Pretenţii. Decizia nr. 431/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 431/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 431/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 431/2014
Ședința publică de la 27 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. Ț.
Judecător F. D.
Judecător M. P.
Grefier N. D.
x.x.x.x.x
M. Public reprezentat de P. de pe lângă Curtea de apel C. – procuror C. C..
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă KOȘA E., împotriva sentinței civile nr.1070/05.06.2013 și a încheierii de ședință din data de 25.09.2013, pronunțate în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. P. M. FINANȚELOR P.-DGRFP C. (fostă DGFP O.), având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă KOȘA E., lipsind intimatul pârât
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta reclamantă KOȘA E., a solicitat următoarele: ca obiectul trecut în citația din 30.01.2014 – acela de pretenții, pentru care nu este necesară prezența procurorului de caz care se opune în mod constant, să se treacă „reparare prejudicii erori judiciare”, modificarea calității în loc de contestator să fie trecut reclamant moștenitor așa cum prevede Legea nr.4/04.01.1954 – codul familiei.
De asemenea, recurenta a depus la dosar cerere scrisă privind rectificarea citativului și restituirea taxelor de timbru, întrucât au fost achitate într-un dosar scutit de taxă de timbru, precum și a tuturor cheltuielilor de judecată din perioada 2009 – 2014.
Instanța deliberând asupra cererilor formulate de recurentă, a constatat că în mod eronat a fost menționat obiectul cererii ca fiind pretenții, în loc de cerere pentru repararea prejudiciilor pentru erori judiciare, conform Legii nr. 221/2009, și de asemenea în mod eronat aceasta a fost conceptată în calitate de „contestatoare”, calitatea sa fiind în acest ciclu procesual de „recurentă reclamantă”, motiv pentru care se va rectifica concepta pentru acest termen de judecată în acest sens.
Având în vedere că la termenul de judecată din data de 16.01.2014 s-a prorogat pronunțarea asupra cererii formulate de recurentă privind conexarea dosarului nr. 12._, Curtea, având în vedere că respectivul dosar a fost soluționat irevocabil, apreciază că nu mai este posibilă conexarea acestuia la prezenta cauză, iar atașarea acestuia nu este utilă, în condițiile în care la dosar au fost deja depuse o parte din hotărârile pronunțate în dosarul nr. 12._ .
Instanța a pus în discuție excepția tardivității recursului declarat împotriva sentinței civile nr.1070/05.06.2013, pronunțată de Tribunalul O., și acordă cuvântul atât cu privire la această excepție, dar și asupra recursurilor declarate împotriva sentinței civile nr.1070/05.06.2013 pronunțată de Tribunalul O. și a încheierii din data de 25.09.2013.
Recurenta reclamantă KOȘA E., a solicitat respingerea excepției tardivității și admiterea recursurilor conform concluziilor de la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public cu privire la excepția tardivității a solicitat respingerea recursurilor ca fiind tardive, iar dacă se va trece peste această excepție, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate .
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față.
P. cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului N., reclamanta Koșa E. a chemat în judecată S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P. pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate caracterul politic al măsurilor administrative aplicate de regimul comunist autorilor ei V. P. B., V. G., P. P., reclamantei personal și copiilor acesteia, Koșa R. L. și Koșa A., să fie obligat pârâtul la plata sumei de 500.000 euro daune morale și 500.000 euro reprezentând echivalentul bunurilor confiscate autorului său V. P. B., cererea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile Legii 221/2009.
P. sentința civilă 523 /C din 12.04.2010, Tribunalul N. – Secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârât și în temeiul art. 4 al.4 din Legea 221/2009 coroborat cu art. 158 și art. 159 pct.3 cod procedură civilă, s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului O..
