Pretenţii. Decizia nr. 3252/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Comentarii

0

Decizia nr. 3252/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 875/249/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 3252/2015

Ședința publică de la 07 Iulie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. M. L.

Judecător D. S.

Grefier N. A.

*****

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică din data de 30 Iunie 2015, privind judecarea apelului declarat de reclamantul B. P., cu domiciliul în ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 57 din 10 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. prin M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.

La apelul nominal, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că prin serviciul registratură apelantul reclamant B. P. a depus note de ședință;

Încheierea de ședință din data de 30 iunie 2015 - când instanța, pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 07 iulie 2015 - face parte integrantă din prezenta decizie.

În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:

CURTEA

Asupra apelului de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei L. - Gară sub nr._ /22.07.2014, reclamantul B. P., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor Publice, în principal restituirea în natură, în condițiile legii, a fermei situata în punctul Pupăza din ., actualmente Călărași, cu o suprafața de circa 154 ha teren arabil (dintr-un total de 254 ha), pășune, păduri si vie si o salba de bălti de circa 90 ha(dintr-un total de 140 ha). A arătat că ferma cuprindea o curte mare, îngrădita cu gard din piatra si lemn, curtea având circa 35.000 mp. În curte erau mai multe construcții, după cum urmează: conacul boieresc folosit drept casa de administrație si de locuit, care era de forma pătrata, având o suprafața de 200-250 mp, cu 10-12 încăperi si 2 balcoane, podeț cu lemn, ornamente si astereala împrejur, ridicat pe o fundație din beton cu piatra, acoperit cu țigla, având la subsol un beci unde se depozitau vinurile si uneltele. Pe lângă conac erau mai multe grajduri, construite din cărămida, cum ar fi: grajdul de vite, care adăpostea circa 65-70 de bovine, grajdul pentru oi pentru circa 500 de capete si o crescătorie de porci de rasa. De asemenea mai existau magazii mari de cereale si o crescătorie de pasări. Pentru deplasare în cadrul incintei existau alei betonate si pietruite. Toata gospodăria avea apa curenta si instalație electrica în toate clădirile. Apa era scoasa pentru consum din doua puțuri de adâncime, pe baza de pompe.

În cazul în care nu se pot restitui în natura imobilele susmenționate, solicită obligarea pârâtului să acorde despăgubiri în cuantum de 200.000 de euro sau echivalentul în lei al acestei sume, suma fiind rezultata din expertiza imobiliara extrajudiciara efectuata; obligarea paratului sa achite toate cheltuielile de judecata survenite cu desfășurarea acestui dosar, respectiv taxe judiciare, onorariu avocat, onorariu expert.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este unicul moștenitor al bunicului său patern, colonelul P. P. (decedat la 01.08.1977), care a fost luptător în rezistenta anticomunista, calitate recunoscuta de Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistenta Anticomunista prin Decizia nr. 1105/13.05.2004, care a fost emisa având în vedere ca acesta a fost condamnat pentru infracțiuni săvârșite din motive politice.

Că, efectele condamnării bunicului său s-au răsfrânt asupra întregii familii, aducând atingere libertății de stabilire a domiciliului (el însuși a fost refugiat politic timp de 25 de ani), de întrunire, libertății religioase, etc. Familia sa a fost izolata pe plan social, iar atunci când exista ocazia pentru autoritățile timpului de a diminua patrimoniul unor persoane, erau avute în vedere în primul rând cele care erau considerate ostile regimului comunist, categorie în care era inclus și bunicul său.

Că, repercusiunile s-au extins si asupra familiei sale si prin deposedarea, în mod abuziv de bunurile mobile și imobile, fiind astfel îngrădite posibilitățile de a se întreține.

Invocă faptul că, condamnarea bunicului său la 4 ani închisoarea grea si apoi 12 ani de domiciliu forțat, s-a răsfrânt ulterior și asupra tatălui său si asupra sa, deoarece din cauza acestei condamnări erau catalogați de autoritățile timpului ca nu au „o origine sănătoasa" si ca atare nu puteau să urmeze orice fel de studii sau sa acceadă la anumite profesii, astfel încât s-a adus atingere si dreptului la educație. În familie a persistat mult timp o stare de temere fiindcă erau în permanență supravegheați.

