Grăniţuire. Decizia nr. 98/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 1793/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 98
Ședința publică de la 17 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. P.
Judecător M. P.
Judecător M. C.
Grefier M. V. A.
****************************
Pe rol, judecarea cererii de revizuire, formulată de G. M., împotriva deciziei civile nr.9026/17.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații ȚORȚOLEA G. A., V. M., C. D., C. S. M., R. S. -Ș., P. P. P. - D., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că prin încheierea de ședință din data de 10 decembrie 2013 judecarea cauzei a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților și că, potrivit referatului întocmit de grefă, s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării.
S-a mai învederat cererea formulată de revizuentul G. M., prin care a solicitat amânarea pronunțării, în vederea formulării și depunerii de concluzii scrise, după care;
Curtea, a respins cererea formulată de revizuentul G. M., după care, în raport de referatul întocmit de grefierul de ședință, potrivit art. 248 Cod procedură civilă, a ridicat excepția perimării cererii de revizuire, trecând la soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin sentința civilă nr. 760/21.01.2008 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ s-a admis acțiunea, s-a dispus grănițuirea proprietăților părților și s-a stabilit linia de hotar pe aliniamentul punctelor 1031-1024 și punctelor_-1031, conform raportului de expertiză tehnică topografică și schiței-anexă la acest raport întocmit de expert-inginer D. D. si au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 470 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 740/26.nov. 2009 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ s-a admis apelul formulat de apelanții -pârâți Chitan D. și Chitan S.-M., împotriva sentinței civile nr. 760 din_ pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr_ în contradictoriu cu intimații- reclamanți G. M., P. C.-V.-decedată și având ca moștenitor pe Țorțolea G. A., V. M., s-a desființat sentința civilă apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță .
La data de 26.01.2010 s-a înregistrat spre rejudecare dosarul pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ si s-a dispus citarea părților.
Prin sentința civilă nr._/30.09.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților P. P. P. -D., Țorțolea G. A. si V. M. invocată de pârâții C. D. si C. S. M..
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții P. P. P. -D., Țorțolea G. A. și V. M. împotriva pârâților C. D. și C. S. M. ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul G. M., așa cum a fost precizată de acesta, împotriva pârâților C. D., C. S. M. și R. S. Ș..
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâții C. D. și C. S. M. .
Au fost respinse cererile pentru cheltuieli de judecată formulate de reclamantul G. M. si respectiv de pârâții C. D. si C. S. M. .
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul G. M., pârâții C. D. și C. S. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin decizia civilă nr.213/30.04.2013 a admis apelurile și a schimbat în parte sentința civilă atacată în sensul că:
A admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamantul pârât G. M..
A admis cererea reconvențională precizată formulată de pârâții reclamanți C. D. și C. S. M..
A dispus ieșirea din indiviziune asupra curții comune în cote de 1/2, conform variantei nr. 1 din raportul de expertiză întocmit de expert M. A. D. (filele 76-83 dosar apel) și Anexei 3 la acest raport.
A stabilit linia de hotar pe punctele 8-15-28-29-30 conform Anexei nr. 3 la raportul întocmit de expert M. A. D., fila 82.
A obligat apelanții pârâți reclamanți la plata către apelantul reclamant pârât a sumei de 9 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul G. M. , criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a arătat că instanța de apel a reținut corect istoricul evoluției drepturilor de proprietate asupra terenurilor în dispută, însă în parte, fără să analizeze însă și proprietatea din .. 18 B, astfel că decizia pronunțată de instanța de apel este nelegală din următoarele considerente:
În primul motiv de recurs, a arătat că modalitatea de determinare a curții comune și de delimitare a celor două proprietăți este una eronată și în mod greșit instanța de apel a omologat expertiza întocmită în apel, după ce a respins obiecțiunile formulate de către recurent, în contextul în care atât măsurătorile, cât și modalitatea concretă de împăciuire inițiată și materializată de expert încalcă dreptul de proprietate al reclamantului.
