Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină. Decizia nr. 253/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 253/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 1607/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 253/2013
Ședința publică de la 22 Februarie 2013
Completul compus din:
Președinte C. P.
Judecător G. P.
Judecător E. G.
Grefier L. R.-C.
S-au luat spre examinare recursurile formulate de către B. București în numele creditoarei S. F. Gwiazda și de către S. M. împotriva sentinței civile nr. 1901 din 4.07.2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, având ca obiect exequator.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08.02.2013, susținerile apărătorului recurentului S. M. fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 15.02.2013, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Tribunalul Iași, reclamanta Elzbieta Halina Gwiazda, în calitate de reprezentant legal al minorei S. Frăsina Gwiazda, prin B. București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. M., încuviințarea executării silite a sentinței din 20 iunie 2006 a Curții Regionale din Wroclaw – secția a XIII-a Civilă și Familie (în dosarul nr. XXI RC 3050/05) și înființarea, din oficiu, a popririi asupra veniturilor pe care le realizează debitorul în temeiul art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 38 și următoarele din Regulamentul CE nr.44/2001 și ale prevedrilor Convenției de la New York din anul 1956, ratificată de România prin Legea nr. 26/1991.
Prin întâmpinare, pârâtul S. M. a invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită deoarece acțiunea a fost introdusă la data de 16.02.2012, iar pretențiile sunt din 20 iunie 2006.
Pe fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii deoarece nu s-a depus certificatul menționat în dispozițiile art. 40 alin. 3 din Regulamentul nr.44/2001.
Prin sentința civilă nr. 1901/4 iulie 2012 Tribunalul Iași secția I civilă hotărăște:
Admite în parte cererea formulată de B., în numele minorei S. Frăsina Gwiazda cu domiciliul în 56-400 Olesnica, ., Republica Polonă reprezentată legal de Elzbieta Halina Gwiazda cu domiciliul în 56-400 Olesnica, ., Republica Polonă în contradictoriu cu debitorul S. ( Gwiazda) M., domiciliat în Iași, . C, ., ..
Încuviințează executarea silită a sentinței pronunțată la 20.06.2006 de Curtea Regională din Wroclaw – Secția XIII Civilă și Familie, în dosarul nr. XXI RC 3050/05, pentru sumele datorate de debitor cu titlul de pensie de întreținere aferentă perioadei ulterioară datei de 07. 02. 2009.
Admite excepția invocată de debitorul M. S. ( Gwiazda), privind prescripția dreptului de a obține executarea silită a sentinței anterior menționată, pentru pensia de întreținere aferentă perioadei 20. 07. 2006 – 06. 02. 2009.
Respinge cererea de încuviințare a executării silite împotriva debitorului pentru pensia de întreținere aferentă perioadei 20. 07. 2006 – 06. 02. 2009, ca fiind prescris dreptul de a obține executarea silită.
Înființează din oficiu, poprirea asupra veniturilor debitorului pentru sumele datorate cu titlu de pensie de întreținere.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ B. București, în numele minorei S. Frăsina Gwiazda născută la 15.11.1996 reprezentată legal de Gwiazda Elzbieta Halina a chemat în judecată pe debitorul M. S. (Gwazda) solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună încuviințarea executării silite pe teritoriul României a sentinței din 20 iunie 2006 a Curții regionale din Wroclaw – Secția a XIII-a Civilă și de Familie, în dosarul nr. XXI RC 3050/05.
S-a arătat că până în prezent, datoriile debitorului față de minoră, pentru perioada 20.07.2006 – 31._, de ridică la suma totală de 39.300 zloți, echivalentul a 38.141,60 lei, la care urmează să se calculeze dobânda legală pentru întârziere la plata pensiei.
B. București a arătat că a fost desemnat pentru a exercita atribuțiile de instituție intermediară prin art. 2 din legea nr. 26/1991, iar conform art. 6 par. 1 din Convenție, „instituția intermediară ia, în numele creditorului, toate măsurile potrivite pentru asigurarea obținerii pensiei de întreținere. În special, ea încheie tranzacții, iar atunci când este necesar intentează și susține o acțiune privind pensia de întreținere și face demersuri pentru executarea oricărei hotărâri, ordonanțe sau altui act judiciar”.
