Obligaţie de a face. Decizia nr. 2686/2016. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2686/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-05-2016 în dosarul nr. 2686/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:084._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2686
Ședința publică de la 17 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE- M. C.-Președinte Instanță
-M. C. Ț.- Judecător
Grefier D. M.
XXX
Pe rol judecarea apelurilor declarate de apelanta pârâtă A. NAȚIONALĂ P. R. PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, .. 202, Sectorul 1, și apelantul reclamant G. I. D. cu domiciliul ales la cab. C. I., în Dr. Tr. S., ., ., împotriva sentinței civile nr. 94/13.11.2015, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ P. C. I., cu sediul în București, Sector 1, Calea Floreasca, nr. 202, având ca obiect obligație de a face Disjunsă cauza din dosarul nr._ **.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. I. pentru apelantul reclamant G. I. D., lipsind apelanta pârâtă A. NAȚIONALĂ P. R. PROPRIETĂȚILOR și intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ P. C. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că apelurile sunt declarate și motivate în termenul legal, după care,
Avocat C. I. pentru apelantul reclamant G. I. D. depune înscrisuri noi.
Precizează că, înțelege să renunțe la cererea de conexare a prezentului dosar, la cauza ce a format obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel C. și solicită să se ia act de această cerere, deoarece a fost soluționat.
A susținut că a intervenit o transmisiune a calității procesuale active de la reclamant către Organizația Utilizatorilor de A. pentru Irigații (O.U.A.I.) Ostrovu M., la data emiterii deciziei nr.1/22.03.2016, depusă la dosar, solicitând astfel conceptarea și citarea în cauză a acestei organizații.
La interpelarea instanței, privind cererea de introducere în cauză a Instituției Prefectului Județului M., formulată de A.N.R.P., pune concluzii de respingere a acesteia ca inadmisibilă, întrucât aceasta nu a fost parte procesuală la prima instanță.
Instanța ia act de renunțarea apelantului reclamant la cererea de conexare a prezentului dosar la cauza ce a format obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel C..
În temeiul art. 478 alin.1 C.Pr.Civilă, instanța respinge cererea de introducere în cauză a Instituției Prefectului Județului M., formulată de A.N.R.P.
În temeiul dispozițiilor art.38 și 39 Cod pr. civ., instanța respinge cererea de introducere în cauză a Organizației Utilizatorilor de A. pentru Irigații (O.U.A.I.) Ostrovu M., aceste dispoziții legale permițând continuarea judecății între părțile inițiale din proces, chiar și în situația în care ar opera o transmisiune convențională a calității procesuale active.
Având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, Instanța apreciază că nu se mai impune a se pronunța cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului și, potrivit art. 482 raportat la art. 244 NCPC, constată cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Avocat C. I., pentru apelantul reclamant, a solicitat respingerea ca nefondată a excepției prematurității acțiunii, invocată de pârâtă, admiterea apelului declarat de reclamant, astfel cum au fost pe larg expuse motivele de apel, modificarea sentinței și judecând cauza pe fond, să se dispună admiterea în totalitate a acțiunii, așa cum a fost formulată. A susținut că se impune și admiterea capătului de cerere privind obligarea C.N.C.I. de a emite decizia de compensare prin puncte, întrucât instituția avea la dispoziție documentația legal întocmită asupra căreia se putea pronunța. A mai susținut că, în ipoteza în care A.N.R.P., care asigură secretariatul C.N.C.I., avea nelămuriri cu privire la procedura prealabilă, putea să ceară completarea dosarului și nu să apeleze la restituirea documentației.
A susținut că, în ceea ce privește cheltuielile de judecată, le va solicita pe cale separată.
Cu privire la apelul declarat de pârâtă A. Națională pentru R. Proprietăților (ANRP), a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat, conform motivelor expuse în întâmpinare.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față.
Tribunalul M. prin sentința civilă nr.94 de la 13.11.2015 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. Națională pentru R. Proprietăților în raport de primul petit privind înaintarea către C. Națională pentru C. I. a dispozițiilor emise în baza Legii nr. 10/2001 de către Primăria Gogoșu.
A respins excepția prematurității cu privire la emiterea certificatelor de deținător de puncte, ca lipsită de obiect.
A admis excepția prematurității cu privire la obligarea CNCI de a emite decizia de compensare prin puncte.
A admis în parte acțiunea civilă privind pe reclamantul G. I. D., CNP._ domiciliat în Drobeta Turnu Severin, ., ., cu domiciliul ales la cab. av. C. I., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., . și pe pârâtele A. Națională pentru R. Proprietăților, C. Națională pentru C. I., ambele cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, având ca obiect obligație de a face, a obligat A. Națională pentru R. Proprietăților (care asigură Secretariatul Comisiei Naționale pentru C. I.) să înainteze către C. Națională pentru C. I. dispoziția nr.1290/5.12.2011 emisă în baza Legii nr. 10/2001 de Primăria Gogoșu pentru terenul reclamantului care nu a putut fi restituit în natură.
