Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 26-05-2014, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 2535/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 126/2014
Ședința publică de la 26 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-A. S.
Judecător A. G.
Grefier I. P.
S-au luat spre examinare cererile de apel formulate de către P. de pe lângă Tribunalul Iași și de către U. M. împotriva sentinței civile nr. 997 din 27.03.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, intimată fiind Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă procuror B. M. pentru apelantul P. de pe lângă Tribunalul Iași, lipsă fiind apelanta U. M. și reprezentantul intimatei Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: dosarul este la al doilea termen; nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților excepția tardivității apelului declarat de U. M..
Procuror B. M. pentru apelantul P. de pe lângă Tribunalul Iași arată că nu are alte cereri.
Instanța acordul cuvântul părților pe fondul apelului formulat de către P. de pe lângă Tribunalul Iași și pe excepția tardivității apelului formulat de către U. M..
Procuror B. M. pentru apelantul P. de pe lângă Tribunalul Iași arată că în judecarea cererii formulate de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași instanța de fond a soluționat cauza fără participarea procurorului, deși aceasta era obligatorie potrivit legii, soluția dată fiind nelegală. Consideră că prevederile art. 154, 134 și 134 din Legea nr. 272/2004 trebuie analizate coroborat. Mai arată că la judecata tuturor cauzelor ce privesc protecția specială a copilului trebuie să participe procurorul. Solicită admiterea apelului parchetului și admiterea acțiunii. Cu privire la parchetul declarat de U. M. arată că acesta este formulat peste termen și solicită să fie declarat tardiv.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 997 din 27.03.2014 pronunțată de Tribunalul Iași s-a admis acțiunea civilă formulată pe cale de ordonanță președințială de reclamanta Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași, cu sediul în Iași, .. 57A, prin reprezentanți legali în contradictoriu cu pârâta U. M. CNP_ domiciliată în com. Românești .
S-a dispus plasamentul în regim de urgență a copilului U. P. născută la data de 04.02.2013, fiica lui U. M. și natural la Complexul de Servicii Comunitare „Sf. A.” din Iași.
S-a dispus ca drepturile și îndatoririle părintești cu privire la copii să fie exercitate de șeful serviciului rezidențial, iar în ceea ce privește bunurile de către directorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași.
Pentru a se pronunța în acest sens, tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ reclamanta Direcția Generala de Asistenta Sociala și Protecția Copilului Iași, a formulat în contradictoriu, cu pârâta U. M., in temeiul art. 134 alin 5 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cerere de emitere a ordonanței președințiale, în aceeași zi, în baza cererii și a actelor depuse, fără concluziile părților, și fără citarea părților, conform art. 998 alin 2 din Noul Cod de procedura Civila, pentru instituirea măsurii plasamentului în regim de urgenta, pe cale de ordonanță președințiala la Complexul de Servicii Comunitare Sf. A." a copilului U. P., născută la data de 04.02.2014, fiica lui U. M., delegarea drepturilor părintești față de copil către seful serviciului rezidențial, în ceea ce privește persoana copilului, și către directorul Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași, în ceea ce privește bunurile copilului, conform art. 100 coroborat cu 68 alin 5 din Legea nr. 272/2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului, republicată.
A arătat reclamanta următoarele: cazul a ajuns în atenția Direcției Generale de Asistenta Sociala și Protecția Copilului Iași în urma adresei nr. 8964/18.03.2014 transmisă de Spitalul de Copii „SF. M.” din Iași, care a sesizat faptul că numita U. M. a părăsit spitalul împreună cu fiica sa, U. P., fără a se consulta în prealabil cu personalul medical și fără a primi recomandările medicale specifice. Prin aceeași adresă s-a făcut cunoscut faptul că, la data de 23.02.2014, fetița a fost internata cu „traumatism cranio-cerebral recent", iar in data de 07.03.2014, a fost internata cu diagnostic de „gastroenterita acută, pneumonie interstițială, hipotrofie staturo-ponderală, hiposideremie, sindrom de hepatociloză, retard psiho-motor".
