Pretenţii. Decizia nr. 2775/2016. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2775/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-05-2016 în dosarul nr. 2775/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:084._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2775
Ședința publică de la 24 Mai 2016
Președinte: - Florența C. C.
Judecător: - N. D.
Grefier: - A. P.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 10 mai 2016, privind judecarea apelului formulat de reclamantul S. JUDEȚEAN M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., nr. 4, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 5/01.02.2016, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimații pârâți ., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., jud. M., BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC P. GR A., Drobeta Turnu Severin, ., nr. 57, ., .,având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței depunerea de concluzii scrise de către intimata pârâtă ., la data de 24.05.2016, după care:
Dezbaterile din ședința publică de la data de 10 mai 2016, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecată cu care a investit instanța la data de 04.05.2015 ( existentă la fila 90 ) - cerere disjunsă din cadrul dosarului nr._ * al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin și declinată spre soluționare în primă instanță Tribunalului M.-reclamantul S. JUDEȚEAN M. a solicitat obligarea pârâților . și B. P. A. la restituirea sumei de_,50 lei, în motivare susținând că aceasta a fost încasată nelegal prin poprire cu ordinele de plată nr. 97-102/ 25.01.2011 și distribuită în dosarele de executare silită înregistrate la biroul executorului judecătoresc sub nr.56/E/2010, 57/E/2010, 58/E/2010, 81/E/2010, 82/E/2010, 83/E/2010 și 84/E/2010.
Prin sentința civilă nr. 5/01.02.2016, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosarul nr. _, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. JUDEȚEAN, în contradictoriu cu pârâții .. și B. P. GR A., ca nefondată.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Examinând cu prioritate excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta . cu referire la sentința civilă nr.644/10.02.2011, 643/10.02.2011, 287/21.01.2011 158/03.02.2011, 133/31.01.2011, pronunțate de Judecătoria Drobeta Tr.S. și decizia civilă nr. 146 din 21.09.2015, tribunalul a constatat că aceasta nu este întemeiată câtă vreme, prin aceste hotărâri judecătorești au fost soluționate contestațiile la executare formulate de reclamant împotriva actelor de executare silită, respectiv cererea de întoarcere a executării pentru suma de 1200 lei, nefiind îndeplinită cerința identității de obiect a acelor litigii cu cel dedus judecății în prezenta, susținerea semnalată de către aceeași pârâtă în sensul în care, prin aceste hotărâri ar fi fost tranșate anumite chestiuni litigioase care nu ar mai putea fi repuse în discuție și care s-ar opune cu putere de lucru judecat, urmând a fi analizată nu ca o excepție propriu zisă, ci ca o apărare față de pretenția dedusă judecății.
Cercetând pe fond acțiunea cu care a fost investită instanța, raportat la susținerile făcute în cauză de părți și la înscrisurile administrate, s-a constatat că aceasta nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.992 din codul civil de la 1864 ce au fost invocate de reclamant ca temei principal al pretenției sale, instituie obligația de restituire a celui care, din eroare sau cu știință, a primit ceea ce nu-i era datorat, întinderea acestei obligații față de cel care a făcut plata fiind reglementată în cuprinsul art.994-997 cod civil.
De asemenea, antrenarea răspunderii civile pe tărâm delictual conform art.998-999 cod civil de la 1864, presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, precum existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și a culpei celui care a săvârșit fapta.
Contrar susținerilor făcute de reclamant, instanța constată că, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune obligarea pârâților la restituirea sumei de_,50 lei, sumă ce a făcut obiectul executării silite prin poprire în dosarele de executare silită. nr.56/E/2010, 57/E/2010, 58/E/2010, 81/E/2010, 82/E/2010, 83/E/2010 și 84/E/2010.
În acest context este de evidențiat că sus enunțatele dosare de executare silită s-au constituit la B. P. A. urmare a demersurilor inițiate de către creditoarea pârâtă . care, în cererile sale de executare s-a prevalat de existența unor titluri executorii ( hotărâri judecătorești) în contra debitorului reclamant, astfel fiind, plata din data de 25.01.2011 realizată în procedura popririi conturilor sale, a fost destinată să acopere creanțele constatate prin respectivele titluri executorii, afirmațiile reclamantului ce se referă la
inexistența datoriei urmărite silit-justificată de faptul achitării facturilor în contul creditoarei pârâte la o dată anterioară pronunțării titlurilor executorii - reprezentând, în fapt, o negare a forței obligatorii și executorii a respectivelor titluri, respectiv o încercare de repunere în discuție a aspectelor deja soluționate de către instanțele ce au pronunțat acele hotărâri judecătorești.