A respins capătul de cerere privind obligarea CNCI de a emite decizia de compensare prin puncte.
P. a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANRP, a constatat că reclamanții au justificat calitatea procesuală pasivă a ANRP în raport de primul petit al cererii, respectiv obligarea ANRP să înainteze către CNCI dispozițiile emise în baza legii nr.10/2001 de Primăria Gogoșu pentru terenurile proprietatea reclamanților, preluate abuziv și care nu au putut să fie restituite în natură.
Relevante sub acest aspect sunt dispozițiile coroborate ale art. 21 al. 1, 5 și 8 din Legea nr. 165/2013 și art. 17 al. 5 din același act normativ.
Potrivit disp. art.21 al.1, 5 și 8, în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. P. clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
Conform art.17 al.5 Secretariatul Comisiei Naționale preia toate atribuțiile, drepturile și obligațiile Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și se asigură de către A. Națională pentru R. Proprietăților.
Cum dispozițiile legale mai sus învederate stabilesc în sarcina Autorității Naționale pentru R. Proprietăților în atribuția ei de a asigura Secretariatul Comisiei Naționale, obligația de a proceda la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului și ulterior verificării și evaluării, de a înainta CNCI propunerea privind validarea sau invalidarea deciziei entității investite de lege, se consideră că în mod corect în raport de primul petit al cererii acțiunea a fost formulată și în contradictoriu cu ANRP.
De altfel, s-a observat că, deși pârâta ANRP a susținut că nu are atribuții pe Legea nr. 165/2013, aceasta este cea care a restituit dosarul reclamantei împreună cu dispoziția emisă de primar.
Pe de altă parte, așa cum a rezultat din cele două petite ale cererii, pârâta ANRP nu a fost chemată în judecată de reclamant pentru a fi obligată a emite decizia de compensare prin puncte, cum a susținut, calitatea sa procesuală neputând să fie analizată în raport de un asemenea petit.
Referitor la excepția prematurității cu privire la emiterea certificatelor de deținător de puncte, invocată de pârâta ANRP, din cererea de chemare în judecată a rezultat că reclamantul nu a înțeles să solicite ca pârâta să fie obligată să emită certificatul de deținător de puncte, ci doar obligarea CNCI să emită decizia de compensare prin puncte pentru terenul respectiv, și să o comunice ANRP in vederea emiterii certificatelor de deținător de puncte, astfel că, excepția invocată este lipsită de obiect.
În schimb, excepția prematurității cu privire la obligarea CNCI de a emite decizia de compensare prin puncte este întemeiată.
Din dispozițiile art.21 din Legea 165/2013 rezultă că procedura pentru acordarea de măsuri compensatorii se desfășoară în mai multe etape.
Prima etapă presupune înregistrarea deciziei entității investite de lege împreună cu documentația care a stat la baza emiterii ei de către Secretariatul Comisiei Naționale asigurat de către A. Națională pentru R. Proprietăților și verificarea de către aceasta a dosarului din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii.
După ce această etapă este realizată, Secretariatul înaintează dosarul Comisiei Naționale care, întrunită în ședință, urmează să valideze sau să invalideze decizia entității investită de lege.
Dacă soluția este cea de validare a deciziei, C. Națională urmează să emită ulterior și decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
În speța de față, C. Națională nu s-a pronunțat asupra dispoziției emisă de primar cu propunerea de acordare a măsurilor compensatorii prin puncte în sensul de a o valida sau invalida deoarece prima etapă nu a fost desfășurată la nivelul Secretariatului condus de către pârâta A. Națională pentru R. Proprietăților.
Din acest punct de vedere, s-a reținut că, de vreme ce C. Națională pentru C. I. nu a fost sesizată pentru a se pronunța asupra dispoziției privindu-l pe reclamant, nu s-a putut reține că aceasta nu și-a exercitat în mod corespunzător atribuțiile prevăzute de lege sau a refuzat să le exercite.
Potrivit disp. art.16 din Legea 165/2013, cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7).
Conform art.21 al.1 din același act normativ, „în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.”
Alineatul 2 prevedere că: „deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege”, iar potrivit alineatului 3 „dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.”
Potrivit alineatului 5 „Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. P. clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.”
În cauză s-a constatat că reclamantul, în termen legal, în baza legilor fondului funciar, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren deținute de autorul său.
P. o parte din această suprafață de teren a fost eliberat titlu de proprietate iar pentru diferența de teren ce nu a putut fi restituită în natură deoarece terenul a fost acoperit de ape prin construirea sistemului hidroenergetic și de navigație Porțile de F. II, s-a propus acordarea de despăgubiri emițându-se de către Primarul comunei Gogoșu dispoziție în acest sens.
