ministerul Finanțelor- A.N.A.F. București, a casat sentința civilă numai cu privire la capătul de cerere referitor la despăgubirile materiale și a trimis cauza spre rejudecarea acestui petit la Tribunalul M..
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr. de dosar_ .
Prin decizia civilă nr. 71/17.09.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul M. a constatat perimată cererea privind pe reclamantul M. I. I. și pe pârâtele S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul României, Instituția Președintelui României, Ministerul Finanțelor-ANAF București, având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul M. I. I., criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului a arătat în esență că în cauză nu erau îndeplinite condițiile pentru a se dispune perimarea deoarece dosarul_ s-a judecat în data de 25.06.2013 și a fost repus pe rol în termen, cu citarea pe 14 iulie 2013 pentru ședința de judecată din data de 17 septembrie 2013.
A precizat că judecătorul care a soluționat cauza era incompatibil, că dosarul nu a fost repartizat la acesta aleatoriu.
Prin decizia civilă nr. 9412/13.11.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._ , s-a admis recursul declarat de reclamantul M. I. I., împotriva deciziei civile nr. 71 din 17 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul României, Instituția Președintelui României, Ministerul Finanțelor -ANAF București.
A fost casată sentința și reținută cauza spre rejudecare, fixându-se termen de judecată la data de 4 decembrie 2013, ora 1100 .
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel C., a constatat și reținut următoarele aspecte:
În primul litigiu cauza s-a soluționat pe excepție. Astfel fiind judecătorul care s-a pronunțat în primă instanță în primul ciclu procesual nu era incompatibil să soluționeze după desființarea sentinței. Repartizarea cauzei în această situație nu are loc aleatoriu, ci potrivit Regulamentului de Organizare Interioară a Instanțelor.
Recursul este fondat, însă, prin prisma criticii referitoare la modul de aplicare în speță a dispozițiilor art., 248 și următoarele din vechiul Cod de pr. civilă.
Astfel cum a reținut și instanța de apel, lăsarea unei pricini în nelucrare din vina părții atrage perimarea cererii cu care a fost învestită instanța.
În speță, recurentul reclamant a dat dovadă de o atitudine pasivă în continuarea demersului inițiat, câtă vreme citat fiind să facă demersuri pentru a identifica și comunica relații instanței în legătură cu administrarea unei probe nu s-a conformat, instanța dispunând suspendarea judecății în baza art. 1551 Cod pr. civilă, prin încheierea de ședință din 10.09.2012. Mai multe cereri ulterioare de repunere pe rol a cauzei au fost respinse de instanță, după ce s-a constatat că reclamantul nu se conformase celor dispuse de instanță. Aceste încheieri de ședință, de suspendare, respectiv respingere a cererilor de repunere pe rol nu au fost recurate de reclamant.
La 14 iulie 2013 recurentul reclamant a formulat o nouă cerere de repunere pe rol. La data menționată nu se împlinise termenul de perimare de un an.
La termenul de judecată stabilit pentru soluționarea cererii de repunere pe rol, instanța de fond a luat în discuție din oficiu excepția de perimare a acțiunii. Instanța a omis, însă, să se pronunțe cu privire la cererea de repunere pe rol pe care o formulase reclamantul. Nefiind soluționată cererea de repunere pe rol s-au încălcat normele de procedură prevăzute de art. 248 și următoarele din Codul de procedură civilă; cererea de repunere pe rol formulată la 14 iulie 2013 a întrerupt cursul perimării.
În condițiile enunțate în mod greșit prima instanță a constatat perimată cererea de chemare în judecată. Astfel fiind, s-a impus a fi casată sentința.
Deși prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, în baza art. 312 alin. 61 Cod pr. civilă, a fost reținută cauza spre rejudecare. Litigiul a fost promovat după modificarea Codului de pr. civilă prin Legea nr. 202/2010; într-un ciclu procesual anterior s-a dispus deja casarea și trimiterea spre rejudecare a cauzei la prima instanță; astfel fiind nu s-a mai putut dispune din nou trimiterea spre rejudecare la prima instanță.
Cât privește cadrul procesual, avându-se în vedere faptul că sentința pronunțată în primul ciclu procesual a rămas irevocabilă în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză a pârâților Guvernul României, Instituția Președintelui României, Ministerul Finanțelor - ANAF București, rejudecarea cauzei s-a făcut numai în contradictoriu cu S. român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.
În rejudecarea cauzei la Curtea de Apel C. - după casare-, s-a fixat termen de judecată la data de 04.12.2013, dată la care întrucât părțile legal citate nu s-au prezentat și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, s-a dispus suspendarea pricinii în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
În rejudecare - după casare -, reclamantul M. I. I., a formulat mai multe cereri de repunere pe rol, fără a solicita și judecarea cauzei în lipsă, cereri care au fost respinse de instanță și menținută măsura suspendării cauzei dispusă inițial prin încheierea din data de 04.12.2013.
Prin cererea înregistrată sub nr. de lucrare_/14.04.2015, reclamantul M. I. I. a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei, fixându-se termen de judecată la data de 29.04.2015.
Prin încheierea din data de 29.04.2015, având în vedere că de la data când s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă – 04.12.2013, măsură ce a fost menținută ulterior potrivit încheierilor de ședință din data de 12.02.2014, 14.05.2014, 25.06.2014, 24.09.2014, 14.01.2015 ca urmare a respingerii cererilor de repunere pe rol formulate de reclamant, a trecut mai mult de un an, perioadă în care dosarul a stat în nelucrare, instanța a apreciat necesar a se acorda un nou termen de judecată, la data de 13.05.2015, pentru a se pune în discuție excepția perimării cauzei în raport de dispozițiile art. 248 și următoarele Cod procedură civilă, părțile fiind citate cu mențiunea „discutare perimare”.
La termenul de astăzi, 13.05.2015, instanța, din oficiu, a invocat excepția perimării cauzei de față, întrucât dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an, cauza fiind suspendată inițial la data de 04.12.2013, măsură menținută mai mult de 1 an,conform dispozițiilor art. 242 alin. 1 Cod procedură.
În ceea ce privește procedura de citare, reclamantul M. I. I. refuzând primirea citației cu mențiunea ,, discutare perimare”, instanța a apreciat că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 92 alin. 2 și 4 din Codul de procedură civilă cu Proces –Verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 Cod procedură civilă perimarea se poate constata și din oficiu, Curtea observând că în dosarul de față, termenul de un an s-a împlinit la dat de 04 decembrie 2014, excepția perimării invocată astfel din oficiu fiind astfel întemeiată, în baza art. 248 și următoarele Cod procedură civilă, o va admite și va constata perimată acțiunea de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimată acțiunea formulată de reclamantul M. I. I. în contradictoriu cu pârâtul S. R. REPREZENTAT PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009, reținută spre rejudecare în fond, prin decizia civilă nr. 9412 din 13 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția I Civilă în dosarul nr._, în urma casării deciziei civile nr.71 din 17 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2015.
Președinte, C. T. | Judecător, L. E. | Judecător, M. C. |
Grefier, N. A. |
Red. și tehn. gref. N.A. / 2 ex./26.05.2015
Jud. recurs P. B., C. T., L.E.
| ← Strămutare. Sentința nr. 60/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 57/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
