Grăniţuire. Decizia nr. 116/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 116/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 116/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 116
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. S.
Judecător G. I.
Judecător E. B.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurentul reclamant N. A. și de recurentul pârât M. D. împotriva deciziei civile nr. 506 din 06.11.2014 pronunțată de Tribunalul O., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata chemată în garanție C. L. S. de A. a L. F. Funciar, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant N. A. reprezentat de avocat I. T., lipsind recurentul pârât M. D. și intimata chemată în garanție C. L. S. de A. a L. F. Funciar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursurile au fost declarate și motivate în termen și că recurentul pârât a depus întâmpinare ce a fost înregistrată sub nr. 7313 din 19.02.2015, după care;
Apărătorul recurentului reclamant s depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 89,5 lei consemnată prin chitanța nr._ din 30.01.2015 și timbru judiciar de 1,05 lei și a învederat instanței că a observat întâmpinarea formulată de recurentul pârât.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursurilor de față.
Avocat I. T., pentru recurentul reclamant N. A., a susținut că instanța de apel nu a respectat dispozițiile legale privind excepția invocată din oficiu privind cererea de chemare în garanței a Comisiei Locale S., excepție ce a fost admisă după cercetarea pe fond a cauzei.
S-a arătat că instanța nu a făcut o analiză a drepturilor de proprietate. Deși reclamantul a făcut dovada proprietății cu certificatul de punere în posesie eliberat de Primăria S., instanța a respins-o și a dat eficiență faptului că pârâtul a înscris terenul în cartea funciară.
Atât din titlul de proprietate cât și din raportul de expertiză rezultă că există o tulburare a posesiei prin ocuparea terenului în suprafață de 400 mp de către pârât.
Apărătorul recurentului reclamant a solicitat în principal admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se proceda la analiza titlurilor de proprietate, iar în subsidiar a solicitat, în raport de probele existente la dosarul cauzei, admiterea apelului, modificarea deciziei și pe fond admiterea acțiunii.
Cu privire la recursul pârâtului a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 23.04.2012, sub nr._, reclamantul N. A. a chemat în judecată pe pârâtul M. D., solicitând să se dispună obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de aproximativ 400 m.p., situată în satul Salcia, T 2/3 P 9, cu vecini: la N-M. D., la E-De 82/1, la S-C. A., la V-De 81, stabilirea hotarului dintre proprietățile părților și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
În fapt, reclamantul a arătat că este proprietarul suprafeței de 2618 mp teren situat în satul Salcia, ., în Tarlaua 2/3, . sentinței civile nr. 4759/28.09.2010 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul de partaj judiciar nr._, definitivă.
La nord de terenul său a fost pus în posesie, după reconstituirea dreptului de proprietate, numitul C. Ghe. A., al cărui teren a fost ulterior înstrăinat. La punerea în posesie a proprietarilor în tarlaua respectivă, C. L. S. a măsurat fiecărui proprietar 2500 mp, dar pentru a se închide tarlaua respectivă, titlurile de proprietate s-au eliberat pe 2600 mp. În aceste condiții, fiecare proprietar pus în posesie a trebuit să-și deplaseze către Nord .. Astfel, hotarele fiecărei parcele s-au deplasat la limita a 2600 mp spre Nord cu aproximativ 2 metri, în condițiile în care au rămas aceiași vecini.
A învederat că vecinul său de la Nord, pârâtul M. D. a refuzat să-și deplaseze hotarele terenului cumpărat spre Nord, a parcelat terenul în mai multe loturi pentru a-l vinde, dar a creat un drum de acces la aceste parcele, ocupând din terenul reclamantului aproximativ 2 metri pe toată lungimea parcelei reclamantului.
Reclamantul a sesizat C. L. S., care a precizat că proprietarii au fost puși în posesie și orice litigiu dintre ei se rezolvă doar prin instanță, comisia nemaiavând nicio competență. Terenurile se cultivă cu grâu și porumb, nu există construcții, dar stabilirea hotarului este necesară în condițiile revendicării terenului ocupat, aflat în posesia pârâtului.
A evaluat terenul la 2000 lei.
În drept a invocat dispozițiile art. 560, 563 cod civil și art. 109 raportat la art. 1 pct. 1 și art. 13 alin. 1 C.p.c.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a arătat că înțelege să se folosească de probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și proba testimonială cu doi martori.
În scop probator, reclamantul a anexat cererii, în fotocopie, înscrisuri: cartea de identitate a reclamantului, sentința civila nr.4579/28.09.2010, titlul de proprietate nr._/3/29.09.1994, schita terenului.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru in valoare de 171 lei și timbru judiciar.
La termenul din 24.09.2012 reclamantul a depus cerere de chemare în garanție a Comisiei Locale S., solicitând obligarea acesteia să restabilească hotarele terenurilor reconstituite în proprietate în tarlaua 2/3 din perimetrul satului Salcia, . . până la limita cu hotarul administrativ al satului Dranovățu, ..
In motivarea cererii de garanție, reclamantul a arătat ca in anul 1919/1992 prin aplicarea Legii nr.18/1991 persoanele îndreptatite la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente in satul Salcia, T 2/3 au fost puse in posesie de catre reprezentantii Comisiei Locale pentru Stabilirea dreptului de proprietate Slatioara pe loturi egale de 2500 m.p.incepand cu prima . de ultima casa construita la acea data pe partea dreapta a drumului judetean Salcia -Plesoiu.
Pentru ca T 2/3 trebuia inchisa, nemaifiind alti proprietari in zona respectiva si avand o suprafata mai mare decat cea pusa in posesie, ca urmare a modificarii hotarelor administrativ teritoriale satelor Salcia, apartinand comunei S. si a satului Dranovatu, apartinand comunei Găneasa, ulterior scriptic au fost stabilite suprafete mai mari, respectiv de peste 2500 m.p. care au fost asa trecute in titlurile de proprietate. In aceste conditii, latimile terenurilor au crescut diferentiat pentru fiecare proprietar, datorita faptului ca se retrag lungimile in functie de configuratia drumului judetean Salcia-Plesoiu.
După prima punere in posesie, desi scriptic s-au majorat suprafetele puse in posesie, cum este si cazul reclamantului de la 2500 m.p la 2618 m.p., C. Locala nu a mai luat masura de stabilire a noilor hotare la nivelul suprafetelor inscrise in titlurile de proprietate. Restabilirea definitiva a noilor hotare pentru fiecare proprietar nu s-a mai facut, fie pentru ca proprietarii nu s-au mai prezentat la fata locului pentru a-si delimita suprafetele cu borne, fie ca desi au fost bornate ulterior nu au mai fost respectate hotarele.