Dispoziția emisă în baza Legii 10/2001 a fost avizată de Agenția Domeniilor Statului – Sucursala M., Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie M., fiind exercitat și controlul de legalitate de către Prefectul Județului M..
După exercitarea controlului de legalitate de către prefect, în temeiul disp. art.21 al.3 din Legea 165/2013, prin adresa nr.6884/18.09.2013, Primăria Gogoșu a înaintat Secretariatului Comisiei Naționale pentru C. I., asigurat, potrivit art.17 al.5 din lege de către pârâta A. Națională pentru R. Proprietăților, dispoziția emisă reclamantului cu propunerea de acordare a despăgubirilor, precum și documentația care a stat la baza emiterii acesteia, însoțită de documentele care atestă situația juridică a terenurilor.
Prin adresa RGR_/13.11.2013, pârâta A. Națională pentru R. Proprietăților a restituit Primăriei Gogoșu dispoziția de acordare a despăgubirilor precum și întreaga documentație „pentru reanalizare și soluționare în conformitate cu legislația...”.
Din dispozițiile legale mai sus citate aplicate la speța de față, tribunalul a reținut că refuzul pârâtei A. Națională pentru R. Proprietăților de a înregistra documentația înaintată de Primăria Gogoșu și apoi de a-și exercita atribuțiile de a o verifica, nu numai că nu este prevăzut de lege dar nici nu este justificat.
Astfel, rezultă cu claritate din articolul 21 al.1 coroborat cu alineatul 5 din lege că A. Națională pentru R. Proprietăților în calitatea sa de a asigura Secretariatul Comisiei Naționale pentru C. I., este obligată să înregistreze dosarul transmis de către entitatea investită de lege și apoi să procedeze, pe baza documentelor primite, la verificarea dosarului, după care, singura soluție prevăzută de lege (alineatul 8) fiind aceea de a înainta dosarul Comisiei Naționale pentru C. I. cu propunere, după caz, de validare sau de invalidare.
Așa cum se prevede în mod expres, pentru clarificarea aspectelor din dosar, cel mult se pot solicita documente în completare, dar în nici un caz nu este prevăzută posibilitatea de a restitui dosarul, urmând a se pronunța pe baza actelor de la dosar dacă persoanele interesate nu au adus în completare alte documente.
P. a-și motiva restituirea întregii documentații, pârâta A. Națională pentru R. Proprietăților a invocat în principal două aspecte, respectiv că nu ar exista notificarea prevăzută de art.22 al.5 din Legea 10/2001 și că nu rezultă că terenurile ar fi situate în intravilan.
Cu privire la aceste aspecte s-a constatat că susținerile reclamantului sunt întemeiate în sensul că pe de o parte notificarea prevăzută de articolul 22 al.5 din Legea 10/2001 nu se aplică cauzei de față deoarece dispoziția emisă de Primăria Gogoșu nu face obiectul solicitării în justiție de măsuri reparatorii iar pe de altă parte, din actele aflate la dosar și adresa comunicată de Primăria Gogoșu, rezultă că terenul se află în intravilanul localității.
Nu în ultimul rând, tribunalul a considerat că refuzul de a înregistra dosarul privindu-l pe reclamant ca un dosar de despăgubire așa cum recunoaște implicit pârâta A. Națională pentru R. Proprietăților, ci doar ca o simplă petiție, nu poate să aducă atingere drepturilor reclamantului și să ducă la eludarea termenelor prevăzute de art.35 din lege pentru soluționare, astfel că, se apreciază că aceste termene urmează a fi calculate de la data de 23.10.2013 când pârâta A. Națională pentru R. Proprietăților a înțeles să înregistreze sub nr._/RG „ca fiind o simplă petiție”.
Față de cele mai sus expuse, tribunalul a pronunțat o sentință prin care a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta A. Națională pentru R. Proprietăților (care asigură Secretariatul Comisiei Naționale pentru C. I.) să înainteze către C. Națională pentru C. I. dispoziția emisă în baza Legii nr. 10/2001 de Primăria Gogoșu pentru terenul reclamantului G. D., care nu a putut fi restituit în natură și a respins capătul de cerere privind obligarea CNCI de a emite decizia de compensare prin puncte.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelantul-reclamant și apelanta-pârâtă A. Națională pentru R. Proprietăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelantul-reclamant a susținut că în mod greșit prima instanță a admis excepția prematurității cu privire la obligarea CNCI de a emite decizia de compensare prin puncte, a pronunțat o soluție prin care s-a acordat altceva decât s-a cerut prin cererea de chemare în judecată, încălcând dispozițiile art.397 alin. l Cod pr. civilă.
