Actiune în constatare. Decizia nr. 11/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 11/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 10-01-2014 în dosarul nr. 5291/189/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 11/2014
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2014
Completul compus din:
Președinte E. G.
Judecător C. P.
Judecător L. P.
Grefier C. A.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de reclamanta N. D. D. împotriva deciziei civile nr. 104 din 12 septembrie 2012 a Tribunalului V., în contradictor cu intimații A. G., Akay A., autoritate tutelară P. Comunei Tutova, recurs având ca obiect actiune în constatare contestare recunoastere maternitate.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat B. V. pentru recurenta N. N.D. D. și reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași-procuror L. D., lipsă fiind intimații A. G. și A. A. precum și reprezentantul autorității tutelare P. Comunei Tutova-Serviciul de autoritate tutelară.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la al patrulea termen de judecată.
Instanța constată că procedura de citare cu intimații cetățeni turci este legal îndeplinită.
Interpelați, avocat B. și procuror L. arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat B. arată că recurenta a declarat recurs împotriva deciziei Tribunalului V. prin care s-a admis apelul împotriva sentinței Judecătoriei Bârlad, din oficiu a fost invocată excepția necompetenței materiale a instanțelor române în soluționarea cererii cu care instanțele române au fost investite, respectiv acțiunea de recunoaștere maternitate. S-a solicitat stabilirea domiciliului în ., județul V..
Precizează că instanța de apel a invocat excepția necompetenței materiale pe care a admis-o întrucât în cauză era vorba de un minor, cetățean turc, având în vedere certificatul de naștere în care apare ca și tată pârâtul A. A. și mama A. G.. Consideră că este o situație mai deosebită deoarece reclamanta susține că este mama copilului născut dintr-o relație de concubinaj cu intimatul turc A. A.. Reclamanta a trăit în Turcia împreună cu intimatul. Minorul a fost născut în anul 1999, iar din anul 2003 copilul a rămas în România. Acțiunea a fost promovată pentru a i se clarifica situația, dacă este cetățean turc.
Învederează apărătorul că a fost sesizat serviciul de imigrări, s-a constatat că nu se poate vorbi de răpire de copil dar situația acestuia a rămas neclarificată. S-a avut în vedere că nu se contestă actul de stare civilă eliberat de autoritățile turce ci se contestă maternitatea.Intimata A. G. a făcut o recunoaștere ce nu corespunde realității. Temeiul de drept care a stat la baza formulării acțiunii îl reprezintă dispozițiile art. 149 alin.1 din Legea nr. 105/1992, lege ce a fost abrogată, a fost promovată acțiunea considerându-se că instanțele române sunt competente.
Arată că reclamanta este afectată de situația creată, dispozițiile art. 148 din Legea nr. 105/1992 prevăd că instanțele sunt competente să soluționeze procesele intervenite între o parte română și o parte străină, iar din cele art. art. 149 alin.1 se constată că, dacă unul dintre pârâții are reședința în străinătate sau nu are domiciliul cunoscut, cererea se introduce la instanța domiciliului sau reședinței reclamantului din țară. Precizează că motivul îl constituie faptul dacă instanțele române sunt sau nu competente să soluționeze cauza.
Susține că a solicitat să se unească excepția cu fondul. Solicită a se analiza cauza și a se dispune în consecință.
Procuror L., având cuvântul, precizează că solicită respingerea recursului formulat împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul V., a se constata că în mod corect instanța a admis excepția necompetenței materiale a instanțelor române de soluționare a cauzei și a respins acțiunea.
Consideră că instanțele române nu sunt competente să soluționeze procesul privind acte de stare civilă ce nu au fost întocmite pe teritoriul României.
Susține că Tribunalul V. a pronunțat o soluție legală și temeinică și apreciază că se impune respingerea recursului.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.963/04 aprilie 2012 Judecătoria Bârlad a admis excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei N. N.D. –D. ,în nume propriu și în calitate de reprezentantă legală a minorei A. Ayșe Fatma,
A respins cererile pentru contestare maternitate, stabilire locuință și exercitarea autorității părintești formulate de reclamanta N. N.D. –D., în contradictoriu cu pârâții A. G. și A. A., pentru lipsa calității procesuale active.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că:
Motivând cererea reclamanta a susținut că minora A. Ayșe Fatma s-a născut la data de 23 martie 1999 în Turcia,Provincia Gaziantep,District Nizip,Cartier –. actul de naștere JO6 nr._ la rubrica mamă a fost înscrisă G. iar la tată A..