Nici cea de-a doua argumentare dată de reclamant susținerii inexistenței unei creanțe în favoarea pârâtei care să fi justificat plata realizată silit la data de 25.01.2011, prin poprire, nu poate fi primită.
Astfel, hotărârile judecătorești aflate la filele 73-89 atestă că, actele de executare îndeplinite de către B. P. A. în toate dosarele de executare silită invocate, au fost supuse controlului judiciar de către reclamant pe calea contestației la executare, iar ele au fost menținute de către instanțe, singura excepție făcând-o procesul verbal de cheltuieli de executare din dosarul nr.82/E/2010 ( care a fost anulat sub aspectul cuantumului onorariului de avocat, ce a fost redus cu suma de 1200 lei, - ..2011 a Judecătoriei Drobeta Tr. S.- sumă ce excede însă pretenției deduse judecății), prin urmare, legalitatea executării silite realizate de B. P. A. în aceste dosare nu mai poate fi analizată în cadrul procedurii pendinte.
Mai mult, din cuprinsul Ordinului de plată nr.2635/13.09.2010 enunțat de reclamant drept dovadă a plății anterioare datei de 25.01.2011 a creanțelor ce erau urmărite silit în dosarele de executare nr.81/E/2010, 82/E/2010, 83/E/2010 și 84/E/2010, rezultă că, suma de_,81 lei retrasă de terțul poprit din contul reclamantului pentru beneficiarul B. P. A. la acea dată, a fost destinată acoperirii creanței pentru care debitorul poprit era urmărit în alt dosar de executare silită (nr.17/E/2010), iar din dosarele de executare nr.56, 57, 58,81,82,83 și 84/E/2010 atașate la prezenta se constată că, la modul de repartizare a sumelor încasate de către B. P. A. prin poprire la data de 26.01.2011 ca urmare a emiterii de către terțul poprit DGFP a ordinelor de plată nr.96-102/25.01.2011, însuși debitorul reclamant a declarat că nu formulează contestație, aspect consemnat în adresa nr.2126/07.02.2011 transmisă executorului judecătoresc.
În temeiul considerentelor expuse, apreciind că în sarcina pârâților nu subzistă obligația de restituire a sumei încasate în procedura executării silite a titlurilor executorii ce au făcut obiectul dosarelor înregistrate la B. sub nr. 56/E/2010, 57/E/2010, 58/E/2010, 81/E/2010, 82/E/2010, 83/E/2010 și 84/E/2010, tribunalul a respins cererea dedusă judecății ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul S. JUDEȚEAN M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, reclamantul a sustinut că actiunea de fată, prin care a urmărit recuperarea sumei de 387.059,50 lei (388.259,50 lei - 1.200 lei) si restituirea acesteia in temeiul platii nedatorate era întemeiată, întrucât erau îndeplinite conditiile impuse de art. 992 din Codul civil din 1864 (art 1341 Noul Cod civil), respectiv:
- existenta plății efectuate in data de 25.01.2011, când Trezoreria DGFP Dr. Tr. S., in calitate de terț poprit, a retras din contul Spitalului si a plătit in contul B. P. A., suma totală de 388.259,50 lei (plați ce au fost efectuate prin ordinele de plata nr. 96-102/25.01.2011, depuse la dosarul cauzei);
- inexistența datoriei a cărei stingere s-a urmărit prin plata, întrucât in luna ianuarie 2011 suma de 387.059.50 lei fusese deja achitata de către Spital, fie prin plați voluntare, fie ca urmare a executării silite prin poprire, in cursul anilor 2009 - 2010 .
A mai sustinut că atât creditoarea, cât si B. P. A., aveau cunoștința despre stingerea creanțelor in cauza, inca din anul 2010, aspecte învederate acestora prin adresele nr._/29.10.2010 si nr_/09.12.2010, astfel încât consideră că a fost dovedită si reaua – credința a accipiens-ului si a executorului judecătoresc, care cunoșteau in luna
ianuarie 2011 ca suma de 387.059,50 lei fusese deja achitata, dar au menținut popririle înființate în dosarele de executare silita nr. 56/2010. 57/2010. 58/2010. 81/2010, 82/2010, 83/2010, 84/2010, inducând in eroare Trezoreria DGFP Dr. Tr. S., prin atașarea la adresele de menținere a popririlor numai a unei parti din documente, nu si a actelor care justificau plățile efectuate de către Spital dide bună voie sau ca urmare a executării silite.
