Legea 10/2001. Sentința nr. 2/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 02675/89/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 660/2013
Ședința publică de la 20 Mai 2013
Completul compus din:
Președinte: A. G.
Judecător: L. P.
Judecător: C.-A. S.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de recurenții P. E. C. și P. I. împotriva sentinței civile nr. 2154 din 11.10.2011 pronunțată de Tribunalul V. în contradictoriu cu intimații P. V., Instituția P. M. Bârlad, P. M. Bârlad, Instituția P. Județului V., P. Județului V., având ca obiect Legea nr. 10/2001 – perimare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției privind perimarea cererii de recurs formulată de P. E. C. și P. I..
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.08.2010 sub nr._ reclamantul P. V. a chemat în judecată pârâții Instituția P. mun. Bârlad, P. mun. Bârlad, Instituția prefectului Județului V., P. Jud. V., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligată Instituția P. M. Bârlad să constate ca fiind nelegală Dispoziția P. M. Bârlad nr.2611/2009, să fie obligat Primarul mun. Bârlad să îi remită împreună cu acea Dispoziție, întreaga documentație care a stat la baza emiterii ei; să fie obligate P. M. Bârlad /P. județului V. să respecte termenele și procedurile prevăzute de către Legea nr. 10/2001, să fie oblige pârâtele, la încheierea unui Proces Verbal de divergență, conform art. 31.1 din H.G. Nr. 498/2003
A mai arătat reclamantul că solicită obligarea fiecărui pârât în parte la plata sumei de 100.000 lei - cu titlu de daune interese directe (damnum emergens), 50.000 lei - cu titlu de daune interese indirecte (lucrum cessans); 20.000 lei - cu titlu de daune morale și câte 100 lei /zi - cu titlu de daune cominatorii de la data înregistrării notificării și până la data plății efective a sumelor datorate (până la cel din urmă act de executare);
Prin sentința civilă nr. 2154/11.01.2011 pronunțată de Tribunalul V. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Instituția P. jud. V. și P. jud. V., invocată de pârâtul Instituția P. jud. V.;
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. mun. Bârlad, invocată de pârâții P. mun. Bârlad și Primarul mun. Bârlad;
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul P. V. împotriva pârâtelor Instituția P. jud. V., P. V. și P. mun. Bârlad, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă;
S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția tardivității introducerii contestației, invocate de pârâții P. mun. Bârlad și Primarul mun. Bârlad;
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul P. V. domiciliat în mun. Bârlad, ., nr. 17, ., apt. 5, jud. V., împotriva pârâtului Primarul mun. Bârlad, jud. V. și s-a modificat în parte dispoziția nr. 2611 din 03.08.2009 a emisă de Primarul mun. Bârlad, în sensul că pentru imobilul notificat situat în mun. Bârlad, ., jud. V., imobil format din construcție cu destinația locuință, demolată, având suprafața construită de 170,65 mp, suprafața utilă de 132,47 mp, precum și teren în suprafață de 659,86 mp, propune numiților P. I. și P. V. acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, și înlătură dispozițiile art. 2 din aceeași dispoziție;
S-a respins cererea reclamantului privind remiterea documentației care a stat la baza dispoziției contestate, obligarea pârâților să respecte termenele și procedurile prevăzute de Legea nr. 10/2001, obligarea pârâților la încheierea procesului verbal de divergență și la plata de daune interese directe și indirecte, daune morale și daune cominatorii.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la cererea reclamantului privind restituirea în natură a imobilului, tribunalul va reține că aceasta nu este întemeiată.
Astfel, în cuprinsul raportului încheiat la data de 10.07.2009 de Comisia internă pentru analizarea notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 s-a menționat că în prezent construcțiile preluate de stat au fost demolate, 239 mp din teren este liber de investiții (anume suprafața atribuită prin cele două ordine ale prefectului), iar restul suprafeței de 659,86 mp este ocupat cu . de sistematizare verticală aferente și de noul traseu al .> Pentru a face dovada faptului că o parte din teren este liber, acesta a depus la dosar mai multe planșe fotografice, în care a individualizat terenul ce poate fi restituit în natură. Ori, din cuprinsul respectivelor planșe rezultă că terenul respectiv are destinația de spațiu verde, fiind așadar afectat utilității publice iar restituirea acestuia în natură nu este posibilă.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 71 din OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului rezultă că schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea sau strămutarea acestora este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora.