Potrivit art. 41 teza a doua din regulament „partea căreia de solicită executarea nu poate, în această fază a procedurii, formula apărări”.
Conform prevederilor art. 453 alin. 2 din codul de procedură civilă se solicită să se dispună din oficiu, înființarea popririi asupra veniturilor pe care le realizează debitorul.
S-a solicitat acordarea ajutorului public judiciar. S-a invocat că în aprecierea condițiilor prevăzute de art. 81 coroborat cu art. 8 alin. 3 din OUG nr. 51/2008 trebuie avut în vedere și faptul că scopul Convenției este acela de a facilita obținerea pensiei de întreținere, în raport de „urgența soluționării problemei umanitare care se pune pentru persoanele în nevoie al căror susținător legal se află în străinătate”, după cum se prevede în însuși preambulul acesteia.
Arată creditoarea că avansarea cheltuielilor de executare de către creditorul pensiei de întreținere ar constitui în situația concretă a creditorului o piedică în asigurarea unui acces efectiv la justiție, care cuprinde și faza de executare silită, ajungându-se la o încălcare a art. 6 par. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Statul român, parte la tratat, are obligația de a asigura măsurile adecvate și eficiente pentru executarea hotărârilor judecătorești; acordarea ajutorului judiciar în cauză urmează a fi raportată la prevederile și scopul Convenției de la New York, la însăși natura obligației ce constă în pensie de întreținere și la împrejurarea că creditorul se ală în străinătate.
Starea de nevoie trebuie, de asemenea, raportată și la faptul că debitorul se sustrage de la plata obligației de întreținere.
Pentru aceste considerente, având în vedere interesul superior al minorei, a solicitat să se admită cererea de acordare a ajutorului judiciar, în formele prevăzute de art. 6 lit. a și c din OUG nr. 51/2008, cu solicitarea de a soluționa cererea de acordare a ajutorului public judiciar în forma onorariului executorului judecătoresc o dată cu soluționarea capătului I de cerere, respectiv încuviințarea executării silite a hotărârii străine.
În conformitate cu art. 82 alin. 2 din legea nr. 51/1995, republicată, solicită ca prin încheierea de încuviințare a asistenței judiciare să se stabilească și cuantumul onorariului de avocat, ce urmează a fi stabilit potrivit art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. e coroborat cu art. 7 alin. 1 din protocolul nr._/1693/2008 încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a barourilor din România.
Conform prevederilor art. 26 alin. 1 din OUG nr. 51/2008 a solicitat ca prin încheierea de încuviințare a asistenței judiciare gratuite să se stabilească și cuantumul onorariului provizoriu al executorului judecătoresc, în funcție de complexitatea dosarului, urmând ca potrivit alin. 2 al aceluiași articol prezenta cerere și încheierea de încuviințare să fie trimise camerei executorilor judecătorești din circumscripția Curții de Apel Iași.
Debitorul M. S. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită față de data pronunțării sentinței 20.06.2006
Pârâtul a invocat art. 34, 40 alin. 3 și art. 53, 54 din Regulamentul CE 44/2001 solicitând respingerea cererii întrucât nu i-a fost comunicat actul de sesizare a instanței iar cererea nu este însoțită de certificatul prevăzut de articolul 54.
Analizând actele dosarului din perspectiv a dispozițiilor legale incidente în cauză tribunalul a constatat următoarele:
Tribunalul a notat că la data de 01.01.2007 România a devenit stat membru al Uniunii Europene iar de la această dată reglementările comunitare cuprinse în Tratate și Regulamente au prioritate față de dreptul intern, astfel cum prevăd și dispozițiile art. 5 Cod civil.