Înscrierea din actul de naștere ,la rubrica mamă nu corespunde realității.
În anul 1997 se afla în Turcia ,la Instanbul și a început o relație de concubinaj cu cetățeanul turc A. A..Cetățeanul turc era despărțit în fapt de A. G..În perioada concubinajului s-a cununat religios cu cetățeanul turc și a primit numele religios de Rabie.
Din relația de concubinaj s-a născut minora A. Ayșe Fatma.Minora a fost recunoscută de pârâtul A. A. și el s-a ocupat de înregistrarea nașterii și eliberarea documentului de identitate, naștere a minorei.
A născut la Spitalul din Nizip Turcia și a fost înregistrată la spital cu numele de Ackay Rabie,nu cu numele de N. D. D..
Până în anul 2003 a trăit cu pârâtul și minora în Istanbul.În anul 2003 la data de 25 nov.2003 a venit în România cu pârâtul și minora.Pârâtul a plecat pe considerentul că are afaceri de rezolvat iar ea și minora au rămas în țară în localitatea Tutova și au locuit la R. Vergina,mama ei .Minora are 12 ani și 7 luni și este elevă la școala din Tutova.Pârâtul nu a mai luat legătura cu ea.A depus în probă copie certificată de pe cartea de identitate a reclamantei,o copie tradusă din limba turcă a unui înscris intitulat carte de identitate . 07 nr._; și copie de pe același înscris, netradusă.
Pârâții au fost citați la adresele indicate de reclamantă și procedura de citare s-a returnat cu mențiunea, adrese incomplete.Interpelată reclamanta ,prin avocat, a precizat că nu cunoaște altă adresă a pârâților.Au fost depuse mai multe adrese către amabasada turcă efectuate de reclamantă, prin avocat.
Având în vedere că adresele pârâților cetățeni turci nu au putut fi cunoscute s-a efectuat procedura de citare ,la ușa instanței .S-a depus în probă copie de pe un înscris tradus din limba turcă intitulat carte de identitate,actul de naștere JO6 nr._ ; copie de pe un pașaport .-O nr._,netradus.Cu toate că în cerere s-a menționat că s-a depus în probă un certificat constatator al nașterii minorei A. Ayșe Fatma ,acest înscris nu a fost legalizat.
În cauză reclamanta este cetățean român,pârâții sunt cetățeni turci, iar minora A. Ayșe Fatma ,actul de naștere JO6 nr._ ,este cetățean turc.
Potrivit art.157 din L.105/1992, instanța sesizată verifică, din oficiu, competența sa de a soluționa procesul privind raporturi de drept internațional privat. Potrivit art. 149 din aceeași lege instanțele judecătorești române sunt competente dacă: pârâtul sau unul dintre pârâți are domiciliul, reședința sau fondul de comerț în România; dacă pârâtul din străinătate nu are domiciliul cunoscut, cererea se introduce la instanța domiciliului sau reședinței reclamantului din țară;
Cum în cauză pârâții au domiciliul în Turcia și este necunoscut iar reclamanta în România, localitatea Tutova ,jud.V. instanța apreciază că este competentă să soluționeze cauza.
Legea aplicabilă în procesele de drept internațional privat potrivit art. 158,159 și 160 din L . 105/1992 este cârmuită de legea sa națională privind capacitatea procesuală a fiecăreia dintre părțile în proces ;în procesele privind raporturi de drept internațional privat instanțele române aplică legea procedurală română, dacă nu s-a dispus altfel în mod expres. Legea română stabilește și dacă o anumită problemă este de drept procedural sau de drept material. Obiectul și cauza acțiunii civile, în procesele privind raporturile de drept internațional privat, sunt determinate de legea care reglementează fondul raportului juridic litigios. După aceeași lege se determină calitatea procesuală a părților.
