Legea 10/2001. Decizia nr. 913/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 913/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 33/54/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 913
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. S.
Judecător G. I.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea cererilor de revizuire formulate de revizuienții M. C., C. L. C. și P. M. C. și de revizuienții F. F., F. L., Hoțu C., M. F., N. F. și D. E. împotriva deciziei civile nr. 2095 din 22.05.2014, pronunțată de Curtea de Apel C., Secția I Civilă în dosarul nr._/54/2006*, în contradictoriu cu intimații C. M., G. A., M. C., T. S., T. V., L. M., P. A., G. V., D. M., D. V., S. T., C. I. A. M., R. I. A., M. T. N., . și . SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic B. N. pentru revizuienții M. C., C. L. C. și P. M. C., revizuienții M. F., D. E., intimatul G. A., intimatul C. M. reprezentat de avocat C. V. și administrator R. E. T. pentru intimata . SRL, lipsind revizuienții F. F., F. L., Hoțu C., N. F. și intimații M. C., T. S., T. V., L. M., P. A., G. V., D. M., D. V., S. T., C. I. A. M., R. I. A., M. T. N., ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că s-au depus concluzii scrise de către intimatul C. M. ce au fost înregistrate sub nr. 5746 din 10.02.2015 și că revizuientul D. E. a formulat cerere de amânare prin care a solicitat acordarea unui termen în vederea angajării de apărător, cerere care a fost înregistrată sub nr. 7081/18.02.2015 după care;
Revizuientul D. E. a susținut oral cererea de amânare formulată în scris solicitând acordarea unui termen în vederea angajării de apărător și pentru a observa concluziile scrise depuse de intimatul C. M. care nu i-au fost comunicate.
Revizuientul M. F. este de acord cu cererea de amânare formulată de revizuientul D. E..
Avocat C. V., pentru intimatul C. M., s-a opus la amânarea cauzei pentru motivele invocate de revizuientul D. E. având în vedere că de la formularea cererii de revizuire și până în prezent revizuientul a avut timp suficient pentru angajarea unui apărător, iar cu privire la concluziile scrise a susținut că acestea au fost depuse la data de 10.02.2015, revizuientul având posibilitatea să le observe până la termenul acordat.
Consilier juridic B. N., pentru revizuienții M. C., C. L. C. și P. M. C., nu s-a opus la cererea de amânare formulată de revizuientul D. E..
Intimatul G. A. s-a opus la amânarea cauzei pentru motivele invocate de revizuientul D. E..
Reprezentantul intimatei . SRL nu s-a opus la cererea de amânare formulată în cauză.
Instanța a respins cererea de amânare formulată de revizuientul D. E. întrucât a fost timp suficient de la data formulării cererii de revizuire și până azi ca partea să-și angajeze apărător, acordarea unui termen ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării cauzei.
Cu privire la concluziile scrise, nu exista obligația legală în sensul comunicării lor și având în vedere că acestea au fost înregistrate la Curtea de Apel C. la data de 10.02.2015 exista posibilitatea observării acestora de către revizuient.
La interpelarea instanței, revizuienții D. E. și M. F., pe rând având cuvântul, au precizat că sunt contradictorii decizia pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr._/54/2006 și decizia civilă nr. 2095 din 22.05.2014, pronunțată de Curtea de Apel C., Secția I Civilă în dosarul nr._/54/2006*.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra cererilor de revizuire, invocând din oficiu și excepția de necompetență materială a Curții de Apel C. în soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, formulate de revizuienții F. F., F. L., Hoțu C., M. F., N. F. și D. E..
Revizuienții D. E. și M. F., pe rând având cuvântul, au solicitat respingerea excepției invocate.
Au pus concluzii de admitere a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă în raport de motivele scrise.
Reprezentantul intimatei . SRL și reprezentantul revizuienților M. C., C. L. C. și P. M. C., pe rând având cuvântul, au lăsat la aprecierea instanței atât cu privire la excepția invocată cât și cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă, formulată de revizuienții F. F., F. L., Hoțu C., M. F., N. F. și D. E..
Avocat C. V., pentru intimatul C. M., a lăsat la aprecierea instanței cu privire la excepția invocată și a pus concluzii de respingere a cererii de revizuire revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă, formulată de revizuienții F. F., F. L., Hoțu C., M. F., N. F. și D. E..