Apelantul-reclamant a arătat că au fost greșit aplicate dispozițiile art. 34 alin. 1 și art.35 alin.2 din Legea nr. 165/2013, în temeiul cărora excepția trebuia respinsă. A învederat că art.34 alin. l din Legea nr.165/2013 stabilește un termen de 36 de luni de la data intrării în vigoare a legii noi, termen în care CNCI are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, iar dispozițiile art.35 alin.(2) din același act normativ stabilesc ca persoana care se considera îndreptățită se poate adresa instanței de judecata în termen de 6 luni de la data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Ori, în speță, prin refuzul nejustificat al pârâtelor ANRP - Secretariat și CNCI, procedura administrativă de soluționare a dosarelor de despăgubire nu a fost începută, pentru a i se opune termenul de 36 de luni, așa încât nu poate fi apreciată ca prematură chemarea în judecată, de îndată ce dispoziția transmisă Secretariatului de către entitatea prevăzuta de lege, în loc să fie înaintată la CNCI, a fost restituită, deși procedura instituită de lege nu prevede o astfel de posibilitate.
A considerat că greșit pârâta CNCI invocă faptul că reclamantul nu figurează cu dosar întocmit în vederea acordării de despăgubiri în temeiul legilor fondului funciar, refuzul de a soluționa cererile nefiind justificat legal. Procedura administrativă de obținere a deciziilor de compensare debutează, potrivit art.21 alin.3 din Legea nr.165/2013, cu transmiterea dispozițiilor autorităților administrației publice locale către Secretariatul Comisiei Naționale de Compensare a I., după exercitarea controlului de legalitate de către prefect.
A invocat teza finală a dispozițiilor art.21 alin.3 din Legea nr.165/2013, care prevăd că dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2 din Legea nr.554/2004 rămân aplicabile și persoana îndreptățită poate formula acțiune în instanță pentru recunoașterea dreptului pretins, respectiv pentru obligarea Secretariatului Comisiei Naționale să înainteze către CNCI dispozițiile emise de Primăria Gogoșu în vederea emiterii deciziilor de compensare prin puncte și înaintarea acestora către ANRP în vederea emiterii certificatelor de deținător de puncte.
A susținut că nu mai este cazul ca Primăria Gogoșu să mai emită decizii de admitere sau respingere în conformitate cu prevederile art. 33 alin (1) din Legea 165/2013 și să mai înregistreze dosare în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (1) din Legea 165/2013, dispozițiile pe care legea i le dădea în competență fiind deja emise.
Față de aceste considerente, a solicitat respingerea excepției prematurității ca fiind nefondată.
Prin motivele de apel, apelantul-reclamant a adus lămuriri și cu privire la fondul cauzei, susținând că Instituția Prefectului - Județul M. a făcut controlul de legalitate al dispoziției, a avut în vedere faptul că terenurile sunt situate în intravilanul localității Ostrovu M. – Colonie, . din terenuri fiind acoperite de ape și nu pot face obiectul unor retrocedări în natură, motiv pentru care se solicită măsuri reparatorii.
Procedura de emitere și legalitate a dispozițiilor s-a realizat cu ocazia exercitării controlului de egalitate de către Instituția Prefectului, moment de la care acestea își produc efectele juridice ale unui act administrativ, ce nu pot să înceteze decât la momentul anulării dispozițiilor.
A susținut că A.NR.P. confundă noțiunile de decizii emise de entitățile investite cu dispozițiile emise de entitățile investite, noțiuni reglementate foarte clar în Legea nr.165/2013, încercând să tergiverseze și să împiedece procedura de compensare.
Față de aceste considerente, au solicitat, în temeiul art.480 alin. 2 și alin 3 teza a II-a Cod proc. civilă, admiterea apelului, modificarea sentinței și judecând cauza pe fond să se dispună admiterea în totalitate a acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, și-au întemeiat prezenta cerere pe dispoz. art.466 și urm. Cod proc. civilă. În motivarea apelului, apelanta-pârâtă ANRP a arătat că soluția a fost dată de o instanță necompetentă material (funcțional), deoarece cererea de chemare în judecată este îndreptată împotriva unei autorități aparținând administrației publice centrale astfel că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1), teza a II-a, din Legea nr. 554/2004 și ale art. 96 alin 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora curțile de apel judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ, potrivit legilor speciale.
Prin urmare, a solicitat să se constatate faptul că sentința atacată este pronunțată de o instanță necompetentă, ceea ce ar impune admiterea apelului, anularea sentinței civile apelate și trimiterea dosarului spre judecare Curții de Apel C. - Secția C. Administrativ și Fiscal.
A criticat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANRP cu privire la primirea și înaintarea dispozițiilor către CNCI, arătând că A. Națională pentru R. Proprietăților și C. Națională pentru C. I. (fostă C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor) sunt două instituții diferite, atribuțiile ce revin fiecăreia dintre acestea fiind reglementate prin acte normative distincte.