Minora A. Ayșe Fatma ,s-a născut în anul 1997,în Turcia și este cetățean turc. Potrivit art.47,48,49,51,52 din codul familiei,în prezent abrogat ,dar aplicabil în cauză datorită momentului nașterii minorei, filiația față de mamă rezultă din faptul nașterii și ea se dovedește prin certificatul constatator al nașterii.
Dacă nașterea nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă ori dacă copilul a fost trecut în registrul de stare civilă ca născut din părinți necunoscuți, mama poate recunoaște pe copil. Recunoașterea se poate face fie prin declarație la serviciul de stare civilă, fie printr-un înscris autentic, fie prin testament. Recunoașterea, chiar făcută prin testament, nu se poate revoca.
Recunoașterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată de orice persoană interesată.
În cazul în care, din orice împrejurări, dovada filiației față de mamă nu se poate face prin certificatul constatator al nașterii, ori în cazul în care se contestă realitatea celor cuprinse în certificatul constatator al nașterii, dovada filiației față de mamă se poate face în fața instanței judecătorești prin orice mijloc de probă.
Copilul nu poate reclama o stare civilă contrară aceleia care rezultă din certificatul de naștere și folosirea stării civile conforme cu acest certificat.
De asemenea, nimeni nu poate contesta starea civilă a copilului care are folosirea unei stări civile conforme cu certificatul său de naștere.
Acțiunea pentru stabilirea filiației față de mamă aparține numai copilului; ea poate fi pornită de reprezentantul legal, în cazul în care copilul este minor sau pus sub interdicție.
Dreptul de a porni acțiunea pentru stabilirea filiației față de mamă nu trece asupra moștenitorilor copilului; ei pot continua acțiunea pornită de acesta. Acțiunea pentru stabilirea filiației față de mamă poate fi pornită și împotriva moștenitorilor pretinsei mame. Acțiunea nu se prescrie în timpul vieții copilului.
În baza actelor din dosar depuse de reclamantă ,a anchetei sociale efectuate în cauză instanța a pus în discuție potrivit art.161,art .41 și următoarele din codul de procedură civilă, calitatea procesuală activă a reclamantei în cererea de contestare a recunoașterii,stabilire a filiației ,exercitării autorității părintești și stabilirea locuinței minorei .A pus în discuție calitatea de reprezentantă legală a minorei. Față de excepțiile invocate reclamanta a susținut că este persoană interesată și are calitate procesuală activă .În același sens au fost concluziile Ministerului Public,participant în proces la cererea reclamantei.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei excepție de fond absolută și peremtorie instanța reține: N. N.D. –D. contestă mențiunile făcute de autoritățile turce în actul de naștere intitulat carte de identitate . 07 nr._ privind pe minora A. Ayșe Fatma ,cetățean turc . Reclamanta nu a depus în probă actul constatator al nașterii minorei și în cerere a făcut mențiunea că la spitalul unde s-a produs evenimentul nașterii,în Turcia, Spitalul din Nizip, nu a fost înregistrată cu numele ei de N. D. D. ci cu un nume religios, Rabie .Dobândirea numelui religios și celelalte aspecte invocate de reclamantă nu sunt probate cu vreun înscris. Singurul înscris depus la dosar este o copie de pe cartea de identitate . nr._ Republica Turcia, nr. identitate; Nume:Akcai ;Prenume Ayse Fatma;Numele tatălui,A. ;Numele mamei, G.; locul nașterii Nizip, data nașterii:23.03.1999 ,starea civilă –Necăsătorită;religia Islam locul înregistrării cărții de identitate, Provincia Gaziantep; District Nizip, cartier ,..vol.013.03,scopul eliberării,naștere și cum a rezultat din textele de mai sus nimeni nu poate contesta starea civilă a copilului care are folosirea unei stări civile conforme cu certificatul său de naștere. A mai fost depusă în probă copie un pașaport .-O Nr._ în cuprinsul căruia sunt înscrise aceleași date în ceea ce o privește pe minoră și părinții acesteia.
Din cuprinsul anchetei sociale efectuate în cauză a rezultat că minora în prezent locuiește la mama reclamantei pe nume R. V. ,în localitatea Tutova ,fiind adusă aici de reclamantă și concubinul acesteia A. Aly.Cei doi au stat o lună cu minora în țară apoi au plecat lăsând minora în grija numitei R. Vergina. Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantei și titularul dreptului .Recunoașterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată de orice persoană interesată .Interesul trebuie să fie legitim ,juridic,actual,personal și direct ceea ce reclamanta nu a dovedit în cauză .