La prima internare, copilul prezenta semne ale abuzului fizic, precum și a neglijării din partea mamei. Colaborarea cadrelor medicale cu mama copilului a fost una extrem de dificilă, întrucât părinții erau în stare de ebrietate.
Din evaluarea situației socio-familiale a copilului, au rezultat următoarele:
Pârâta a fost căsătorită cu numitul U. V., care a decedat.
După decesul soțului, pârâta a întreținut mai multe relații de concubinaj, din care au rezultat cei 5 copii ai familiei. Unul dintre copii este decedat, iar trei dintre ei au deja instituite măsuri de protecție speciala.
În prezent, pârâta întreține o relație de concubinaj cu numitul B. P..
Din informațiile primite din comunitate, de la autoritățile locale și de la vecini, a reieșit faptul că pârâta este o persoana consumatoare de alcool, iar concubinul sau o abuzează fizic aproape zilnic.
Acest aspect influențează situația stării de sănătate și capacitatea de a fi atentă cu nevoile copilului. De asemenea, evenimentele marcate de certuri și scandaluri intre cei doi concubini, expun copilul la riscul de a deveni victimă a abuzului fizic, așa cum s-a și întâmplat în data de 23.02.2014, când a fost internată la Spitalul Sf. M..
Serviciul de Protecție și Asistență Socială a menționat că mama a beneficiat de servicii medicale specializate pe probleme legate de consumul excesiv de alcool, însă fără nici un rezultat.
Mama a fost consiliată atât de Serviciul de Protecție și Asistență Socială cât și de către medicul de familie în vederea asigurării unui minim necesar și o supraveghere atentă având în vedere greutatea scăzută la naștere, evoluția stării de sănătate marcată de afecțiuni frecvente ce au necesitat spitalizare și revenirea la control medical specializat ( afecțiuni cardiologice și de nutriție), lucru ce nu s-a realizat.
Mama împreună cu copilul și cu concubinul locuiesc într-un imobil alcătuit din 2 încăperi, din care doar una este amenajata parțial pentru locuit, fiind mobilată extrem de precar și întreținută necorespunzător.
În data de 18.03.2014, o echipa de specialiști din cadrul Direcției Generale de Asistenta Sociala și Protecția Copilului Iași s-a deplasat la domiciliul pârâtei, unde a fost găsit concubinul în stare avansata de ebrietate, iar pârâta, pentru că în ziua de 16.03.2014 consumase alcool în exces, nu era coerenta, nu avea continuitate în acțiuni și era influențată de către partener.
Minora prezenta semnele unor afecțiuni respiratorii, tușea și avea stare febrila. Mama a fost consiliata cu privire la revenirea în spital cu minora pentru finalizarea tratamentului specific, însă a refuzat. Totodată, nu a fost de acord cu luarea unei masuri de protecție pentru copii.
În urma discuției avute cu medicul de familie, acesta a afirmat că „îngrijirea copilului impune pe lângă condiții de locuit, și o implicare atenta a mamei, însă aceasta nu are capacitatea de a face față nevoilor de îngrijire datorita consumului de băuturi alcoolice".
Familia nu deține resurse financiare pentru revenirea la controlul medical în cadrul Spitalului M." Iași, pentru a asigura copilului tratamentul de specialitate. Veniturile obținute din munca cu ziua nu sunt administrate corespunzător, astfel încât să asigure copilului mic nevoile de bază, precum lapte și medicație specială.
Specialiștii au constatat faptul că mama nu înțelege gravitatea situației și prioritățile copilului, acest lucru rezultând din nerespectarea recomandărilor primite.