Reclamantul mai arată că bunurile menționate mai sus, respectiv construcțiile și terenul aferent ce au fost situate în extravilanul satului Frăsinetu de Jos, ., au aparținut bunicului său, însă prin Decretul Nr. 83/1949 aceste bunuri au fost confiscate de către stat.

Cu privire la diferența de teren în suprafața de 154 ha, menționează ca aceasta a făcut parte din suprafața de 254 ha situata în . aparținut bunicului său P. P., conform Actului de Vânzare - Cumpărare din 22.12.1939 și care a fost preluata în mod abuziv de către stat, pana în prezent fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate doar cu privire la suprafața de 100 ha. Precizează de asemenea că bunicii săi materni, P. A. si P. P., au fost proprietarii unei moșii de 254 ha, conform actului de vânzare - cumpărare pe care aceștia l-au încheiat la data de 22.12.1939, cu numitul I. I.. Pe acest teren, în fata băltii, se găsea o gospodărie alcătuită din conac (casa administrație și locuit), 2(doua) case pentru personal, magazii, grajduri, etc. cu mențiunea ca acest conac a fost ridicat de proprietarul inițial între anii 1928-1930.

Arată că bunicul său a construit clădiri noi, iar pe cele existente le-a reparat creând astfel o ferma agrozootehnica model, așa cum reiese si din „Memoriul" de la Arhivele Statului. Restaurarea si construcția au durat circa 4(patru) ani si ulterior, imediat după război (1945-1948), totul a fost transformat într-o ferma foarte bine dotata tehnic pentru acele vremuri.

Ferma și restul de pământ de 50 ha lăsate după așa-zisa „reforma agrara" din 1946 au fost confiscate în totalitate, iar construcțiile demolate în anii 1959-1960, în perioada colectivizării. Din cele povestite de bunicii săi care l-au crescut si de mama sa P. S. (a existat un film de 16 mm cu conacul, care s-a pierdut), are cunoștință despre următoarele:

Casa mare (conacul folosit pentru administrație si locuit), avea forma pătrată, cu latura de circa 15 ml, 2 (doua) balcoane si pod de lemn cu acces din pridvor, fundația din beton si piatra, era zidita din cărămida arsa si vopsita cu var, iar șuiera din țigla, finisările fiind de foarte buna calitate. Conacul avea 10 încăperi și trei băi și dedesubt o pivnița cât suprafața construita la sol a clădirii. Clădirile pentru personal erau în număr de 2 (doua), edificate din cărămida, cu fundație din beton si piatra. Ele existau la data cumpărării, dar au fost modernizate și consolidate de bunicii săi, un grajd mare de oi (500-600 capete), construit în anul 1946, din cărămida si acoperit cu tabla, un atelier de reparații și întreținere utilaje agricole, în suprafața construita de circa 200 mp, având fundația din beton, zidăria din cărămida si acoperit cu țigla, magazii mari pentru cereale cu capacitatea de circa 50-60 de vagoane, ghețărie si cuptor de pâine, construcție pentru creșterea și îngrijirea porcilor, având compartiment de maternitate, un coteț de pasări de rasa, în suprafața de circa 140 mp.

Conacul era înconjurat cu gard de piatra si lemn. Toata gospodăria era alimentata cu apa din 2 (doua) puțuri de adâncime (circa 25 m), pe baza de pompe si tubulatura metalica aferenta. Toate clădirile aveau alimentare cu electricitate.

Precizează că aspectele mai sus arătate rezultă și din extrasele de la Arhivele Statului (atât cele din 1945 - 1946, cat si cele din 1949) si în special din memoriul si schița, pe care le anexează prezentei. Menționează ca nu mai exista alte date în afara de cele comunicate d-lui de către Arhivele Statului prin Adresa Nr. 6569/13.05.2008.