În privința aplicării Lg.10/2001, A. Națională pentru R. Proprietăților acordă sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Lg. 10/2001.
De asemenea, A. a asigurat organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (având în vedere dispozițiile Titlul VII din Legea nr. 247/2005), iar în prezent asigură Secretariatul Comisiei Naționale pentru C. I., iar atribuțiile conferite acestuia constau în centralizarea dosarelor conținând decizii/dispoziții în care s-au consemnat/propus despăgubiri, precum și în verificarea acestora din punct de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii.
A subliniat faptul că atribuția pârâtei ANRP presupune exclusiv asigurarea resurselor de personal și logistică necesară desfășurării activității. Dosarele de despăgubire constituite în baza notificărilor depuse de persoanele ce se consideră îndreptățite sunt transmise direct Secretariatului Comisiei Naționale pentru C. imobilelor și nu Autorității Naționale pentru R. Proprietăților. Mai mult, a învederat instanței că în cadrul procedurilor administrative de soluționare a dosarelor de despăgubire, ANRP nu are atribuții pe Legea nr. 10/2001, așa cum consideră reclamanții, respectiv de emitere a deciziei de stabilire a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv.
A învederat instanței faptul că numai în situația în care dosarul este validat de către C. Națională pentru C. I., aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv (art. 21 alin. 9 din lege). Pe de altă parte, conform art. 31 și art. 41 din lege, A. Națională pentru R. Proprietăților emite titlurile de plată în condițiile stabilite de Legea nr. 165/2013.
Față de dispozițiile legale incidente în cauză, a solicitat să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru R. Proprietăților.
Apelanta pârâtă a criticat modul de soluționare a fondului cauzei, susținând că prin adresa nr. RG/_/13 11.2013, A. Națională pentru R. Proprietăților a returnat în original cererile de restituire formulate pentru terenurile situate pe raza comunei Gogoșu, întrucât acestea nu au fost formulate în termenul și cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Având în vedere dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, reclamanții nu au făcut dovada demarării acestei proceduri în temeiul Legii nr. 10/2001, așa încât documentațiile transmise au fost asimilate petițiilor.
A considerat incidente dispozițiile art. 8 alin 1 din Legea nr. 10/2001, dispozițiile art. 21 alin. (1) - (3) din Legea nr. 165/2013, referitoare la controlul de legalitate exercitat de prefect, dispoziții ignorate de instanță și a subliniat faptul că documentațiile transmise nu reprezentau dosare de despăgubire, cele 283 de dispoziții nefiind emise ca urmare a depunerii unei notificări, ceea ce a făcut să nu fie înregistrate ca dosare de despăgubire la Secretariatul C.N.C.I.
Totodată, a susținut că instanța de fond în mod greșit reține faptul că terenurile se află în intravilanul localității, ignorând dispozițiile imperative ale art. 8 alin. 1 din Legea nr.10/2001, dispozițiile pct. 8.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001
A susținut că pct. 8.2 din Norme statuează faptul că în cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele din extravilan, acestea, în temeiul art. V alin. (2) din Titlul I din Legea nr. 247/2005, vor fi înaintate în vederea soluționării comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991.
Față de cele mai sus menționate, a solicitat, ca raportat la prevederile art. 466 și art.470 Cod proc. civ., să se admită apelul formulat de A. Națională pentru R. Proprietăților, să se desființeze hotărârea atacată și pe fond să se respingă acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
În drept, a invocat Legea nr.165/2013, Legea nr. 10/2001, republicată, art. 466 și art. 470 din Codul de Procedura Civilă.
În cauză, apelanta-pârâtă A. Națională pentru R. Proprietăților (ANRP) a depus o cerere, prin care a solicitat introducerea în cauză a Instituției Prefectului Județului M., prin Prefect, în calitate de pârâtă, cererea fiind respinsă de instanță.
Apelantul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat, respingerea excepțiilor invocate de ANRP și CNCI și respingerea apelului formulat de ANRP.
Apelanta-pârâtă A.N.R.P. a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat, desființarea hotărârii atacate și pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. A solicitat respingerea apelului declarat de apelant-reclamant .
Intimata-pârâtă C. Națională pentru C. I. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de apelant-reclamant și admiterea apelului declarat de apelanta pârâtă ANRP, desființarea hotărârii atacate și pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Apelantul-reclamant a depus întâmpinare la cererea formulată de ANRP, privind introducerea în cauză a Instituției Prefectului jud. M., prin care a invocat excepția tardivității depunerii cererii.
Apelurile formulate de reclamantul G. D. și pârâtă sunt nefondate, urmând să fie respinse pentru următoarele considerente.