După înregistrarea dosarului pe rolul Tribunalului O., reclamanta a formulat mai multe precizări la acțiune la data de 31.05.2010, 7.06.2010, 23.06.2010 solicitând, în final, să se constate caracterul politic al măsurilor administrative luate împotriva autorilor V. P. B., a fiicei sale P. E. și a lui P. P., măsuri enumerate în precizarea din 23.06.2010 – fila 30, precizându-se cuantumul despăgubirilor morale la suma de 500.000 euro pentru fiecare din cei trei autori, cu obligarea Statului R. la restituirea terenurilor, construcțiilor sau a contravalorii acestora – fabrica de mobilă din orașul Piatra-N. și alte bunuri imobile ce au aparținut autorului V. P. B..
De asemenea, s-a învederat faptul că acțiunea privește pe cei trei autori deoarece, reclamanta Koșa E., Koșa A., Koșa A. și Koșa R. L. au formulat cereri separate ce au făcut obiectul dosarelor_ ,_ ,_ și_ care au fost deja soluționate și se află în căile de atac.
P. sentința civilă nr.1050 din 13 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active privind pe reclamanta Koșa E., invocată de pârâtul S. R., prin M. Finanțelor P. – Direcția Generală a Finanțelor P. O.. S-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului S. R. prin M. Finanțelor P. – Direcția Generală a Finanțelor P. O..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel s-a susținut, în esență, că în mod nejustificat nu s-au avut în vedere actele depuse la dosar, în raport de care apelanta apreciază că avea calitate procesuală activă în formularea acțiunii, în notele scrise intitulate „completarea cererii de apel” invocându-se testamentul olograf făcut în favoarea soțului acesteia, procesul verbal încheiat de notariatul de Stat Regional Oltenia la data de 28 mai 1962, acte referitoare la autoarea P. E., precum și recensământul agricol din anul 1941, referitor la autorul P. P., detaliind aspecte referitoare la modalitatea de preluare a unor bunuri ce au aparținut autorilor, precum și evidențierea unor măsuri administrative cu caracter politic.
P. decizia civilă nr. 413 din 23 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Koșa E., împotriva sentinței civile nr.1050 din 13 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. P. M. FINANȚELOR P. - D.G.F.P. O..
S-a constatat că în mod corect a fost soluționată cauza în baza excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, întrucât calitatea procesuală activă reprezintă una din condițiile de exercitare a acțiunii civile, aceasta presupunând identitatea dintre persoana reclamantului și titularul dreptului care se pretinde că a fost încălcat.
P. art. 5 din Legea 221/2009 se prevede că despăgubirile se acordă persoanei care a suferit condamnări cu caracter politic sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțului sau descendenților acesteia până la gradul al II-lea inclusiv.
Excepția lipsei calității procesual active este o excepție de ordine publică, așa încât ea putea fi invocată chiar de instanță, din oficiu, în orice stadiu al pricinii, inclusiv în căile de atac, neavând relevanță asupra legalității sentinței, faptul că excepția a fost ridicată de pârâtă.
În susținerea acțiunii formulate, reclamanta a invocat calitatea acesteia de moștenitor al autorilor V. P. B., P. E. și P. P., fiind depus și certificatul de naștere al acesteia, din care rezultă că reclamanta este fiica lui P. G. și P. C., născută la 1 iulie 1941 în . fiind înregistrată sub nr. 23 din 2 iulie l941.
Reclamanta nu a făcut dovada că a fost adoptată în anul 1950 de soții P. și E. P. și a calității de descendent de gr. I față de aceștia și, respectiv, descendent gr. II față de autorul V. P. B..
Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs, la data de 03.01.2011, reclamanta Koșa E., pe care a criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
Instanța de apel a judecat cauza la primul termen de judecată, la data de 23.11.2010, din completul de judecată lipsind procurorul desemnat, așa cum prevăd dispozițiile art.4 alin.5 din Legea nr.221/2009.