Precizează că, în data de 18.03.2014, autoritățile locale împreuna cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași a încercat preluarea copilului din familie, însă atât mama cât și concubinul acesteia au avut un comportament de opozabilitate datorita consumului de alcool. Comportamentul agresiv al concubinului mamei rezultă și din adresa nr. 9002/19.03.2014 a Primăriei . care informează că „actualul concubin al mamei este o persoana recalcitrantă, cu un comportament agresiv iar membrilor comunității le este teama să aibă o relație apropiata cu aceștia".
Având în vedere faptul că prin atitudinea mamei, viața și sănătatea copilului este pusă în pericol (art. 94 alin 1 din Legea 272/2004, republicata), Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași a solicitat dispunerea plasamentului în regim de urgență, pe cale de ordonanță președințială, pentru copilul U. P., cu aplicarea dispozițiilor art. 134 in 5 din Legea nr. 272/2004, modificata și completată.
În drept, a fost întemeiată cererea pe prevederile art. art. 134 alin 5 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, modificată și completată, art. 996 alin. 3 și art. 998 alin. 2 și 3 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Reclamanta a atașat cererii de chemare în judecată referatul de situație privind copilul U. P. întocmit la 24.03.2014, proces verbal de constatare întocmit la 20.03.2014, raport de întrevedere din 20.03.2014, anchetă socială, declarație a mamei minorei dată la 20.03.2014, certificate de naștere al minorei, adeverință medicală, referat medical, bilet de ieșire, scrisoare medicală, adresă a Spitalului Clinic de Urgență Sf. M. Iași către reclamantă.
Cauza a fost soluționată fără citarea pârâților și fără concluziile părților conform dispozițiilor art.998 alin.2 Noul Cod de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că cererea formulată de reclamantă este întemeiată pentru următoarele motive:
În urma evaluării familiei de către reprezentanții reclamantei s-a constatat că lăsarea minorei U. P. născută la data de 04.02.2013 fiica lui U. M. și natural în grija mamei constituie un pericol pentru sănătatea și integritatea fizică, psihică și morală a fetiței, aceasta fiind într-o situație de risc.
Din referatul de anchetă socială rezultă că mama nu dispune de condiții corespunzătoare creșterii și îngrijirii copiilor și o neglijează pe fetiță. Mama și concubinul acesteia sunt cunoscuți ca fiind consumatori de băuturi alcoolice în exces și îi lasă deseori pe copii lipsiți de supraveghere, nu le asigură condiții de creștere și îngrijire adecvate, sunt victime și ale abuzului fizic.
Condițiile de locuit sunt total improprii creșterii și îngrijirii copiilor. Părinții nu asigură satisfacerea nevoilor fundamentale de dezvoltare ale copiilor printr-o alimentație necorespunzătoare, igienă precară, lipsă de supraveghere și implicare, neglijență.
Minora a fost victima violenței membrilor familiei, la data de 23 februarie 2014 în urma unui traumatism cranio-cerebral. S-a constatat de către echipa medicală din cadrul spitalului Sf. M. că fetița prezintă hipotrofie staturo-ponderală accentuată având la vârsta de 1 an doar 6500g. La data de 7 martie fetița a fost internată din nou cu pneumonie, gastroenterită acută, s-a constatat aceeași hipotrofie staturo-ponderală a copilului precum și un retard psihomotor al minorei. Mama a părăsit unitatea medicală la 17.03.2014 fără a aștepta recomandările medicilor și fără a se consulta cu medicul de gardă.
La vizita reprezentanților reclamantei, minora prezenta în continuare semnele unei afecțiuni respiratorii, tușind și având febră (raport de vizită din 18.03.2014).
Minora a mai fost internată la aceeași unitate spitalicească și în urmă cu aproximativ 6 luni, pentru afecțiuni ce vizau tulburarea de apetit, distrofie, anemie și pneumonie. La acel moment mama a refuzat transferul la secția de pediatrie cronici.
Starea de sănătate a minorei necesită îngrijire medicală de specialitate și atenție deosebită din partea părinților. Mama a refuzat copilului asistența medicală la care are dreptul și nu a asigurat fetiței suportul material și afectiv de care are nevoie, gradul de dezvoltare al copilului a fost evident afectat prin acțiunea iresponsabilă a mamei care refuză în continuare să aibă în vedere recomandările medicilor pentru a asigura dezvoltarea normală a copilului.