Pentru ca respectivele parcele puse in posesie nu erau delimitate prin hotare naturale sau conventionale, proprietarii au cerut Comisiei Locale sa se deplaseze pentru a restabili situatia din teren astfel incat fiecare proprietar sa isi borneze propria . aparut tulburari de posesie a parcelelor situate spre N de loturile pe care se aflau case si erau imprejmuite la drumul comunal.
In aceste conditii au aparut litigii intre proprietarii actuali ai terenurilor, litigii generate de refuzul Comisiei Locale de a realiza o activitate administrativa data in competenta sa.
In conditiile in care litigiile sunt solutionate de instantele de judecata, hotararile respective nu pot fi puse in executare fara a afecta proprietatile invecinate, din acest motiv reclamantul este obligat sa ceara chemarea in garantie a Comisiei Locale Slatioara, care sa fie obligata sa restabileasca hotarele parcelelor puse in posesie incepand cu . T 2/3 spre N, pana la hotarul cu teritoriul administrativ al satului Dranovatu.
In drept,cererea s-a intemeiat pe dispozitiile art. 60 C.p.c.
La același termen, pârâtul M. D. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii principale ca neîntemeiată.
In motivarea intampinarii, paratul a aratat ca este proprietarul unei suprafete de teren de 2614 m.p. din masuratori-2562m.p. situata in extravilanul comunei Slatioara, judetul O. in T 2/3 P 10, cu numar cadastral 1308, conform contractului de vanzare-cumparare.
Paratul a aratat ca suprafata de teren a cumparat-o impreuna cu sotia sa de la numita P. E., iar in anul 2010 printr-un contract de vanzare-cumparare cu dezlipirea corpului de proprietate a vandut lui M. G.-M. lotul nr. 1, prin acelasi contract a dezlipit corpul de proprietate in cinci corpuri distincte, asa cum sunt ele enumerate in contractul nr.1594/02.09.2010 situat in intravilanul comunei Slatioara in sola 2/3 . numarul cadastral_ compus din suprafata de 500 m.p. teren arabil.
F. de motivele invocate in cererea principala de catre reclamant, acestea sunt neintemeiate, avand in vedere ca reclamantul a devenit proprietarul suprafetei de teren de 2618 m.p. teren situat in Salcia, in baza sentintei civile nr. 4759/28.09.2010, terenul nefiind intabulat in Cartea Funciara pana la introducerea actiunii.
Din actele atasate se poate observa cu certitudine ca paratul impreuna cu sotia sa, M. N., au achizitionat suprafata de teren de 2614 m.p. (din masuratori 2563 m.p.) in anul 2007, aceasta suprafata de teren fiind si la acea data intabulata.
In drept, intampinarea s-a intemeiat pe dispozitiile art.115-118 C.p.c.
In sedinta publica din 24.09.2012 instanța de fond a dispus conceptarea si citarea in cauza, in calitate de chemat in garantie, a Comisiei Locale Slatioara.
La termenul din 21.01.2013 instanța de fond a încuviințat pentru reclamant - proba cu interogatoriul pârâtului, proba cu înscrisuri, proba testimonială cu doi martori și proba cu expertiză topo și pentru pârât - proba cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantului și proba testimonială cu doi martori.
Totodată, a stabilit obiectivele expertizei: 1) identificarea terenului proprietatea reclamantului, 2) identificarea terenului dobândit în proprietate de pârâtul M. D. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2223/16.11.2007 (anterior dezlipirii corpurilor de proprietate), identificarea ambelor terenuri urmând a fi făcută prin măsurători și vecinătăți. 3) să se constate dacă pârâtul ocupă din terenul proprietatea reclamantului și identificarea suprafeței ocupate, cu evidențierea pe schița anexă la raport; 4) stabilirea liniei de hotar dintre lotul 5 rezultat în urma dezlipirii corpurilor de proprietate și proprietatea reclamantului. 5) să se stabilească dacă dincolo de limita ultimei persoane puse în posesie, mai există teren rezervă, pe baza relațiilor de la primărie.
A desemnat expert în specialitatea topografie cadastru pe dl. M. M., cu onorariu provizoriu în cuantum de 600 lei în sarcina reclamantului.
La termenul din 18.02.2013 s-a dispus înlocuirea expertului M. M. cu expertul M. I. și transferul onorariului.
La solicitarea instanței, Primăria Comunei S. a comunicat, în fotocopie, înscrisurile care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/8/29.09.1994 si a precizat ca procesele verbale de punere in posesie s-au intocmit . care a fost dat proprietarului.
In cauza au fost administrate proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului, răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosar, proba testimoniala in cadrul careia au fost audiați martorii R. C., N. C., Trita I. ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosar si proba cu expertiza in specialitatea topografie-cadastru.
Expertul M. I. a depus cerere de înlocuire, care a fost admisă la termenul din 08.04.2013, dispunându-se înlocuirea cu expertul F. M. E..
La data de 09.09.2013 s-a depus la dosar raportul de expertiză în specialitatea topografie, cadastru, geodezie efectuat de expert F. M. E. (filele 124-134).
Prin sentința civilă nr._/21.10.2013 Judecătoria Slatina a admis in parte cererea formulata de reclamant, în sensul că a respins ca neîntemeiat capătul de cerere in revendicare imobiliară și a admis capătul de cerere privind grănițuirea proprietăților pârâților, situate pe raza comunei S..
S-a stabilit linia de hotar conform anexei la raportul de expertiza in specialitatea topografie-cadastru-geodezie întocmit de expertul F. M., raport de expertiza pe care l-a omologhat, pe amplasamentul punctul 11- punctul A pe distanta de 117,62 m, punctul A – punctul 23 pe distanța de 34,38 m.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a COMISIEI LOCALE S..
S-a admis in parte cererea reclamantului privind obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata si a fost obligat paratul la plata catre reclamant a sumei de 810 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în procedura reconstituirii dreptului de proprietate in baza Legii nr. 18/1991 s-a eliberat pe numele mostenitorilor defunctului N. D. I., respectiv N. L., N. A., N. T. si C. I M. titlul de proprietate nr._/3/29.09.1994 pentru suprafata de 1,82 ha teren situat pe raza comunei Slatioara, judetul O..