Din cuprinsul sentinței civile nr.523/C/12.04.2010 a rezultat că la judecata cauzei a participat procurorul de ședință, soluția pronunțată fiind de admitere a excepției necompetenței teritoriale. S-a susținut că există putere de lucru judecat, în raport de această sentință, de care însă nici Tribunalul O., nici Curtea de Apel C. nu au înțeles să țină cont.
A susținut că i s-a înrăutățit situația în propria cale de atac, întrucât instanțele anterioare au mizat pe lipsa calității procesuale active, profitând de faptul că toți autorii acesteia sunt decedați și că bunurile confiscate au rămas în posesia statului, legile proprietății Legea nr.10/2001 și Legea nr.247/2005 nefiind aplicate.
P. decizia civilă nr. 7581 din 27 octombrie 2011, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul declarat de reclamanta Koșa E., împotriva deciziei civile nr. 413 din 23 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._ .
A fost casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța astfel, s-au reținut următoarele:
Legea nr.221/2 iunie 2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, prin dispozițiile imperative ale art.4 alin.5, a statuat că judecarea acestor cereri se face cu participarea obligatorie a procurorului.
Critica recurentei-reclamante s-a referit în termeni expliciți la nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la compunerea și constituirea legală a instanței, respectiv la ipoteza concretă în care, deși participarea obligatorie a procurorului în astfel de cazuri se impunea, aceasta nu s-a realizat în cauză, dovada fiind reprezentată de consemnările practicalei hotărârii atacate cu recurs.
În rejudecare, la Curtea de Apel C., s-a format dosarul nr._ *.
La data de 31.01.2012, apelanta reclamanta Koșa E. a depus completare la motivele de apel.
A susținut că instanța de fond a aplicat greșit prevederile art.137 Cod procedură civilă, ceea ce a avut drept consecința încălcarea gravă a prevederilor art.21 din Constituția României, cu privire la „accesul liber la justiție”.
A mai susținut că în conformitate cu prevederile art.5-16 Cod procedură civilă, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului N., nicidecum Tribunalului O..
A reiterat aspectele de fond invocate atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin motivele inițiale de apel și a concluzionat în sensul admiterii acțiunii și obligării Statului R. la plata sumei de 500.000 de euro, reprezentând daune morale și la restituirea imobilelor ce au aparținut autorilor V. P. B. și P. E. sau achitarea contravalorii acestor imobile.
P. concluziile scrise depuse la data de 02.02.2011, apelanta reclamantă a solicitat obligarea Statului R. la plata daunelor morale în sumă de 500.000 euro și la restituirea mai multor imobile sau achitarea contravalorii acestora, astfel:
1) Restituirea imobilului – Fabrica de Mobilă B., confiscată în baza Decretului Lege nr.119/1948 sau contravaloarea acestuia de 3 milioane euro;
2) Restituirea imobilului – casă de locuit – situat în Piatra N., . sau contravaloarea acestuia de 1 milion de euro.
3) Restituirea imobilului – casă de locuit – situat în București, .. 40, confiscat pentru neplata impozitului de_ lei;
4) Restituirea posesiei imobilului – apartament – situat în C., ., apartament 3.
P. decizia civilă nr.26/12.03.2012 Curtea de Apel C., Secția I Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Koșa E., reținând că aceasta nu a făcut dovada calității de descendent de gradul I si II pentru a putea solicita despăgubiri în conformitate cu prevederile art.5 litera a si b din Legea nr.221/2009 si pentru a solicita constatarea caracterului politic al măsurilor administrative aplicate celor trei autori.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia civilă nr.247/29.01.2013, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul, a casat decizia recurată si sentința nr.1050/13.09.2010 a Tribunalului O. si a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul O., pentru rejudecare.
In acest sens Înalta Curte de Casație si Justiție a constatat ca prin înscrisurile noi depuse în recurs, recurenta tinde să dovedească faptul ca este în drept să pretindă reparații în temeiul art.5 din Legea nr.221/2009, că are calitate procesuală în raport de actele ce nu au format obiectul de analiză al instanțelor, motiv pentru care a casat sentința apelată și decizia recurată, cu trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului O..