Mai menționează că ferma era situata în punctul Pupăza din ., actualmente Călărași, avea o suprafața de circa 250 ha teren arabil, pășune, păduri si vie si o salba de bălti de circa 140 ha. În fata băltii se găsea o curte mare, îngrădita cu gard din piatra si lemn, curtea având circa 35.000 mp. În curte erau mai multe construcții, după cum urmează: conacul boieresc folosit drept casa de administrație si de locuit, care era de forma pătrata, având o suprafața de 200-250 mp, cu 10-12 încăperi si 2 balcoane, podit cu lemn, ornamente si astereala împrejur, ridicat pe o fundație din beton cu piatra, acoperit cu țigla, având la subsol un beci unde se depozitau vinurile si uneltele. Pe lângă conac erau mai multe grajduri, construite din cărămida, cum ar fi: grajdul de vite, care adăpostea circa 65-70 de bovine, grajdul pentru oi pentru circa 500 de capete si o crescătorie de porci de rasa. De asemenea mai existau magazii mari de cereale si o crescătorie de pasări. Pentru deplasare în cadrul incintei existau alei betonate si pietruite. Toata gospodăria avea apa curenta si instalație electrica în toate clădirile. Apa era scoasa pentru consum din doua puțuri de adâncime, pe baza de pompe.

Că, ferma avea un atelier mecanic unde repara și întreținea uneltele si mașinile, agricole întrucât avea: tractoare, batoze, grape, discuri si toate uneltele necesare pentru efectuarea lucrărilor agricole. De aceste bunuri bunicul său a fost deposedat în 2 etape, prima în anul 1945 si a doua în anul 1948.

Colonelul P. P. a cumpărat proprietatea în anii 1938-1939 si în următorii trei ani a edificat mai multe construcții si a reparat construcțiile existente. Atunci când a fost arestat bunicul său si dus la Jilava de către comuniști, ferma si anexele se aflau în stare foarte buna.

În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 7, pct. 1, lit. a), OUG 214/1999.

La data de 17.10.2014 pârâtul prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, cu sediul în Călărași, .. 6-8, județul Călărași, a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R., iar pe fond solicitând respingerea acțiunii.

În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului R. se arată că din niciun document din cele cu care reclamantul înțelege să probeze cererea de chemare în judecată nu reiese ca aceste imobile fac parte din domeniul public al statului, prin urmare acesta nu poate avea calitate de pârât. Mai mult decât atât prin decizia nr. 7624/29.01.2010 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, reclamantul a primit despăgubiri în cuantum de 459.876 lei aferente imobilelor preluate în mod abuziv, decizie emisă în baza prevederilor Legii nr. 247/2005.

Arată că O.U.G. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistenta anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, masuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme si de răsturnare prin forța a regimului comunist instaurat în România, nu conține prevederi referitoare la termenele si condițiile privind restituirea bunurilor preluate abuziv, actul normativ care reglementează restituirea bunurilor este Legea nr. 221/2009.

Mai arată că dispozițiile art.5 alin. 1 lit. b Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și masurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, prevăd acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, daca bunurile nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele masuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare.

Menționează că tot în conformitate cu prevederile acestui act normativ art.5 alin. 1 cererea trebuia formulată în termen de 3 ani de la data întrării în vigoare a legii, dar așa cum reiese din înscrisurile depuse, reclamantul a mai primit despăgubiri în baza Legii 247/2005 si a Legii nr. 10/2001. Face precizare că tot pe rolul Judecătoriei L. - Gară a fost înregistrat și dosarul nr._ având ca obiect revendicare imobiliară, în contradictoriu cu S. R. prin M. Finanțelor Publice și a fost soluționat definitiv prin decizia Tribunalului Călărași din data de 30.06.2010, în sensul respingerii cererii.

În drept au fost invocate prevederile art. 205 Cod procedura civila, precum si dispozițiile legale mai sus invocate.

La data de 29.10.2014 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârât prin reprezentant.

În motivare se arată că defunctul colonelul P. P. (decedat la 01.08.1977) a fost luptător în rezistenta anticomunista, calitate recunoscuta de Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistenta anticomunistă prin Decizia nr. 1105/13.05.2004, condamnat la 4 ani închisoarea grea și apoi 12 ani de domiciliu forțat. Odată cu condamnarea, bunicului său i s-au confiscat si toate bunurile deținute, astfel acestea au intrat în proprietatea statului roman. Mai arată că pe cale de consecință singurul în măsură să răspundă în calitate de pârât la cererea introductivă este statul roman reprezentat de către M. Finanțelor Publice. Menționează că la dosarul cauzei se regăsesc toate probele care atesta faptul că odată cu condamnarea politica defunctului i s-au aplicat și confiscarea tuturor bunurilor deținute de către acesta. Astfel apreciază că excepția invocată de către reprezentanții statului roman are doar scopul de a tergiversa prezenta cauză.