Prin sentinta civila nr. 4759/28.09.2010 a Judecatoriei Slatina s-a sistat starea de indiviziune a mostenitorilor, conform vointei acestora, fiind inclusa in lotul reclamantului N. A. si suprafata de 2618 m.p. teren arabil extravilan situata in T 2/3P9 cu vecinatatile N- C. Gh. A., E- De 82/1, S- N. V. B., V- De 81.
Din raportul de expertiza intocmit in cauza in specialitatea topografie cadastru de expertul F. M. rezulta ca suprafata detinta in fapt de catre reclamantul N. A. in T 2/3 P 9 este de 2300 m.p., adica cu 318 m.p. teren mai putin decat suprafata inscrisa in titlul de proprietate.
Instanta de fond a mai retinut ca reclamantul nu a inscris, de la dobandirea dreptului de proprietate, suprafata de 2618 m.p.in Cartea Funciara.
In procedura reconstituirii dreptului de proprietate in baza Legii nr. 18/1991 s-a eliberat pe numele mostenitoarei defunctului C. Gh. A., respectiv P. E., titlul de proprietate nr._/92/15.12.1994 pentru suprafata de 6,48 ha teren situat pe raza comunei Slatioara, judetul O..
Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2223/16.11.2007 la BNP V. C. numita P. E. a vandut paratului M. D.-D. si sotiei acestuia M. N. suprafata de 2614 m.p. (2562 m.p. rezultata din masuratori) situat in T 2/3 P 10 cu vecinatatile rezultate din titlul de proprietate nr._/92/15.12.1994: N- O. C. E., E- Dc 82/1,S- N. D. A.,V- De 81.
Din raportul de expertiza intocmit in cauza in specialitatea topografie cadastru de expertul F. M. rezulta ca suprafata detinuta in fapt de catre paratul M. D.-D. in T 2/3 P 9 este de 2542 m.p., adica cu 20 m.p. teren mai putin decat suprafata inscrisa in contractul de vanzare-cumparare si cu 72 m.p. mai putin decat in titlul de proprietate al vanzatoarei.
Instanta de fond a retinut ca la data incheierii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2223/16.11.2007 la BNP V. C. suprafata de teren dobandita de catre parat in proprietate era inscrisa in Cartea Funciara nr.1127 partea i-a si a II-a a localitatii Slatioara, paratul procedand ulterior la dezlipirea corpului de proprietate in 5 suprafete distincte+ calea de acces si la instrainarea uneia dintre suprafete.
Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul solicita obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de aproximativ 400 m.p. situată în satul Salcia, T 2/3 P 9, cu vecini: la N-M. D., la E-De 82/1, la S-C. A., la V-De 81, stabilirea hotarului dintre proprietățile părților și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, iar prin cererea de chemare in garantie solicita obligarea Comisiei Locale Slatioara să restabilească hotarele terenurilor reconstituite în proprietate în tarlaua 2/3 din perimetrul satului Salcia, . . până la limita cu hotarul administrativ al satului Dranovățu, ..
Cererea reclamantului in revendicare si in obligarea Comisiei Locale Slatioara la restabilirea hotarelor terenurilor reconstituite in proprietate se intemeiaza pe sustinerea reclamantului ca initial C. Locala Slatioara i-a pus in posesie pe proprietarii din T 2/3 cu suprafata de 2500 m.p. ulterior pentru a se închide tarlaua respectivă, titlurile de proprietate s-au eliberat pe 2600 m,p.
Din inscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța de fond a retinut ca nici reclamantul si nici paratul nu au depus la dosar procesele verbale de punere in posesie ale mostenitorilor defunctului N. D. A. si ale vanzatoarei P. E., insa din relatiile comunicate de catre C. Locala S. s-a retinut ca procesele verbale au fost incheiate . care le-a fost inmanat proprietarilor.
Din declaratiile martorilor audiati in cauza s-au retinut urmatoarele:
.martorul R. C., ginerele vanzatoarei P. E., a declarat ca de la punerea in posesie a soacrei sale pe suprafata de teren si pana la data vanzarii suprafetei de teren catre parat nu au intervenit modificari cu privire la intinderea suprafetei sau hotarele initiale, anterior vanzarii suprafetei de teren catre parat nu au existat discutii cu reclamantul cu privire la linia de hotar, anterior vanzarii nu l-a auzit pe reclamant plangandu-se ca ar fi pierdut vreo suprafata de teren sau ca ar avea o suprafata mai mica, iar in privinta soacrei martorului suprafata cu care a fost pusa in posesie era aceeasi cu suprafata din titlul de proprietate;
.martorul N. C. a declarat ca in momentul in care a intrat in posesia suprafetei de teren ce a apartinut autorului sau, aceasta era delimitata prin tarusi, iar vecinul sau Oprisor, inainte de a vinde terenul său, a chemat reprezentantii Comisiei Locale si a facut o masuratoare la fata locului, rezultand ca trebuie sa intre pe terenul martorului pe o lungime de 30 cm pe o suprafata sub forma de triunghi cu baza de 40 cm, totodata i-au spus martorului ca trebuie sa se deplaseze pe terenul vecinului sau N. I. (autorul reclamantului) vreo 7-8 m.p.; vecinul sau Oprisor a mutat gardul, ocupand atunci din terenul aflat in posesia martorului, insa martorul nu a mutat gardul inspre vecinul N. I., martorul mai arata ca vandut in anul 2007 si ca in momentul in care a vandut intre proprietati era aceasi linie de hotar din 1992-1993, in afara de vecinul Oprisor niciunul dintre proprietarii din tarlaua respectiva nu a mutat gardurile si nu a mutat linia de hotar.
Totodata din declaratia martorului mai rezulta ca pe suprafetele de teren situate in T 2/3 sunt edificate si constructii.
.martorul Trita I. arara ca in tarlaua in care se situeaza si terenul ramas de pe urma autorului sau initial au fost pusi in posesie cu supafata de 2500 m.p., dupa situatie, ulterior au fost pusi in posesie cu inca un ar. Arata ca stie despre punerea in posesie de la mama sa pentru ca titlul de proprietate a fost eliberat pe numele mamei, a lucrat suprafata de teren. La ora actuala suprafata de teren nu mai este intreaga, cand a facut cartea funciara a rezultat din masuratori o suprafata mai mica cu un ar sau doi ari. Suprafetele de teren apartinand proprietarilor nu sunt egale, sunt diferite ca intindere, in momentul in care au fost pusi in posesie cu suprafata de un ar in plus li s-a dat si celorlalti proprietari cate un ar in plus, ramasese o suprafata de teren in plus. La data primirii acelui ar in plus martorul nu a intrat pe terenul vecinului dinspre nord si la ora actuala are mai putin teren, despre primirea acelui ar in plus martorul a aflat de la mama sa care i-a supus ca a venit un reprezentant al Primariei Slatioara si le-a spus ca vor primi toti proprietarii in plus un ar. Martorul nu stie daca au primit proprietarii un ar in plus, la acea data delimitarea locului se facea cu tarusi, iar martorul nu a mutat tarusii, nu stie daca mama sa a mutat tarusii, nu stie sa fi existat discutii intre vecini cu privire la mutarea hotarelor.