In rejudecare, la solicitarea reclamantei, s-a administrat proba cu înscrisuri, în vederea soluționării excepției lipsei calității procesuale active, invocată de pârâtul S. R..
In acest sens reclamanta a depus la dosar: adresa nr.2844/15.03.2013 emisă de Primăria Piatra N., listă de rude, prieteni, cunoscuți, nota informativa, fișa privind pe N. I., Carnetul nr.166 al Ofițerului de Rezervă, hotărâre de trecere în evidență, declarație autentificată sub nr._/17.10.1998, decizia nr.1019/31.05.2007, decizia nr.30/27.04.2005, certificat nr._/28.09.1946, foaie de depunere, adresa nr.1290C/2013, proces-verbal din 22.08.1940.
Tribunalul O. prin sentința civilă nr.1070 de la 95.06.2013 a admis excepția lipsei calității procesuale active.
A respins acțiunea reclamantei Koșa E., cu domiciliul în Slatina, ., ., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. – Direcția Generală a Finanțelor P. O., cu sediul în Slatina, Arcului, nr. 1, județul O., ca fiind promovată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul O. a reținut următoarele:
Raportat la excepția lipsei calității procesuale active invocată prin întâmpinare de pârâtul S. R., instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.”
Potrivit dispozițiilor art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009, poate solicita despăgubiri în condițiile actului normativ menționat „Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv…” (subl.n.).
În raport de prevederile legale precizate, este îndreptățită să promoveze o acțiune întemeiată pe dispozițiile art.5 alin 1 din lege fie persoana condamnată (sau care a făcut obiectul măsurii administrative cu caracter politic) fie soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea, inclusiv.
Reclamanta Koșa E. a invocat dispozițiile art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009, susținând că este moștenitoarea autorilor V. P. B., P. E. și P. P..
La fila 16 din dosarul Tribunalului N. exista certificatul de naștere al reclamantei, din care rezulta ca aceasta, fostă P. - este fiica lui P. G. și P. C., născută la 1 iulie 1941 în ., nașterea fiind înregistrată sub nr. 23 din 2 iulie 1941.
In aceste condiții, reclamanta era ținută a dovedi susținerea potrivit cu care ar fi fost adoptată de soții P. și E. P. și implicit calitatea sa de descendent de gr.I al acestora și de gr.II al defunctului V. P. B., tatăl autoarei P. B. E. (certificat naștere fila 73 dosar Tribunalul N.), devenită prin căsătorie P. E. (dovada emisa de Primăria Sector I-secția Stare Civilă- fila 72 dosar Piatra N.).
Deși reclamanta a susținut că ar fi fost adoptată în anul 1950 de cei doi autori, o astfel de dovada nu a fost făcută în cauză.
Cum reclamanta nu a făcut dovada adopției, nu a dovedit nici calitatea de descendent de gradul II față de autorul V. P. B., neputând uza de prevederile art.5 alin.1 din lege nici cu privire la acest autor.
Mențiunile cu privire la filiația reclamantei față de părinții firești nu au fost combătute de nici un alt înscris de la dosar, astfel că certificatul de naștere este singurul document oficial care constată filiația acesteia.
Referitor la înscrisurile noi, depuse în recurs de reclamantă, instanța a constatat că acestea constau în: certificatul de naștere al numitului V. G., tatăl firesc al reclamantei-act care nu are legătură cu filiația reclamantei față de V. P., fratele tatălui său, extras din Registrul de naștere–poziția autorului V. P., certificat emis de Primăria Piatra N.-Direcția Taxe si Impozite-din care rezulta că autorul P. B. V. nu figurează in evidențele fiscale ale acestei instituții cu bunuri impozabile (înscris fără legătură cu descendența ce trebuia dovedită după acest autor), proces-verbal din data de 28.05.1962 ce cuprinde conținutul testamentului olograf întocmit de defuncta P. E. în favoarea șotului său, P. P., tabel nominal cu expropriații din zona școlii cu 24 săli clasă, sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale privind pe autorul P. B. V.. Acest ultim înscris nu poate primi eficienta în dovedirea calității de succesor, fiind emis la cererea și pe baza susținerilor persoanei interesate, în vederea dezbaterii succesiunii în fața notarului public.