Deși mama a beneficiat de consilierea membrilor Serviciul de Protecție și Asistență Socială situației fetiței nu s-a schimbat, minora prezentând retard în dezvoltare.
Atitudinea mamei justifică luarea unei măsuri urgente de scoatere a minorei din mediul de risc.
Minora nu are rude apropiate în comunitate bunicii materni fiind decedați iar membrii comunității nu își pot asuma îngrijirea minorei datorită comportamentului agresiv al concubinului mamei.
Față de cele reținute instanța a constatat că minora se încadrează în categoria copiilor abuzați și neglijați iar lăsarea ei în mediul familial, constituie un pericol grav pentru integritatea sa fizică și psihică, astfel încât se impune extragerea acesteia din familie și luarea măsurii plasamentului în regim de urgență în regim rezidențial la Complexul de Servicii Comunitare Sf. A. din Iași.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 94.alin.3 raportat la art.89 din Legea nr.272/2004 coroborate cu art.998 Noul Cod de civilă, motiv pentru care va admite cererea formulată de reclamantă și va dispune plasamentul în regim de urgență a copilului U. P. născută la data de 04.02.2013 fiica lui U. M. și natural la Complexul de Servicii Comunitare Sf. A. până la identificarea unei alte măsuri de protecție specială, precum și delegarea exercițiului drepturilor părintești cu privire la copii șefului serviciului rezidențial și către directorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași în ceea ce privește bunurile acestora.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Ministerul Public prin P. de pe lângă Tribunalul Iași și pârâta U. M..
I. Ministerul Public prin P. de pe lângă Tribunalul Iași consideră sentința civilă nr. 997 din 27 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași ca fiind nelegală, motivat de împrejurarea că hotărârea judecătorească a fost pronunțată în condițiile în care judecarea cauzei în fond a avut loc fără participarea obligatorie a procurorului.
Astfel, plasamentul de urgență este o măsură de protecție alternativă, specială și cu caracter temporar a copilului aflat în situația de a fi abuzat, neglijat sau supus oricărei forme de violență, reglementată de Legea nr. 272 din 21.06.2004 republicată.
Același act normativ prevede în capitolul X reguli speciale de procedură referitor la judecarea cauzelor de către instanțe, completate cu prevederile Codului de procedură civilă și aplicabile tuturor cauzelor privind stabilirea unor măsurilor de protecție specială a minorilor
Potrivit articolului 134 alineatul 1 din capitolul X al Legii nr. 272/2004 republicată, cauzele prevăzute Ia art. 133 (cauzele privind stabilirea măsurilor de protecție specială) se soluționează în regim de urgență, cu citarea reprezentantului legal al copilului, a direcției generale de asistență socială și protecția copilului și cu participarea obligatorie a procurorului.
In dosarul civil nr._ al Tribunalului Iași în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 997 din 27 martie 2014 criticată ca fiind nelegală, deși în mod justificat și temeinic instanța de judecată a stabilit caracterul urgent și întemeiat al cererii de emitere a ordonanței președințiale, aceasta a judecat cauza fără participarea procurorului, deși aceasta era obligatorie potrivit textului de lege mai sus menționat.
Împrejurarea că dispunerea măsurii plasamentului de urgență a fost făcută de către instanță de judecată pe calea ordonanței președințiale, nu înlătura participarea obligatorie a procurorului la judecarea cauzei.
Legea nr. 272/2004 republicată se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului și stabilește cadrul legal privind respectarea și garantarea drepturilor copilului, prevăzând in materia masurilor de protecție speciala ale copilului, reguli derogatorii de la dreptul comun.
Articolul 134 din lege prevede participarea obligatorie a procurorului la judecata cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecție specială, fără a distinge între cele care se judecă potrivit procedurii comune și cele judecate în procedura mai urgentă a ordonanței președințiale.