Instanta de fond a retinut din declaratiile martorilor ca a avut loc o punere intiala in posesie a persoanelor carora li s-a reconstituit dreptul de proprietate pe suprafatele de teren situate in T 2/3, locurile fiind delimitate prin tarusi.
Ulterior, chiar daca ar fi existat o intiativa a reprezentantilor Comisiei Locale Slatioara de marire a suprafetelor de teren in T 2/3 reconstituite in temeiul Legii nr. 18/1991 cu suprafata de 1 ar pentru fiecare persoana indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate, aceasta initiativa nu s-a concretizat prin punerea in posesie a persoanelor de catre comisie cu un ar in plus si restabilirea limitelor/dimensiunilor suprafetei de teren, iar proprietarii nu au procedat la mutarea limitelor de hotar, intrucat se infiintasera plantatii si existau garduri cu temelie de beton.
Din probele administrate a rezultat ca nu exista procese verbale de punere in posesie ulterioare si niciun alt inscris (hotarare a Comisiei Locale Slatioara) care sa faca dovada modificarii anexelor de validare, a proceselor verbale de punere in posesie initiale sau a fiselor cu date pentru titlul de proprietate in sensul modificarii intinderii suprafetelor de teren stabilite initial in proprietate in T 2/3.
Exista . suprafetele de teren inscrise in titlurile de proprietate ale mai multor proprietari din T 2/3 si suprafetele detinute in fapt, insa instanta de fond a retinut ca pentru unele dintre suprafetele de teren s-au intocmit documentatii de carte funciara si s-au facut inscrieri ale proprietatilor in Cartea Funicara, s-au edificat constructii si infiintat plantatii si au fost instrainate prin acte de vanzare-cumparare.
S-a retinut ca proprietarul initial, P. E., a avut, iar ulterior paratul M. D. D. a dobandit in proprietate o suprafata de teren mai mica decat suprafata de teren de 2614 m.p. inscrisa in titlul de proprietate nr._/92/15.12.1994.
Totodata, din declaratiile martorilor rezulta ca singura modificare a hotarului a avut loc intre proprietatile numitului Oprisor si a martorului N. C., insa martorul nu a modificat linia de hotar si nu a intrat pe terenului proprietatea reclamantului si a celorlalti mostenitori ai lui N. Gh. I..
Prin urmare, din declaratiile martorilor si raportul de expertixa topo cadastrala, instanta de fond a retinut ca nu s-a facut de catre reclamantul N. A. dovada ocuparii de catre paratul M. D. D. a vreunei suprafete de teren proprietatea reclamantului din T 2/3 P 9 si nici dovada asumarii ulterioare de catre C. L. Slatioara a majorarii suprafetelor de teren pentru care proprietarii erau deja pusi in posesie in T 2/3 cu suprafata de un ar pentru fiecare proprietar.
Eventual, in situatia in care a rezultat ca reclamantul detine in fapt o suprafata de teren mai mica decat cea inscrisa in titlul de proprietate, acesta are posibilitatea formularii unei cereri de constatare a nulității partiale a titlului de proprietate al autorului sau pentru suprafata de teren lipsa si atribuirea acesteia pe un alt amplasament, dar nu in baza unei prezumtive obligatii a Comisiei Locale Slatioara de majorare ulterioara a suprafetelor de teren prin modificarea limitelor de hotar, ci ca urmare a necorespondentei dintre actele premergatoare eliberarii titlului (inclusiv procesul verbal de punere in posesie) si mentiunile din titlul de proprietate.
Avand in vedere considerentele de fapt expuse raportat dispozitiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil care prevede „ Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . Codului civil.” coroborat cu art.563 NCC „(1) Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.” si dispozitiile art. 60 alin. 1 C.p.c. „1) Partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire”, instanta de fond a respins capătul de cerere in revendicare imobiliară si cererea de chemare in garantie privind obligarea Comisiei Locale Slatioara la restabilească hotarele terenurilor reconstituite în proprietate în tarlaua 2/3 din perimetrul satului Salcia, . . până la limita cu hotarul administrativ al satului Dranovățu, . ca neintemeiate.
Retinand ca art. 560 C. civ. prevede „Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.”, grănițuirea reprezinta acea operațiune de delimitare prin semne exterioare a proprietăților vecine ce aparțin unor titulari diferiți, iar acțiunea în grănițuire mijlocul procedural pus la dispoziția unuia dintre titularii terenului vecin cu al altora, prin intermediul căruia se obține pe baza unei hotărâri judecătorești determinarea limitelor dintre proprietăți și stabilirea traseului real pe care trebuie să îl urmeze titularul.
Prin probele administrate in cauză nu s-a facut dovada unor acte juridice ulterioare eliberarii titlurilor de proprietate si incheierii contractelor de vanzare-cumparare si nici a unor acte materiale de natura a modifica linia de hotar avută in vedere de repezentantii Comisiei Locale Slatioara la punerea in posesie, situatie in care instanta de fond a admis capătul de cerere privind grănițuirea proprietăților pârâților, situate pe raza comunei S., stabilind linia de hotar conform anexei la raportul de expertiza in specialitatea topografie cadastru - geodezie întocmit de expertul F. M., raport de expertiza pe care îl omologhează, pe amplasamentul punctul 11- punctul A pe distanta de 117,62 m, puncrul A – punctul 23 pe distanța de 34,38 m.
Avand in vedere obiectul cererii principale, solutia pronuntata si dispozitiile art. 274. C.p.c., conform carora partea care cade in pretentii poate fi obligata, la cerere, la plata cheltuielilor de judecata, instanta de fond a admis in parte cererea reclamantului privind obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata si a obligat paratul la plata catre reclamant a sumei de 810 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel reclamantul N. A. considerând-o nelegală și netemeinică.
A solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul obligării pârâtului să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 318 mp. teren pe are îl folosește cu destinație de cale de acces, stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul cuprins între punctele 5-12 în continuare la De 82/1 spre N/E, obligarea Comisiei locale S. să restabilească limitele parcelelor după includerea în titlurile de proprietate a unor suprafețe mai mari decât cele puse inițial în posesie, în tarlaua 2/3, cu obligarea pârâtului la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată.