Critica formulată de apelanta pârâtă ANRP cu privire la modalitatea de soluționare a excepției necompetenței materiale a Secției Civile a Tribunalului încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești.
Astfel, inițial acțiunea reclamanților având ca obiect aplicarea Legii 165/2013 a fost adresată și înregistrată la Curtea de Apel C.-Secția de C. Administrativ.
Prin decizia civilă nr. 299 de la 5 februarie 2014, Curtea de Apel C. –Secția de C. Administrativ a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M. –Secția I-a Civilă cu motivarea că sunt cenzurabile de instanța civilă orice acte sau fapte juridice ale unei autorități implicate în rezolvarea cererilor de despăgubiri imobiliare.
Primind cauza spre soluționare, Tribunalul M. –Secția I-a Civilă, prin sentința nr.70 de la 21 decembrie 2014 a respins atât excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului M. ridicată de către reclamanți la termenul de judecată de la 31 octombrie 2014, cât și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P.
Instanța a admis însă excepția prematurității cererii de chemare în judecată și, pe cale consecință, a respins acțiunea pe acest considerent juridic.
Reclamanții au formulat apel împotriva acestei sentințe, criticând nelegalitatea ei pe aspecte vizând încălcarea de către instanță a limitelor învestirii primite prin cererea de chemare în judecată, dar și modalitatea de soluționare al excepției de prematuritate.
Excepția de necompetență materială și teritorială nu a constituit obiectul criticilor în apelul declarat de reclamanți.
Prin decizia nr. 2570 de la 27 mai 2015, Curtea de Apel C.-Secția I-a Civilă a admis apelul reclamanților, a anulat această hotărâre și a dispus trimiterea cauzei la tribunal pentru rejudecare în raport de criticile formulate de către apelanții reclamanți.
În rejudecare, prin încheierea de la 11 septembrie 2015 cauza a fost disjunsă și dispusă formarea de dosare separate pentru fiecare reclamant în parte.
Tribunalul M. –Secția I-a Civilă s-a pronunțat prin sentința nr.278 de la 13 noiembrie 2015, respingând excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. în raport de primul petit privind înaintarea către C. Națională pentru C. I. a dispozițiilor emise în baza Legii 10/2001 de către Primăria Gogoșu și a prematurității cu privire la emiterea certificatelor de deținător de puncte.
A fost însă admisă excepția prematurității cu privire la obligarea C.N.C.I. de a emite decizia de compensare prin puncte. Pe fond a fost admisă în parte acțiunea civilă și obligată A. Națională pentru R. Proprietăților (care asigură secretariatul Comisiei Naționale pentru C. I.) să înainteze către C. Națională pentru C. I. Dispoziția nr. 1395 din 5 decembrie 2011 emisă în baza Legii 10/2001.
Împotriva acestei ultime sentințe a declarat apel pârâta A.N.R.P., invocând printre mai multe critici și modul de soluționare a excepției necompetenței materiale de către secția I civilă a Tribunalului M..
Istoricul ciclurilor procesuale expuse mai sus atestă faptul că dezlegările de drept ale primei instanțe cu privire la excepția de necompetență materială și teritorială nu au constituit obiectul criticilor în primul apel și, ca atare, au intrat în puterea de lucru judecat.
De aceea, în cadrul apelului corespunzător celui de-al doilea ciclu procesual după rejudecare, invocarea și analizarea acestei excepții de către instanța de control judiciar nu mai este posibilă.
Acest raționament juridic are ca temei legal dispozițiile art.430, 477 și 478 din Codul de procedură civilă.
P. considerente identice, vor fi respinse și criticile apelantei pârâte referitoare la soluționarea excepției lipsei calității procesual pasive.
În concluzie, apelanta pârâtă a înțeles să aducă în apelul de față două critici care nu mai pot face obiectul controlului judiciar în cel de-al doilea ciclu procesual, întrucât atât excepția necompetenței materiale, cât și cea a lipsei calității procesuale pasive au fost dezlegate de prima instanță, în mod definitiv.
În ceea ce privește criticile apelantei pârâte vizând fondul cauzei, se constată că temeiul de drept al cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamant l-au constituit dispozițiile Legii nr. 18/1991, în baza căreia Primăria . înscrierea reclamantului în anexa 23 a Legii nr. 18/1991, constatându-se că este imposibilă restituirea în natură a terenului, astfel încât se cuvine acordarea de despăgubiri.
Prin Raportul 8557/17.11.2011 întocmit de C. Locală de Fond Funciar Gogoșu s-au analizat cererile de acordare a despăgubirilor pentru persoanele trecute în Anexa 23 a Legii 18/1991, s-a stabilit valoarea de circulație a terenurilor la prețul de 20 euro/m.p., menționându-se că nu există rezerva de teren pentru restituirea terenurilor în natură pe alt amplasament.