Mai menționează că raportat la normele de drept invocate de către pârât face următoarele precizări, O.U.G. 214/1999 statuează în mod clar și just modalitatea de restituire în natura a bunurilor confiscate abuziv în perioada comunistă de către statul roman.

Mai are în vedere ca prin calitatea dovedita de luptător în rezistenta anticomunista, bunicul acestuia a fost prigonit în acea perioadă de către reprezentanții statului, consideră că singura modalitate de reparare a calvarului suferit de acesta este restituirea, în totalitate, a bunurilor imobile deținute de către acesta în perioada anilor 1920-1946.

Precizează că această consecință a obligării statului roman de a retroceda aceste imobile este necesara pentru a se șterge toate abuzurile de natura politica făcute de către diferite personaje din acea perioada. Astfel, se consideră în practica judiciară, prin mai multe sentințe pe care le - a anexat prezentei, ca prin prevederile art. 7, alin. 1, lit. a, din O.U.G. 214/1999 se compensează atrocitățile petrecute în acea perioada.

Mai precizează raportat la mențiunea din întâmpinarea pârâtei că ar fi aplicabil în cauza acestora dispozițiile Legii 221/2009, Legea 10/2001 si Legea 247/2005, că acestea nu sunt decât niște încercări timide din partea pârâtului de a dezinforma instanța de judecata. Ca atare având în vedere, obligativitatea acestora legală de a întemeia în drept și în fapt capetele de cereri face din nou precizare că temeiul de drept invocat este O.U.G. 214/1999 și în niciun caz normele legislative invocate prin întâmpinare.

Prin sentința civilă 735/19.11.2014 pronunțată de Judecătoria L.-Gară în dosar_ a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei L.-Gară, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul B. P., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului Gorj.

La Tribunalul Gorj cauza a fost înregistrată la data de 06.01.2015.

Prin cererea înregistrată la data de 26.01.2015 reclamantul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj în soluționarea cauzei, excepție ce a fost respinsă prin încheierea din 10.02.2015, cu motivarea că potrivit art. 4 alin. 4 din Legea 221/2009 competența de soluționare a cererii aparține Tribunalului Gorj, în circumscripția căruia domiciliază reclamantul.

Că, în speță reclamantul domiciliază în . și respectiv în circumscripția Tribunalului Gorj.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei aflată la fila 71 din dosarul_ al Judecătoriei L.-Gară S. R. prin Administrația Națională a Finanțelor Publice Călărași a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că imobilele a căror restituire sau contravaloare se cere nu fac parte din domeniul public al statului și prin urmare acesta nu poate avea calitatea de pârât.

De asemenea a fost invocată de pârât prin aceeași întâmpinare excepția prescripției dreptului la acțiune, cu motivarea că OG 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România nu conține prevederi referitoare la termenele și condițiile privind restituirea bunurilor preluate abuziv, actul normativ care reglementează bunurilor fiind legea 221/2009.

Arată că potrivit art. 5 alin. 1 din Legea 221/2009 cererea pentru retrocedarea bunurilor trebuia formulată în termen de 3 ani de la . legii.

Prin sentința civilă nr. 57 din 10 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția I Civilă în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul S. R. prin M. Finanțelor Publice.

S-a admis excepția prescripției invocată de pârâtul S. R. prin M. Finanțelor Publice.

S-a respins acțiunea formulată de reclamantul B. P., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor Publice, ca fiind prescrisă.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Gorj a constatat și reținut următoarele aspecte:

Analizând excepțiile invocate prin întâmpinare, tribunalul a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. este neîntemeiată și s-a respins ca atare, fiind întemeiată excepția prescripției, motiv pentru care s-a admis și s-a respins acțiunea reclamantului ca fiind prescrisă, cu următoarea motivare:

Potrivit art. 7 alin. l lit. a OUG 214/1999 invocat ca temei de drept în acțiunea reclamantului " persoanele care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, precum și cele din rezistența armată care au participat la acțiuni de împotrivire cu arma și de răsturnare prin forță a regimului comunist beneficiază de: a) restituirea, în condițiile legii în natură sau, dacă aceasta nu este posibilă, prin echivalent a bunurilor confiscate.