În subsidiar, a solicitat casarea sentinței apelate, rejudecarea cauzei prin aplicarea prevederilor art. 292 ultima teză, art. 295 V.C.p.civ. sau casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În primul rând, s-a aratat că instanța de fond a fost lipsită de rol activ în a stabili adevărul, cu privire la suprafața de teren determinată de expertul topo F. E.-M., care a precizat eronat faptul că suprafața de teren măsoară 2300 mp. în loc de 2618 mp., fără a face precizarea de ce.
Expertul lasă să se înțeleagă că în realitate suprafața identificată este cea pusă în posesie în 1991/1992 și nu rezultatul nerespectării de către pârât a hotarului stabilit după ce apelantul a replantat țărușii atunci când membrii comisiei locale au revenit pentru restabilirea hotarelor.
S-a mai aratat că instanța a omologat o expertiză care nu este conformă cu realitatea, contrazisă de toate actele și probele administrate, părtinitoare pentru pârât, care determină o soluție care afectează dreptul de proprietate al reclamantului, fără posibilitatea reală de a-și ocroti dreptul de proprietate conferit de lege. O expertiză nelegală, neconformă cu adevărul, nu poate fi acceptată chiar dacă doctrina o numește ca fiind științifică, iar hotărârea bazată pe o asemenea expertiză este nelegală.
Expertiza nu reproduce în schițele sale existența pe loturile învecinate la N. până la limita cu terenul rezervă, eventuale construcții, ce ar împiedica deplasarea spre N. a terenului pârâtului cu păstrarea suprafeței din acte și a vecinilor. Instanța de fond însă justifică pe acest motiv faptul că nu este posibilă deplasarea spre N. cu 2 m. a terenului pârâtului, această apreciere nefiind susținută de nicio probă.
Apelantul reclamant a mai aratat că instanța a concluzionat că nu ar fi posibilă o deplasare a hotarului pârâtului spre N. deoarece există plantații. Nici această situație nu a lămurit-o expertul topo și nici o altă probă administrată.
Mai mult lipsa rolului activ al instanței se dovedește și prin lipsa de diligențe pentru a obține de la C. locală S. relații în acest sens.
S-a aratat că, la inițiativa apelantului, C. locală S. le-a transmis un tabel al persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în tarlaua respectivă, în care inițial nici nu a fost înscrisă P. E., așa cum rezultă din înscrisul anexat.
Faptul că nu au fost întocmite de către reprezentanții OCPI O., detașați în cadrul comisiei locale, planuri parcelare dovedește că punerile inițiale în posesie au fost provizorii, fără a se ști ce suprafață totală are tarlaua și ce suprafață primește fiecare proprietar. După această operațiune s-a constatat că mai există teren rezervă în respectiva . majorată suprafața fiecărui proprietar, dar fără a se realiza misiunea legală de stabilire a hotarelor dintre parcele în noile condiții.
Fără temei instanța de fond a reținut că nu se face vinovat pârâtul că a ocupat abuziv din terenul reclamantului, pe motiv că proprietar inițial al terenului a fost P. E..
D. după cumpărarea de către pârât a terenului de la P. E. au apărut probleme, limitele arătate specialistului în documentația cadastrală întocmită pentru Cartea funciară a acesteia fiind greșit precizate, mai ales că terenurile nu erau împrejmuite și nici nu erau delimitate prin hotare naturale (pomi pe hotar, mărăcinișuri pe hotar, șanțuri, potecă, etc.). în realitate, pârâtul poate păstra suprafața cumpărată prin deplasarea hotarului cu terenul apelantului spre N cu 2 m, fără a mai fi nevoie să-și modifice cartea funciară.
Se pune întrebarea cum a știut expertul care sunt limitele terenului pus în posesia reclamantului și limita de S a terenului pârâtului, în condițiile în care prin acțiune reclamantul l-a contestat, schițele întocmite de expert neavând nimic în comun cu realitatea de la punerea în posesie, nici cu limitele actuale, potrivit certificatului de posesie nr. 444/27.03.1998, eliberat reclamantului de comisia locală S..
A mai aratat că lipsa de rol activ a instanței s-a constatat și în respingerea cererii de suplimentare a probatoriului din data de 14.10.2013, mai ales că s-a cerut implicarea Comisiei locale S. în clarificarea unor situații ce țin de obligațiile stabilite prin Regulamentul de Organizare și Funcționare a Comisiilor de aplicare a legii fondului funciar, cu privire la punerea în posesie, realizarea planurilor parcelare de către delegații OCAOTA la acea vreme. Punerea în posesie fiind atributul exclusiv al comisiei locale, impunea ca instanța de fond să oblige acest organism să îndeplinească această procedură administrativă, la nevoie motivat putând acționa proprietari în scopul restabilirii hotarelor care nu din vina lor, ci din vina comisiei pentru că nu a depus diligențe să asigure prezența tuturor proprietarilor, sau să le fi comunicat adrese prin care să le pună în vedere la ce dimensiuni se stabilesc noile hotare pentru fiecare dintre proprietari, atenționați că nerespectarea lor va fi o piedică în eliberarea actelor necesare întocmirii titlurilor de proprietate.
Instanța în mod greșit a reținut din declarația martorului N. C. faptul că pe suprafețele de teren situate în T2-3 sunt edificate construcții, că la momentul stabilirii unor suprafețe de teren în plus, C. locală nu mai putea restabili noile hotare motivat de edificarea de construcții și plantații pe acele suprafețe de teren.
De asemenea, a susținut că instanța de fond recunoaște existența unor neconcordanțe între suprafețele de teren din acte și situația de fapt, dar cu toate acestea dă o soluție, care consfințește o situație de fapt neadevărată, menține o situație litigioasă, menține o situație prin care dreptul de proprietate este afectat, prin deposedări culpabile, apreciind că în această situație reclamantul are posibilitatea să ceară comisiei locale atribuirea pe un alt amplasament a suprafeței lipsă – 318 mp., dar după un nou proces, de anulare parțială a titlului de proprietate.