Toate aceste demersuri sunt strict necesare în vederea asigurării de către autoritățile locale, conform art. II din OUG nr. 114/2007, din terenul intravilan, o suprafață de spațiu verde de minimum 20 mp/locuitor, până la data de 31.12.2010, și de minimum 26 mp/locuitor, până la data de 31.12.2013.
În consecință, în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 10 alin. 3 teza II din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură nefiind posibilă, astfel încât măsurile reparatorii au fost corect stabilite în echivalent.
În schimb, în ceea ce privește respingerea notificării pentru cota de 1/2 din imobilul notificat, ce a aparținut defunctei P. V., s-a apreciat că decesul lui P. I. și P. V. nu împiedică ca dreptul subiectiv de a obține despăgubiri pentru imobilul pentru care s-a formulat notificarea să fie inclus în masa succesorală de pe urma acestora, urmând ca întinderea drepturilor moștenitorilor beneficiari să fie stabilită potrivit dreptului comun, conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
În consecință, acțiunea civilă formulată de reclamantul P. V. împotriva pârâtului Primarul mun. Bârlad, jud. V. urmează a fi admisă în parte și modificată în parte dispoziția nr. 2611 din 03.08.2009 emisă de Primarul mun. Bârlad, în sensul că pentru imobilul notificat situat în mun. Bârlad, ., jud. V., imobil format din construcție cu destinația locuință, demolată, având suprafața construită de 170,65 mp, suprafața utilă de 132,47 mp, precum și teren în suprafață de 659,86 mp, se va propune numiților P. I. și P. V. acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, și înlătură dispozițiile art. 2 din aceeași dispoziție.
În ceea ce privește capetele de cerere privind remiterea documentației care a stat la baza dispoziției contestate, obligarea pârâților să respecte termenele și procedurile prevăzute de Legea nr. 10/2001 și obligarea pârâților la încheierea procesului verbal de divergență, tribunalul a reținut că sunt neîntemeiate.
Astfel, documentația care a stat la baza emiterii dispoziției nr. 2611 din 03.08.2009 a fost înaintată la dosarul cauzei, iar dispozițiile legii nr. 10/2001 nu prevăd în sarcina entităților investite cu soluționarea notificării obligația de a comunica această documentație persoanei care a formulat notificarea sau succesorului acestuia.
Faptul că nu s-a făcut dovada comunicării către P. I. a dispoziției nr. 2611 din 03.08.2009 a fost avut în vedere de instanță atunci când a apreciat cu privire la introducerea în termen a prezentei contestații, iar reclamantului din prezenta cauză i-a fost înaintată dispoziția contestată prin adresa nr._/20.08.2010.
În condițiile în care obiectul prezentei cauze vizează anularea dispoziției emise de către Primarul mun. Bârlad, nu obligarea acestuia la soluționarea notificării, nici cererea privind respectarea termenelor și procedurilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 nu este întemeiată.
Referitor la cererea privind obligarea pârâtelor la încheierea unui proces verbal de divergență, tribunalul a reținut că dispozițiile legale invocate în susținerea acestui capăt de cerere – art. 31.1 din HG nr. 498/2003 – au fost abrogate prin HG nr. 250/2007.
Cu privire la cererea reclamantului privind acordarea de despăgubiri pentru daune materiale, daune morale și daune cominatorii, tribunalul va reține că aceasta este de asemenea neîntemeiată față de următoarele considerente.
În primul rând, aspectele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată referitoare la culpa pârâtelor cu privire la nesoluționarea în termen a notificării reclamantului nu prezintă relevanță în ceea ce privește reținerea unei fapte ilicite în sarcina acestora, în condiții în care, după cum s-a arătat anterior, notificarea privind imobilul situat în mun. Bârlad, ., jud. V., a fost soluționată din data de 03.08.2009
Legea nr. 10/2001 este o lege specială și vizează restituirea în natură sau măsuri reparatorii în legătură cu imobilele preluate abuziv, iar pentru nerespectarea termenului de 60 zile de la soluționare a notificării nu au fost prevăzute sancțiuni, constând în posibilitatea acordării de despăgubiri dau daune cominatorii.
În lipsa unor sancțiuni prevăzute de legea specială, urmează a se aplica dispozițiile legii generale care reglementează răspunderea civilă delictuală, anume art. 998 – art. 999 C.civ.