A invocat excepția tardivității cererii de revizuire formulată de revizuienții F. F., F. L., Hoțu C., M. F., N. F. și D. E., termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 324 Cod procedură civilă fiind depășit raportat la data de 28.11.2014, data pronunțării hotărârii în recurs de către ÎCCJ.
Revizuienții D. E. și M. F., pe rând având cuvântul, au susținut că a fost formulată în termenul legal cererea de revizuire.
Intimații prezenți, pe rând având cuvântul, au lăsat la aprecierea instanței cu privire la excepția tardivității invocate de apărătorul intimatului C. M..
Consilier juridic B. N. ,pentru revizuienții M. C., C. L. C. și P. M. C., a pus concluzii de admitere a cererii de revizuire formulate conform motivelor scrise.
Revizuienții D. E. și M. F., pe rând având cuvântul, au solicitat admiterea cererii de revizuire formulate de revizuienții M. C., C. L. C. și P. M. C..
Reprezentantul intimatei . SRL și intimatul G. A., pe rând având cuvântul, au lăsat la aprecierea instanței soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuienții M. C., C. L. C. și P. M. C..
Avocat C. V., pentru intimatul C. M., a pus concluzii de respingere a cererii de revizuire formulate de revizuienții M. C., C. L. C. și P. M. C., în raport de concluziile scrise.
CURTEA
Asupra cererilor de revizuire de față:
La data de 7 noiembrie 2003, reclamanții M. Ș., M. T. N., M. S. E., L. M., Pleșia A., D. M., Savapol T., G. Elenam, C. M., C. I.- A. M. și R. I. A. au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 7696/01 oct. 2003, emisă de P. Mun. C., în baza Legii nr. 10/2001.
În cauză, s-au formulat cereri de intervenție accesorie în sprijinul pârâților de către intervenienții . C., D. E., Hoțu C., F. L., F. F., D. V., N. F..
Prin sentința civilă nr. 294 din 31 martie 2006, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr. 7597/2003, s-a admis în parte contestația formulată de reclamanții M. Ș., M. T., M. S. E., L. M., Pleșia A., D. M., Savapol T., T. V., C. M., C. I. și R. I. A. împotriva dispoziției nr. 7696/1 oct. 2003, emisă de P. Mun. C., în contradictoriu cu pârâții C. L. al Mun. C. și primarul Mun. C..
A fost anulată dispoziția nr. 7696/01.10. 2003, emisă de P. Mun. C. și s-a dispus restituirea în natură de către reclamanți a următoarelor spații din imobilul din C., ..8: parterul imobilului deținut de intervenienta . și intervenienta . SRL, următoarele apartamente ce fac obiectul contractelor de închiriere: cu C. C. – suprafața utilă de 84,25 mp, cu T. S. – suprafața utilă de 49,32mp, cu C. C. – suprafața utilă de 62,47mp, precum și a cotei indivize aferente spațiilor ce se restituie în natură din subsolul clădirii și din terenul aferent în suprafață de 663,38mp.
S-a stabilit dreptul reclamanților la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru apartamentele ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Lg. 112/1995, ce nu se restituie în natură, precum și pentru cotele indivize aferente acestora din subsolul clădirii și din teren.
Au fost respinse cererile de intervenție accesorie formulate în sprijinul pârâților de către intervenientele . și intervenienta . C..
S-au admis cererile de intervenție accesorie formulate în sprijinul pârâților de către intervenienții D. E., Hoțu C., F. L., F. F., D. V. și N. F..
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții M. Ș., M. T., M. S. E., L. M., Pleșia A., D. M., S. T., C. M., R. I. A. și C. I., pârâtul C. L. C., intervenienții ., SC . și D. E..
Prin decizia civilă nr.228 din 01 iulie 2010, pronunțată de Curtea de Apel C., au fost admise apelurile declarate de reclamanți, a fost schimbată în parte sentința, în sensul că s-a dispus restituirea în natură, în indiviziune, pentru suprafața de 428,90 mp situată în C., .. 8. Pentru diferența de 225,62mp teren, apelanții reclamanți au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent.
S-a stabilit dreptul apelanților reclamanți la măsuri reparatorii în echivalent pentru 53,26 mp din subsolul imobilului.
S-a dispus restituirea în natură pentru restul suprafeței subsolului.