La rândul său codul de procedură civilă care completează Legea nr. 272/2004, cuprinde dispoziții neechivoce referitor la promovarea de către procuror a oricărei acțiuni civile menite să apere drepturile și interesele legitime ale minorilor și nu prevede norme din interpretarea cărora să rezulte că poate avea loc judecarea cauzelor având ca obiect ordonanța președințială în materia măsurilor de protecție specială a copilului, fără participarea procurorului. Mai mult decât atât, alineatul 3 al articolul 92 din Codul de procedură civilă, care reglementează participarea Ministerului Public în procesul civil, prevede ca sancțiune nulitatea absolută a hotărârii pronunțate fără participarea și punerea concluziilor de către procuror, atunci când acestea sunt obligatorii.
Concluzionează că, prezenta cauza nu putea fi soluționata doar în considerarea prevederilor generale ale art. 998 Cod Procedură civilă, respectiv fără participarea procurorului, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 134 din Legea nr. 272/2004, care prevăd condițiile în care instanța poate să dispună măsuri de protecție speciala pe calea ordonanței președințiale. Concursul dintre legea speciala și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului „specialia generalibus derogant".
Potrivit articolului 2 alineat 4 din Legea nr. 272/2004, instanțele de judecată au obligația de a ține cont de principiul interesului superior al copilului la soluționarea tuturor cauzelor aflate pe rol, participarea procurorului în aceste cauze fiind înțeleasă de legiuitor ca o garanție suplimentară a prevalentei interesului superior al copilului în toate demersurile și deciziile care privesc minorii ce au nevoie de protecție.
În motivarea prezentului apel avem în vedere și modul de aplicare a normelor juridice de către instanțele de judecată, respectiv practica instanțelor de judecată în materie și invocăm în acest sens sentința civilă nr. 527/07.02.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr._, sentința civilă nr. 3/08.01.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr._/99/2013, sentința civilă nr. 2914/13.09.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr._, sentința civilă nr. 929/2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr._, toate acestea fiind pronunțate în cauze având ca obiect ordonanțe președințiale, judecate cu participarea procurorului.
Având în vedere considerentele expuse, față de actele și lucrările dosarului, solicită în baza art. 480 al. 6 Cod procedură civilă, admiterea apelului și anularea sentinței civile nr. 997 din 27 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr._, urmând ca instanța de apel să rețină cauza spre judecare și să pronunțe o hotărâre legală.
II. În motivarea cererii sale de apel pârâta U. M. susține că minora U. P. nu a fost agresată fizic și psihic și că a avut grijă de aceasta, fiind crescută într-un mod normal. Mai arată că minora nu a prezentat echimoze pe corp și că aceasta are o greutate normală pentru vârsta pe care o are.
În apel nu au mai fost administrate alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate cât și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
Prioritar, Curtea va analiza excepția tardivității apelul formulat de pârâta U. M., excepția de procedură cu caracter peremptoriu asupra căreia a rămas în deliberare.
Conform art. 999 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă hotărârea pronunțată în primă instanță pe cale de ordonanță președințială poate fi atacată cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicarea acesteia, dacă s-a dat fără citarea lor.
Ordonanța a fost dată fără citarea părților.
În aceste condiții, Curtea retine că, potrivit dovezii de comunicare a hotărârii pronunțate de către instanța de fond în condițiile impuse de lege, dovada consemnata la dosarul instanței de fond, fila 28, sentința a fost comunicată apelantei la data de 01.04.2014, fiind primită personal de aceasta. Curtea arată ca prin nicio susținere a apelantei sau probă a cauzei nu se infirma realitatea efectuării acestei proceduri.
Apelul a fost expediat prin poștă la data de 12.04.2014, conform ștampilei aplicate pe plicul depus la fila 3 dosar apel.
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 181 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.