Pentru a se reține răspunderea civilă delictuală, pe lângă săvârșirea cu vinovăție a unei fapte ilicite, legiuitorul a prevăzut și condiția producerii unui prejudiciu și a existenței unei legături de cauzalitate între acesta și fapta imputată.
Ori, în prezenta cauză, reclamantul nu a precizat care este prejudiciul material suferit, nu a propus probe pentru dovedirea acestuia, nu a arătat și nici dovedit împrejurările care ar justifica acordarea de daune morale, pentru ca instanța să poată aprecia cu privire la cuantumul acestora.
Ori, potrivit dispozițiilor art. 1169 C.civ., cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
În al doilea rând, referitor la cererea privind obligarea pârâților la plata de daune cominatorii, tribunalul a reținut că prin prezenta sentință nu s-a impus acestora îndeplinirea vreunei obligații, pentru a se putea dispune sancționarea acestora în caz de neîndeplinire.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Primarul M. Bârlad, recurs ce a fost respins ca neîntemeiat prin decizia civilă nr. 138/ 25.01.2012 pronunțată în dosarul nr._ .
Ulterior soluționării recursului, la Curtea de Apel Iași s-a înregistrat, sub nr._, recursul declarat de P. E.-C. și P. I. împotriva aceleiași sentințe.
Recurenții au susținut faptul că P. V. a fost recunoscut ca unic succesor al defunctei P. V. deși aceasta a avut 3 fii și că P. V. nu le-a solicitat acordul pentru a-și stabili această calitate.
Raportat la cadrul procesual stabilit de reclamantul P. V. prin cererea de chemare în judecată instanța a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale active a recurenților în promovarea căii de atac, dispunând citarea părților cu mențiunea să răspundă la această excepție.
Întrucât niciuna din părțile din cauză nu s-a înfățișat la instanță și nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în ședința publică din 26 martie 2012 instanța a suspendat judecata cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
De la data suspendării judecății nu s-a mai efectuat nici un act de procedură în cauză.
Curtea de apel constată că după trecerea a mai mult de un an de la momentul suspendării judecății, respectiv la data de 20.05.2013, se pune în discuție perimarea recursului excepție în legătură cu care instanța de control judiciar reține următoarele:
Codul de procedură civilă reglementează perimarea ca pe o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului – în faza în care se găsește. Perimarea este – în același – timp, o prezumție de desistare, ce se deduce din aceea că partea interesată nu stăruie în judecată, o perioadă îndelungată.
Conform articolului 248 alineat 81) Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Instanța constată că termenul de perimare poate fi întrerupt sau suspendat, în situațiile enunțate în articolele 249 (pentru întrerupere) respectiv 250 (pentru suspendare) Cod procedură civilă.
Curtea de apel reține că – la constatarea perimării – instanța este ținută a face următoarele verificări: dacă cererea a rămas în nelucrare mai mult de un an; dacă rămânerea în nelucrare a fost determinată din vina părții interesate ( în calea de atac aceasta fiind recurenții); dacă nu a intervenit o cauză de întrerupere ori de suspendare a cursului termenului de perimare.
În speță, curtea de apel a repus pe rol din oficiu pricina, la data de 24.04.2013, pentru a constata perimarea, părțile fiind citate cu mențiunea că se pune în discuție această excepție.
Instanța reține că operează perimarea, în condițiile în care cererea a rămas în nelucrare mai mult de un an (din 26.03.2012), din vina recurenților, care nu au solicitat repunerea cauzei pe rol și nu a intervenit nici un temei de întrerupere ori suspendare a termenului de perimare.
În aplicarea articolului 248 cu referire la articolul 252 Cod procedură civilă, curtea va constata perimat recursul. Excepția perimării fiind una de procedură, absolută și peremptorie, incidența sa împiedică examinarea oricărei alte excepții sau criticilor care privește hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul formulat de recurenții P. E. C. și P. I. împotriva sentinței civile nr. 2154/ 11.10.2011 a Tribunalului V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 20.05.2013.
PreședinteJudecătorJudecător
G. AncaPalihovici LilianaSusanu C. A.
Grefier
G. D.
Red. P.L.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./ 19.06.2013
Tribunalul V.: Ț. M. C.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Pretenţii. Decizia nr. 138/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
