Expropriere. Decizia nr. 2739/2016. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2739/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-05-2016 în dosarul nr. 2739/2016
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 2739
Ședința publică de la 19 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Grefier E. O.
M. Public reprezentat de procuror Niculeanu C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelantul-pârât S. R., prin M. T. și I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA., cu sediul ales în București, sector 1, ..38, prin . Europe SRL, cu sediul procesual ales la Cabinet Individual de Avocat C. C. S., situat în Timișoara, Bulevardul Revoluției din 1989, nr.3, ., împotriva sentinței civile nr. 24/25.01.2016, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă N. S. E., CNP_, cu domiciliul în Tg. J., ., jud. Gorj, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. F., cu împuternicire avocațială la dosar, pentru intimata-reclamantă N. S. E., lipsind apelantul-pârât S. R., prin M. T. și I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA., prin . Europe SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen; intimata-reclamantă a depus întâmpinare, înregistrată sub nr._/19.04.2016 și nr._/19.04.2016; după care;
Reprezentantul Ministerului Public, procuror Niculeanu C., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., a invocat excepția nulității hotărârii instanței de fond, motivat de neparticiparea procurorului la soluționarea cauzei, excepție prevăzută de dispozițiile art.92 alin.3 Cod pr. civ. și art.23 din Lg. 33/1994, cu raportare la dispozițiile art.22 din Lg.255/2010.
Instanța a pus în discuție și excepția prematurității acțiunii, ridicată în primă instanță și în apel de pârât.
Avocat P. F., pentru intimata-reclamantă N. S. E., a solicitat respingerea ambelor excepții, susținând că prin admiterea acestor excepții s-ar aduce o încălcare a dreptului de proprietate, fiind îngrădit astfel dreptul de a avea acces la justiție al reclamantei.
Reprezentantul Ministerului Public, procuror Niculeanu C., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., a solicitat respingerea excepției prematurității acțiunii, susținând că reclamantul este îndreptățit să acționeze în justiție, decizia de stabilire a despăgubirilor pentru terenul expropriat trebuind comunicată în termen rezonabil.
Instanța a apreciat cauza în stare de soluționare, urmând a se pronunța pe excepțiile invocate.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr.24/25.01.2016, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta N. S. E., în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat de M. T. și I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin . Europe SRL, având ca obiect stabilire despăgubiri potrivitLegii 255/2010.
S-a anulat cuantumul despăgubirilor de la poziția 166 din Anexa 2 la HG 689/19.08.2014, în valoare de 223.808 lei și s-a stabilit valoarea de piață a despăgubirilor la suma de 341.500 lei.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 341.500 lei despăgubiri și la 7500 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că prin cererea înregistrată la 30.04.2015 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanta N. S. E. a chemat în judecată pârâtul S. R., reprezentat de M. T. și I. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și a solicitat anularea cuantumului despăgubirilor comunicat prin Notificarea_ și stabilirea valorii reale de piață a despăgubirilor pentru imobilul expropriat situat în Tg.J., Cartier Slobozia nr.258, a cărui valoare a fost stabilită de expropriator la 223.808 lei.
Reclamanta a considerat că prețul menționat în anexa la notificare nu reprezintă o despăgubire echitabilă și justă în raport cu valoarea imobilului și cu investițiile realizate.
A susținut că imobilul are destinația de curți construcții, s-a expropriat o suprafață de 172 mp, împrejmuită cu gard lăcuit cu plăci de ciment, cu o înălțime de 2 m și cu o fundație de 50 de cm, iar în partea din fața casei gardul cu structură de ciment este placat cu cărămidă și ornamente din fier forjat și policarbonat, porțile fiind prevăzut cu sistem de deschidere pe role automat.
A mai arătat că în interiorul curții se află o fosă septică, că această curte este pavată cu pavele semelrok din Austria, că are sistem de iluminat în curte, o fântână ornamentală din beton, cămin de apă, terasă locuibilă cu pereți de termopan și sistem de închidere pe role acoperită cu țiglă Bramac.