A susținut apelantul reclamant că instanța de fond a pronunțat o hotărâre a cărei soluție contrazice propriile convingeri exprimate cu ocazia aprecierii probelor, dă greșite interpretări probelor administrate, apreciază fără temei imposibilitatea Comisiei locale S. de a-și îndeplini sarcina de stabilire a hotarelor reale a terenurilor reconstituite în proprietate, deși este obligația legală a acesteia, care la rândul său în funcția de situația concretă ce s-ar produce, poate acționa având calitate procesuală să determine un rău voitor să respecte hotarele stabilite și nu motivează de ce respinge cererea de chemare în garanție, simplul argument nedovedit că la Nord de terenul părților există construcții și plantații, ce împiedică restabilirea unor limite, astfel încât și pârâtul să intre în posesia terenului cumpărat fără a ocupa din terenul reclamantului nu poate constituit un motiv.
Instanța nu poate stabili, necerând informații de la C. locală S., dacă poate dovedi notificarea numitei P. E. de a se prezenta pentru luarea la cunoștință de noile hotare, dacă în ziua convocării a încheiat un proces verbal în acest sens, dacă soția reclamantului, cu ocazia unor deplasări la sediul primăriei a sesizat ocuparea unui teren de către pârât.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 282-298 C.pr.civ.
Intimatul pârât M. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat că, în mod corect a reținut instanța de judecată că pârâtul nu ocupă din suprafața de teren a reclamantului, având în vedere atât actele de la dosarul cauzei, precum și raport de expertiză întocmit, susținând că reclamantul solicită de fapt un lucru imposibil de materializat, în sensul că acesta dorește deplasarea spre nord a terenului pârâtului până la limita cu terenul rezervă.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că nu există procese verbale de punere în posesie ulterioare și nici un alt înscris care să facă dovada modificării anexelor de validare, a proceselor verbale de punere în posesie inițiale sau a fișelor cu date pentru titlul de proprietate în sensul modificării întinderii suprafețelor de teren stabilite inițial în proprietate din T 2/3.
A arătat că susținerile reclamantului sunt nefondate, atât în raport de actele de la dosar, declarații martori precum și din raportul de expertiză întocmit în cauză.
Susținerile referitoare la existența unei atitudini părtinitoare atât a instanței, precum și a expertului sunt de asemenea nefondate și lipsite de relevanță, tocmai datorită probelor care s-au administrat pe tot parcursul derulării cercetării judecătorești.
Instanța de fond, în baza rolului activ, a dispus în cuprinsul raportului de expertiză, ca și obiectiv, să se stabilească dacă dincolo de limita ultimei persoane puse în posesie, mai exista teren rezervă, pe baza relațiilor de la primărie, astfel că, nu poate reclamantul invoca faptul că nu a existat rol activ din partea instanței de fond.
În cauză, în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. 51 C.proc.civ., tribunalul a solicitat OCPI O. și intimatei C. locală S. să înainteze la dosar procesele-verbale de punere în posesie și planurile parcelare ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate nr._/3/1994 și nr._/92/1994.
La termenul din data de 30.10.2014 tribunalul a invocat din oficiu excepția litisconsorțiului obligatoriu cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de reclamant.
Tribunalul O. – Secția I Civilă prin decizia civilă nr. 506 din 06.11.2014 a admis apelul declarat de apelantul reclamant N. A., împotriva sentinței civile nr._ pronunțată de Judecătoria Slatina la data de 21.10.2013, în contradictoriu cu intimatul pârât M. D. și intimata chemată în garanție C. L. S. de A. a L. F. Funciar.
A admis excepția invocată din oficiu și a schimbat în parte sentința în sensul că a respins pentru lipsa litisconsorțiului obligatoriu cererea de chemare în garanție formulată de reclamant.
A păstrat restul mențiunilor din sentință.
A obligat pe intimatul pârât să plătească apelantului suma de 590 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Mai întâi, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul a constatat că este necesar a se analiza excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, invocată din oficiu cu la cererea de chemare în garanție formulată de reclamant.
În acest sens, tribunalul a reținut că art. 47 C.proc.civ. arată că, mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligațiune comună ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză.
Deși, în principiu coparticiparea procesuală are un caracter facultativ, sunt situații in care, datorita naturii litigiului, coparticiparea procesuală este obligatorie sau necesară. Distincția dintre litisconsorțiul facultativ și cel necesar (obligatoriu) prezintă importanță pentru speța de față deoarece prin cererea de chemare în garanție formulată la data de 24.09.2012 reclamantul a solicitat obligarea chematei în garanție să restabilească hotarele terenurilor reconstituite în proprietate în T2/3, fără ca în proces să fie atrași și ceilalți proprietari ai acestor terenuri.
Reclamantul avea obligația să cheme în judecată în calitate de pârâți pe toți proprietarii și nu numai pe unii dintre ei, deoarece coparticiparea procesuală pasivă este obligatorie, neputându-se dispune eventuala modificare a modalității de punere în posesie fără ca titularul dreptului de proprietate să fie parte în proces.
Or, o hotărâre judecătorească produce efecte relative, iar în sistemul de drept românesc, instanța nu poate introduce din oficiu în proces o parte, litigiul fiind guvernat de principiul disponibilității, astfel încât numai reclamantul este cel care fixează limitele judecății prin indicarea pârâților cu care înțelege să se judece.
În consecință, tribunalul a constatat că reclamantul nu a formulat acțiunea în contradictoriu cu toate persoanele care sunt titularele dreptului de proprietate asupra terenurilor din T 2/3, fiind de neconceput soluționarea cererii de chemare în garanție doar în contradictoriu cu comisia locală și nu și cu persoanele beneficiare ale reconstituirii.
Astfel, soluția admiterii excepției lipsei coparticipării procesuale pasive integrale este firească, întrucât, în ipoteza judecării unei asemenea cereri, terții proprietari nu au avut cunoștință de proces, ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cât privește criticile formulate de apelant, tribunalul a constatat că acestea sunt nefondate, probele administrate în cauză conducând la concluzia că soluția instanței de fond cu privire la cererea introductivă este temeinică și legală, impunându-se a fi păstrată.
În acest sens, în acord cu instanța de fond, tribunalul a reținut că, în argumentarea demersului său judiciar, apelantul reclamant a invocat hotărârea de expedient nr. 4759/28.09.2010, prin care în lotul său a fost inclusă suprafața de 2618 mp, teren arabil extravilan situata in T 2/3P9 cu vecinătățile N- C. Gh. A., E- De 82/1, S- N. V. B., V- De 81.
Potrivit măsurătorilor efectuate cu ocazia deplasării la fața locului de către expert, suprafața stăpânită în fapt de către apelant este de 2300 mp, cu 318 mp mai puțin decât suprafața înscrisă în titlul de proprietate nr._/3/29.09.1994, emis pe numele antecesorului N. D. I., ce a făcut obiectul tranzacției prin sentința sus-menționată.