A solicitat ca si obiectiv la expertiza dispusă în apel să se identifice proprietățile părților prin raportare la actul de partaj din 1936 și schița anexă, pornindu-se măsurătorile de la punctele de reper fixe, neschimbate de-a lungul timpului respectiv de la limita stradala a imobilelor.
D. în acest mod se poate determina fiecare dintre proprietăți, urmărind dimensiunile înscrise în schița din 1936, așa cum de altfel instanța a încuviințat ca și obiectiv al expertizei la cererea acestuia, respectiv:
-pornindu-se de la identificarea inițială a proprietăților de la nr. 18 (130,9 m.p. –reclamantul) și 18A (108 m.p. - cea din intersecție), proprietăți ale căror dimensiuni și puncte de reper sunt clare și nemodificate din 1936,
-după delimitarea inițială a celor 2 proprietăți,, expertul ar fi trebuit să identifice și să poziționeze curtea comună,
-abia după această operațiune ar fi trebuit să poziționeze în schiță și proprietatea din .. 18 B - proprietate in privința căreia, așa cum s-a arătat, s-a strecurat o eroare în certificatul de moștenitor perpetuata ulterior in privința suprafeței, pornind de la limita dinspre curtea comună și proprietatea de la 18A.
Instanța a încuviințat obiective la expertiză pe de o parte, la cererea recurentului, această modalitate de identificare a proprietăților, iar pe de altă parte, la solicitarea pârâților C., o variantă prin raportare la documentația cadastrală întocmită pentru terenul proprietatea exclusivă a acestora.
Expertul însă a realizat o a treia variantă de expertizare, respectiv a combinat în mod ciudat cele 2 variante, nerăspunzând practic obiectivelor fixate de părți și instanță.
Modalitatea pe care a ales-o să determine curtea comună pornește greșit nu de la actele de proprietate, ci de la starea de fapt pe care a identificat-o în teren și de la delimitarea faptică actuală. Această modalitate proprie, contrară oricăror principii de drept ce guvernează materia drepturilor reale și acțiunea în grănițuire, a făcut ca expertul să împăciuiască părțile fără a ține cont de drepturile reale asupra suprafețelor de teren expertizate.
Mai mult, independent de acest aspect esențial de natură a încălca în mod direct dreptul de proprietate prin efectuarea unor măsurători nereale, expertul a refuzat explicit să propună o variantă de lotizare care să atribuie părților zidul casei fiecăruia. Așa
cum rezultă din varianta unică practic propusă de expert în cote de 1/2pentru fiecare, punctul de intersecție al celor două proprietăți în zona caselor nu se face la intersecția dintre cele două construcții, cum ar fi fost firesc pentru ca fiecare parte să își stăpânească zidul casei, ci se face pe zidul casei recurentului, la circa un metru depărtare de
intersecția construcțiilor. Motivarea oferită de către expert a fost una hilară, respectiv că nu poate frânge linia. Această modalitate de grănițuire este de natură să genereze în viitor noi situații litigioase, zidul reclamantului rămânând în curtea pârâților C. fără nicio
argumentație.
Sub acest aspect, hotărârea pronunțată cu aplicarea greșită a legii (art. 304, pct. 9 C.pr.civ.), respectiv cu încălcarea dreptului de proprietate al recurentului pe de o parte, prin neidentificarea corectă a proprietății acestuia și a curții comune, iar pe de altă parte prin modalitatea de grănițuire aleasă în zona intersecției celor două clădiri. De asemenea, sunt incidente în acest sens și dispozițiile art. 304, pct. 8 C.pr.civ., interpretarea dată actelor de proprietate fiind eronată (convenția de partaj cu schița aferentă, titlul meu de proprietate și actele intimaților).
Pe de altă parte, prin modalitatea artificială de delimitare a curții comune instanța a acordat părții adverse mai mult decât i se cuvine, cu consecința diminuării dreptului său de proprietate, (art. 304, pct. 6 C.pr.civ.).
