Fond funciar. Decizia nr. 4/2016. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 4/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:082._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător Tania Țapurin
Judecător D. S.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulate de contestatorul C. I. împotriva deciziei civile nr. 562 din 22 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații U. N. F., U. R., C. L. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR BOBICEȘTI, C. JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR O..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul C. I., lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: contestatorul a depus un motiv suplimentar în susținerea contestației în anulare, ce a fost înregistrat sub nr._/10.12.2015, iar cu adresa nr. 1397/12.01.2016 au fost înaintate dosarele de fond de către Judecătoria B..
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra contestației în anulare.
Contestatorul C. I. a solicitat admiterea contestației în anulare, arătând că în mod greșit instanța de recurs a respins recursul ca inadmisibil, având în vedere și faptul că intimații nu au contestat pretențiile sale.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin decizia civilă nr. 562 din 22 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de revizuientul C. I. împotriva deciziei civile nr. 237/08.04.2015, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații U. N. F., U. R., C. L. BOBICEȘTI, C. JUDEȚEANĂ O., având ca obiect fond funciar.
Curtea a reținut că în conformitate cu art.483 alin.2, teza finală NCPC „ nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.”
Totodată, s-a reținut că litigiul de față este un litigiu de fond funciar, astfel cum este definit acesta de art. 1 din Titlul XIII Legea 247/2005, iar art. 5 din Titlul XIII din aceeași lege prevedea, pentru litigiile începute anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, că „ hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului”. Odată cu . noului cod, aplicabile sunt disp.art. 7 alin.1 și 2 din Legea 76/2012, pentru punerea în aplicare a noului cod de procedură civilă, potrivit cărora ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
Litigiul de față, fiind supus dispozițiilor noului cod de procedură civilă, întrucât cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 26.04.2013, aplicabile erau prevederile art. 7 din Legea 76/2012, iar pe fond sentința judecătoriei putea fi atacată doar cu apel, nu și cu recurs. De altfel, aceste două cicluri procesuale ( prima instanță și apel) au și fost parcurse pe fondul litigiului.
În concluzie, s-a reținut că recurentul revizuient a atacat cu recurs hotărârea definitivă pronunțată de instanța de apel în urma examinării revizuirii declarate împotriva deciziei definitive date în apel în materia fondului funciar, căreia i se aplică dispozițiile art. 5 din Titlul XIII Legea 247/2005, cu raportare la dispozițiile art. 94 NCPC, potrivit cu care hotărârea prin care instanța de apel a soluționat cauza nu este supusă căii de atac a recursului.
Pe cale de consecință, în conformitate cu art.513 alin.5 NCPC, hotărârea a cărei revizuire se cere nefiind supusă recursului, nici decizia nr.237/08.04.2015 nu este supusă recursului.
Având în vedere aceste considerente, precum și principiul legalității căilor de atac consacrat de art.457 NCPC, Curtea a respins ca inadmisibil recursul declarat.
La data de 3.12.2015 revizuientul C. I. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr.562/22.09.2015 a Curții de Apel C., susținând că faptele pentru care a solicitat anularea titlului de proprietate nr._/62/9.04.2012 nu au fost contestate de părți sau de membrii completului de judecată, recursul său împotriva deciziei nr.237/8.04.2015 a Tribunalului O. fiind respins pe considerente de ordin procedural, care nu ar fi putu fi invocate pe parcursul judecății.
Hotărârile date de instanță în cauză contravin prevederilor art.44 alin.(1) din Constituția României privind garantarea dreptului la proprietate.
A mai invocat că instanța nu a respectat dispozițiile art.13 alin.(3), art.495, art.21, art.22 alin.(4) și (7) din Cod pr.civilă, și art.956 și 1130 din Codul civil.
În drept și-a întemeiat contestația pe prevederile art.503 alin.(2) și (3) Cod pr.civilă.