S-a invocat faptul că si creditoarea . ar fi avut cunoștința despre caracterul nedatorat al plății din luna ianuarie 2011, dar a continuat sa pretindă, prin executorul judecătoresc, plata creanțelor ce fuseseră stinse si, deci, nu mai existau.
D. urmare, apelantul consideră că atât accipiens-ul, cât si executorul judecătoresc au acționat culpabil cand au menținut si efectuat executarea silita in luna ianuarie 2011, pentru creanțe ce nu mai existau.
In subsidiar, apelantul a sustinut că pot fi întrunite si condițiile necesare pentru atragerea răspunderii civile delictuale a acestora cu privire la acest petit, conform dispozițiilor art. 998 din Codul civil din 1864 (art. 1349 Noul Cod civil), întrucât:
- Prejudiciul consta in suma de 387.059,50 lei, pe care parații au incasat-o in data de 25.01.2011 din contul Spitalului, retrasa de terțul poprit - Trezoreria DGFP Dr. Tr. S.. In luna ianuarie 2011 aceasta creanța nu mai exista (fusese achitata pana la sfârșitul anului 2010, fie prin plați voluntare, fie ca urmare a executării silite prin poprire );
- Fapta, ilicită constă în menținerea de către parați a popririlor in ființate asupra disponibilităților bănești ale Spitalului in dosarele de executare silita nr. 56/2010, 57/2010, 58/2010, 81/2010, 82/2010, 83/2010, 84/2010 si incasarea de la terțul poprit - Trezoreria DGFP Dr. Tr. S., in data de 25.01.2011, a sumelor ce mai fuseseră plătite anterior de către subscrisul.
- Raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu ar fi dat de faptul că parații au prejudiciat S. prin faptele lor, menținând popririle înființate în dosarele de
executare silita nr. 56/2010, 57/2010, 58/2010, 81/2010, 82/2010, 83/2010. 84/2010, inducând in eroare Trezoreria DGFP Dr. Tr. S. si determinând aceasta instituție sa retina din contul Spitalului si sa vireze in contul B. P. A. sume ce mai fuseseră plătite anterior de noi;
- Culpa paraților rezidă în împrejurarea că acestia cunoșteau in luna ianuarie 2011 ca suma poprita fusese deja achitată (in acest sens fiind adresele nr_/29.10.2010 si nr._/09.12.2010), dar au menținut popririle înființate in dosarele de executare silita nr. 56/2010, 57/2010, 58/2010, 81/2010, 82/2010, 83/2010, 84/2010, dezinformând/ inducând in eroare Trezoreria DGFP Dr. Tr. S.. care a reținut si virat sume ce mai fuseseră achitate.
Consideră apelantul reclamant că, în raport de aspectele prezentate, instanța de fond nu a manifestat un rol activ real, ci doar formal, în a stabili cadrul procesual, fără a analiza dacă susținerile formulate sunt sau nu reale, cu consecința omiterii apărărilor formulate in cauza, solicitărilor de probatoriu si actelor depuse in același sens.
În acest sens, a sustinut că, deși instanța de fond era „ în drept să le ceară părtilor să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc"", aceasta nu si-a manifestat rolul activ, întrucât a apreciat ca nu se impune emiterea unei adrese către organul de executare din care sa rezulte unde si cum a fost încasata si distribuita suma solicitata in prezentul litigiu si a considerat că nu este necesara efectuarea unei expertize specialitatea contabilitate, esențiala, în opini apelantului, pentru a stabili cum s-a distribuit suma de bani poprita la data de 25.01.2011 .
De asemenea, apelantul consideră că au fost neglijate apărările sale în sensul că nu s-a ținut cont ca temeiul principal al pretențiilor sale îl constituie prevederile art. 992 din codul civil din 1864, prin care se instituie obligația de restituire a celui care, din eroare sau cu știința, a primit ceea ce nu-i datorat.