S-a constatat îndreptățirea apelanților reclamanți la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 524mp teren, aferentă construcțiilor proprietatea ., situată în C., .. 8.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței civile.
S-au respins apelurile formulate de apelantul pârât C. L. C. PRIN PRIMAR, apelanții intervenienți . C., jud. D., S.C. CON C. 91 SRL C., jud. D. și D. E..
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții C. M., T. V., C. I. A. M., D. hanguri M., M. Ș., M. C., Pleșia . R. I. A. și S. T., pârâții C. L. icipiului C. prin primar și P. municipiului C. și intervenientul Dumitreseu E..
Prin decizia nr.6179/11 octombrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr.228/01 iulie 2010 a Curții de Apel C..
A fost casată decizia și trimisă cauza aceleiași curți de apel pentru rejudecarea apelurilor.
Au fost respinse ca inadmisibile recursurile declarate de pârâții C. L. al mun.C., prin primar și P. mun.C., precum și de intervenientul accesoriu D. E..
În rejudecare, după administrarea probei cu expertiză, Curtea de Apel C., prin decizia civilă nr. 2095 din 22 mai 2014 a admis apelul declarat de reclamanții M. Ș., L. M., P. A., D. M., S. T., C. M., C. I. A. M. și R. I. A. împotriva sentinței civile nr. 294 din 31 martie 2006, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă, în dosarul nr. 7597/CIV/2003.
A schimbat parțial sentința și a dispus restituirea în natură și în indiviziune apelanților reclamanți a următoarelor suprafețe de teren aferente imobilului situat în C., ..8:
- Suprafața de 153,6 m.p. cu destinația de garaj de acces și curte interioară astfel cum este evidențiată în raportul de expertiză și schița la raport întocmită de expert D. M., situat în C., ..8;
- Suprafața de 524 m.p. ocupată de . din care 354 mp. ocupați de construcția C., 1, 69 mp ocupați de construcția C.2, restul de 101 mp fiind teren liber, situată la aceeași adresă.
S-a dispus restituirea în natură și în integralitate a pivniței amplasată sub spațiile cu destinație comercială ce au fost restituite apelanților reclamanți precum și a cotei de 46,74 mp din celelalte pivnițe.
S-a constatat că apelanții reclamanți sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 225,62 mp. aferentă apartamentelor vândute în temeiul Lg. 112/1995 și pentru cota de 53,26 mp aferentă subsolului înstrăinat acelorași proprietari.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
La data de 29 decembrie 2014 revizuientul M. C., prin primar, a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 2095 din 22 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._/54/2006*, solicitând anularea deciziei din apel și respingerea în tot a acțiunii.
În motivarea cererii s-a susținut că este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 cod procedură civilă deoarece instanța de apel a depășit obiectul acțiunii și al cererilor precizatoare formulate de contestatori, dispunând restituirea în natură a imobilului fără a avea în vedere dispozițiile pct. 10.3 din HG 250/2007 potrivit cărora sintagma” amenajări de utilitate publică” are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice. S-a susținut că situația terenului în litigiu nu a fost pe deplin lămurită, restituirea în natură s-a dispus fără a ține cont de normele legale ce reglementează procedura în materie.
La data de 29 decembrie 2014 revizuienții D. E., F. F., F. L., Hoțu C., M. F. și N. F. au formulat cerere de revizuire a aceleiași decizii, invocând dispozițiile art. 322 pct. 1, 2 și 7 cod procedură civilă.
În motivarea cererii s-a susținut că decizia cuprinde dispoziții potrivnice și contradictorii între considerentele sale și dispozitiv, dispoziții care sunt contradictorii și față de cercetarea la fața locului și raportul de expertiză.
S-a arătat că în considerentele deciziei instanța de apel reține că suprafața de 153,36 m.p. este subtraversată de conducte de canalizare, conducte de alimentare cu apă potabilă, situație prevăzută de pct. 10.3 din HG 250/2007 și cu toate acestea în dispozitiv se dispune restituirea în natură a acestei suprafețe.
Revizuienții au arătat că în dispozitiv se reține că titularii contractelor de vânzare cumpărare au cumpărat o parte din pivnița imobilului, iar în dispozitiv se restituie integral această pivniță aflată sub spațiile comerciale de la parter. S-a arătat că este contradicție și între mențiunea referitoare la restituirea în integralitate a pivniței și cea referitoare la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 53,26 m.p. aferentă imobilului înstrăinat.