A fost admisa excepția lipsei calității procesuale active în cererea privind contestarea recunoașterii. Acțiunea pentru stabilirea filiației față de mamă aparține numai copilului; ea poate fi pornită de reprezentantul legal, în cazul în care copilul este minor sau pus sub interdicție. În cazul dat reclamanta nu are calitate procesuală activă în nume propriu și nu are calitate de reprezentant legal al minorei Akcai Ayse Fatma.
În cazul cererilor privind autoritatea părintească și stabilirea locuinței minorei sunt aplicabile disp. art.483 și următoarele din codul nou civil. Cum reclamanta nu este mama minorei cererea se va respinge pentru lipsa calității procesuale active.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta N. D. D..
Prin decizia civilă nr. 104/2012/A din 12 septembrie 2012 Tribunalul V. admite apelul formulat de apelanta N. D. D. împotriva sentinței civile nr. 963/04.04.2012 a Judecătoriei Bârlad sentința pe care o schimba în tot.
Admite excepția necompetentei instanțelor romane de soluționare a cererii, excepție invocata de instanța din oficiu.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta N. N.D. –D. ,în contradictoriu cu pârâții A. G., cu ultimul domiciliu cunoscut, în Republica Turcia,Provincia Gaziantep, District Nizip,Cartier Tahtani Mahallesi și A. A., cu ultimul domiciliu cunoscut în Republica Turcia ,Istambul,sok.Kum Kap Fatih nr.7, ca nefiind de competenta instanțelor romane.
Pentru a hotărî astfel, se rețin următoarele:
În primul rând Tribunalul reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 157 din Legea nr. 105/1997, dispoziții legale conform cărora: Instanța sesizata verifică, din oficiu, competența sa de a soluționa procesul privind raporturi de drept internațional privat și, în cazul în care nu este competenta nici ea și nicio alta instanță română, respinge cererea ca nefiind de competenta instanțelor romane. Necompetența internațională a instanței Romane poate fi invocata în tot cursul procesului"
Din actele dosarului Tribunalul reține că apelanta a investit Judecătoria Bârlad cu o acțiune ce are ca obiect contestarea recunoașterii de maternitate, apelanta solicitând prin acțiunea formulata si ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună exercitarea autorității părintești fata de minora A. AYSE FATMA exclusiv de către apelanta, si sa fie stabilit domiciliul minorei la apelanta.
Potrivit art. 151 pct. 1 din legea nr. 105/1992, „Instanțele române sunt exclusiv competente sa judece procesele privind raporturi de drept internațional privat referitoare la: 1. acte de stare civila întocmite în România si care se refera la persoane domiciliate în România, cetățeni români sau străini fără cetățenie„.
Din interpretarea per a contrario a acestor dispoziții legale rezultă ca instanțele Romane nu sunt competente să soluționeze procesele privind raporturi de drept internațional privat referitoare la actele de stare civilă ce nu sunt întocmite în România și care se referă la persoane domiciliate în alte state.
In prezenta cauză din actele dosarului rezultă că minora A. AYSE FATMA s-a născut la data de 23.03.1999 în Provincia Gaziantep, district Nizip, Turcia, nașterea fiind înregistrata sub nr. 1758/25.03.1999. (așa cum rezultă din înscrisul de la fila 7 din dosarul Judecătoriei Bârlad). Așa cum insasi apelanta susține prin cererea de chemare in judecata si prin cererea de apel, nașterea minorei a fost înregistrata in registrele de stare civila din Turcia, minora fiind înregistrata ca fiind fiica lui A. si G., cetățeni Turci cu domiciliul in Turcia.
Tribunalul retine ca instanțele romane nu sunt competente sa soluționeze prezenta acțiune întrucât vizează acte de stare civila întocmite in alt stat – Turcia- iar parații sunt cetățeni turci cu domiciliul in Turcia.