Totodată, a precizat că, spre deosebire de vechea reglementare conținută de art. 998 Cod civil, noua reglementare a răspunderii civile delictuale prevăzuta de art. 1349 Noul Cod civil nu mai condiționează explicit angajarea răspunderii civile de culpă, de greșeala autorului, limitându-se la constatarea existenței unei încălcări prin acțiune ori inacțiune a drepturilor, dar și a intereselor legitime ale altor persoane, vina fiind, deci, prezumată. (Decizia nr. 2358 din 24 iunie 2014 pronunțată în recurs de Secția a II-a civilă a înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect acțiune în răspundere civilă delictuală).
Consideră apelantul reclamant că, fără niciun temei legal, s-a susținut ca din cuprinsul Ordinului de plata nr. 2635/13.09.2010, prezentat ca dovada a plații anterioare datei de 25.01.2011 a creanțelor ce erau urmărite silit in dosarele de executare nr. 81/E/2010, 82/E/2010, 83/E/2010, 84/E/2010, rezultă că suma de_,81 lei retrasa de terțul poprit din contul reclamantului pentru beneficiarul B. P. A., ar fi fost destinată acoperirii creanței pentru care debitorul poprit era urmărit in alt dosar de executare silita, respectiv 17/E/2010, cu toate ca debitul din acest dosar fusese stins, anterior datei de 25.01.2011 si privește doar acoperirea debitului din dosarul nr. 17/E/2010, fără a avea legătura cu dosarele de executare silite menționate in acțiune.
A mai sustinut că reținerea instanței de fond, conform căreia la dosar exista suficiente înscrisuri de natura a forma convingerea instanței asupra faptului ca prejudiciul creat nu poate fi recuperat decât pe calea contestației la executare, si ca însuși spitalul, prin reprezentantul sau legal a declarat ca nu formulează contestație, aspect consemnat in adresa nr. 2126/2011, ce a fost folosita de executorul judecătoresc in toate dosarele de executare menționate in acțiune, nu se potrivește cu starea de fapt, având în vedere că se invocă existenta unei plați nedatorate .
Ca ultim motiv de apel, reclamantul a criticat aprecierea instanței de fond în sensul că prejudiciul pretins poate fi recuperat doar pe calea contestației de executare, sustinând că nu se poate ignora faptul că plata nedatorată trebuie restituită chiar dacă solvens a fost de rea credința, că reaua - credința este prezentă in situația când accipiens a avut cunoștință despre caracterul nedatorat al plații in momentul in care a primit-o de la solven, iar prestația primita sau executata in temeiul unei cauze ilicite sau imorale rămâne întotdeauna supusa restituirii.
Fată de motivele invocate, apelantul reclamant a solicitat apelului, modificarea sentinței pronunțate de Tribunalul M., iar pe fond, sa admiterea acțiunii, in sensul obligării paraților la restituirea sumei estimate de 387.059,50 lei, reprezentând prejudiciul determinat de plățile nelegale efectuate prin poprire prin B. P. Gr A. pentru ., plus beneficii nerealizate calculate pana la data recuperării integrale, in funcție de nivelul dobânzii de referința practicate de BNR si plata cheltuielilor de judecată.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile. art. 470 si urm. Cod proc. civ.
Intimații pârâți .. și B. P. GR A. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinînd sentinta atacată, prin prisma criticilor formulate, în limitele efectului devolutiv prevăzute de art.477-478 NCPC, Curtea apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect, a apreciat prima instantă că, în spetă, nu sunt îndeplinite conditiile plătii nedatorate sau cele ale răspunderii civile delictuale, de vreme ce există hotărâri judecătoresti care stabilesc fie caracterul datorat al debitului, fie al creantelor pentru care s-a continuat executarea silită prin poprire .
Astfel, raportat la perioada pe parcursul căreia se invocă a fi efectuată plata nedatorată, respectiv 2009-2010, se constată că aplicabile sunt dispozitiile vechiului Cod Civil, art.992 si 993 C în privinta plătii nedatorate, texte potrivit cărora „ Cel ce, din eroare sau cu știință, primește aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit”, iar „ Acela care, din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie, are drept de repetițiune în contra creditorului.”.
Din dispozitiile legale enuntate rezultă că, pentru a fi în prezenta unei plăti nedatorate ce dă dreptul la restituire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele conditii: existența unei plăți, datoria a cărei stingere s-a urmărit prin plată să nu existe, altfel spus caracterul nedatorat al plății efectuate, si eroarea în care s-a aflat cel care a făcut plata, acesta având credința greșită că este debitorul celui care a primit plata.