Revizuienții au susținut că există hotărâri contradictorii definitive potrivnice, date de instanțe de grade diferite, respectiv deciziile Curții de Apel C. și ale ÎCCJ.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 ,2 și 7 cod procedură civilă.
În ședința publică de la 19 februarie 2014 revizuienții M. F. și D. E. au susținut că hotărârile pe care le consideră potrivnice sunt decizia de casare cu trimitere pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție ( decizia nr. nr.6179/11 octombrie 2012) în dosarul_/54/2006 și decizia civilă 2095 din 22 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul_/54/2006*.
Intimatul C. M. a ridicat excepția tardivității introducerii cererii de revizuire formulată de revizuienții D. E., F. F., F. L., Hoțu C., M. F. și N. F., raportat la data pronunțării deciziei a cărei revizuire se cere.
Excepția urmează să fie respinsă, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 324 pct. 1 cod procedură civilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 cod procedură civilă se formulează în termen de o lună de la data când a fost comunicată hotărârea definitivă.
În speță, hotărârea definitivă supusă revizuirii a fost pronunțată de Curtea de Apel C. la data de 22 mai 2014 iar dosarul a fost înaintat în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 3.09.2014, după ce M. C. a declarat recurs la data de 23.07.2014 iar intervenienții D. E., Hoțu C., M. F. au declarat recurs la data de 28.07.2014, după cum rezultă în evidența dosarului în sistemul ECRIS.
La adresa înaintată de Curtea de Apel C. instanței supreme, prin care s-a solicitat dosarul spre atașare, s-a răspuns că acesta se află în circuitul administrativ și nu poate fi trimis deocamdată instanței investită cu soluționarea cererii de revizuire.
Cum dovezile de comunicare către părți a deciziei pronunțate de instanța de apel se află atașate la dosarul_/54/2006* și nu pot fi observate, instanța nu poate verifica la ce dată a fost comunicată decizia civilă 2095 din 22 mai 2014 și dacă s-a făcut comunicarea către revizuienți la adresele corecte.
Pentru a aprecia asupra tardivității cererii de revizuire trebuie avute în vedere datele exacte la care părțile au primit decizia din apel, ori în absența acestor date instanța nu se poate raporta la alte elemente cum ar fi data înaintării dosarului în recurs sau data declarării recursului, mai ales că respectiva cale de atac nu a fost declarată de către toți revizuienții. Prin urmare, în condițiile în care din dosarul de față nu rezultă că a fost formulată tardiv cererea de revizuire, se va respinge excepția tardivității, cererea de revizuire formulată de revizuienții D. E., F. F., F. L., Hoțu C., M. F. și N. F. urmând a fi analizată pe fond.
Analizând cererea de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 1 și 2 cod procedură civilă, atât de M. C., cât și revizuienții persoane fizice, se rețin următoarele:
În reglementarea codului de procedură civilă, revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi promovată doar pentru motivele și în condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 322 cod procedură civilă.
În afara acestor motive stricte și a cadrului procesul reglementat, părțile nu pot solicita anularea hotărârilor judecătorești pentru motive care ar presupune reluarea judecății și stabilirea unei alte situații de fapt sau de drept, pentru că s-ar încălca astfel principiul securității raporturilor juridice și autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești definitive și s-ar crea căi de atac care nu sunt prevăzute de lege.
Dreptul de acces la justiție, garantat de art. 21 din Constituție trebuie raportat la alte norme constituționale care prevăd că procedura de judecată este prevăzută de lege (art. 126 alin 2) și că împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac, în condițiile legii ( art. 129). Aceste dispoziții duc la concluzia că instanța nu are posibilitatea de a aprecia ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege, inclusiv cele referitoare la formularea cererilor pentru anumite motive.
Numai astfel se poate respecta principiul preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției Europene a Drepturilor Omului și, implicit, principiul securității raporturilor juridice, potrivit cu care o hotărâre definitivă nu mai poate fi pusă în discuție, în afara căilor extraordinare de atac stabilite de lege.
Criticile formulate de revizuientul M. C., prin primar, privesc fondul cauzei, adică modul în care situația de fapt și de drept a fost stabilită prin hotărârea judecătorească supusă revizuirii și modul în care s-au aplicat dispozițiile art. 10 din Legea 10/2001 și cele ale pct. 10.3 din HG 250/2007.