În luna decembrie 2011, Primăria Gogoșu a emis o dispoziție în preambulul căreia a precizat că are în vedere raportul Comisiei Locale de Fond Funciar și dispozițiile art. 24 din Legea 18/1991, dar prin care a dispus acordarea de despăgubiri pentru terenul imposibil de restituit în natură, în conformitate cu Legea 10/2001.
Primăria a înaintat Prefecturii M., prin adresa 2447/28.03.2012, solicitarea de a fi analizate dosarele și apoi validate de către C. Județeană de fond funciar, indicând faptul că a întocmit Anexa 23 conform Legii 18/1991.
Cu adresele 7593/16.09.2013 și 7592/16.09.2013, Prefectura M. a comunicat primăriei că nu a atacat în instanță dispozițiile emise pentru persoanele înscrise în Anexa 23.
Dosarele au fost înaintate către ANRP cu adresa nr. 6883/18.09.2013, primăria menționând că dispozițiile înaintate sunt emise în baza Legii 10/2001, dar făcând precizarea că dreptul la despăgubiri a fost înscris în Anexa 23.
Prin adresa 2914/5.05.2014, Primăria . Agenției Naționale pentru R. Proprietăților, arătând că nu se impune condiția ca terenurile solicitate să fie în intravilanul localității, deoarece cererile au fost formulate în temeiul legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale legii 169/1997.
Din succesiunea actelor întocmite de Primăria Gogoșu și din corespondența purtată între instituțiile abilitate potrivit Legii 165/2013, rezultă că persoanele care s-au considerat îndreptățite au formulat cereri în temeiul legii fondului funciar, a fost urmată inițial procedura prevăzută de acest act normativ, constatându-se că parte din terenul solicitat nu poate fi restituit în natură și validându-se dreptul la acordarea de despăgubiri prin înscrierea în Anexa 23, anexă emisă în temeiul Legii 18/1991.
La finalizarea procedurii, Primăria Gogoșu a emis dispoziție în temeiul Legii 10/2001, în condițiile în care nu erau formulate notificări potrivit acestui act normativ iar în cuprinsul dispoziției s-a făcut referire atât la legea fondului funciar, cât și la Legea nr. 10/2001.
Această împrejurare nu era de natură să împiedice înregistrarea dosarului la ANRP și urmarea procedurii prevăzute de art. 21 și următoarele din Legea 165/2013, față de următoarele considerente.
Astfel, reclamantul a solicitat ca ANRP să fie obligată să înainteze CNCI dispoziția emisă de primărie, astfel încât apelanta pârâtă se află în eroare atunci când susține că acțiunea trebuie respinsă, întrucât nu are atribuții de emitere a deciziei de stabilire a despăgubirilor: Este evident că reclamantul nu a invocat astfel de atribuții ale pârâtei apelante, iar prima instanță a admis cererea prin raportare la art. 21 din Legea 165/2013.
Potrivit acestui text, ANRP, care este instituția abilitată prin lege să asigure secretariatul CNCI, primește de la entitățile investite de lege deciziile (dispozițiile/ordinele/hotărârile) care conțin propunerea de acordare a măsurilor compensatorii, însoțite de întreaga documentație. După primire, ANRP verifică dosarele sub aspectul existenței dreptului persoanei îndreptățite, având posibilitatea de a solicita oricăror instituții documente în completare.
Alineatul (8) al art. 21 stabilește că ANRP are nu numai atribuția de a verifica, ci și de a face propuneri Comisiei Naționale, aceasta din urmă fiind competentă să valideze sau să invalideze decizia entității învestite de lege și, după caz, să aprobe punctajul.
Admițând primul capăt al acțiunii de față și obligând ANRP să înainteze către CNCI dispoziția, Tribunalul M. a ținut cont și de atribuția apelantei pârâte de a verifica dosarele sub aspectul existenței dreptului persoanei îndreptățite, urmând ca obligația impusă de instanță să fie executată cu respectarea dispozițiile art. 21 din Legea 165/2013.
Fără îndoială că ANRP are posibilitatea de a înainta Comisiei orice propuneri consideră necesare, fie de validare, fie de invalidare a deciziilor emise de entitățile învestite de lege, după verificarea dosarului.
Prin admiterea primului capăt al acțiunii instanța nu a statuat asupra existenței dreptului reclamantului la despăgubiri și nu a nesocotit atribuțiile ce revin ANRP, cât timp aceste aspecte nici nu au constituit obiectul investirii.
În acest context, criticile circumscrise punctului III din apelul pârâtei și care fac referire la procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, la obligația persoanelor îndreptățite de a formula notificări până la 14.02.2002, la respectarea dispozițiilor art. 8 din lege privitoare la excluderea terenurilor extravilane din obiectul legii, lipsa controlului de legalitate exercitat de prefect vor putea fi avute în vedere la momentul analizării documentației în vederea formulării unei propuneri de validare/invalidare.