Analizând îndeplinirea acestor conditii, în cazul fiecărui dosar de executare, Curtea retine următoarele:
În dosarul de executare nr.56/E/2010, titlul executoriu l-a constituit sentinta nr.246/23.02.2010, pronunțată în dosarul nr._/225/2009 al Judecătoriei Drobeta-T. S., prin care reclamantul a fost somat să plătească societății pârâte contravaloarea facturii BVXJJ nr._, debit pe care acesta pretinde că l-a achitat integral, inclusiv cheltuielile de executare, prin OP nr.2148/17.11.2009. Or, acest ordin de plată este anterior pronuntării sentintei nr. 246/23.02.2010, ce constituie titlu executoriu în dosarul nr.56/E/2010. Aceasta înseamnă că, dacă suma solicitată de către pârâta . Brasov, drept contravaloarea FF BVXJJ nr._ era deja achitată la momentul solutionării cauzei, S. Județean M., pentru a împiedica stabilirea obligatiei de plată de două ori a aceleiasi sume, trebuia să formuleze apărări în sensul achitării debitului, depunând dovezi în acest sens în dosarul nr._/225/2009 al Judecătoriei Drobeta-T. S. sau să exercite calea de atac a anulării somatiei emise, ceea ce nu s-a întâmplat.
În aceste conditii, a retine în cauza de fată că suma de_, 20 de lei, achitată de reclamant la data de 25.01.2011, potrivit OP nr.97, în dosarul de executare nr.56/E/2010, reprezintă o plată nedatorată, pe motiv că acest debit era deja plătit din 17.11.2009, înseamnă a contrazice dispozitivul si considerentele sentintei nr. 246/23.02.2010 ce constituie titlu executoriu în dosarul mentionat, sentintă care a stabilit că suma respectivă era un debit existent la data pronunțării, impunându-l ca obligatie de plată în sarcina reclamantului, ceea ce este inadmisibil, opunându-se puterea lucrului judecat a sentinței nr.246/2010, ca prezumtie legală irefragrabilă prevăzută de art.1200 pct.4 C.civil de la 1864.
Situatia este similară în dosarele de executare nr.57/E/2010 și 58/E/2010 în care se sustine că plata a fost făcută anterior hotărârilor judecătoresti ce constituie titluri executorii (prin O.P. nr.2402/14.12.2009, nr.2432/17.12.2009 și 2456/21.12.2009 în dosarul de executare nr.57/E/2010, în care titlul executoriu l-a constituit sentința nr.47/18.01.2010, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în dosarul nr._/225/2009 și prin O.P. nr.2148/17.11.2009 în dosarul de executare nr.58/E/2010, în care titlul executoriu l-a constituit sentința nr.22/13.01.2010, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în dosarul nr._/225/2009).
În ceea ce priveste celelalte dosare de executare ( nr.81/E/2010, 82/E/2010, 83/E/2010 și 84/E/2010), Curtea constată că adresele de înfiintare a popririi au fost emise în aceste dosare la 18.11.2010, ulterior datei la care se pretinde achitarea debitului ( prin O.P. nr.2365/13.09.2010) si că fiecarea adresă de înfiintare a popririi a fost contestată pe calea contestatiei la executare, pe considerentul că sumele a căror poprire s-a urmărit erau deja achitate, contestatiile la executare făcând obiectul dosarelor nr._/225/2010 ( cu privire la poprirea înființată în dosarul nr.81/E/2010 -fila 58 dosar Tribunal), nr._/225/2010 (cu privire la poprirea înființată în dosarul nr.82/E/2010 -filele 79-81 dosar Tribunal), nr._/225/2010 (cu privire la poprirea înființată în dosarul nr.83/E/2010 –filele 63-64 dosar Tribunal) și nr._/225/2010 (cu privire la poprirea înființată în dosarul nr.84/E/2010 -fila 89 dosar Tribunal).
În primele trei dosare, contestatiile au fost respinse, argumentându-se fie că debitul nu fusese achitat integral în respectivele dosare de executare, fie că acesta a fost achitat după înfiintarea popririi.