Având in vedere aceste considerente Tribunalul va admite apelul formulat de apelanta N. D. D. împotriva sentinței civile nr. 963/04.04.2012 a Judecătoriei Bârlad sentință pe care o va schimba în tot. Va admite excepția necompetenței instanțelor române de soluționare a cererii, excepție invocată de instanță din oficiu.
Va respinge acțiunea formulată de reclamanta N. N.D.- D., în contradictoriu cu pârâții A. G. și A. A. ca nefiind de competența instanțelor române.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta N. D.-D. susținând că soluția instanței de apel este greșită, deoarece instanțele române sunt competente să soluționeze acțiunea în raport de dispozițiile art. 149 din Legea nr. 105/1992, în discuție fiind filiația față de minoră.
Examinând criticile numai în raport de soluția instanței de apel care a stabilit că acțiunea formulată de reclamantă nu este de competența instanțelor române, Curtea constată că hotărârea pronunțată este legală și urmează să o mențină prin respingerea recursului.
Astfel, reclamanta a investit Judecătoria Bîrlad la data de 27 octombrie 2011 cu o acțiune având drept obiect constatarea maternității minorei Ayse Fatima născută la 23 martie 1999 în Nizip-Turcia, având ca părinți pe cetățenii turci, pârâți în prezenta cauză, susținând că recunoașterea maternității de către pârâta A. G. nu corespunde realității, deoarece reclamanta este mama biologică a minorei.
Din actele de stare civilă a minorei A. Ayse Fatima rezultă că nașterea acesteia a fost înscrisă în registrul de stare civilă din Turcia, sub nr. 1758/25.03.1999, iar ca părinți au fost trecuți cetățenii turci- pârâți în prezenta cauză.
Curtea constată că, în raport de obiectul investirii instanței, în prezenta cauză este un litigiu cu elemente de extraneitate din sfera statutului personal referitor la actele de stare civilă întocmite în afara teritoriului României, respectiv pe teritoriul Turciei, pe numele pârâților cetățeni turci, astfel că în ceea ce privește competența de soluționare a acestei acțiuni, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 105/1992, în vigoare la data investirii și soluționării cauzei.
În art. 149-151 din secțiunea I a Legii nr. 105/1992 referitoare la competența instanțelor de judecată se enumeră procesele de competența instanțelor române.
Examinând în mod sistematic textele ce vizează aspectele de competență jurisdicțională, Curtea constată că, în mod corect tribunalul a stabilit că, în ceea ce privește prevederile referitoare la actele de stare civilă sunt aplicabile dispozițiile art. 151 al.1 pct.1 din Legea nr. 105/1992 și nu dispozițiile art. 149 invocate de reclamantă. Aceasta deoarece art. 151 al.1 pct.1 din Legea nr. 105/1992 stabilește că instanțele române sunt exclusiv competente să judece procesele privind raporturi de drept internațional privat referitoare numai la actele de stare civilă întocmite în România și care se referă la persoane domiciliate în România, cetățeni români sau străini fără cetățenie. Or, actul de stare civilă ce se contestă în sensul că nu corespunde realității, deoarece mama minorei este reclamanta și nu pârâta persoana de cetățenie turcă a fot întocmit în Turcia pe numele cetățenilor turci pârâți în prezenta cauză.
D. urmare, în raport de dispozițiile art. 151 al.1 din Legea nr. 105/1992, instanțelor române nu li se recunoaște competența de a soluționa acțiunea ce vizează acte de stare civile întocmite în afara teritoriului României și pe numele unor cetățeni străini, acestea având competența exclusivă numai pentru actele de stare civilă întocmite pe teritoriul României.
Așa fiind, criticile vizând aplicabilitatea în speță a art. 149 și nu a art. 151 al.1 din Legea nr. 105/1992 nu pot fi primite pentru argumentele discutate mai sus, iar drept consecință recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Decide:
Respinge recursul formulat de reclamanta N. D. D. împotriva deciziei civile nr. 104 din 12 septembrie 2012 a Tribunalului V. pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 ianuarie 2014.
Președinte, E. G. | Judecător, C. P. | Judecător, L. P. |
Grefier, C. A. |
Red GE
Tehnored AC
2 ex/30.01.2014
Tribunalul V.: R. I.
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 292/2014. Curtea... | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 105/2014. Curtea... → |
|---|