S-a precizat că imobilul este construit pe o fundație de 1,5 m adâncime, pe două nivele, zidită din cărămidă Bramac, izolată, vopsită cu vopsea minerală și în interior finisată și zugrăvită, tâmplărie PVC, pervazuri la ferestre, uși, geamuri; construcția cuprinde două dormitoare, living, două băi, o bucătărie, hol, casa scării, băile și bucătăria sunt placate în gresie și faianță, are sistem de încălzire cu centrală termică, instalație de cupru, calorifere din aluminiu, sistem de aer condiționat, instalație electrică pe fire de cupru.
Pârâtul a invocat excepția prematurității acțiunii și pe fond a solicitat respingerea acesteia.
În motivarea excepției prematurității a arătat că nu s-a emis o hotărâre de stabilire a cuantumului despăgubirii potrivit art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010 și acțiunile în despăgubiri nu pot fi formulate decât după data comunicării acestei hotărâri, nefiind parcursă în totalitate procedura administrativă reglementată de Legea nr.255/2010.
Cu privire la fondul cauzei, a precizat că valoarea despăgubirii s-a stabilit în raport de fiecare imobil în parte.
În ședința publică din 07 septembrie 2015 Tribunalul Gorj a respins excepția prematurității acțiunii cu motivarea că neemiterea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nu poate afecta sau îngrădi dreptul expropriatului de a se adresa instanței.
După administrarea probei cu expertiză tehnică realizată de o comisie formată din trei experți tribunalul a constatat că acțiunea este fondată, fiind incidente dispoz. art.22 din Legea nr.255/2010, potrivit cu care expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor și acțiunea formulată se soluționează potrivit art.21-27 din Legea nr.33/1994 în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor.
S-a reținut că potrivit art.26 din Legea nr.33/1994 despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor se va ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială. Curtea Constituțională a statuat în mod repetat că valoarea bunului expropriat trebuie stabilită la momentul contemporan realizării transferului dreptului de proprietate și nu la un moment ulterior, în acest sens fiind Decizia nr.12/15.01.2015.
Bunurile reclamantei au fost expropriate prin decizia de expropriere nr.1038/13.10.2014, fiind cuprinse în Anexa nr.2 a HG nr. 689/2014, poziția 166, fiind stabilită valoarea de 223.808 lei.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit valoarea de piață a imobilelor la suma de 341.500 lei. S-a avut în vedere imobilul reprezentând teren în suprafață de 172 mp și imobilul casă, parter și etaj mansardat, cât și restul bunurilor, respectiv pavaj în curte, garduri și bazin vindanjabil.
Experții au avut în vedere prețul final de tranzacționare al proprietăților de acest fel, din zonă, stabilind un preț mai mic decât prețul de ofertă, la data transferului dreptului de proprietate, respectiv la data de 13.10.2014, fila 161 a cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul-pârât S. R., prin M. T. și I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA., prin . Europe SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare s-a criticat respingerea excepției prematurității acțiunii, arătându-se că singura acțiune pe care o prevede Legea nr. 255/2010 în favoarea expropriaților este cea în contestarea cuantumului despăgubirilor, reglementata la art. 22 alin. (1) iar comisia de aplicare a Legii 255/2010 nu a emis până în prezent hotărârile de stabilire a despăgubirilor pentru persoanele expropriate.
În prezent, procedura de expropriere se află în etapa de întocmire a documentațiilor cadastrale individuale de dezmembrare a imobilelor expropriate, etapa reglementată prin art. 11 din Legea 255/2010 și art. 7 din normele de aplicare ale legii, finalizarea acestei proceduri fiind împiedicată de inexistența planurilor parcelare pentru terenurile situate în localitățile Tg J. și Bumbești.
A menționat faptul că lipsa planurilor parcelare împiedica expropriatorul în identificarea tuturor persoanelor afectate de procedura exproprierii și doar după finalizarea acestei etape și recepționarea documentațiilor cadastrale de către OCPI Gorj, în baza art. 11 alin. (7), din Legea 255/2010, un expert evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, va întocmi raportul de evaluare a imobilelor expropriate pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, pe fiecare categorie de folosință.
După întocmirea raportului de evaluare, Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 se va întruni pentru a analiza cererile depuse de expropriați, respectiv pentru a încheia procesele verbale cu expropriații și pentru a emite mai apoi Hotărârile de stabilire a cuantumului despăgubirii.