În această situație sediul materiei în speța dedusă judecății este dat de Regulamentul Curții Europene nr. 4/2009 adoptat la Bruxelles la 18.12.2008 aplicabil potrivit art. 76 de la 18.06.2011.
Prin Legea nr. 36/2012 publicată în Monitorul oficial din 21.03.2012 s-au adoptat măsurile necesare pentru aplicarea Regulamentului Curții Europene nr. 4/2009 și a Deciziilor 2009/941/CE și 2011/432/UE în domeniul obligațiilor de întreținere.
Tribunalul a reținut că Regulamentul Curții Europene nr. 4/2009 potrivit art. 68, modifică Regulamentul 44/2001 înlocuind dispozițiile Regulamentului 44/2001, aplicabile în materie de obligații de întreținere.
Regulamentul CE 4/2009 reglementează cererile în materia de obligații de întreținere transfrontaliere care decurg din relații de familie stabilește norme comune la nivelul UE pentru a asigura recuperarea creanțelor de întreținere chiar și atunci când debitorul sau creditorul se află în străinătate.
Potrivit art. 17 din Regulamentul CE 4/2009 secțiunea 1 procedura de exequator a fost eliminată. Astfel art. 17 prevede:
Eliminarea procedurii de exequatur
(1) O hotărâre pronunțată într-un stat membru care are obligația în temeiul Protocolului de la Haga din 2007 este recunoscută într-un alt stat membru fără a fi necesar să se recurgă la nicio procedură și fără a fi posibilă contestarea recunoașterii sale.
(2) O hotărâre pronunțată într-un stat membru care are obligații în temeiul Protocolului de la Haga din 2007 și care este executorie în statul membru respectiv, este executorie în alt stat membru fără a fi necesară încuviințarea executării.
Ori hotărârea pronunțată la 20.06.2005 de Curtea Regională la Wroclaw – Secție XIII Civilă și Familie îndeplinește condițiile anterior menționate.
Tribunalul a constat că reclamanta a depus la dosarul cauzei documentele necesare pentru executare prevăzute de art. 20 din Regulamentul 4/2009.
Tribunalul a constatat că nu poate fi primită apărarea pârâtului care a pretins faptul că nu i-ar fi fost comunicat actul de sesizare a instanței, în timp util, atât timp cât potrivit dispozițiilor cuprinse în secțiunea I articolele 17 – 22, acest motiv nu poate fi invocat în cazul hotărârilor pronunțate într-un stat membru care are obligații în temeiul Protocolului de la Haga din 2007.
Pe de altă parte, articolul 21 alin. 2 din Regulamentul 4/2009 statuează: Refuzul sau suspendarea executării - (2) Autoritatea competentă a statului membru de executare refuză, integral sau parțial, la cererea debitorului, executarea hotărârii instanței judecătorești de origine dacă s-a prescris dreptul de obținere a executării hotărârii judecătorești a instanței judecătorești de origine, în condițiile legii statului membru de origine sau a statului membru de executare, luând în considerare termenul de prescripție cel mai lung.
În consecință, față de dispoziția expusă anterior menționată tribunalul a constatat că excepția invocată de pârât privind prescripția dreptului de a solicita încuviințarea executării silite pentru debitele mai vechi de 3 ani (termen prevăzut de art. 2517 Cod civil) se impune a fi admisă.
Tribunalul a constatat că nu au fost dovedite în speță motive de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției deși reclamanta, prin reprezentant, a invocat prin răspunsul la întâmpinare incidența dispozițiilor art. 405 ind. 1 și 405 ind. 2 Cod procedură civilă.
Față de considerentele anterior expuse, tribunalul a admis în parte cererea formulată de reclamantă și a dispus în sensul încuviințării executării silite a sentinței pronunțată la 20. 06. 2006 de Curtea Regională din Wroclaw – Secția XIII Civilă și Familie, în dosarul nr. XXI RC 3050/05, pentru sumele datorate de debitor cu titlul de pensie de întreținere aferentă perioadei ulterioară datei de 07.02.2009, reprezentând data înregistrării cererii potrivit dovezii de la fila 19 dosar.
În cauză au declarat recurs ambele părți.
B. București, în numele și pentru creditoarea S. F. Gwiazda, reprezentată legal de Elzbieta Halina Gwiazda a criticat sentința tribunalului numai în ceea ce privește admiterea excepției prescripția pentru perioada 20.07.2006 – 6.02.2009 invocând incidența motivului de recurs prevpzut de art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs se susține că sentința pronunțată de Curtea Regională din Wroclaw a rămas definitivă la data de 20.07.2006, iar la data de 29.08.2008 reprezentanta legală a minorei a făcut cerere pentru obținerea pensiei de întreținere de la debitor, în temeiul Convenției de la New Zork din 1956, dând procură Baroului București pentru a face demersurile necesare în vederea recuperării creanței.
Se consideră că, prin întocmirea cererii și a procurii, s-a întrerupt cursul prescripției, aceste activități reprezentând acte începătoare de executare, conform art. 16 lit.c din Decretul nr. 167/1958. La data de 29.08.2008 a început o nouă prescripție, conform art. 17 din același act normativ.
Pârâtul S. M. a criticat sentința primei instanțe în legătură cu modul de aplicare al dispozițiilor art.24 din Regulamentul CE nr. 4/2009.
Sentința a cărei executare se solicită a fost pronunțată în contumacie, iar actul de sesizare al instanței respective nu i-a fost comunicat, neavând posibilitatea să se apere.
Mai invocă recurentul S. M. faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra necesității depunerii extrasului prevăzut de art. 28 alin. 1 lit. b din Regulamentul nr. 4/2009.
Se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii.
B. București, în numele creditoarei S. F. Gwiazda, reprezentată legal de Elzbieta Halina Gwiazda, a depus întâmpinare față de recursului lui M. S..
Se susține că în cauză nu sunt aplicabile prevederile Regulamentului CE nr. 4/2009, ci ale Convenției de la New Zork din 1956 și ale Regulamentului CE nr. 4/2001 deoarece hotărârea instanței poloneze s-a pronunțat sub imperiul acestui regulament.
Regulamentul CE nr. 4/2009 a intrat în vigoare, cu unele excepții nerelevante în cauză, începând cu data de 18 iunie 2011.
Recurentul a luat cunoștință de sesizarea instanței poloneze la data de 4 aprilie 2006, și litigiul s-a pronunțat la data de 20 iunie 2006, timp suficient pentru a-și putea face apărările necesare.
La data de 11 septembrie 2012 S. M. a formulat „acțiune” împotriva sentinței civile nr. 1901/4.07.2012 a Tribunalului Iași susținând că, potrivit art. 43 alin. 1 și 2 din Regulamentul CE nr. 44/2001, singura cale de atac – acțiunea – poate fi exercitată de reclamantă împotriva hotărârii de admitere a cererii de încuviințare a executării silite pronunțată de tribunal.
În motivarea acestei „acțiuni”, se susține că instanța de fond a soluționat prescripția dreptului la acțiune și nu excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită și că nu i s-a comunicat cererea de chemare în judecată la instanța poloneză.
Prin sentința civilă 38/12 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția civilă (dosar nr._ ) se constată că „acțiunea ” prevăzută de art. 43 din Regulamentul nr.44/2001 al Consiliului Europei privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârii în materie civilă și comercială, formulată de S. M. împotriva sentinței civile nr. 1901/4 iulie 2012 a Tribunalului Iași este, conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Legea nr. 191/2009, „recursul” prevăzut de dreptul intern.
Prin încheierea din 16 noiembrie 2012 dosarul nr._ a fost conexat la dosar nr._ .
Prin concluziile scrise depuse la data de 29 noiembrie 2012, B. București a invocat nulitatea și tardivitatea recursului ce constituie obiectul dosarului nr._ .
Prin încheierea din 14 decembrie 2012 curtea a respins excepția nulității recursului declarat de S. M. în dosar nr._ față de decizia nr. 737/2008 a Curții Constituționale prin care s-au declarat ca fiind neconstituționale dispozițiile art. 302 Cod procedură civilă în partea care prevedere „sub sancțiunea nulității”.
Cu privire la criticile formulate în dosar nr._, de asemeni, curtea a constatat că au fost depuse peste termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, reține următoarele:
B. București, în numele și pentru creditoarea Elzbieta Halina Gwiazda, reprezentantă legală a minorei S. F. Gwiazda, a formulat cerere pentru încuviințarea executare silită a unei hotărâri pronunțată de instanța poloneză la data de 20 iunie 2006.
Curtea reține că B. București și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Regulamentului CE nr. 44/2001 și ale Convenției de la New York din 1956, ratificată prin Legea nr. 26/1991, invocând faptul că aceste acte normative erau în vigoare la momentul pronunțării instanței poloneze.
Atât prin motivele de recurs, prin concluziile scrise (din 29 noiembrie 2012), cât și prin întâmpinare, B. București a invocat aplicarea greșită a legii (art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă) în sensul că în cauză nu se aplică dispozițiile Regulamentului CE nr. 4/2009, cum greșit a reținut tribunalul.
Deși la fond, prin întâmpinare, pârâtul M. S. și-a făcut apărări prin raportare la dispozițiile Regulamentului nr. 44/2001, față de temeiul juridic reținut de tribunal, acesta a formulat critici prin prisma Regulamentului CE nr. 4/2009.
În ceea ce privește regulamentul aplicabil în cauză, curtea reține că sentința tribunalului este legală.
Regulamentul CE nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere a intrat în vigoare la data de 18.06.2011.
Potrivit art. 75 alin. 1 din regulament: „Prezentul regulament se aplică numai în cazul acțiunilor judiciare introduse, tranzacțiilor judiciare aprobate sau încheiate și actelor autentice întocmite ulterior datei de punere în aplicare a acestuia, sub rezerva alin. (2) și (3).”
Cererea privind încuviințarea executării silite a sentinței din 20 iunie 2006 a fost introdusă la Tribunalul Iași la data de 13 februarie 2012, astfel că, potrivit textului menționat, temeiul juridic al acțiunii în constituie Regulamentul (CE) nr.4/2009.
Potrivit art. 75 alin. 2 lit. b din Regulamentul (CE) nr.4/2009: „Regulamnetul (CE) nr.44/2001 continuă să ase aplice procedurilor de recunoaștere și executare în cursa la data aplicării prezentului regulament.”
Ori, la data intrării în vigoare a regulamentului (CE) nr.4/2009, instanța română nu era investită cu vreo cerere de încuviințare a executării silite formulate în temeiul dispozițiilor Regulamentului nr. 44/2001.
Cu privire la critica referitoare la excepția prescripției dreptului la acțiune, curtea reține că, potrivit art. 21 alin. 2 din Regulamentul (CE) nr.4/2009, dă dreptul autorității competente a statului membru de executare (instanța română) să refuze, integral sau parțial, la cererea debitorului, executarea hotărârii instanței judecătorești de origine (hotărârea instanței poloneze) dacă s-a prescris dreptul de obținere a executării hotărârii judecătorești a instanței judecătorești de origine, în condițiile statului membru de origine sau a statului membru de executare, luând în considerare termenul de prescripție cel mai lung.
Tribunalul a constatat că termenul de prescripție cel mai lung este cel prevăzut în legislația statului de executare, aplicând dispozițiile art. 2517 Noul Cod Civil, fără ca vreuna din părți să conteste acest aspect prin criticile formulate în recurs.
B. București a susținut, prin motivele de recurs, că la data de 29.08.2008 creditoarea Elzbieta Halina Gwiazda s-a adresat cu o cerere pentru obținerea pensiei de întreținere în temeiul Regulamentului (CE) nr. 44/2001, în vigoare la acel moment.
Prin întocmirea cererii și a procurii către B. București s-a întrerupt cursul prescripției conform art. 16 lit. c din Decretul nr. 167/1958.
Potrivit art. 6 din Convenția încheiată la New York la 20 iunie 1956, instituția intermediară acționează în limitele conferite de creditor să ia, în numele acestuia, toate măsurile potrivite pentru asigurarea obținerii pensiei de întreținere, adică încheie tranzacții, intentează și susține o acțiune privind pensia de întreținere și face demersuri pentru executarea hotărârilor sau oricărui act judiciar.
Prin Legea nr. 26/1991 pentru aderarea României la Covenția de la New York din 1956, la art. 2, se desemnează ca instituție intermediară B. de avocați al municipiului București.
Faptul că Elzbieta Halina Gwiazda s-a adresat cu o cerere și a încheiat procură (pentru detalierea limitelor mandatului) cu instituția intermediară B. de avocați al municipiului București nu echivalează cu un act întrerupător de executare în sensul art. 16 alin. 1 lit. c din Decretul nr. 167/1958, cum greșit susține recurentul, astfel că nu a avut loc o întrerupere a cursului prescripției.
În ceea ce privește critica formulată de recurentul S. M. referitoare la neîndeplinirea în cauză a dispozițiilor art. 24 din Regulamentul (CE) nr.4/2009, invocat de către recurentul S. M. se aplică pentru hotărârile pronunțate în temeiul protocolului de la Haga din 2007, ori nu este cazul în speță.
Sentința din 20 iunie 2006 a Curții Regionale din Wroclaw este o hotărâre pronunțată într-un stat membru (Polonia) care are obligații în temeiul Protocolului de la Haga din 2007 și pentru care, potrivit art. 17 din Regulamentul (CE) nr.4/2009, s-a prevăzut eliminarea procedurii de exequator. În această situație, art. 20 enumeră documentele necesare pentru executare și care, așa cum a reținut tribunalul, au fost depuse.
În ceea ce privește critica referitoare la nedepunerea extrasului prevăzut de art. 28 alin 1 lit. b din Regulamentul (CE) nr.4/2009, curtea reține că acest aspect este invocat, pentru prima dată, în recurs.
Prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei s-a invocat lipsa certificatului prevăzut la art. 54 din Regulamentul (CE) nr.44/2001, deoarece acest act normativ a fost considerat ca fiind aplicabil în cauză de ambele părți.
Cum pârâtul S. M. nu a invocat incidența în cauză a Regulamentului (CE) nr.4/2009 raportat la nedepunerea unui înscris, tribunalul nu putea să facă aplicarea art. 29 din Regulamentul (CE) nr.4/2009, ci doar a constatării depunerii înscrisurilor prevăzute de art. 20.
Raportat tuturor acestor considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge înscrisurile declarate și va menține sentința tribunalului, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Față de dispozițiile dispuse prin încheierea din 8 februarie 2013 prin care instanța a revenit asupra măsurii privind desemnarea unui apărător din oficiu din B. de Avocați Iași, urmează a fi respinsă cererea av. M. A. privind plata parțială a onorariului de avocat.
În baza art. 19 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, cheltuielile judiciare avansate de stat sub forma onorariului de avocat de care a beneficiat recurenta-creditoare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de S. M. și de B. București, în numele și pentru creditoarea S. F. Gwiazda, reprezentată legal de Elzbieta Halina Gwiazda, împotriva sentinței civile nr. 1901 din 4.07.2012 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Respinge cererea av. M. A. privind plata parțială a onorariului de avocat.
În baza art. 19 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, cheltuielile judiciare avansate de stat sub forma onorariului de avocat de care a beneficiat recurenta-creditoare rămân în sarcina statului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi – 22.02.2013.
Președinte, C. P. | Judecător, G. P. | Judecător, E. G. |
Grefier, L. R.-C. |
Red jud PC 13.03.2013
Tehnored gref RCL 21.03.2013
2 EX
Jud fond P. E. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 357/2013. Curtea de Apel IAŞI | Legea 10/2001. Sentința nr. 2/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