Raportat la temeiul de drept invocat, ultima zi a termenului de declarare a apelului era 08.04.2014 astfel încât, calea de atac promovată la 12.04.2014 se află în afara termenului legal si peremptoriu prevăzut pentru efectuarea actului de procedură al părții.
Astfel, conform art. 185 alin. 1 cod procedura civila, când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în lipsa unei dispoziții contrare, Curtea subliniind ca nicio dispoziție legala nu înlătură în aceasta materie sancțiunea cu caracter general conținuta de textul evocat, sancțiune care operează imperativ.
În consecință, urmează a fi respins, ca tardiv, apelul formulat de pârâta U. M. împotriva sentinței civile nr. 997/2014 din 27 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Iași Secția I civilă.
În ceea ce privește apelul formulat de Ministerul Public, prin P. de pe lângă Tribunalul Iași, Curtea reține că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Cauza dedusă judecății este un plasamentul de urgență, ce constituie o măsură de protecție alternativă, specială și cu caracter temporar a copilului aflat în situația de a fi abuzat, neglijat sau supus oricărei forme de violență, reglementată de Legea nr. 272 din 21.06.2004 republicată.
Legea nr. 272 /2004 prevede la capitolul X reguli speciale de procedură referitoare la judecarea cauzelor de către instanțe, dispoziții care se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, fiind aplicabile tuturor cauzelor privind stabilirea unor măsurilor de protecție specială a minorilor.
Potrivit articolului 134 alineatul 1 din capitolul X al Legii nr. 272/2004 republicată, cauzele prevăzute la art. 133 (cauzele privind stabilirea măsurilor de protecție specială) se soluționează în regim de urgență, cu citarea reprezentantului legal al copilului, a direcției generale de asistență socială și protecția copilului și cu participarea obligatorie a procurorului.
Remarca ce se impune este aceea că dispoziția legală vizând citarea se referă exclusiv la părți, în timp ce - pentru procuror - legea utilizează termenul de „participare” pe care o reglementează ca fiind obligatorie.
Curtea notează că, potrivit articolului 2 alineat 4 din Legea nr. 272/2004, instanțele de judecată au obligația de a ține cont de principiul interesului superior al copilului la soluționarea tuturor cauzelor aflate pe rol, participarea procurorului în aceste cauze fiind înțeleasă de legiuitor ca o garanție suplimentară a prevalentei interesului superior al copilului în toate demersurile și deciziile care privesc minorii ce au nevoie de protecție.
În cauza pendinte, deși instanța de judecată a stabilit caracterul urgent și întemeiat al cererii de emitere a ordonanței președințiale, aceasta a judecat cauza fără participarea procurorului, cu toate că aceasta era obligatorie potrivit dispozițiilor legale anterior evocate.
În consecință, în baza art. 480 alin. (6) din Noul Cod procedură civilă, urmează a fi admis apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței civile nr. 997/2014 din 27 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă și anulată sentința, urmând a evoca fondul.
Pe fondul apelului, Curtea constată că toate probatoriile administrate la instanța de fond converg spre ideea că minora se încadrează în categoria copiilor abuzați și neglijați iar lăsarea ei în mediul familial, constituie un pericol grav pentru integritatea sa fizică și psihică, astfel încât se impune extragerea acesteia din familie și luarea măsurii plasamentului în regim de urgență.
Astfel, din referatul de anchetă socială rezultă că mama nu dispune de condiții corespunzătoare creșterii și îngrijirii copiilor și o neglijează pe fetiță.
Recurenta și concubinul acesteia sunt cunoscuți ca fiind consumatori de băuturi alcoolice în exces context în care îi lasă deseori pe copii lipsiți de supraveghere, nu le asigură condiții de creștere și îngrijire adecvate, sunt victime și ale abuzului fizic.
În consecință, părinții nu asigură satisfacerea nevoilor fundamentale de dezvoltare ale copiilor printr-o alimentație necorespunzătoare, igienă precară, lipsă de supraveghere și implicare, neglijență.