Câtă vreme procedura administrativă de stabilire a cuantumului despăgubirilor nu este finalizată și nu este emisa Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, apelantul a susținut că acțiunea în instanța întemeiata pe Legea nr. 255/2010 este prematură.
S-a susținut că în mod nelegal, prima instanța a dispus anularea cuantumului despăgubirilor, încălcând dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004, în sensul ca instanța nu a invocat pe cale de excepție nelegalitatea parțială a HG 689/19.08.2014 pentru a putea dispune anularea parțială sub aspect valoric și nu a citat emitentul actului a cărui anulare parțială a dispus-o.
Pe fondul cauzei, a arătat că instanța de fond a stabilit greșit valoarea despăgubirilor la suma de 341.500 lei, prin raportare la ofertele de vânzare cumpărare de la mica publicitate și prin aplicarea metodei costurilor, încălcând dispozițiile art. 26 alin 2 din Legea nr. 33/1994 și dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 380/26.05.2015.
A susținut că experții au stabilit valoarea de despăgubire a imobilului prin metoda comparației directe, având în vedere 3 oferte de la mica publicitate, folosind alte criterii decât cele impuse de art. 26 alin 2 din Legea nr. 33/1994, respectiv prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la momentul transferului dreptului de proprietate, care coincide cu data emiterii Deciziei de expropriere 1038/13.10.2014.
A învederat că valorile de comparație pot fi reprezentate doar de preturile de tranzacționare (cele declarate în fața notarului public) și nicidecum de cele de ofertare, publicate în presa sau postate pe internet, legea având în vedere situația certa a unor prețuri, exprimata în contracte și nu situația incerta a unor oferte nematerializate în acte juridice autentice.
Față de cele expuse mai sus, a solicitat să se constate că instanța de judecată nu poate omologa un raport de expertiza, care nu a ținut seama de criteriile cumulative stabilite în mod imperativ de lese.
Apelantul a criticat respingerea obiecțiunilor formulate de S. R. la raportul de expertiza, arătând că încuviințarea obiecțiunilor pârâtului nu puteau fi condiționate de existența unei opinii separate exprimată de expertul părții.
A arătat că experții au stabilit o valoare de despăgubire pentru imobilul evaluat fără a fi susținută de probe concludente, respectiv contracte de vânzare cumpărare încheiate la data transferului dreptului de proprietate, având ca obiect imobile de același fel cu imobilul expropriat.
Experții aveau obligația de a procura contracte de vânzare cumpărare de la reclamanta, de la OCPI Gorj, de la Direcția Fiscala a Mun. Tg J.. pentru a stabili valoarea de despăgubire a imobilului expropriat potrivit criteriilor impuse de art. 26 alin. 2 din Legea 33/1994.
Pentru toate motivele, a solicitat să se admită apelul, astfel cum a fost formulat, să se schimbe sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă.
În apel a solicitat, în temeiul art. 479 alin. 2 din codul de procedura civila, refacerea expertizei judiciare în specialitatea evaluări proprietăți imobiliare. A solicitat plata cheltuielilor de judecata, în temeiul art. 453, alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
În apel s-a pus în discuția părților motivul de nulitate a sentinței prevăzut de art. 92 alin. 3 cod procedură civilă, respectiv soluționarea acțiunii fără participarea reprezentantului Parchetului de pe lângă Tribunalul Tg. J..
Potrivit art. 22 din Legea 255/2010, soluționarea acțiunilor se face potrivit procedurii prevăzute de art. 21- 27 din Legea nr. 33/1994. Art. 23 din Legea 33/1994 impune ca soluționarea cererii de expropriere să se facă de instanță cu participarea obligatorie a procurorului.
Deși în procesul civil regula este aceea că participarea procurorului la judecată este facultativă, art. 92 alin. 3 cod procedură civilă instituție excepția potrivit căreia în cazurile anume prevăzute de lege participarea procurorului și punerea concluziilor sunt obligatorii, sub sancțiunea nulității absolute a hotărârii.
Cum în cazul cererilor în materie de expropriere legea prevede expres că este obligatorie participarea procurorului, sancțiunea neparticipării acestuia este nulitatea hotărârii, care a fost pronunțată cu încălcarea normelor privind constituirea instanței.