Totuși, împrejurarea că există diferențe între suprafața înscrisă în titlul de proprietate și cea stăpânită faptic de titular nu este suficientă prin ea însăși pentru a se admite o cerere având ca obiect revendicare imobiliară, reclamantul trebuind să dovedească în plus și faptul că suprafața revendicată este ocupată fără drept de pârât.
Nu se poate susține că instanța de fond a fost lipsită de rol activ, pentru simplul motiv că apelantul nu este mulțumit de soluția pronunțată. Nu este obligatoriu ca toate cererile de probatorii să fie admise, întrucât art. 167 C.proc.civ. prevede că dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii.
De fapt, întreaga argumentație a apelantului reclamant se fundamentează pe o pretinsă „repoziționare” a proprietarilor din T 2/3, susținând că fiecare proprietar a trebuit să își deplaseze spre N ..
O asemenea afirmație este lipsită de suport probator în actele de la dosar, cum lipsită de suport probator este și afirmația din apel, privitoare la nerespectarea hotarului stabilit în urma acestei operațiuni, de către apelant.
În acest sens, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, tribunalul a constatat că depozițiile martorilor R. C. și N. C. atestă faptul că suprafața asupra căreia beneficiara P. E. a fost pusă în posesie a fost delimitată prin țăruși și nu au intervenit modificări în această privință până la data vânzării terenului către pârât. Anterior acestui act juridic, între reclamant și P. E. nu au existat discuții cu privire la linia de hotar. Singurul proprietar din T 2/3 care a mutat gardurile inițiale a fost terțul O., dar care nu este vecin cu părțile în litigiu.
În condițiile în care nu există procese-verbale de punere în posesie și planuri parcelare, certificatul de posesie nr. 444/27.03.1998, eliberat de Primăria . de eficiență probatorie, în condițiile în care aceste înscris nu face altceva decât să reproducă mențiuni din titlul de proprietate nr._/3/29.09.1994, iar nu să confirme punerea în posesie în modalitatea pretinsă de reclamant.
Și aceasta deoarece punerea în posesie reprezintă operațiunea materială, desfășurată de către comisiile locale de fond funciar sau, după caz, de comisiile județene de fond funciar, prin care se realizează o delimitare și parcelare a terenurilor ce urmează a fi atribuite prin constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate, operațiune care se finalizează prin încheierea procesului-verbal de punere în posesie, potrivit machetei din anexa nr. 19-pentru terenurile agricole,și semnarea acestuia de către persoana solicitantă sau împuternicitul acestuia.
În speță, apelantul nu a fost în măsură să facă dovada unei puneri în posesie efective, în ceea ce privește terenul ce i-a fost inclus în lotul său prin tranzacția încheiată în dosarul nr._, și de aceea nu poate susține fundamentat că expertiza întocmită în cauză nu corespunde realității, atât timp cât lucrarea a avut în vedere actele de proprietate sau de punere în posesie pe care părțile le-au prezentat expertului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul N. A. și pârâtul M. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs reclamantul N. A. arată că instanța de apel nu a respectat dispozițiile legale privind excepția invocata din oficiu sub aspectul respingerii cererii de chemare in garanție a Comisiei Locala S., în conf. cu disp. art.245 si urm. C.p.civ., invocarea încălcării unor norme care ocrotesc interesele părților privind lipsurile referitoare la drepturile la acțiune, refacerea sau anularea unor acte precum și respingerea cererii se efectuează fără a se pune în discuția părților fondul dreptului.
Urmează a se constata că, în prezentul litigiu instanța a procedat la admiterea apelului introdus de reclamant împotriva hotărârii instanței de fond, deși excepția invocată din oficiu de instanță nu era favorabilă, astfel că, această excepție a fost propusă și admisă de instanță după cercetarea în fond a cauzei ceea ce încalcă disp. art. 248 C.p.civ.
Sub aspectul fondului cauzei, urmează a se retine că, deși reclamantul a solicitat prin acțiune revendicarea dreptului de proprietate privind suprafața de 400 mp., acaparată în mod nejustificat de către pârât, instanța nu a făcut o analiză a drepturilor de proprietate dovedite prin titlurile de proprietate, sentințele judecătorești sau contractele de vânzare cumpărare, pentru a se compara titlurile de proprietate și care este justificat, în temeiul dispozițiilor legale, ca urmare a priorității sau temeiniciei, față de celălalt titlu.
În cauză, reclamantul apelant a făcut dovada punerii inițiale în posesie efectivă de către C. Locala S., privind terenul său însă ca urmare a repoziționării configurației drumului județean Salcia-P., reclamantul a fost determinat să modifice limita hotarului, în timp ce pârâtul a refuzat să facă acest lucru, acaparând astfel suprafața de teren revendicată de reclamant.
Soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală, deoarece deși apelantul a făcut dovada cu certificatul de posesie nr. 444/27.03.1998 eliberat de Primăria S., instanța a respins în mod nejustificat această dovadă cu motivarea că, acest înscris reproduce mențiunile din titlu de proprietate nr._/3/29.09.1994, apreciind că nu se confirmă punerea în posesie în modalitatea pretinsă de reclamant.
De altfel, instanța de apel, pentru a justifica soluția nelegală a indicat faptul că, punerea în posesie reprezintă operațiunea materială desfășurată de comisiile locale de fond funciar prin care se realizează delimitarea și parcelarea terenurilor, operațiune care se finalizează prin încheierea procesului verbal de punere în posesie, omițând și contrazicând argumentarea de mai sus prin reținerea faptului că, această comisie a eliberat certificatul de posesie nr. 4447/27.03.1998.
În această situație urmează a se constata că, soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, deoarece prezintă motive contradictorii în ceea ce privește faptul că litigiul fixat de către reclamant nu a indicat și C. Locala S. ca parte în proces, deși instanța de fond a stabilit că, această comisie a fost chemată în garanție pentru ca reclamantul să facă dovada măsurării de către comisie a suprafețelor deținute de fiecare proprietar, precum și a împrejurării că, deși fiecare proprietar avea dreptul la 2500 mp., ca urmare a închiderii tarlalei, fiecare proprietar a primit până la 2600 mp., cu obligația să deplaseze către nord .revenit și ținând seama și de faptul că, pârâtul a refuzat să execute aceasta deplasare, astfel că a acaparat suprafața de 2 m., pe toată lungimea terenului reclamantului.
Față de probele administrate în cauză urmează a se reține că, singura persoană care nu a efectuat deplasare hotarului a fost pârâtul M. D.-D., astfel că prin refuzul sau nejustificat de a-și deplasa hotarul convenit între reclamanți și stabilit de către comisia locală a fost acest pârât, motiv pentru care acțiunea în justiție s-a referit doar la aceasta persoană și la C. L..
În concluzie, în baza probelor administrate solicită admiterea recursului cu
obligarea pârâtului la cheltuielile de judecată.
Pârâtul M. D. arată prin motivele de recurs că instanța de fond l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 590 lei în favoarea apelantului, deși apelul a fost admis dintr-un alt considerent decât cele invocate prin cererea de apel.
Astfel, în mod greșit a reținut instanța de judecată ca pârâtul să plătească cheltuieli de judecată în situația în care deși s-a admis apelul în parte în sensul că s-a admis excepția litisconsorțiului obligatoriu, efectele deciziei sunt totuși aceleași ca și la fond.
Ca atare, susținerile instanței de apel privind obligarea pârâtului la cheltuieli de judecata sunt nefondate, atât în raport de motivele de apel, precum și excepția invocată din oficiu de instanța de judecată.
Față de toate aceste mențiuni, solicită admiterea recursului, iar pe fond modificarea deciziei atacate în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, cu cheltuieli de judecată.
În drept, invocă dispoz. art. 302 și urm. din Vechiul C.p.c.
Recursul declarat de reclamant este nefondat.
Recursul declarat de pârât este fondat.
Referitor la recursul reclamantului Curtea constată următoarele:
Din examinarea motivelor de recurs rezultă că reclamantul invocă pe de o parte critici ce vizează netemeinicia deciziei recurate, iar pe de altă parte critici ce vizează aspecte de nelegalitate ale aceleiași decizii.
Astfel, susținerile reclamantului referitoare la modalitatea de interpretare a probatoriilor, implicit de stabilire a situației de fapt, sunt critici de netemeinicie a hotărârii recurate ce se încadrează în situațiile prevăzute de art.304 pct.11 Cod procedură civilă, în prezent abrogat.
Ca urmare a abrogării art.304 pct.11 Cod procedură civilă prin OUG nr.138/2000, Curtea de Apel cenzurează hotărârile atacate cu recurs numai pentru aspecte de nelegalitate nu și pentru aspecte de netemeinicie, în prezent nemaiexistând temei legal pentru exercitarea controlului judiciar.
Față de această situație, Curtea nu mai poate face o reapreciere a probatoriilor și ca atare nu poate modifica starea de fapt stabilită irevocabil de Tribunal, stare de fapt potrivit căreia pârâtul nu ocupă teren din proprietatea reclamantului.
În ceea ce privește criticile de nelegalitate invocate de reclamant, se constată următoarele:
Criticile referitoare la omisiunea instanței de apel de a compara titlurile de proprietate ale părților implicare în proces și existența în cuprinsul hotărârii recurate a unor motive contradictorii, sunt nefondate.
Compararea titlurilor de proprietate este operațiunea juridică prin care instanța de judecată dă preferință titlului mai bine caracterizat în situația în care ambele părți dețin titluri de proprietate cu privire la aceeași suprafață de teren.
Or, în speță atât reclamantul cât și pârâtul dețin fiecare titluri de proprietate pentru suprafețe de teren distincte pentru care nu există nici un fel de suprapunere, aspect stabilit irevocabil de Tribunal ca urmare a interpretării materialului probator existent la dosar.
În atare situație, în mod corect instanța de apel a analizat titlurile de proprietate exhibate de reclamant și pârât, prin prisma materialului probator aflat la dosar fără a proceda la o comparare a acestor titluri.
În ceea ce privește motivarea făcută de Tribunal, se constată că aceasta este clară și precisă instanța de apel făcând trimitere la probele cu înscrisuri și la raportul de expertiză în specialitatea topografie cadastru și geodezie întocmit la instanța de fond de expert F. M., astfel că nu se poate reține că există motive contradictorii în cuprinsul hotărârii recurate.
În același timp, faptul că instanța de apel are un raționament juridic diferit față de cel al instanței de fond, în ce privește soluționarea cererii de chemare în garanție, nu poate constitui un argument justificat pentru a reține existența unor motive contradictorii în considerentele deciziei ce formează obiectul recursului de față.
Critica referitoare la modalitatea de soluționare a excepției litisconsorțiului obligatoriu invocată din oficiu de instanța de apel, deși este întemeiată, deoarece instanța a nesocotit prevederile art.245 raportat la art.248 Cod procedură civilă, nu poate constitui motiv pentru admiterea recursului reclamantului, întrucât admiterea recursului pentru acest considerent ar avea ca efect modificarea deciziei tribunalului în sensul respingerii apelului reclamantului, ceea ce ar echivala cu înrăutățirea situației reclamantului în propria cale de atac, ceea ce este inadmisibil.
Față de considerentele expuse, recursul declarat de reclamant este nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a fi respins.
Referitor la recursul declarat de pârât, Curtea constată că este fondat.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să suporte cheltuielile de judecată.
Din interpretarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă rezultă că la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală.
În speță, Tribunalul O. a admis apelul declarat de reclamantul N. A. numai ca urmare a admiterii excepției litisconsorțiului obligatoriu invocată din oficiu, ce a avut drept consecință respingerea cererii de chemare în garanție formulată de reclamant pentru lipsa litisconsorțiului obligatoriu, fără ca prin această soluție pârâtul M. D. să fie obligat la ceva anume.
Prin urmare, în apel, pârâtul nu a căzut în pretenții și nefiind în culpă procesuală nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 590 lei.
Așa fiind, constatând că în cauză subzistă motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în temeiul art.304 alin.3 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de pârât și va fi modificată decizia în sensul că va fi înlăturată obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Vor fi menținute restul dispozițiilor deciziei din apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant N. A. împotriva deciziei civile nr. 506 din 06.11.2014 pronunțată de Tribunalul O., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata chemată în garanție C. L. S. de A. a L. F. Funciar.
Admite recursul declarat de recurentul pârât M. D. împotriva aceleiași decizii..
Modifică decizia în sensul că înlătură obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor deciziei din apel.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2015.
Președinte, C. S. | Judecător, G. I. | Judecător, E. B. |
Grefier, A. C. |
Red.jud.C.S.
Jud.apel S.O./C.T.
Jud.fond M.M. B.
Teh.red. A.G./3 ex
Data: 12.03.2015
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 81/2015. Curtea de... | Validare poprire. Decizia nr. 08/2012. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