În calea de atac extraordinară de față instanța nu poate analiza dacă terenul în litigiu este afectat de utilități publice, nu se pot administra probe pentru a se stabili situația juridică a terenului ce a făcut obiectul restituirii în natură și nici nu poate stabili dacă are temei legal cererea contestatorilor de restituire în natură a imobilului, pentru că s-ar relua o judecată finalizată irevocabil.
Se reține că împotriva deciziei din apel s-au declarat două recursuri, cauza fiind soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia 3372/28.11.2014, în sensul respingerii recursurilor ca nefondate. Criticile care vizau nelegalitatea deciziei și modul de aplicare a legii au putut fi, astfel, valorificate în calea extraordinară de atac a recursului, iar nu în cea a revizuirii.
Referirile revizuientului M. C. la regimul juridic al terenului și la modul de aplicare a dispozițiilor legale nu constituie motiv de revizuire a hotărârii pronunțate, ci aspecte de fond, care nu pot face obiectul revizuirii, nefiind circumscrise motivelor prevăzute de art. 322 pct. 2 cod procedură civilă.
Potrivit acestui text, se poate cere revizuirea unei hotărâri definitive dacă instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri, dacă s-a pronunțat asupra unei cereri care nu a fost formulată sau dacă a acordat mai mult decât s-a cerut.
Unul din principiile care guvernează procesul civil este cel al disponibilității, potrivit cu care reclamantul este cel care investește instanța și stabilește cadrul procesual sub aspectul persoanelor chemate în judecată și al obiectului litigiului.
Judecătorul exercită pe tot parcursul procesului un rol activ, însă acesta nu presupune modificarea obiectului acțiunii, deoarece art. 129 alin. 6 cod procedură civilă îl obligă să se pronunțe doar asupra cererilor formulate de părți.
Legea sancționează depășirea limitelor investirii instanței, fiind prevăzut de art. 322 pct. 2 cod procedură civilă motivul de revizuire legat de încălcarea principiului disponibilității.
În speță, prin contestația formulată în temeiul Legii 10/2001 s-a criticat modul în care autoritatea administrativă locală a răspuns notificării contestatorilor și s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în condițiile legii, respectiv restituirea în natură a imobilului.
Prin urmare, obiectul acțiunii l-a constituit contestația formulată potrivit Legii 10/2001, iar în situația în care nu s-ar fi solicitat restituirea în natură ci doar acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, instanța nu era ținută de această cerere. Principiul legii reparatorii este acela al restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat iar această modalitate de reparație a prejudiciului suferit de foștii proprietari trebuia aleasă de instanță ( sau chiar de autoritatea administrativă prevăzută de Lege 247/2005) ori de câte ori se apreciau ca fiind incidente condițiile impuse de lege pentru acest tip de reparație. Așadar, chiar în absența unei cereri exprese a contestatorilor, instanța a respectat cadrul procesual dispunând restituirea în natură a imobilului care s-a apreciat ca fiind liber.
Soluția a fost dată cu respectarea principiului disponibilității, așa cum este prevăzut de art. 129 alin ultim C.p.c., în limitele investirii instanței, ceea ce duce la concluzia că instanța nu a acordat ceea ce nu s-a cerut și nici nu a dat mai mult decât s-a cerut.
În raport de prevederile art. 322 pct. 1 cod procedură civilă, revizuirea poate fi promovată dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice, care nu pot fi aduse la îndeplinire, făcând astfel executarea imposibilă, ceea ce presupune că instanța a dispus executarea unor obligații care se exclud reciproc. Contrarietatea trebuie să existe în cadrul dispozitivului, nu și între dispozitiv sau considerente ori între dispozitiv și probele administrate în cauză.
După cum se observă din motivele cererii de revizuire formulată de revizuienții persoane fizice, coroborate cu dispozitivul deciziei atacate, revizuienții se referă la o contrarietate a dispozitivului cu probele cauzei sau cu considerentele deciziei. Obligația ce a fost impusă de instanța de apel și, corelativ, dreptul stabilit în favoarea contestatorilor, sunt clare și precise, derivând din restituirea unor suprafețe de teren strict individualizate prin raportul de expertiză și a unei pivnițe amplasată sub spațiile cu destinație comercială ce au fost restituite apelanților reclamanți precum și a cotei de 46,74 mp din celelalte pivnițe.