În speță, se constată că la judecata în primă instanță nu s-a asigurat prezența procurorului la nici un termen de judecată, nici chiar la termenul când părțile au pus concluzii asupra fondului cauzei, ceea ce atrage sancțiunea nulității sentinței, nulitate ce poate fi invocată din oficiu în calea de atac.
În condițiile art. 480 alin. 6 cod procedură civilă, acțiunea fiind soluționată pe fond de tribunal, se va admite apelul, se va anula sentința și se va reține cauza spre judecare, urmând ca în calea de atac să fie prezent la termenele de judecată reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
În rejudecare, vor fi avute în vedere și criticile formulate de apelant prin motivele de apel, urmând fi soluționată cu prioritate excepția prematurității acțiunii, prin raportare la susținerile pârâtului din primă instanță și din calea de atac.
Instanța apreciază excepția ca fiind neîntemeiată, dat fiind modul în care expropriatorul și-a îndeplinit obligațiile ce derivă din lege.
Procedura de expropriere a fost declanșată prin HG 689/26.08.2014 prin care s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică ”Varianta de ocolire Tg. J.”, aceasta făcând parte, potrivit art. 5 din Legea 255/2010, din etapa I a procedurii denumită ”Aprobarea indicatorilor tehnico-economici”. În condițiile textului legal, adoptarea hotărârii de guvern s-a făcut pe baza documentației tehnico-economice aferente, care cuprinde amplasamentul lucrărilor și sursa de finanțare, și are în vedere lista proprietarilor, sumele individuale aferente despăgubirilor estimate de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici.
Etapa a II-a –a procedurii de expropriere este prevăzută de art. 7 din lege și se referă la obligația expropriatorului de a consemna sumele individuale reprezentând plata despăgubirii la dispoziția proprietarilor de imobile.
În condițiile art. 8, expropriatorul trimite prin poștă proprietarilor notificarea intenției de expropriere a imobilelor și lista imobilelor ce urmează a fi expropriate, în speță această obligație fiind îndeplinită la 22.09.2014.
Reclamanta a formulat întâmpinare la notificare, respectând termenul de 20 de zile calendaristice prevăzut de lege și arătând că nu este de acord cu valoarea despăgubirilor, însă expropriatorul nu a modificat suma inițial stabilită.
Transferul dreptului de proprietate a operat ca efect al emiterii Deciziei de expropriere nr. 1038/13.10.2014, conform art. 9 din Legea 255/2010, text care impune expropriatorului să respecte un termen de 5 zile lucrătoare de la expirarea termenelor prevăzute la art. 8. Din aceste dispoziții legale rezultă că împotriva deciziei se pot formula contestații, care însă nu suspendă transferul dreptului de proprietate (alineatul 2 al textului) și că anterior emiterii deciziei are loc consemnarea sumelor aferente despăgubirii( alineatul 4).
Conform art. 9 alin 5 și 6 și art. 11 din lege, după emiterea deciziei de expropriere are loc intabularea dreptului de proprietate asupra culoarului de expropriere, întocmirea documentațiilor cadastrale de către expropriator, după care se încep lucrările într-un termen considerat rezonabil, în funcție de complexitatea acestora.
Prin art. 18 din Legea 255/2010 se impune expropriatorului ca în termen de 5 zile de la emiterea deciziei de expropriere să desemneze comisia de verificare a dreptului de proprietate și să constate acceptarea sau neacceptarea cuantumului despăgubirii de către proprietar.
Comisia are printre atribuții pe aceea de a face efectiv plata, în baza cererilor adresate de către persoanele expropriate sau să consemneze într-un cont bancar deschis pe numele solicitantului despăgubirea, în cazul nedepunerii cererii. În vederea plății, art. 20 din lege reglementează emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, transferul bancar al sumelor de bani având loc într-un termen de cel mult 90 de zile de la data emiterii hotărârii.
Art. 22 dă dreptul expropriatului nemulțumit de cuantumul despăgubirii să conteste cuantumul despăgubirii, acțiunea formulată fiind soluționată în raport de prevederile art. 21-27 din Legea 33/1994.
Din expunerea etapelor legale ale procedurii de expropriere rezultă că deși decizia de expropriere a fost emisă la data de 13.10.2014, expropriatorul nu a respectat obligațiile ce îi reveneau după acest moment, nu a făcut transferul sumelor de bani în termenul de 90 zile, ceea ce justifică pornirea procedurii judiciare de contestare de către expropriat. Susținând excepția prematurității acțiunii, pârâtul își invocă propria culpă, ignorând dreptul reclamantei de a încasa efectiv despăgubirea într-un termen rezonabil.
Faptul că în speță nu a fost emisă o hotărâre de stabilire a cuantumului despăgubirilor deoarece nu s-au finalizat lucrările de întocmire a planurilor parcelare nu constituie culpa reclamantei, astfel că dreptul său de proprietate asupra sumei de bani stabilită ca despăgubire nu poate fi realizat la o dată arbitrar aleasă, ci cu respectarea termenelor prevăzute de Legea 255/2010.
Reclamanta a formulat contestație la instanță după ce i-a fost notificată atât intenția de expropriere a imobilului, conform art. 8 din Legea 255/2010, cât și suma individuală reprezentând plata despăgubirii, ce a fost consemnată la dispoziția sa, conform art. 7 din lege. Mai mult, transferul dreptului de proprietate s-a realizat ca urmare a emiterii deciziei de expropriere, instituția expropriatoare nu a făcut o reevaluare a imobilului, iar conform art. 9 alin 4 expropriatorul avea obligația de a consemna sumele de bani aferente despăgubirii.
Din aceste dispoziții legale rezultă cu claritate că suma de bani care a fost considerată de expropriator ca fiind valoarea terenului este cea menționată în actele administrative emise anterior hotărârii prevăzute de art. 20 și 22 din Legea 255/2010, concluzia fiind confirmată și de dispozițiile art. 18, potrivit cărora fostul proprietar expropriat trebuie să confirme dacă acceptă sau nu cuantumul despăgubirii, așa cum el a fost comunicat prin notificare, precum și de dispozițiile art. 19 care reglementează modalitatea de plată a despăgubirilor, în baza cererilor formulate de persoanele expropriate.
Cât timp procedura a fost urmată până în punctul în care expropriatorul era obligat să emită hotărârea prevăzută de art. 20 din Legea 255/2010, persoana expropriată este interesată să se adreseze instanței pentru a se stabili cuantumul corect al prejudiciului suferit.
În plus, a accepta contrariul înseamnă a nega fostului proprietar dreptul ca în patrimoniul său să opereze subrogația reală, în sensul că locul dreptului de proprietate asupra terenului expropriat să fie luat de dreptul de proprietate asupra sumei de bani calculată ca despăgubire. Aceasta cu atât mai mult cu cât de la data de 13.10.2014, când a fost emisă decizia de expropriere, expropriatorul nu a făcut dovada că a urmat procedura în condițiile art. 18-21 din Legea 255/2010 iar a pretinde reclamantei să aștepte o perioadă atât de mare de timp ar echivala cu o expropriere în fapt, neurmată de o justă despăgubire.
Ca atare, instanța va respinge excepția prematurității acțiunii și va stabili termen la data de 2 iunie 2016 pentru soluționarea fondului cauzei, urmând a fi citate părțile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul-pârât S. R., prin M. T. și I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA., cu sediul ales în București, sector 1, ..38, prin . Europe SRL, cu sediul procesual ales la Cabinet Individual de Avocat C. C. S., situat în Timișoara, Bulevardul Revoluției din 1989, nr.3, ., împotriva sentinței civile nr. 24/25.01.2016, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă N. S. E., CNP_, cu domiciliul în Tg. J., ., jud. Gorj, având ca obiect expropriere.
Anulează sentința civilă nr. 24/25.01.2016, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosarul nr._ și reține cauza pentru judecare.
Respinge excepția prematurității acțiunii formulată de pârât.
Stabilește termen pentru soluționarea fondului la 2.06.2016, cu citarea părților.
Decizie definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2016.
Președinte, G. I. | Judecător, E. B. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. G. I.
Tehn. E.O.
4 ex./19.05.2016
Jud. fond N. Ș.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2594/2016. Curtea de Apel... | Recuzare. Decizia nr. 222/2016. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