Decizia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă poate fi folosită ca probă în fața instituțiilor abilitate a dispune restituirea în natură sau prin echivalent a bunurilor confiscate, în ceea ce privește aprecierea caracterului politic al infracțiunilor a căror săvârșire a atras măsura confiscării".

În cauza dedusă judecății, reclamantul solicită obligarea Statului R. la restituirea bunurilor imobile confiscate, iar în subsidiar la acordarea unor despăgubiri în cuantum de 200.000 euro reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate bunicului său, colonel P. P., ca urmare a condamnării cu caracter politic suferită în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989.

Potrivit art. 5 alin. 1 din Leg nr. 221/2009 "Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4). (...) în termen de 3 ani obligarea statului la acordarea de despăgubiri, reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare".

În raport cu dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea 221/2009 și cu obiectul cererii deduse judecății, S. R. are calitate procesuală pasivă în cauză, astfel încât excepția invocată în acest sens prin întâmpinare a fost respinsă.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune s-a constatat că OG 214/1999 invocată ca temei al dreptului la acțiune nu conține prevederi referitoare la termenele și condițiile privind restituirea bunurilor preluate abuziv, actul normativ care reglementează restituirea bunurilor este Legea 221/2009.

De altfel, în art. 5 alin. 4 din Legea 221/2009 se stipulează că prezenta lege se aplică și persoanelor cărora li s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, potrivit OUG nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea 568/2001, cu modificările și completările ulterioare.

Cum reclamantul a introdus cererea de chemare în judecată la data de 22 iulie 2014 și respectiv cu mult peste termenul de 3 ani prevăzut de art. 5 alin. 1 din Legea 221/2009 este întemeiată excepția prescripției invocată de pârât prin întâmpinare motiv pentru care s-a admis ca atare și s-a respins acțiunea ca fiind prescrisă.

Împotriva sentinței civile nr. 57 din 10 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Gorj, a declarat apel reclamantul B. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului s-a arătat că prin cererea de chemare în judecată a solicitat să se constate în baza art. 7 alin. 1 lit. a OUG 214/1999 că defunctul autor îndeplinește condițiile prevăzute de textul de lege, respectiv " persoanele care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, precum și cele din rezistența armată care au participat la acțiuni de împotrivire cu arma și de răsturnare prin forță a regimului comunist beneficiază de: a) restituirea, în condițiile legii în natură sau, dacă nu este posibilă, prin echivalent a bunurilor confiscate.

Decizia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă poate fi folosită ca probă în fața instituțiilor abilitate a dispune restituirea în natură sau prin echivalent a bunurilor confiscate, în ceea ce privește aprecierea caracterului politic al infracțiunilor a căror săvârșire a atras măsura confiscării".

S-a precizat că, în cauza dedusă judecății, a solicitat obligarea Statului R. la restituirea bunurilor imobile confiscate, iar în subsidiar la acordarea unor despăgubiri în cuantum de 200.000 euro reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate bunicului său, colonel P. P., ca urmare a condamnării cu caracter politic suferită în perioada 06 martie 1945- 22 decembrie 1989.

Potrivit textelor de lege invocate, respectiv OUG nr.214/1999, se poate lesne observa că aceasta are un caracter reparatoriu și că în doctrină aceste cereri nu sunt prescriptibile în timp.

Totodată instanța de judecată într-un mod arbitrar nu s-a limitat să judece pricina strict la temeiul de drept invocat de reclamant, concluzionând și motivând pe un text de lege străin prezentei cauze.

S. R. ca urmare a recunoașterii acțiunilor pe care le-a înfăptuit în perioada comunistă, a încercat ulterior post decembrie "89 să emită în reparație legi, hotărâri de guvern ș.a.m.d. în scopul restituirii proprietăților celor în drept.