Nu se poate vorbi despre o contrarietate între dispoziția referitoare la restituirea în natură a pivniței aferentă spațiilor comerciale și dispoziția referitoare la restituirea unei cote din restul pivniței imobilului, cât timp se prevede clar ce suprafață se restituie și regimul juridic al părții de imobil ce constituie dependință este identic cu regimul juridic al părții principale din imobil( spații comerciale sau de locuit). Acordarea de măsuri reparatorii s-a făcut pentru partea din pivniță ce corespunde părții din imobil care nu s-a restituit în natură, descrierea imobilului fiind făcută pe larg în raportul de expertiză și decizia din apel.
În atare condiții, primul motiv din cererea de revizuire formulată de revizuienții persoane fizice nu este fondat, el cuprinzând critici de fond, care au legătură cu interpretarea probelor și stabilirea situației de fapt, iar nu cu o imposibilitate de executare a obligației datorată contradictorialității dispozițiilor deciziei.
În consecință, apreciind că nu sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 cod procedură civilă întrucât criticile de fond care au fost aduse prin cererea de revizuire de față nu se circumscriu motivelor de revizuire, se vor respinge ca nefondate cele două cereri de revizuire întemeiate pe aceste dispoziții.
În ceea ce privește cererea de revizuire formulată de revizuienții D. E., F. F., F. L., Hoțu C., M. F. și N. F. și întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 cod procedură civilă, se reține că s-a invocat contrarietatea dintre decizia de casare cu trimitere pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție ( decizia nr. nr.6179/11 octombrie 2012) în dosarul_/54/2006 și decizia civilă 2095 din 22 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul_/54/2014*.
Potrivit art. 323 alin. 2 cod procedură civilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 cod procedură civilă este de competența instanței mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat hotărârile pretins potrivnice. Cum în speță una din deciziile invocate de revizuienți în susținerea acestui motiv de revizuire este pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, competența de soluționare a căii extraordinare de atac aparține instanței supreme, iar nu Curții de Apel C..
Ca atare, potrivit art. 323 alin 2 cod procedură civilă, raportat la art. 158 cod procedură civilă, se va declina competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 cod procedură civilă către Înalta Curte de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității cererii de revizuire a deciziei civile nr. 2095 din 22.05.2014, pronunțată de Curtea de Apel C., Secția I Civilă în dosarul nr._/54/2006*, formulată de revizuienții D. E., M. F., Hoțu C., F. F., F. L., N. F., toți cu domiciliul în C., .. 8, jud. D..
Respinge ca nefondate cererile de revizuire a deciziei civile nr. 2095 din 22.05.2014, pronunțată de Curtea de Apel C., Secția I Civilă în dosarul nr._/54/2006*, formulate de M. C., prin primar și C. L. C., cu sediul în C., ., nr. 7, jud. D. întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă și de revizuienții D. E., M. F., Hoțu C., F. F., F. L., N. F., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă, în contradictoriu cu intimații C. M., domiciliat în C., .. 14, jud. D., G. A., domiciliat în C., ., nr. 9, ., M. C., domiciliată în București, sector 1, .. 1, 1B, ., ., domiciliat în C., .. 8, jud. D., T. V., domiciliată în București, sector 2, ., ..2, ., domiciliată în București, sector 3, Calea V., nr. 106, ., ., domiciliată în București, sector 1, ., ., domiciliat în C., ., nr. 9, ., jud. D., D. M., domiciliată în București, sector 2, ., ., ., domiciliată în C., .. 8, jud. D., S. T., domiciliată în București, sector 1, .. 42-52, .,, . A. M., domiciliată în București, sector 2, ., ., R. I. A., domiciliat în București, sector 2, ., . N., domiciliat în București, sector 2, .. 1, IB, ., . cu sediul în C., ., jud. Doljși . SRL cu sediul în C., Calea București, .. D..
Declină competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, formulată de revizuienții D. E., M. F., Hoțu C., F. F., F. L., N. F. în favoarea Înaltei Curții de Casație și Justiție.
Cu recurs în termen de15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2015
Președinte, C. S. | Judecător, G. I. | |
Grefier, A. C. |
Red. Și Tehn. Jud. G. I.
29ex/24.02.2015
Jud. Apel: M. M.
E. S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 151/2015. Curtea de Apel... | Grăniţuire. Decizia nr. 98/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