Minora a fost victima violenței membrilor familiei, suferind la data de 23 februarie 2014 un traumatism cranio-cerebral.
Cu ocazia internării la spitalul Sf. M. s-a constatat de către echipa medicală ce a tratat minora că aceasta prezintă hipotrofie staturo-ponderală accentuată având, la vârsta de 1 an, doar 6500 g. La data de 7 martie fetița a fost internată din nou cu pneumonie, gastroenterită acută, s-a constatat aceeași hipotrofie staturo-ponderală a copilului precum și un retard psihomotor al minorei. Mama a părăsit unitatea medicală la 17.03.2014 fără a aștepta recomandările medicilor și fără a se consulta cu medicul de gardă iar la vizita reprezentanților intimatei reclamantei, minora prezenta în continuare semnele unei afecțiuni respiratorii, tușind și având febră, aspecte consemnate în cuprinsul raportului de vizită din 18.03.2014.
Minora a mai fost internată la aceeași unitate spitalicească și în urmă cu aproximativ 6 luni, pentru afecțiuni ce vizau tulburarea de apetit, distrofie, anemie și pneumonie. La acel moment mama a refuzat transferul la secția de pediatrie cronici.
Curtea remarcă starea de sănătate precară a minorei care necesită îngrijire medicală de specialitate și atenție deosebită din partea părinților. Deși mama a beneficiat de consilierea membrilor Serviciul de Protecție și Asistență Socială situației fetiței nu s-a schimbat, minora prezentând retard în dezvoltare.
În condițiile în care recurenta a refuzat copilului asistența medicală la care are dreptul și nu i-a asigurat suportul material și afectiv de care are nevoie, gradul de dezvoltare al copilului a fost evident afectat.
În consecință comportamentul ignorant al mamei impune măsuri urgente de scoatere a minorei din mediul de risc.
Cum minora nu are rude apropiate în comunitate bunicii materni fiind decedați iar membrii comunității nu își pot asuma îngrijirea minorei datorită comportamentului agresiv al concubinului mamei se impune luarea măsurii plasamentului în regim de urgență în regim rezidențial, la Complexul de Servicii Comunitare Sf. A. din Iași.
În considerarea celor expuse mai sus, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 94.alin.3 raportat la art. 89 din Legea nr.272/2004 coroborate cu art.998 Noul Cod de civilă, urmează a fi admisă cererea formulată de reclamantă și a se dispune plasamentul în regim de urgență a copilului U. P. născută la data de 04.02.2013 fiica lui U. M. și natural la Complexul de Servicii Comunitare Sf. A. până la identificarea unei alte măsuri de protecție specială, precum și delegarea exercițiului drepturilor părintești cu privire la copii șefului serviciului rezidențial și către directorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași în ceea ce privește bunurile acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, apelul formulat de pârâta U. M. împotriva sentinței civile nr. 997/2014 din 27 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Iași Secția I civilă.
Admite apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței civile nr. 997/2014 din 27 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, hotărâre pe care o anulează în tot.
Admite acțiunea formulată, pe cale de ordonanță președințială, de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași, prin reprezentanți legali în contradictoriu cu pârâta U. M..
Dispune plasamentul în regim de urgență a minorei U. P., născută la data de 04 februarie 2013, fiica lui U. M. și natural, la complexul de Servicii Comunitare „Sf. A.” din Iași. Drepturile și îndatoririle părintești cu privire la copil vor fi exercitate de șeful serviciului rezidențial, iar în ceea ce privește bunurile, de către directorul DGASPC Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 mai 2014.
Președinte, C.-A. S. | Judecător, A. G. | |
Grefier, I. P. |
Red. / Tehnored.
S.C.A
5 ex. – 28 mai 2014
Tehnored. S.C.A./P.I.
5 ex. – 28 mai 2014
Tribunalul Iași – R. C.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 616/2014.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 206/2014. Curtea de... → |
|---|