S-a mai menționat că în cauza dedusă judecății se poate observa din lecturarea textului de lege următoarele:

- Textul de lege invocat ca temei nu prevede o limitare în timp pentru solicitarea măsurilor reparatorii;

- Textul are ca obiect în totalitate, repararea prejudiciului suferit de către autor ca urmare a acțiunilor abuzive înfăptuite de statul roman în perioada comunistă;

A mai arătat că instanța de fond a luat în considerare alte texte de lege, care sunt favorabile pârâtului S. R. și fără o analiză profundă a legislației în materie privind revendicările și acordarea despăgubirilor către persoanele îndreptățite, într-un mod arbitrar a pronunțat o hotărâre fără să analizeze fondul raportat la legislația amintită.

Criticile enunțate mai sus sunt obiective și se poate lesne observa în doctrină că măsurile reparatorii ca urmare a abuzurilor suferite, se acordă fără limită de timp, deoarece redobândirea unor proprietăți de către persoanele îndreptățite nu poate fi respinsă în baza unor termene care nu au legătură cu cauza.

Instanța de fond a pronunțat o sentință care, din punctul de vedere al reclamantului, este obligatoriu să fie anulată si reanalizată de către instanța de apel.

Principiul restituirii proprietăților, preluate abuziv de către statul român în perioada comunistă este o procedură pe care statul român a adoptat-o pentru a demonstra Uniunii Europene și cetățenilor români că abuzurile din perioada de tristă amintire, nu se vor mai repeta. Pe aceste principii solide invocate de către reclamant, s-a solicitat admiterea prezentului apel și în fond în reanalizarea cauzei admiterea cererii introductive așa cum a fost formulată.

In drept, a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și următoarele Cod Procedură Civilă.

Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, pentru intimatul pârât S. R. prin M. FINANȚELOR PUBLICE, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat precum și judecarea cauzei în lipsă.

Examinând sentința apelată, Curtea apreciază apelul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată ,reclamantul a solicitat restituirea ,în condițiile legii ,în natură a unor bunuri care au aparținut bunicului său matern ,colonelul P. P. ,ca urmare a calității acestuia de luptător în rezistența anticomunistă recunoscută prin decizia 1105/13.05..2004 ,invocând dispozițiile art.7 pct.1 lit a OUG 214/1999.

Potrivit acestor dispoziții legale invocate „persoanele care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, precum și cele din rezistența armată care au participat la acțiuni de împotrivire cu arma și de răsturnare prin forță a regimului comunist beneficiază de:

a) restituirea, în condițiile legii, în natură sau, dacă aceasta nu este posibilă, prin echivalent a bunurilor confiscate. Decizia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă poate fi folosită ca probă în fața instituțiilor abilitate a dispune restituirea în natură sau prin echivalent a bunurilor confiscate, în ceea ce privește aprecierea caracterului politic al infracțiunilor a căror săvârșire a atras măsura confiscării.”

Dispozițiile legale menționate anterior oferă însă reclamantului o vocație pentru restituirea bunurilor confiscate ,care se va efectua de către instituțiile abilitate „în condițiile legii”.

Astfel,legea care prevede condițiile în care instituțiile abilitate pot dispune restituirea în natură a bunurilor confiscate de la autorul reclamantului ,ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni cu caracter politic ,dovedită prin decizia 1105/13.05.2004 de care se folosește reclamantul,este legea 221/2009 .

În consecință Curtea constată că în mod corect prima instanță a analizat cauza din perspectiva dispozițiilor art.5 legea 221/2009 raportat la OUG 214/1999 ,textul de lege invocat de către reclamant neputând fi aplicat decât în coroborare cu dispozițiile legii speciale.

Față de aceste motive ,Curtea ,constatând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale ,în baza art.480 cod procedură civilă urmează să respingă apelul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul B. P., cu domiciliul în ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 57 din 10 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. prin M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5.

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 07 Iulie 2015.

Președinte, L. M. L.		Judecător, D. S.
	Grefier, N. A.

Red. Jud. L.M.L./8.07.2015

Tehn. N.A./ 4 ex.

J. f. V. N.

← Strămutare. Sentința nr. 89/2015. Curtea de Apel CRAIOVA		Strămutare. Sentința nr. 101/2015. Curtea de Apel CRAIOVA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță