Obligaţie de a face. Decizia nr. 2594/2016. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2594/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-05-2016 în dosarul nr. 2594/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:084._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2594/2016
Ședința publică de la 12 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător F. D.
Grefier G. D. L.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelant S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, reprezentată prin . Europe SRL, cu sediul procesual ales la Cabinet individual de avocat C. C. S., din Timișoara, ., nr.3, ., împotriva sentinței civile nr.4/11.01.2016, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. A. O., domiciliat în Tg-J., ., ., . procesual la cabinet avocat D. C. O. cu sediul în Tg-J., .. 2, . județul Gorj, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat D. C. O. pentru intimatul reclamant S. A. O., lipsă fiind apelant S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, reprezentată prin . Europe SRL.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat și motivat în termenul legal, iar prin serviciul registratură s-a depus o cerere de către intimatul reclamant S. A. O. prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Avocat D. C. O. pentru intimatul reclamant S. A. O., depune delegația avocațială.
Interpelat de către instanță cu privire la competența de soluționare a prezentei cauze, avocat D. C. O. pentru intimatul reclamant S. A. O., consideră că, Curtea de Apel C. este competentă în soluționarea apelului de față.
Față de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că nu se impune pronunțarea cu privire la estimarea duratei procesului, motiv pentru care, în baza art. 482 raportat la 244 și 394 Noul Cod de proc.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și, acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat D. C. O. pentru intimatul reclamant S. A. O., solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, cu consecința de a se avea în vedere practica judiciară, solicitând cheltuieli de judecată, depune concluzii scrise și chitanța privind onorariul de avocat.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
P. sentința civilă nr. 4/11.01.2016 Tribunalul Gorj a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. A. O., domiciliat în Tg-J., ., ., . procesual la cabinet avocat D. C. O. cu sediul în Tg-J., .. 2, ., împotriva pârâtului S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, reprezentată prin . Europe SRL, cu sediul procesual ales la Cabinet individual de avocat C. C. S., din Timișoara, ., nr. 3, ., având ca obiect obligație de a face, a obligat pârâta să emită hotărâre reclamantului în condițiile art.20 Legea nr.255/2010 pentru suprafețele de teren de 31 mp, cu număr cadastral_, poziția 280 din HG 689/2014 și 325 mp, număr cadastral_, poziția 281 din HG 689/2014, a respins în rest cererea și a obligat pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr.1038/13.10.2014 emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA în temeiul art.2 alin.3 și art.9 din legea 255/2010 s-a dispus exproprierea imobilelor aflate pe coridorul de realizare a obiectului „varianta de ocolire Tg-J.”, menționându-se că această decizie de expropriere constituie titlu executoriu fără vreo altă formalitate, chiar și în situația proprietarilor care nu s-au prezentat în termenul prevăzut de art.8 alin.2 din legea 255/2010.
După emiterea acestei decizii de expropriere, persoanele menționate în HG nr.689/19.08.2014 (printre care și reclamantul din cauza de față care este nominalizat la pozițiile 280 și 281) nu a mai primit nici o dispoziție prin care să se stabilească dacă acel cuantum al despăgubirilor stabilit prin HG nr.689/2014 reprezintă cuantumul solicitat și cuvenit reclamantului în calitate de proprietar.
Acțiunea civilă de față a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, iar potrivit dispozițiilor art.8 din această lege, notificarea intenției de expropriere și lista imobilelor se transmit prin poștă către proprietari.
Art.9 din aceeași lege precizează că în termen de 5 zile lucrătoare la expirarea termenelor prevăzute în art.8, expropriatorul are obligația emiterii deciziei de expropriere și după emiterea acestei decizii are loc transferul dreptului de proprietate în patrimoniul emitentului deciziei de expropriere și art.18 din aceeași lege stabilește că în termen de 5 zile de la emiterea deciziei de expropriere expropriatorul numește comisia de verificare a dreptului proprietate ori a altui drept real și constată, după caz, acceptarea sau neacceptarea cuantumului despăgubirii de către proprietar.
Comisia urmează să soluționeze cererea privind plata despăgubirilor prin emiterea unei hotărâri de stabilire a cuantumului despăgubirii în conformitate cu dispozițiile art.20 din legea 255/2010, împotriva acestei hotărâri putându-se formula contestație la instanțele judecătorești în ceea ce privește cuantumul despăgubirii.
Expropriatorul, reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a emis doar decizia de expropriere prevăzută de art.9 din legea nr.255/2010 și a devenit titularul dreptului de proprietate pentru imobilul aparținând reclamantei, însă nu a continuat procedura menționată anterior pentru a verifica dacă este sau nu întemeiat cuantumul despăgubirilor solicitat de către reclamantă și nu a emis hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii în condițiile art.19 și art.20 din legea 255/2010, pentru ca reclamantul să poată să conteste în instanță cuantumul despăgubirilor.
P. modalitatea în care s-a derulat procedura, în sensul că expropriatorul nu a mai continuat cu etapele prevăzute în art.18-20 din legea nr.255/2010, reclamantul se află în imposibilitate de a obține cuantumul corespunzător al despăgubirilor solicitate (prin verificarea acestora de către instanța de judecată), fiind ținut exclusiv de sumele acordate prin HG nr.689/2014.
Pârâtul, prin întâmpinarea și prin răspunsul comunicat instanței nu a negat obligația de a emite o astfel de hotărâre, ci doar a susținut că obligația este deja prevăzută de lege și nu mai poate fi stabilită de instanța de judecată precum și că această obligație va fi îndeplinită în timp, cu respectarea procedurilor impuse de lege și de regulamentul de aplicare a acestei legi, iar expunând complexitatea procedurilor de urmat, s-a apărat în sensul că îndeplinirea obligației necesită un interval de timp, fără însă a aprecia data la care își va putea îndeplini obligația, precum și că nu sunt afectate interesele reclamantei.
Tribunalul a apreciat că acțiunea este admisibilă, în condițiile în care pârâtul este chemat în judecată să îndeplinească o atribuție prevăzută în mod expres de lege și pe care nu a îndeplinit-o în termenele și condițiile prevăzute de lege și tocmai pentru faptul că această conduită a expropriatorului este prevăzută de Legea 255/2010 și expropriatorul nu s-a conformat, acțiunea fiind întemeiată în ceea ce privește obligarea pârâtului de a emite o hotărâre în condițiile art.20 din Legea nr.255/2010 pentru stabilirea despăgubirilor cu privire la suprafețele de teren de 31 mp și 325 mp expropriate de la reclamant.
Decizia de expropriere a fost emisă la 13.10.2014, iar reclamantului i s-a pus în vedere încă din luna septembrie 2014, prin notificarea din 22.09.2014 ca în termen de 30 de zile lucrătoare de la data notificării să elibereze imobilul, fără însă a se numi o comisie de verificare a dreptului de proprietate și de a se emite hotărâre privind stabilirea despăgubirilor, deși art.18 din Legea nr.255/2010 prevede un termen de 5 zile de la emiterea deciziei de expropriere pentru numirea acestei comisii.
Chiar dacă prin Legea nr.255/2010 nu se prevede un termen expres pentru emiterea hotărârii de despăgubire și pentru consemnarea sumei stabilită cu acest titlu la dispoziția persoanei expropriate, nu se poate aprecia că expropriatorul are posibilitatea de a amâna sine die îndeplinirea acestei obligații, întrucât prevederile art.9 alin.4 și art.19 alin.4 și 5 îi impun o anumită conduită, care trebuie realizată într-un termen rezonabil, nerespectarea acestuia deschizând celui vătămat accesul liber la instanțele judecătorești, conform art.21 alin.1 din Constituție și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
S-a constatat că lipsa hotărârii de stabilire a despăgubirilor echivalează cu refuzul expropriatorului de a-și îndeplini obligațiile reglementate de Legea nr.255/2010, întrucât potrivit art.21 alin.1 din această lege, plata efectivă a despăgubirilor se realizează numai după emiterea acestei hotărâri și refuzul sau tergiversarea emiterii hotărârii îndreptățește reclamantul de a se adresa instanței de judecată.
Tribunalul a avut în vedere că reclamantul a fost notificat încă din luna septembrie 2014 să elibereze terenul în 30 de zile lucrătoare de la data notificării, să se prezinte în termen de 20 de zile la sediul expropriatorului și să depună documentele de atestare a dreptului de proprietate, obligație îndeplinită încă din luna noiembrie 2014.
Comparativ cu aceste termene, tribunalul a constatat că pârâtul, deși a emis decizia de expropriere la 13.10.2014, a numit comisia de verificare a dreptului de proprietate abia în data de 04.12.2014, (fila 46), iar hotărârea de stabilire a despăgubirilor nu a fost emisă nici în prezent.
Pârâtul și-a îndeplinit obligația de numire a comisiei în termen de 1 an de la emiterea deciziei de expropriere, deși art.18 din Legea nr.255/2010 prevede îndeplinirea acestei obligații în termen de 5 zile, iar obligația emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor nu a fost îndeplinită, neîndeplinirea obligațiilor depășind astfel durata unor termene rezonabile.
În această situație sunt afectate drepturile și interesele legitime ale reclamantului, întrucât în lipsa hotărârii de stabilire a despăgubirilor, nu își poate exercita dreptul de a contesta în instanță cuantumul despăgubirilor și totodată sunt afectate drepturile reclamantului, întrucât imobilul supus exproprierii a fost indisponibilizat încă din luna octombrie 2014, fără ca reclamantul să primească o justă despăgubire.
Astfel, acțiunea a fost admisă în parte și a fost obligat pârâtul să emită o hotărâre în condițiile prevăzute de art.20 din Legea 255/2010 cu privire la terenurile expropriate, prevăzute în decizia de expropriere nr.1038/13.10.2014, la poziția 280 suprafața de 31 mp și la poziția 281 suprafața de325 mp din HG nr.689/2014.
Întrucât a fost numită comisia de verificare a dreptului de proprietate, prin decizia nr.1257/04.12.2014 (filele 47-50) a fost respins acest petit al acțiunii, ca fiind rămas fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, reprezentată prin . Europe SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului pârâtul a susținut că în mod neîntemeiat Tribunalul Gorj a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj și excepția necompetenței funcționale a secției civile a Tribunalului Gorj.
A arătat că instanța de fond a respins excepțiile invocate de pârât motivând că „Din dispozițiile art. 22 si 23 din Legea 255/2010, rezultă că litigiile având ca obiect stabilirea dreptului la despăgubire pentru apropriere și a cuantumului acestuia sunt de competența instanțelor de drept comun. Aceeași instanță este competentă implicit să soluționeze și cererea privind emiterea acestei hotărâri și nu instanța de contencios administrativ ".
Analizând conținutul dispozițiilor art. 23 din Legea nr.255/2010 care prevăd că:
1) Cererile adresate instanței judecătorești pentru stabilirea, în contradictoriu cu statul român sau cu unitățile administrativ-teritoriale, după caz, a dreptului la despăgubire pentru expropriere și a cuantumului acesteia sunt scutite de taxa judiciară de timbru și sunt de competența instanțelor de drept comun.
Se constată că această dispoziție legală nu-și găsește incidența în obligarea pârâtului la emiterea actului administrativ "HOTARAREA DE STABILIRE A DESPĂGUBIRILOR".
Dreptul la despăgubire al reclamanților, la care face referire art. 23. a fost stabilit și consfințit prin HG 689/2014, prin care s-a dispus exproprierea suprafeței de 1668 mp. cad._ poz. 326 din HG 689/2014.
Având în vedere caracterul de act administrativ a "HOTARARII DE STABILIRE A DESPAGUBIRILOR"", soluționarea cererii reclamanților de obligare a pârâtului S. R. prin Compania Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, de a emite actul administrativ, este de competența contenciosului administrativ, fiind incidente dispozițiile Legii 554/2004.
In acest sens s-a prevalat de dispozițiile art.10 alin.1 din Legea 554/2004, privitoare la actele emise de autoritățile centrale.
Competența materială are caracter absolut, fiind reglementată de norme imperative, care nu îngăduie derogare.
Autoritatea publică centrală în cadrul acestor proceduri de expropriere este Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (C.N.A.D.N.R.), precum și ministerul de resort - Ministerul Transporturilor.
Hotărârea de Guvern nr.689/2014 a fost emisă de Ministerul Transporturilor și contrasemnată de Primul Ministru iar implementarea acestei Hotărâri de Guvern se realizează de către C.A.D.N.R. - autoritate centrală unică, ce are sediul în București. De altfel autoritatea publică centrală C.N.A.D.N.R. are și calitatea de autoritate contractantă în ceea ce privește procedura de achizitie publică derulată în baza OUG 34/2006.
Raportat la aceste considerente, competența de soluționare în primă instanță aparține Curții de Apel C..
Arată pârâtul că a invocat și necompetența funcțională a Secției Civile a Tribunalului Gorj și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Secției de C. Administrativ în situația în care instanța ar fi apreciat că, competența materială aparține Tribunalului Gorj.
Apreciază pârâtul, față de cele ce preced că excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj este întemeiată și solicită să se constate că prima instanță a fost necompetentă, să se admită apelul, în temeiul art. 480 alin. 4, să se anuleze sentința atacată și să se trimită cauza spre judecare Curții de Apel C., secția contencios administrativ si fiscal.
Pe fondul cauzei, arată că în mod greșit instanța de fond a statuat că lipsa hotărârii de stabilire a despăgubirilor echivalează cu refuzul expropriatorului de a-și îndeplini obligațiile reglementate de Legea 255/2010.
Susține în continuare netemeinicia cererii de chemare în judecată, aducând în acest sens următoarele argumente:
Potrivit art. 9 din Legea 255/2010:
"" (1) In termen de 5 zile lucrătoare de la expirarea termenelor prevăzute la art. 8. expropriatorul are obligația emiterii deciziei de expropriere."
(2) Decizia de expropriere constituie titlu executoriu pentru predarea bunului imobil, atât împotriva celor expropriați, cât și împotriva celor care pretind un drept legat de bunul imobil expropriat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului legat de proprietatea bunului imobil expropriat. Contestația asupra deciziei de expropriere nu suspendă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile în cauză.
(5) După efectuarea transferului dreptului de proprietate, expropriatorul solicită intabularea dreptului de proprietate asupra culoarului de expropriere în baza unei documentații întocmite pentru fiecare unitate administrativ-teritorială în parte. în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile.
Ulterior operațiunii de intabulare, expropriatorul are obligația de a începe lucrările într-un termen considerat rezonabil, în funcție de complexitatea acestora.
(6) In vederea clarificării situației juridice a zonelor afectate de expropriere, expropriatorul va întocmi documentațiile cadastrale conform dispozițiilor legale aplicabile.
(7) In situația în care se expropriază doar o parte dintr-un imobil care nu este înscris în cartea funciară, pe baza măsurătorilor executate de expropriator se determină atât suprafața expropriată. cât și cea neexpropriată. "
Potrivit art. 11 din Legea 255/2010:
(1) Documentațiile cadastrale pentru imobilele expropriate se întocmesc prin grija expropriatorului, avându-se în vedere și dispozițiile Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Documentațiile vor cuprinde și date privind încadrarea lucrării în planurile de urbanism și amenajare a teritoriului, cu excepția lucrărilor prevăzute la art.6 alin. (1), precum și planuri cu amplasamentul lucrării care se recepționează în termen de 10 zile lucrătoare de către Agenția Națională de cadastru și Publicitate Imobiliară, prin unitățile sale teritoriale. După recepționarea documentațiilor cadastrale, oficiile în a căror rază teritorială de activitate sunt situate imobileleexpropriate vor proceda din oficiu la atribuirea numărului cadastral pentru suprafața neexpropriată și vor emite încheiere de respingere pentru imobilele aflate în coridorul de expropriere.
(3) Planul cu amplasamentul tuturor imobilelor expropriate, pe fiecare unitate administrativ-teritorială, care conține delimitarea imobilelor - teren cu sau fără construcții - expropriate va fi însoțit de anexa cu indicarea numelor deținătorilor, precum și a ofertelor de despăgubire, pe categorii de imobile, stabilite de evaluatori autorizați, se aduce la cunoștința publică prin afișarea la sediul consiliului local respectiv, unde va rămâne afișat până la finalizarea procedurii de expropriere și prin afișare pe pagina proprie de internet a expropriatorului.
(4) Tabelele cu imobilele proprietate privată expropriate în condițiile prezentei legi, cuprinzând județul, localitatea, numărul cadastral, suprafața în metri pătrați și numele denumirea proprietarului deținătorului, conform documentației cadastrale, vor fi aduse la cunoștința publică prin afișare la sediul consiliului local al fiecărei unități administrativ-teritoriale pe raza căreia se află imobilele expropriate și pe pagina proprie de internet a expropriatorilor, cu 10 zile înainte de data începerii activității comisiei prevăzute la art. 18.
(5) Data începerii activității comisiei prevăzute la art. 18 și data la care vor fi afișate tabelele prevăzute la alin. (4) se vor aduce la cunoștința persoanelor interesate prin publicarea unui anunț într-un ziar local.
(6) In situația în care, drept consecință a revizuirii studiului de fezabilitate, a definitivării proiectului tehnic sau a detaliilor de execuție, amplasamentul lucrării se modifică, expropriatorul va
proceda la actualizarea datelor de identificare a imobilelor supuse exproprierii, prin întocmirea unei documentații cadastrale și actualizarea tabelelor prevăzute la alin. (4), cu respectarea reglementărilor în vigoare.
(7) Înainte de data începerii activității comisiei prevăzute la art.18, un expert evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, va întocmi un raport de evaluare a imobilelor expropriate pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, pe fiecare categorie de folosință.
(8) Raportul de evaluare se întocmește avându-se în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art.771 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
(9) Raportul de evaluare se întocmește sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România.
Potrivit art. 7 din Normele Metodologice nr. 53/2011 de aplicare a Legii 255/2010:
(1) In vederea clarificării situației juridice a zonelor afectate de expropriere, expropriatorul va întocmi documentațiile cadastrale individuale conform dispozițiilor legale aplicabile, pe baza planurilor parcelare întocmite pe sectoare cadastrale.
(2) Coridorul de expropriere trebuie suprapus peste planurile parcelare afectate de expropriere întocmite conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr.890-2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv planurile de amplasament și delimitare a imobilelor recepționate de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, prin unitățile sale teritoriale. In situația în care planurile parcelare nu au fost întocmite până la demararea procedurii de expropriere, comisiile locale de aplicare a legilor fondului funciar sunt obligate să întreprindă demersurile legale pentru întocmirea acestora cu celeritate. In zonele foste necooperativizate suprapunerea se face peste planurile cadastrale și de carte funciară.
(3) Pentru lucrările prevăzute la art. 1 alin. (3) coridorul de expropriere se va suprapune cu planurile cadastrale existente în baza de date a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
(4) În cazul în care nu există documentație cadastrală și se expropriază o parte dintr-un imobil, expropriatorul va întocmi o documentație cadastrală pentru întreg imobilul, o documentație cadastrală pentru suprafața care rămâne expropriatului și o documentație cadastrală pentru suprafața expropriată. Numărul cadastral se va acorda doar pentru suprafața neexpropriată. Documentația cadastrală pentru suprafața expropriată va fi respinsă cu mențiunea că aceasta a fost înscrisă în cartea funciară pe numele expropriatorului.
(5) În cazul în care există documentație cadastrală și se expropriază doar o parte dintr-un imobil care este înscris în cartea funciară, pe baza măsurătorilor executate de expropriator se determină atât prin suprafața expropriată, cât și cea neexpropriată. Numărul cadastral se acordă doar pentru suprafața neexpropriată. Documentația cadastrală pentru suprafața expropriată va fi respinsă cu mențiunea că aceasta a fost înscrisă în cartea funciară pe numele expropriatorului.
(6) În cazul în care documentațiile cadastrale din arhiva Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară sunt executate în sistem local de coordonate, expropriatorul este obligat să integreze documentația în sistemul național de proiecție STEREOGRAFIC 1970, păstrând toate componentele definitorii ale planului de amplasament și delimitare.
(7) Având în vedere caracterul de excepție al măsurilor de expropriere. în cazul documentațiilor cadastrale aferente imobilelor înscrise în cartea funciară, actualizarea informațiilor tehnice se face cu acordul proprietarului, iar în lipsa consimțământului acestuia, cu acordul președintelui comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului sau al reprezentantului expropriatorului, după o prealabilă notificare prin poștă a proprietarului.
(8) Documentațiile cadastrale pentru imobilele expropriate se recepționează în termen de 10 zile lucrătoare de la depunere de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, prin unitățile sale teritoriale.
Potrivit art. 18 din Legea 255/2010:
„ În termen de 5 zile de la emiterea deciziei de expropriere, expropriatorul numește comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real în temeiul căruia cererea a fost formulată și constată acceptarea sau, după caz, neacceptarea cuantumului despăgubirii de către proprietar sau titularii altor drepturi reale asupra imobilului supus exproprierii.
Potrivit art. 19 din Legea 255/2010:
(1) Plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate se face în baza cererilor adresate de către titularii drepturilor reale, precum și de către orice persoană care justifică un interes legitim.
(2) Cererea pentru plata despăgubirilor va conține numele și prenumele titularilor drepturilor, adresa de domiciliu și actele doveditoare referitoare la existența drepturilor reale asupra bunului imobil expropriat. Cererea, împreună cu documentele doveditoare, originale și/sau copii legalizate, va fi depusă în termen de 10 zile de la data aducerii la cunoștința publică, prin afișare la sediul consiliului local pe raza căruia se află imobilul.
Față de dispozițiile legale de mai sus, pârâtul solicită să se aibă în vedere următoarele:
l. După emiterea deciziei de expropriere nr.1038/13.10.2014, S. R. prin C. a făcut demersurile de intabulare a coridorului de expropriere afectat de proiectul „Varianta de ocolire J.", procedura finalizată.
2. După intabularea coridorului de expropriere, în baza prevederilor art. 11 din Legea 255/2010 și ale art.7 din HG 53/2011, expropriatorul întocmește documentațiilor cadastrale individuale de dezmembrare a imobilelor expropriate.
În prezent, procedura de expropriere se află în etapa de întocmire a documentațiilor cadastrale individuale de dezmembrare a imobilelor expropriate, etapa reglementata prin art.11 din Legea 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara realizării unor obiective de interes național, județean si local cu modificările si completările ulterioare. Procedura ie întocmire a documentațiilor este reglementata de art. 7 din normele de aplicare ale Legii 255/2010.
Finalizarea acestei proceduri este împiedicată de inexistența planurilor parcelare pentru terenurile situate în localitățile Tg.J. și Bumbești.
Potrivit art.7 alin. 2 din HG 53-2011, în situația în care planurile parcelare nu au fost întocmite până la demararea procedurii de expropriere, comisiile locale de aplicare a legilor fondului funciar sunt obligate să întreprindă demersurile legale pentru întocmirea acestora cu celeritate.
Menționează faptul că în prezent planurile parcelare sunt în curs de întocmire, procedura a fost demarată de comisiile aparținând UAT Tg.J. si UAT Bumbești la începutul anului 2015 și nu este finalizată.
Procedura de întocmire și avizare a documentațiilor individuale nu poate fi finalizată până la avizarea planurilor parcelare
Lipsa planurilor parcelare împiedică expropriatorul în identificarea tuturor persoanelor afectate de procedura exproprierii.
Documentațiile cadastrale individuale nu pot fi avizate de OCPI GORJ, fără existența planurilor parcelare.
3. După finalizarea acestei etape si recepționarea documentațiilor cadastrale de către OCPT în baza art.11 alin. (7) din Legea 255/2010, un expert evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, va întocmi raportul de evaluare a imobilelor expropriate pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, pe fiecare categorie de folosință
După întocmirea raportului de evaluare. Comisia de aplicare a Legii nr.255/2010 se va întruni pentru a analiza cererile depuse de expropriați, respectiv pentru a încheia procesele verbale cu expropriații și pentru a emite mai apoi Hotărârile de stabilire a cuantumului despăgubirii.
În cadrul ședințelor comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010 se vor încheia procesele verbale cu expropriații si se vor adopta Hotărârile de stabilire a despăgubirilor pentru fiecare expropriat in parte. După comunicarea Hotărârilor de stabilire a cuantumului despăgubirii, expropriații nemulțumiți de cuantumul despăgubirii se pot adresa instanței potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 255/2010.
Pârâta solicită să se constate că expropriatorul nu refuză îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Legea 255/2010, termenul rezonabil pentru îndeplinirea obligațiilor nu poate fi respectat din motive obiective –lipsa planurilor parcelare din zona afectată de coridorul de expropriere, astfel cum a arătat, finalizarea etapei de întocmire a documentațiilor cadastrele individuale fiind condiționată de întocmirea planurilor parcelare de către comisia de punere în aplicare a legilor proprietății.
Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nu poate fi emisa decât după finalizarea etapei de evaluare a imobilelor expropriate.
A încerca obligarea unei instituții a Statului, prin intermediul unei hotărâri judecătorești, la a face sau a nu face o anumită acțiune, la care oricum este obligată prin puterea Legii, înseamnă a schimba ordinea firească a lucrurilor și succesiunea logică a etapelor impuse de Legea nr.255/2010.
Față de totalitatea considerentelor expuse solită să se constatate că hotărârea de stabilire a despăgubirilor nu poate fi emisă anterior finalizării etapelor privind întocmirea documentațiilor cadastrale individuale și mai apoi a raportului de evaluare și, pe cale de consecință solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacată, în sensul respingerii acțiunii principale, ca fiind neîntemeiată.
În drept: art. 466, art. 480 și următoarele din Codul de procedură Civilă, Legea 554/2004, Legea 255/2010, HG. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Critica formulată de pârât privind respingerea greșită a excepției necompetenței materiale a Tribunalului Gorj și excepției necompetenței funcționale a Secției civile a aceluiași tribunal este neîntemeiată, prima instanță dând o rezolvare corectă acestei excepții.
Astfel, competența materială (denumită uneori și competență „rationae materiae” ) presupune o delimitare între instanțe de grad diferit. Normele de competență materială sunt stabilite sub aspect funcțional (după felul atribuțiilor jurisdicționale) și sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii), în Codul de procedură civilă, precum și în unele acte normative speciale.
Competența materială funcțională este aceea care determină și precizează funcția și rolul atribuțiilor fiecăreia dintre instanțele judecătorești iar competența materială procesuală este aceea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate în concret de o anumită categorie de instanțe.
Criteriile sau elementele în funcție de care se determină competența de atribuțiune a instanțelor judecătorești „competența după materie”, sunt: natura litigiului și valoarea litigiului, criteriul obiectiv determinant pentru stabilirea competenței fiind natura litigiului.
În speța dedusă judecății competența este atrasă de natura litigiului, respectiv art.22 și 23 din legea 255/2010 ce reglementează procedura exproprierii, tribunalul fiind instanță de drept comun în ceea ce privește soluționarea acestui litigiu, Secția Civilă fiind competentă să soluționeze cererea privind emiterea unei hotărâri de despăgubiri, și nu Secția de C., cum de altfel s-a statuat de prima instanță.
Criticile formulate pe fondul cauzei privind aplicarea greșită a dispozițiilor art.9, 11, 18, 19 din Legea nr.255/2010 și art.7 din Normele metodologice nr.53/2011 a Legii nr.255/2010 sunt de asemenea neîntemeiate pentru considerentele ce succed:
Reclamanții sunt titularii dreptului de proprietate asupra suprafețelor de 177 mp. cu nr.cadastral 4495, poz.122 din HG 689/2014 și 179 mp. cu nr.cadastral 4496 poz.123 din HG 689/2014.
P. decizia nr.1038/13.10.2014 emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA în temeiul art.2 alin.3 și art.9 din Legea 255/2010 s-a dispus exproprierea imobilelor aflate pe coridorul de realizare a obiectului „varianta de ocolire Tg.J.”, menționându-se că această decizie de expropriere constituie titlu executoriu fără vreo altă formalitate, chiar și în situația proprietarilor care nu s-au prezentat în termenul prevăzut de art.8 alin.2 din Legea 255/2010.
După emiterea acestei decizii de expropriere, persoanele menționate în HG nr.689/19.08.2014 (printre care și reclamanții din cauza de față care sunt nominalizați la pozițiile 122 și 123) nu au mai primit nici o dispoziție prin care să se stabilească dacă acel cuantum al despăgubirilor stabilit prin HG nr.689/2014 reprezintă cuantumul solicitat și cuvenit reclamanților în calitate de proprietari.
De asemenea, art.9 din aceeași lege precizează că în termen de 5 zile lucrătoare la expirarea termenelor prevăzute în art.8, expropriatorul are obligația emiterii deciziei de expropriere și după emiterea acestei decizii are loc transferul dreptului de proprietate în patrimoniul emitentului deciziei de expropriere.
Art.18 din aceeași lege stabilește că în termen de 5 zile de la emiterea deciziei de expropriere expropriatorul numește comisia de verificare a dreptului proprietate ori a altui drept real și constată, după caz, acceptarea sau neacceptarea cuantumului despăgubirii de către proprietar.
Tot această comisie urmează să soluționeze cererea privind plata despăgubirilor prin emiterea unei hotărâri de stabilire a cuantumului despăgubirii în conformitate cu dispozițiile art.20 din lege, împotriva acestei hotărâri reclamanții putând formula contestație la instanță privind cuantumul despăgubirii.