La termenul din 13 ianuarie 2016, contestatorul a depus o cerere prin care a invocat un motiv suplimentar de contestație, arătând că nu au fost analizate și verificate de instanțe (Judecătoria B., Tribunalul O. și Curtea de Apel) anumite fapte de natură infracțională, cum ar fi aceea că autorul nu a scris și nu a semnat cererea nr.586/14.03.1991, la cerere nu au fost anexate actele prevăzute de Legea nr.18/1991, fișa pentru completarea titlului de proprietate este falsă, etc.
Analizând motivele invocate, se constată nefondată contestația în anulare, pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale de atac de retractare, admisibilă numai în cazurile restrictiv prevăzute de lege, respectiv în actuala reglementare, de prevederile art. 503 alin.(1) și (2) Cod pr.civilă.
Potrivit acestor norme legale, hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata, când hotărârea atacată a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței, dacă dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale, sau dacă instanța nu s-a pronunțat asupra unui motiv de recurs (apel).
Deși în speță contestatorul a invocat toate cauzele de admisibilitate a contestației prevăzute de art.503 alin.(1) și (2) Cod pr.civilă, a motivat cererea numai în privința motivului de la pct.2 din art.503 alin.(2) Cod pr.civilă, susținând că din eroare recursul său a fost respins ca inadmisibil.
Referitor la motivul prevăzut de art.503 alin.(1) Cod pr.civilă, din verificarea lucrărilor dosarului rezultă că pentru termenul din 22 sept.2015, dată la care s-a soluționat recursul declarat de contestator împotriva deciziei nr.237/8.04. 2015 pronunțată de Tribunalul O., contestatorul a fost legal citat și s-a prezentat în instanță, susținând concluzii orale, consemnate în practicaua hotărârii.
Art.503 alin.(2) pct.2 Cod pr.civilă, se referă la greșeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, constând în neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată.
În speță, prin decizia atacată, recursul contestatorului a fost respins ca inadmisibil, constatându-se că, fiind vorba despre un litigiu de fond funciar, căruia îi sunt aplicabile dispozițiile art.1 din Titlul XIII din Legea nr.247/2005 și ale art.7 alin.(1) și (2) din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a noului cod de procedură civilă, în conformitate cu care, avându-se în vedere data sesizării instanței cu judecata fondului cauzei, hotărârea primei instanțe este supusă numai apelului, aceeași cale de atac putându-se exercita și împotriva hotărârii din revizuire, conform art.513 alin.(5) Cod pr.civilă.
Așadar, soluția instanței privește modul de aplicare a dispozițiilor codului de procedură civilă și a Legii speciale (nr.247/2004), în cauză nefiind vorba despre un act de procedură cu privire la care instanța nu a făcut o judecată, condiții în care nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.503 alin.(2) pct.2 Cod pr.civilă, pentru admisibilitatea contestației.
Celelalte motive invocate de contestator, referitoare la încălcarea anumitor dispoziții legale din codul de procedură civilă, codul civil sau a normelor constituționale care garantează dreptul de proprietate exced cauzelor de contestație în anulare și nu pot face obiectul examinării în acest cadru procesual.
De asemenea, neîntemeiat este și motivul suplimentar invocat, motiv care se referă la aspecte ce privesc fondul litigiului, și care nu pot fi analizate în calea de atac a contestației în anulare declarată împotriva unei decizii de respingere a recursului pe excepția inadmisibilității.
În consecință, contestația este nefondată și urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul C. I. împotriva deciziei civile nr. 562 din 22 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații U. N. F., U. R., C. L. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR BOBICEȘTI, C. JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR O..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Ianuarie 2016
Președinte, M. P. | Judecător, T. Ț. | Judecător, D. S. |
Grefier, C. C. |
Red.jud.T.Ț.
Tehn.M.D.7 ex
J.r.Fl.C.C.
L.M.L.
N.D.
| Strămutare. Sentința nr. 27/2016. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