Prin cel de al doilea motiv de recurs, a arătat că în ceea ce privește problematica nulității contractelor de vânzare - cumpărare succesive aferente imobilului situat în .. 18B, instanța a apreciat în mod eronat că ar nu ar fi existat motive de nulitate a acestora. în realitate recurentul a dovedit prin probele administrate că dreptul de proprietate transmis prin respectivele înscrisuri nu a corespuns cu dreptul real existent în patrimoniul vânzătorilor, întrucât suprafața de 220 m.p. a fost artificial înscrisă, din actul de partaj și schița aferentă nerezultând un asemenea drept, ci 180 de m.p. aferenți proprietății de la 18B. Sub acest aspect instanța nu a intrat în cercetarea fondului, iar hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304, pct. 7 C.pr.civ.)
În cel de al treilea motiv de recurs, a arătat că apelul formulat de către pârâții C. a fost în mod greșit admis, în realitate instanța dând relevanță în considerente și dispozitiv doar motivelor de apel invocate de către recurent.
Intimații pârâți C. au solicitat o cota mai mare din curtea comună, respectiv 2/3, cerere în fapt respinsă de către instanță, motiv pentru care se impune modificarea deciziei recurate și respingerea apelului părților adverse.
Prin cel de al patrulea motiv de recurs și ultimul a arătat că, greșit a soluționat instanța și cererea sa privitoare la obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecata pricinii în toate ciclurile procesuale.
Faptul că s-a ajuns la această rejudecare și la admiterea apelului său, a fost cauzat de refuzul pârâților C. de a depune la dosar documentele doveditoare a dreptului de proprietate și istoricul acestuia, astfel că instanțele alături de recurentul reclamant, au fost nevoite să descopere trunchiat, gradual, realitatea acestora, fiind îndreptățit la recuperarea tuturor cheltuielilor ocazionate de acest dosar, soluția pronunțată de instanța de apel fiind nelegală ,dată cu încălcarea legii (art 304 pct. 9 C.pr.civ.).
Cu privire la motivele de recurs invocate de către recurentul reclamant nu s-a depus întâmpinare.
Prin decizia civilă nr. 9026/17.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant G. M., împotriva deciziei civile nr.213/30.04.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. S. M., C. D., R. S. – Ș., intimații reclamanți Țorțolea G. A., V. M. și intimatul reclamant P. P. P. –D..
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Examinând decizia prin prisma criticilor invocate și a apărărilor formulate și potrivit art. 304C. pr. civ., Curtea constată că nu subzistă motive de casare sau modificare din cele expres și limitativ prevăzute de aceste dispoziții legale.
Astfel, nu sunt întemeiate criticile recurentului din primul motiv de recurs cu privire la aplicarea greșită a legii, neputându-se încadra aceste în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., în condițiile în care instanța de apel a apreciat judicios că potrivit actelor de proprietate exhibate de părți nu se face vorbire despre curtea comună, fapt care a format convingerea instanței întemeiată pe prezumția, că a continuat să fie folosită așa cum au convenit părțile prin convenția de partaj voluntar nr.582/1936 (Tribunalul D.-secția a III-a civilă) în interesul proprietarilor celor trei imobile.
Nemulțumirea recurentului constă în aceea că expertul nu a identificat și poziționat curtea comună, după delimitarea inițială a celor două proprietăți și că acesta a refuzat explicit să propună o variantă de lotizare prin care să fie atribuite părților litigante zidul casei fiecăruia, astfel că s-a ajuns în situația ca zidul casei recurentului reclamant să rămână în curtea familiei C. fără nicio argumentație și prin aceasta a fost afectat dreptul său de proprietate.
Nu pot fi primite nici aceste critici, în condițiile în care potrivit raportului de expertiză(fila 78 dosar apel) curtea comună este reprezentată de S.2A în suprafață de 60,51 m.p., fiind identificată în raport de proprietățile părților(anexa 2), astfel că suprafața care va reveni recurentului reclamant potrivit variantei nr.1 va fi de 161,60 m.p., fiind compusă din C.18 compusă din 89,18 m.p., plus S.1 compusă din 36,89 m.p., la care se adaugă o suprafață de 35,53 m.p. din S.2B., iar potrivit celei de a doua variante propuse de expert suprafața de teren care revenea aceluiași recurent era de 146,25 m.p.
În raport de obiectivele expertizei încuviințate de către instanță prin încheierea din 29.06.2012, prin care s-a dispus expertului să facă două propuneri de lotizare și să măsoare curtea interioară comună, nu se poate reține că expertul tehnic a refuzat să facă o altă propunere de lotizare, iar prin încheierea din 26.10.2012 instanța a motivat respingerea cererii pentru efectuarea unei noi expertize, așa cum prevede art.261 C.pr.civ.
Potrivit acestuia „hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”, iar pe de altă parte aspectele invocate privesc modalitatea în care a fost efectuată expertiza tehnică, respective netemeinicia deciziei instanței de apel și care nu se pot încadra în cazurile de nelegalitate a hotărârii prevăzute expres și limitative de art.304 pct.1-9 C.pr.civ.
În aceste condiții, apar ca neîntemeiate și criticile recurentului care privesc art. 304 pct. 7 C.pr.civ., respectiv că instanța nu a intrat în cercetarea fondului, iar hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât instanța a avut în vedere atunci când a dispus ieșirea din indiviziune criteriile prevăzute de dispozițiile art.673/9 C.pr.civ.
Pe cale de consecință, nu pot fi primite nici susținerile recurentului că instanța a acordat părții adverse mai mult decât i se cuvine, cu consecința diminuării dreptului său de proprietate, neputându-se încadra aceste critici în motivul de recurs prevăzut de art.304, pct. 6 C.pr.civ., pentru că instanța s-a pronunțat în limitele învestirii, respectiv a stabilit asupra curții comune cote egale de ½ și nu „ a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, se reține că nici acesta nu se poate încadra în motivul prevăzut de art.304 pct.7 C.pr.civ., în condițiile în care instanța a apreciat corect că împrejurarea în care pârâții reclamanți C. au un drept de proprietate pentru 184 mp. și nu 220 nu poate constitui un motiv de nulitate, astfel că a confirmat soluționarea dată pricinii sub acest aspect de către prima instanță.
Nici criticile din ultimul motiv de recurs nu se pot încadra în cazurile de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.1-9 C.pr.civ., în condițiile în care instanța a procedat legal la compensarea cheltuielilor de judecată potrivit art.276 C.pr.civ., pretențiile fiecărei părți fiind încuviințate numai în parte.
În acest sens, se poate observa că părțile din această cauză au avut calități duble de reclamant și pârât și, cum ambele acțiuni au fost admise în parte, instanța a trebuit să facă aplicațiunea dispozițiilor amintite, în sensul că trebuia să dispună compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți.
Neputându-se reține nici existența unora din cazurile prevăzute de art.306 alin.2 C.pr.civ., în temeiul art.312 C.pr.civ., recursul s-a respins nefondat, fiind menținută soluția instanței de apel ca legală și temeinică.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire G. M..
Curtea, analizând actele și lucrările, constată că cererea de revizuire s-a perimat.
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de10 decembrie 2013, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 Cod pr. civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 Cod pr. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.
Constatând că, de la data încheierii de suspendare, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaiîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, instanța, în baza art.248 și urm. Cod procedură civilă, Curtea urmează a constata perimată cererea de revizuire formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimată cererea de revizuire formulată de G. M., împotriva deciziei civile nr.9026/17.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații ȚORȚOLEA G. A., V. M., C. D., C. S. M., R. S. -Ș., P. P. P. - D., având ca obiect grănițuire.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2015.
Președinte, P. P. | Judecător, M. P. | Judecător, M. C. |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.M.P.
Tehn.MC/2 ex.
Data red.26.02.2015
J.rec. M.L.
Fl.D.
I.V.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 913/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Strămutare. Sentința nr. 25/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