În mod corect a statuat tribunalul că pârâtul după ce a emis decizia de expropriere prevăzută de art.9 din Legea nr.255/2010 și a devenit titularul dreptului de proprietate pentru imobilul aparținând reclamanților, nu a continuat procedura prevăzută de lege pentru a verifica dacă este sau nu întemeiat cuantumul despăgubirilor solicitat de către reclamanți și nu a emis hotărârea de stabilire a despăgubirilor în condițiile art.19 și 20 din Legea nr.255/2010, pentru ca reclamanții să poată să conteste în instanță cuantumul despăgubirilor.
Lipsa hotărârii de stabilire a despăgubirilor echivalează cu refuzul expropriatorului de a-și îndeplini obligațiile reglementate de Legea nr.255/2010, pentru că potrivit art.21 alin.1 din lege, plata efectivă a despăgubirilor se realizează numai după emiterea acestei hotărâri, ori un asemenea refuz nu poate să rămână necenzurat pentru că nici o dispoziție legală nu limitează dreptul celui ce se consideră neîndreptățit de a se adresa instanțelor competente.
Faptul că dispozițiile Legii nr.255/2010 nu prevăd un termen pentru emiterea hotărârii de despăgubire nu înseamnă că expropriatorul poate amâna sine die îndeplinirea acestei obligații.
Este adevărat că ulterior consemnării despăgubirii la dispoziția persoanei expropriate și emiterii deciziei de expropriere, expropriatorul are obligația emiterii hotărârii de despăgubire într-un termen rezonabil, însă noțiunea de termen rezonabil trebuie raportată la toate etapele și demersurile ce trebuie parcurse pentru emiterea hotărârii de despăgubire în materia Legii nr.255/2010.
Tribunalul a reținut că reclamanții au fost notificați în luna septembrie 2014 să elibereze terenul în 30 zile lucrătoare de la data notificării, să se prezinte în termen de 20 zile la sediul expropriatorului și să depună documentele de atestare a dreptului de proprietate, obligație îndeplinită în noiembrie 2014, însă pârâtul deși a emis decizia de expropriere la 13.10.2014, a numit comisia de verificare a dreptului de proprietate abia la 04.12.2014, iar hotărârea de stabilire a despăgubirilor nu a fost emisă nici până la data soluționării cauzei.
În aceste circumstanțe corect s-a statuat de prima instanță că în lipsa hotărârii de stabilire a despăgubirilor reclamanții nu-și pot exercita dreptul de a contesta în instanță cuantumul despăgubirilor, fiindu-le afectate drepturile și intereselor acestora.
Curtea constată că, având în vedere conduita stabilită în sarcina pârâtului prin prevederile art.9 și art.19-21 din Legea nr.255/2010, și termenele care reglementează îndeplinirea anumitor obligații, și interpretând lipsa hotărârii de stabilire a despăgubirilor ca echivalent cu refuzul expropriatorului de a-și îndeplini obligațiile reglementate de Legea nr.255/2010, pentru că potrivit art.21 alin.1 din lege plata efectivă a despăgubirilor se realizează numai după emiterea acestei hotărâri, tribunalul a statuat corect în sensul că un asemenea refuz nu poate să rămână necenzurat, demersul reclamanților fiind justificat față de art.21 alin.1 din Constituție și 6 din CEDO.
Față de considerentele ce preced, apreciindu-se că sentința este legală și temeinică, în baza art.480 alin.1 cod procedură civilă, apelul urmează să fie respins ca nefondat.
Conform dispozițiilor art.453 Cod pr.civilă, Curtea va obliga la plata cheltuielilor de judecată aferente soluționării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât S. R., P. COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, REPREZENTATĂ P. . EUROPE SRL, cu sediul procesual ales la Cabinet individual de avocat C. C. S., din Timișoara, ., nr.3, ., împotriva sentinței civile nr.4/11.01.2016, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. A. O., domiciliat în Tg-J., ., ., . procesual la cabinet avocat D. C. O. cu sediul în Tg-J., .. 2, . județul Gorj.
Obligă apelantul la 250 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant reprezentând onorariu avocat.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2016
Președinte, I. V. | Judecător, F. D. | |
Grefier, G. D. L. |
Red.jud.I.V./13.05.2016
5 ex/AS
j.f.N.Ș.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2810/2016. Curtea de Apel... | Expropriere. Decizia nr. 2739/2016. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