Refuzul pârâtei ANRP de a înregistra dosarele înaintate de Primăria Gogoșu strict pentru aceste motive nu este justificat, în condițiile în care, așa cum a reținut și prima instanță, prevederile art. 21 din Legea nr. 165/2013 nu prevăd posibilitatea restituirii dosarului de către ANRP.
Este adevărat că prin întâmpinarea depusă față de apelul declarat de reclamant, apelanta pârâtă a invocat, pentru prima dată, incidența prevederilor art. 6 alin. 3 lit. b din Decizia nr. 249/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Comisiei Naționale pentru C. I., potrivit cărora Secretariatul CNCI restituie dosarele înaintate de entitățile investite de lege în care se constată că nu s-a exercitat controlul de legalitate de către prefect și dosarele soluționate de entități necompetente potrivit legii.
A susținut astfel apelanta pârâtă că, prin prisma acestor prevederi, restituirea documentației era justificată urmare a neexercitării controlului de legalitate de către prefect.
Ori, dincolo de faptul că aceste aspecte nu au fost invocate prin motivele de apel, ele nu au constituit nici motivul pentru care, prin adresa nr. RG/_/13.11.2013 pârâta a dispus restituirea dispozițiilor emise de Primăria Gogoșu, pentru a putea fi analizate și avute în vedere ca atare.
Față de aceste considerente, constatând că dispozițiile art. 21 din Legea 165/2013 au fost corect aplicate de prima instanță, potrivit art. 480 cod procedură civilă, apelul declarat de pârâtă se va respinge ca nefondat.
Analizând apelul declarat de apelanta reclamantă, Curtea constată că excepția prematurității formulării capătului de cerere privind obligarea CNCI la emiterea deciziei de compensare prin puncte a fost corect admisă.
Prin art. 17 din Legea 165/2013 s-au stabilit atribuțiile CNCI, printre acestea fiind acelea de validare/invalidare în tot sau în parte a deciziilor emise de entitățile învestite de lege și de emitere a deciziilor de compensare a imobilelor.
Evaluarea imobilului se face conform art. 21 alin. 6 prin aplicarea grilei notariale de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte, aprobarea punctajului și emiterea deciziei de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv intrând în competența CNCI, potrivit art. 21 alin. 8 și 9 din lege.
Prin urmare, este evident că CNCI și-ar putea îndeplini această obligație abia după ce ar fi investit, în condițiile legii de către ANRP, și ar fi validat decizia emise de entitatea învestită de lege.
Contrar susținerilor apelantului reclamant, prematuritatea cererii privind emiterea deciziei de compensare prin puncte nu a fost reținut de instanță prin prisma neîmplinirii termenelor prevăzute de art. 34 din Legea nr. 165/2013, astfel că criticile reclamantului referitoare la aplicarea acestor prevederi legale vor fi apreciate ca fiind neavenite, cu atât mai mult cu cât dosarul său nu a fost înregistrat la entitatea instituită prin Legea 247/2005.
Sub acest aspect, susținerile apelantului reclamant privind incidența excepției prematurității prin raportare la atribuțiile celor două instituții, ale conducătorului ANRP și la executarea obligației de înregistrare a dosarului nu au legătură cu excepția în sine.
De altfel, o parte din motivele de apel nu sunt veritabile critici aduse modului de soluționare a capătului al doilea al acțiunii, ci aspecte care țin de apărarea reclamantului față de criticile formulate de apelanta pârâtă, întrucât vizează obligațiile ce revin ANRP.
Prin prisma acestor considerente, în mod corect a reținut prima instanță prematuritatea formulării acestui capăt de cerere, neputându-se reține vreun refuz al CNCI de a-și îndeplini obligațiile prevăzute de lege atâta timp cât nu a fost investită în acest sens, conform procedurii reglementate de art. 21 din Legea nr. 165/2015.
Față de aceste considerente, reținând că nu subzistă nici unul din motivele formulate de părți și nici alte motive de ordine publică, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 NCPC Curtea va respinge ambele apeluri ca nefondate.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarat de apelanta pârâtă A. NAȚIONALĂ P. R. PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, .. 202, Sectorul 1, și apelantul reclamant G. I. D. cu domiciliul ales la cab. C. I., în Dr. Tr. S., ., ., ., Jud. M., împotriva sentinței civile nr. 94/13.11.2015, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ P. C. I., cu sediul în București, Sector 1, Calea Floreasca, nr. 202.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Mai 2016
Președinte, M. C. | Judecător, M. C. Ț. | |
Grefier, D. M. |
10.06.2016
Red.jud.M.C.
5 ex/AS
j.f.E.C.C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2828/2016. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2862/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