Nici înscrisurile depuse de reclamantă la dosarul de fond în rejudecare (ce vizează în special fondul pretenției deduse judecății si nu filiația reclamantei), nu pot fi primite ca dovezi ale calității sale de descendent ai celor trei autori, nefiind acte de stare civila sau hotărârea judecătorească de adopție.
Mai mult, susținerile reclamantei sunt infirmate de conținutul certificatului de moștenitor nr.113/26.10.1998, aflat la fila 17 dosar nr._ *, din care rezultă că de pe urma defunctului P. P. a rămas unic succesor K. E., în calitate de nepoată de frate.
Dispozițiile art.5 din Legea nr.221/2009 stabilesc expres si limitativ sfera persoanelor îndreptățite să solicite despăgubiri in condițiile actului normativ menționat și cum reclamanta nu a făcut dovada că este descendent al celor trei autori de pe urma cărora a solicitat despăgubiri, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active si a respins cererea acesteia ca fiind promovată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Lipsa calității procesuale active fiind o excepție de fond, peremptorie și absolută, poate fi invocată în tot cursul judecății nu numai de partea interesată, ci și de procuror sau de instanță din oficiu, iar admiterea excepției face de prisos cercetarea fondului dreptului.
Raportat la modalitatea de soluționare a excepției invocate de S. R., în sensul admiterii, nu s-au mai impus cercetări pe fondul cauzei, conform prevederilor art.137 Cod procedură civilă.
P. încheierea de la 25 septembrie 2013 Tribunalul O. a respins, ca neîntemeiată, cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de reclamanta Koșa E., cu domiciliul în Slatina, ., ., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. București – Direcția Generală a Finanțelor P. O., cu sediul în Slatina, ., județul O..
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.281 al.(1) Cod pr.civilă, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum si orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
P. cererea formulată la data de 25.07.2013 reclamanta, deși a solicitat în mod expres îndreptarea erorilor materiale strecurate în sentința civilă nr.1070/05.06.2013, a contestat în fapt soluția pronunțată de Tribunalul O., apreciind pe de o parte că soluția a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, iar pe de altă parte-că reținerea potrivit cu care reclamanta nu a făcut dovada calității procesuale active nu este corectă.
Dispozițiile legale precizate stabilesc însă cu claritate situațiile în care se poate solicita îndreptarea erorilor materiale strecurate într-o hotărâre judecătorească, iar aspectele invocate de reclamantă exced acestor situații.
Nu pot face obiect al procedurii de îndreptare a erorilor materiale greșelile de judecată privind cauza dedusă judecății. Greșita soluționare a unei excepții sau eventuala necompetență, nu pot fi invocate decât prin exercitarea căii legale de atac împotriva respectivei hotărâri.
P. urmare, cum aspectele invocate de petenta nu se pot încadra în noțiunea de eroare materială, cererea pe care aceasta a formulat-o a fost respinsă ca neîntemeiată.
Dispozitivul sentinței nu poate fi completat cu privire la cheltuielile de judecată petenta nefiind îndreptățită la asemenea cheltuieli, câtă vreme a căzut în pretenții.
Împotriva sentinței civile nr. 1070/05.06.2013, dar și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 25.09.2013, a formulat recurs recurenta Koșa E., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente.
Tribunalul O. a încălcat prevederile art. 8 lit. c din Legea nr. 221/2009 referitoare la amnistie, grațiere, prescripția executării pedepsei și reabilitarea lui Koșa E., P. I. P., P. E. și V. P. B. și caracterul politic al condamnării.
Nenumărate hotărâri judecătorești au fost pronunțate de Tribunalul O., care nu statuează nimic în concret, tocmai pentru faptul că Koșa E., P. I. P., P. E. și V. P. B. nu s-au bucurat niciodată de prezumția de nevinovăție, de care beneficiază azi toți cetățenii membrii ai Uniunii Europene, cu excepția prevăzută de art. 137 C.pr.civ., care nu a fost înlăturată, a României.
A mai arătat recurentul că membrii completului de judecată de la Tribunalul O. le-au încălcat dreptul la prezumția de nevinovăție, dreptul la demnitate umană și dreptul la proprietate, consacrate de Constituția României.
Potrivit art. 8 lit. c, chiar dacă au fost urmăriți de securitate, fără o hotărâre judecătorească de condamnare, chiar dacă au fost strămutați în mod ilegal, Tribunalul O. a refuzat să constate acest lucru, tocmai pentru faptul că au fost lipsite de competență pe raza Județului D., județului N., precum și a Municipiului București.
Necompetența materială a instanței decurge din art. 1 ind. 1 C.pr.civ., referitoare la litigiile având ca obiect plata unei sume de bani de până la 2000 lei inclusiv, având în vedere că doar la data de 16.09.2013 s-a depus suma de 300 lei pentru recuzarea celor trei persoane care au făcut parte din complet.
În consecință,pentru încălcarea art. 8 lit. c din Legea nr. 221/2009, art. 1 ind. 1 și art. 2 lit.b C.pr.civ., a solicitat recurenta admiterea recursului, casarea sentinței nr. 1070/05.06.2013 și constatarea caracterului politic al urmăririi informative a filajului lui Koșa E., al strămutării familiei, fără o hotărâre de condamnare, ci doar în temeiul unei hotărâri de trecere în evidențele securității jud. D., a lui P. I. P., și în temeiul unei hotărâri a securității din Județul O., a reclamantei Koșa E. și a familiei Koșa de a fi adusă din C. împreună cu ing. Koșa A..
A mai arătat recurenta că, dintre principiile fundamentale ale procesului civil, consacrate de N.C.P.C., a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, într-un termen optim și previzibil, din vina exclusivă a Tribunalului O., necompetent profesional, în condițiile în care cauza a fost înregistrată la Tribunalul N. la data de 06.11.2009 și a parcurs în mod inutil trei cicluri de judecată, care s-au întins pe parcursul a 4 ani, timp în care a făcut toate eforturile financiare pentru finalizarea cu succes a prezentei acțiuni.
În consecință, a arătat recurenta că solicită anularea sentinței civile nr. 1070/05.06.2013 și a încheierii din data de 25.09.2013 ca fiind nelegale, inechitabile și imprevizibile, aplicarea în mod corect a dispozițiilor art. 8 lit. c din Legea nr. 221/2009 și constatarea caracterului politic al strămutării și urmăririi informative a lui P. I. P. de la București la C., unde a continuat urmărirea, împreună cu soția, P. E., precum și a strămutării reclamantei și Koșa A., fără hotărâre, din C., unde au locuit cu forme legale și aveau toate condițiile pentru un trai decent, în Vișina V., jud. O., unde nu aveau nici o condiție.
A mai arătat recurenta că rolul activ al Tribunalului O. s-a poticnit la aflarea adevărului, pe care nu avea cum să-l afle dacă ridica o excepție, așa cum prevede art. 20 NCPC, potrivit cărora judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea și să respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege.
În concluzie, a solicitat recurenta reabilitarea memoriei autorilor săi decedați, V. P. B., P. E. și P. I. P., reabilitarea reclamantei și a numelui familiei Koșa A., Koșa E., Koșa A. și Koșa R., condamnați de organele de securitate ale județului O. și nu de instanța penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 8 lit. c din Legea nr. 221/2009, întrucât nici ea și nici soțul său nu au beneficiat de prezumția de nevinovăție.
Legal citată intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. O. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca fiind nefondat.
Apreciază că în mod corect instanța a respins cererea de îndreptare eroare materială formulată de Koșa E..
Arată că potrivit dispozițiilor art.281 al.(1) Cod pr.civilă, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum si orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere, însă subliniază faptul că textul de lege menționat are în vedere hotărârile judecătorești rămase în ființă în urma exercitării căilor de atac, întrucât este lipsită de eficiență juridică îndreptarea erorii strecurate în cuprinsul hotărârii inexistente, ca urmare a desființării sau schimbării acesteia în totalitate în urma exercitării căilor de atac.
Mai arată că petenta Koșa E. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr.1070/05.06.2013 și în încheierea din data de 25.09.2013, pronunțate de Tribunalul O. în dosarul nr._, însă în realitate contestă soluția pronunțată de Tribunal în sensul că pe de o parte soluția a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, iar pe de altă parte reținerea potrivit căreia reclamanta nu a făcut dovada calității procesuale active nu este corectă.
Susține că dispozițiile legale precitate stabilesc însă cu claritate situațiile în care se poate solicita îndreptarea erorilor materiale strecurate într-o hotărâre judecătorească, iar aspectele invocate de reclamantă exced aceste situații.
Apreciază că greșita soluționare a unei excepții sau eventuala necompetență pot fi invocate decât prin exercitarea căii legale de atac împotriva respectivei hotărâri.
În drept invocă prevederile art.115 și următ. Cod pr.civilă.
La termenul din data de 26.02.2014, instanța a invocat, din oficiu, excepția tardivității recursului declarat împotriva sentinței civile nr._.06.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, hotărârile recurate prin prisma motivelor de recurs, văzând și excepția tardivității introducerii recursului împotriva sentinței civile nr. 1070/05.06.2013 a Tribunalului O., Curtea reține următoarele.
Recursul declarat împotriva sentinței civile nr.1070/05.06.2013 este tardiv.
Cu titlu preliminar, va reține Curtea că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865, în condițiile în care Noul Cod de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, intrat în vigoare la data de 15.02.2013, se plică, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, numai proceselor și executărilor silite începute după ., iar în cauză cererea a fost introdusă pe rolul instanțelor anterior acestui moment, la data de 06.11.2009.
Potrivit dispozițiilor art. 301 C.pr.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speță, se constată că recurenta-reclamantă a primit sentința la data de 23.07.2013, conform dovezii de comunicare aflată la fila 102 din dosarul de fond, iar recursul a fost înregistrat la Tribunalul O. la data de 04.11.2013, deci peste termenul legal prevăzut de lege.
În conformitate cu art. 103 Cod procedură civilă - neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Având în vedere că legea nu dispune altfel, dar și faptul că partea nu a dovedit depășirea termenului ca urmare a vreunei împiedicări în sensul legii, Curtea constată că operează sancțiunea decăderii, astfel că va respinge acest recurs ca fiind tardiv, în baza art. 312 alin. 1 teza II raportat la art. 301 C.pr.civ.
Urmare a reținerii tardivității recursului, motivele de recurs referitoare la legalitatea și temeinicia sentinței nu vor mai fi analizate, față de dispozițiile art. 137 C.pr.civ.
Recursul formulat împotriva încheierii de la 25.09.2013 este nefondat.
În mod legal a apreciat prima instanță că nu erau incidente dispozițiile art. 281 C.pr.civ. și a respins cererea recurentei privind îndreptarea erorii materiale.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 281 C.pr.civ. erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
În consecință, noțiunea de eroare materială are, în sensul art. 281 C.pr.civ., înțelesul de eroare materială vizibilă, săvârșită cu ocazia redactării hotărârii astfel încât, pe calea prevăzută de acest text de lege nu pot fi îndreptate pretinse greșeli de judecată care privesc fondul pricinii.
