Pretenţii. Decizia nr. 259/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 259/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 259/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 259
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător P. P.
Judecător M. P.
Grefier M. V. A.
*****************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul S. O., împotriva sentinței nr. 1553 din 5 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I.Civilă în dosarul nr._ /_, în contradictoriu cu intimații pârâți Z. L. G., Z. R. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant S. O., asistat de avocat I. M. și avocat D. E. pentru intimații pârâți Z. L. G. și Z. R. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat I. M. pentru recurentul reclamant S. O., a depus dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 2174 lei, cu chitanța nr._ din 20.04.2015.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat I. M. pentru recurentul reclamant S. O., a susținut oral motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 2, 7, 8, 9 Cod procedură civilă, în raport de care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
avocat D. E. pentru intimații pârâți Z. L. G. și Z. R. A., a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.3774 din 03.12.2013 pronunțată de Judecătoria Caracal, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Caracal și s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului O..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut dispozițiile art.94 pct.1 lit.j Cod procedură civilă, potrivit cărora, judecătoriile judecă în primă instanță, cererile al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști;
Totodată, potrivit art.95 pct.1, tribunalele judecă, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe;
De asemenea, instanța a constatat că, potrivit art.107 alin.1 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Raportat la aceste dispoziții legale, instanța a constatat, raportat la obiectul acțiunii reclamantului, care are o valoare mai mare de 200.000 lei, că în cauză competența materială de soluționare revine tribunalului, în speță Tribunalului O., instanță în a cărei circumscripție își au domiciliul pârâții.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului O. sub nr._ .
În dovedire, reclamantul a propus, iar instanța a admis chemarea pârâților la interogatoriu, au fost audiați martorii R. I., M. E., I. G. și Ț. Zorin pentru reclamant.
Totodată, s-a depus la fila 57 dosar Tribunal O., o bucată de hârtie scrisă pe față și pe verso, cu primire din 7.05.2014, urmată de o semnătură, iar în continuare sunt consemnate mai multe mențiuni și calcule printre care ,,de plată’’4 mld. și ,,5 .000 +8.000=13.000 Eu’’, iar în continuare două semnături din care una sub suma de 13.000 Eu, modificată.
Pe verso înscrisului au fost făcute, de asemenea, mai multe mențiuni, printre care ,,trebuie 420; am dat 300; mai trebuie 120; 240 primit; 150 primit’’ și spre neschimbare, urmată de o semnătură.
La cererea instanței s-a depus la dosarul de fond, copia dosarului 2391/P/2010, prin care a fost înregistrată plângerea formulată de autor împotriva reclamantului din prezenta cauză.
Prin sentința nr.1553 din 5 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I.Civilă în dosarul nr._ /_ s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. O., domiciliat în Caracal, Calea București nr. 55, ., ., în contradictoriu cu pârâții Z. L. G. și Z. R. A., ambii domiciliați în Caracal, Piața Victoriei, ., județul O., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Începând cu data de 18.04.2013 (dosar nr._ ), urmată de 13.06.2013 (fila 2 dosar nr._ ) iar apoi 22.07.2013 (fila 2 din dosar nr._ ), reclamantul S. O. a formulat un număr de 3 acțiuni la Judecătoria Caracal, chemând în judecată pe pârâții Z. L. și Z. R., în calitate de moștenitori ai autorului Z. R., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 400.000 ron, respectiv 13.000 euro, reprezentând împrumut acordat autorului în urmă cu 1 an și două luni și nerestituit până la data decesului.
Întrucât în niciuna din cereri nu a fost indicată o dată certă a acordării împrumutului, în toate acțiunile arătându-se că împrumutul a fost acordat ,,în urmă cu 1 an și 2 luni’’, chiar și în acțiunea care a făcut obiectul dosarului_, de unde ar rezulta că împrumutul a fost acordat în luna octombrie 2010, deci la 3 luni după decesul autorului, instanța s-a raportat la precizarea formulată de reclamant la Tribunalul O. în care s-a specificat faptul că împrumutul a fost acordat autorului pârâților la jumătatea lunii iulie 2010 (fila 8 dosar tribunal) .
Raportându-ne la această dată, precizată chiar de reclamant, tribunalul a înlăturat depozițiile martorilor audiați în cauză care localizează împrumutul la sfârșitul lunii iulie 2010.
Pe de altă parte, chiar și în lipsa precizărilor reclamantului referitoare la data acordării împrumutului, depozițiile martorilor trebuiau coroborate cu început de dovadă scrisă, or, înscrisul existent la fila 56 dosar Tribunalul O., nu a avut caracterul unui început de dovadă scrisă pe bucățica de hârtie fiind trecută o primire din 7.05.2014 pe o parte, iar pe cealaltă parte, diferite sume primite despre care nu se poate stabili cine le-a dat și cine le-a primit.
În plus, este greu de acceptată prezumția că o sumă exorbitantă s-ar fi putut împrumuta de către autor în lipsa întocmirii unui înscris, câtă vreme pentru o sumă împrumutată de la o rudă, respectiv martorul L. Z. I., autorul a întocmit un înscris în prezența unui martor (fila 57 dosar tribunal), în care sunt prevăzute expres termenul de restituit și dobânda percepută.