Prin urmare, a fost verificată de către instantele de judecată legalitatea adreselor de înfiintare a popririi, ca acte de executare în dosarele nr.81/E/2010, 82/E/2010 și 83/E/2010 si s-a stabilit că acestea sunt valabile, fiind mentinute ca atare. A retine în prezenta cauză că erau nedatorate sumele achitate de reclamant la 25.01.2011, în baza adreselor de înfiintare a popririi mentinute ca legale de către instante, înseamnă a contrazice, si în acest caz, cele retinute cu putere de lucru judecat de instantele învestite cu solutionarea contestatiilor la executare. Aceasta, întrucât instantele, verificând legalitatea actului de executare al popririi, din perspectiva art.452 C.pr.civ. de la 1865 si în raport de criticile formulate, au stabilit că sumele pentru care s-a înfiintat această poprire nu erau achitate la data emiterii adreselor de înființare a popririi si erau, în continuare, datorate de către reclamantul din cauza de față.
În ceea ce priveste dosarul de executare nr.84/E/2010, Curtea reține că, deși prin sentința nr.2041/11.04.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta-T. S. în dosarul nr._/225/2010 s-a dispus anularea formelor de executare pentru suma de_,23 de lei, cererea Spitalului Județean M. de întoarcere a executării a executării silite în acest dosar a fost respinsă în cadrul dosarului nr. _/225/2011, prin decizia nr.1291/12.11.2012 pronunțată de Tribunalul M. în acest dosar motivându-se că „față de dosarul 84/E se reține că suma de_ lei ce a fost poprită reprezenta creanță datorată, cu Ordinul din 26.01.2011, debitorul achitând doar parte din debit.”
Prin urmare, nici în cazul acestui dosar de executare, nu se poate constata că plata efectuată de către reclamant prin O.P. nr.102/25.01.2011 ar reprezenta o plată nedatorată, din moment ce anterior instanța de judecată a reținut că, la data respectivă, prin această plată s-a acoperit doar o parte din debit.
În concluzie, în cadrul prezentului dosar, lipseste una dintre conditiile esentiale pentru a fi în prezenta unei plăti nedatorate ce dă dreptul la repetitiune, si anume caracterul nedatorat al plătii, întrucât a da o astfel de calificare plătilor efectuate de către reclamant prin OP nr.96-102 din 25.01.2011 înseamnă a contrazice cele statuate, cu putere de lucru judecat, de către instantele învestite fie cu solutionarea pe fond a pretentiilor pârâtei, fie cu solutionarea contestatiilor la executare ori a cererilor de întoarcere a executării silite.
Pentru aceleasi considerente, se retine că nu sunt întrunite nici conditiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998-999 vechiul Cod Civil, lipsind conditia caracterului ilicit al faptei.
Nu s-ar putea considera că, acceptând plata făcută de către reclamant la data de 25.01.2011, pârâta ar fi săvârsit o faptă ilicită, din moment ce instantele de judecată au stabilit anterior că aceste sume îi erau datorate, fie ca debit neachitat pentru contravaloarea prestatiilor sale, conform facturilor emise si acceptate la plată de reclamant, fie ca parte a creantelor rămase neexecutate în baza hotărârilor judecătorești ce constituie titluri executorii în dosarele nr.81/E/2010, 82/E/2010, 83/E/2010 și 84/E/2010.
Având în vedere că lipsa uneia dintre conditiile necesare pentru restituirea plătii nedatorate conform art.992-993 vechiul Cod civil sau pentru angajarea răspunderii civile delictuale în conformitate cu art.998-999 rezulta din înscrisurile depuse la dosar și din hotărârile judecătoresti pronuntate anterior, era inutilă efectuarea unei expertize contabile, pentru calcularea sumelor datorate si a celor achitate.
Nu i se poate imputa, asadar, primei instante lipsa rolului activ prin neîncuviintarea probei cu expertiză sau prin înlăturarea sustinerilor reclamantului, atât timp cât toate probatoriile au fost încuviintate sau respinse motivat iar în considerentle sentintei pronuntate au fost expuse argumentele care au format convingerea instantei cu privire la netemeinicia cererii reclamantului.
Pentru aceste considerentele, Curtea urmează ca, în temeiul art.480 alin.1 NCPC, să respingă ca nefondat apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul S. JUDEȚEAN M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., nr. 4, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 5/01.02.2016, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimații pârâți ., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., jud. M., BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC P. GR A., Drobeta Turnu Severin, ., nr. 57, ., .,având ca obiect pretenții.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Mai 2016.
Președinte, Florența C. C. | Judecător, N. D. | |
Grefier, A. P. |
Red. Jud. C.F. C.
Tehnored. A.P.
5 ex/09.06.2016
Jud. fond A. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2498/2016. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2828/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