În aceste condiții, erorile invocate de către recurentă în cuprinsul cererii nu se circumscriau noțiunii de eroare avută în vedere de legiuitor în art. 281 C.pr.civ.;
Astfel, motivele pentru care recurenta a solicitat îndreptarea erorii materiale făceau referire la încălcarea competenței materiale a instanței, reținerea greșită a stării de fapt și a lipsei dovezilor privind calitatea sa de descendentă a soților P. P. și P. E. și a numitului V. P. B., analiza superficială a probelor din dosar și admiterea greșită a excepției lipsei calității procesuale active.
Ori, aprecierea instanței asupra calității procesuale active a reclamantei prin prisma probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale incidente, excede noțiunii de eroare materială susceptibilă a fi îndreptată prin procedura prevăzută de art. 281 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, va reține Curtea că erorile materiale invocate erau, de fapt, pretinse greșeli de judecată, care puteau fi îndreptate eventual prin exercitarea căilor de atac împotriva sentinței civile nr. 1070/05.06.2013 a Tribunalului O., în termenele și condițiile prevăzute de lege,
Ori, după cum s-a arătat mai sus, recursul declarat împotriva acestei sentințe este tardiv, în analiza recursului declarat împotriva încheierii din data de 25.09.2009 Curtea putând analiza doar soluția dată cererii de îndreptare a erorii materiale, prin prisma art. 281 C.pr.civ.
Criticile recurentei vizând necompetența materială a tribunalului în soluționarea cererii, încălcarea dispozițiilor art. 8 lit. c din Legea nr. 221/2009, greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale active, omisiunea instanței de a da dovadă de rol activ, încălcarea prezumției de nevinovăție, a dreptului la demnitate umană, la proprietate și la un proces echitabil în termen optim și previzibil, vizează soluția dată acțiunii formulate de recurentă în baza Legii nr.221/2009, și care a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1070/05.06.2013, și nu soluția dată prin încheierea din data de 25.09.2013, prin care a fost soluționată cererea de îndreptare a erorii materiale.
Ori, reținând tardivitatea recursului declarat împotriva sentinței nr. 1070/05.06.2013 și făcând aplicarea art. 137 C.pr.civ., Curtea nu va mai analiza aceste critici, ele putând fi valorificate doar prin exercitarea în termen a recursului împotriva sentinței civile nr.1070/05.06.2013.
Referitor la cererea depusă la termenul din data de 27.02.2014, prin care recurenta a solicitat restituirea taxelor de timbru deoarece prezenta acțiune este scutită de plata taxelor de timbru, va reține Curtea că, în fața instanței de recurs, recurentei nu i s-a impus achitarea vreunei sume cu titlu de taxă judiciară de timbru, pentru ca instanța de recurs să poată aprecia asupra caracterului datorat sau nedatorat al acesteia, o asemenea cerere putând fi formulată în fața instanței prevăzute de art. art. 23 alin.4 din Legea nr. 146/1997 (art. 45 alin. 4 din OUG nr. 80/2013)
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 312 alin.1 teza II C.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva încheierii din data de 25.09.2013, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurenta reclamantă KOȘA E., împotriva sentinței civile nr.1070/05.06.2013, pronunțată în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. P. M. FINANȚELOR P.-DGRFP C. (fostă DGFP O.)
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta reclamantă KOȘA E., împotriva încheierii de ședință din data de 25 septembrie 2013, pronunțate în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. P. M. FINANȚELOR P.-DGRFP C. (fostă DGFP O.).
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2014
Președinte, M. C. Ț. | Judecător, F. D. | Judecător, M. P. |
Grefier, N. D. |
Red.jud.M.C.Ț.
18.03.2014
2 ex/AS
j.f.M.I.S.
| ← Strămutare. Sentința nr. 23/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Conflict de competenţă. Decizia nr. 14/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