În ceea ce privește împrumutul pe care reclamantul a susținut că l-ar fi acordat autorului părților, instanța a constatat că este nedovedit, având în vedere declarația dată în dosar 2391/P/2010 la data de 30.07.2010, deci la aproximativ două săptămâni după ce în acțiunea dedusă judecății a susținut că l-ar fi împrumutat pe autor și în care recunoaște că s-ar fi ajutat reciproc cu acesta, în sensul că autorul i-a dat combustibil pe datorie, iar reclamantul l-a împrumutat de mai multe ori cu sume de bani, cel mai mare împrumut fiind de 5.000 lei, pe care, în declarația dată în fața organelor de urmărire penală, recunoaște că i-a fost restituit.
În aceeași declarație, reclamantul a susținut că autorul nu mai are nicio datorie față de el și nu a recunoscut că i-ar fi cerut bani în ultimele două luni, respectiv mai și iunie 2010.
Pentru cele ce preced, instanța a constatat că reclamantul, căruia i-a revenit sarcina probei, în conformitate cu art. 249 cod procedură civilă, nu și-a dovedit pretențiile, astfel că acțiunea acestuia a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
În motivarea recursului reclamantul a arătat că, prin probele testimoniale administrate, martorii audiați au declarat că au cunoștință de împrumutul acordat autorului comun al pârâților, o parte dintre aceștia fiind chiar de față în momentul acordării împrumutului și a întocmirii înscrisului, în care s-a notat suma împrumutată.
Că a anterior, a mai promovat alte acțiuni ce au făcut obiectul dosarelor nr._ și nr._ care au avut același obiect, însă datorită cuantumului ridicat al taxei judiciare de timbru solicitate de instanță nu a putut continua, motiv pentru care a solicitat și acordarea ajutorului public judiciar, în sensul scutirii sau eșalonării plății acestei taxe.
Faptul că, în fiecare din aceste cereri este menționată aceiași perioadă a acordării împrumutului, cea de un an și 2 luni în urma introducerii acțiunii se datorează depunerii aceleiași cereri introductive la instanța de judecată prin fotocopierea celei inițiale, motiv pentru care, deși perioada în care a fost introdusă cererea diferă, conținutul acesteia este identic.
Înlăturarea depozițiilor martorilor, care au localizat împrumutul în aceiași perioadă cu cea precizată în acțiune, fără nici o motivare este total lipsită de temei legal.
Deși a depus la dosar, începutul de dovadă scrisă, în care este precizată suma împrumutată, instanța neîntemeiat a apreciat că, acesta nu poate avea caracterul unui început de dovadă scrisă fără a preciza motivul luării unei astfel de decizii.
Arată recurentul reclamant că, deși dovedit legătura de prietenie pe care a avuto cu autorul și că, întocmirea unui înscris privind condițiile acordării împrumutului nu era posibilă la momentul respectiv, instanța fiind prezidată de fiecare dată de un alt judecător, a dat o soluție netemeinică și nelegală.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate Curtea constată că, prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat obligarea pârâților să-i restituie sumele de 400.000 RON și 13.000 euro, reprezentând împrumut acordat autorului comun al acestora.
În scop probator au depus în dosar, fila 56 un înscris, în care sunt menționate sumele din acțiune, din care nu rezultă că a fost redactat și semnat de către cele două părți, respectiv reclamantul și autorul pârâților, și nici cine a primit și predat aceste sume .
Înscrisul invocat ca început de dovadă scrisă, nu îndeplinește condițiile dispozițiilor art. 1197 alin. 2 Cod civil, așa încât, întemeiat instanța de fond a înlăturat și depozițiile martorilor audiați în cauză, apreciindu-le ca nerelevante în existența împrumutului și câtimea obiectului acestuia.
Potrivit art. 1197 alin. 2 Cod civil”Se numește început de dovadă orice scriptură a aceluia în contra căruia s-a făcut petiția, sau a celui ce el reprezintă și care scriptură face a fi crezută faptul pretins.”
Înlăturarea probelor administrate, a fost motivată de instanță arătându-se că, înscrisul depus nu îndeplinește condițiile pentru a fi considerat început de dovadă scrisă, fiind în fapt o bucățică de hârtie, pe care sunt înscrise diferite sume de bani, despre care nu se poate stabili cine le-a dat și cine le-a primit, critica și sub acest aspect fiind, astfel neîntemeiată.
Față de cele prezentate Curtea apreciază ca nefondat recursul și în temeiul art. 312, alin. 1 Cod procedură civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul S. O., împotriva sentinței nr. 1553 din 5 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I.Civilă în dosarul nr._ /_, în contradictoriu cu intimații pârâți Z. L. G., Z. R. A..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Președinte, M. C. | Judecător, P. P. | Judecător, M. P. |
Grefier, M. V. A. |
Red.Jud. M.C.
Tehn.I.C./Ex.2/27.04..2015
Jud. Fond /I.D.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 741/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Legea 10/2001. Decizia nr. 348/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
