Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 613/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 613/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 5050/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 613/2014
Ședința publică de la 23 Septembrie 2014
Completul compus din:
Președinte C. P.
Judecător G. P.
Judecător E. G.
Grefier C. A.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de D. M. în contradictoriu cu intimata R. L., având ca obiect partaj bunuri comune, împotriva deciziei civile nr. 262/4 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. C. pentru recurent și avocat M. D. R. pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la primul termen de judecată, recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 20 lei, a fost comunicată intimatei cererea de recurs, la dosar s-a depus prin serviciul de registratură întâmpinare formulată de intimata R. L. cu duplicat ce a fost comunicat recurentului.
Instanța constată că recursul este declarat în termen, recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 20 lei, prin întâmpinare intimata R. L. a invocat nulitatea recursului.
Avocat C. depune la dosar împuternicire avocațială pentru recurent și chitanța nr. ISXUC_/4.06.2014 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru de 20 lei. Interpelat, arată că a primit întâmpinarea.
Interpelați, apărătorii părților litigante arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra excepției nulității recursului formulat de D. M., motivat de faptul că acesta nu se încadrează în vreunul din cazurile prevăzute la art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
Avocat M. precizează că a invocat nulitatea recursului întrucât motivele invocate de recurent nu privesc modificarea sau casarea unor hotărâri prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă. Arată că apelantului i s-a pus în vedere prin citație să achite suma de 2337,65 lei și a achitat doar suma de 234 lei, considerând că aceasta este suma care ar fi trebuit să o achite. Apreciază apărătorul că apelantul ar fi avut posibilitatea formulării unei cereri de reexaminare a taxei de timbru.
Avocat C. solicită respingerea excepțiilor invocate; consideră că sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, taxa judiciară de timbru nu era datorată de intimată, ci aceasta trebuia achitată de apelantul D. M..
În plus, intimata nu a fost prezentă pentru a explica acest aspect, părțile au avut o cotă de contribuție de 50% fiecare. La fila 32 dosar fond se află încheierea de ședință din care rezultă că s-a pus în vedere reclamantei să achite o taxă judiciară de timbru de 3826,2 lei și timbru judiciar de 5 lei, iar prin încheierea de ședință de la fila 63 dosar fond s-a pus în vedere pârâtului să achite o taxă judiciară de timbru de 456 lei și timbru judiciar de 5 lei, exact suma ce ar fi trebuit să o achite reclamanta.
Solicită respingerea excepției nulității recursului, având în vedere că acesta se încadrează în prevederile art. 304 pc.9 Cod procedură civilă.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/04.12.2013 Judecătoria Iași a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta –pârâtă R. L., în contradictoriu cu pârâtul – reclamant D. M..
S-a admis cererea reconvențională formulata de pârâtul – reclamant D. M. în contradictoriu cu reclamanta –pârâtă R. L. .
S-a constatat că părțile au dobândit cu o cota de contribuție de 70 % reclamanta – pârâtă și de 30% pârâtul - reclamant, următoarele bunuri comune:
- apartament situat în Iași, ..62, ..2, jud. Iași, cu îmbunătățiri, în valoare de 151.541 lei;
- frigider „Arctic”, în valoare de 750 lei;
- televizor color „Philips”, în valoare de 260 lei;
- televizor „JVC”, în valoare de 320 lei;
- televizor „Eurocolor”, în valoare de 220 lei;
- aragaz „Beko” cu 4 ochiuri, în valoare de 480 lei;
- mașina de spălat automatică „Arctic”, în valoare de 520 lei;
- mobilă de bucătărie (8 corpuri și coțar), în valoare de 420 lei;
- mobilă sufragerie ( 4 corpuri, colțar), în valoare de 720 lei;
- mobilă dormitor ( șifonier 3 uși, pat dublu, 2 noptiere, comodă), în valoare de 610 lei.
Total valoare bunuri comune: 155.841 lei.
S-a constatat că reclamantei – pârâte i se cuvine o cotă valorică de 109.088,7 lei, iar pârâtului - reclamant o cotă valorică de 46.752,3 lei.
S-a dispuse sistarea stării de devălmășie în următoarea modalitate:
S-a atribuit în natură reclamantei – pârâte următoarele bunuri:
- apartament situat în Iași, ..62, ., parter, ., cu îmbunătățiri, în valoare de 151.541 lei;
- frigider „Arctic”, în valoare de 750 lei;
- televizor „Eurocolor”, în valoare de 220 lei;
- aragaz „Beko” cu 4 ochiuri, în valoare de 480 lei;
- mașina de spălat automatică „Arctic”, în valoare de 520 lei;
- mobilă de bucătărie (8 corpuri și colțar), în valoare de 420 lei;
- mobilă sufragerie ( 4 corpuri, colțar), în valoare de 720 lei;
- mobilă dormitor ( șifonier 3 uși, pat dublu, 2 noptiere, comodă), in valoare de 610 lei.
Total valoare bunuri atribuite reclamantei – pârâte: 155.261 lei.
S-a atribuit în natură pârâtului – reclamant următoarele bunuri:
- televizor color Philips, in valoare de 260 lei;
- televizor JVC, în valoare de 320 lei;
Total valoare bunuri atribuite pârâtului – reclamant: 580 lei.
A fost obligată reclamanta - pârâtă la plata către pârâtul – reclamant a unei sulte în valoare de 46.172,3 lei.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți și a fost obligat pârâtul – reclamant la plata unor cheltuieli, în cuantum de 1966,66 lei, către reclamanta - pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta R. L. a chemat în judecată pârâtul D. M., solicitând partajarea bunului comun dobândit în timpul căsătoriei, respectiv imobilul situat în Iași, ..62, ., .; să se constate că a avut o contribuție de 80% la dobândirea bunului comun; să se atribuie imobilul mai sus – menționat, cu obligarea sa la plata unei sulte compensatorii către pârât; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat ca a fost căsătorita cu pârâtul din data de 29.11.1991, iar prin sentința civilă.nr._/31.08.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, s-a dispus desfacerea căsătoriei prin acordul părților.
În timpul căsătoriei, părțile au dobândit apartamentul situat în Iași, ..62, ., conform contractului de vânzare – cumpărare cu plata în rate nr._/1993. La întocmirea contractului, s-a plătit un avans in cuantum de_ lei (Rol), plus un comision de 1726 lei (Rol), cu bani împrumutați de la fratele ei, R. V.. Restul de plata, în cuantum de 101.000 lei (Rol) urmau a fi achitați în termen de 5 ani. La momentul încheierii contractului, niciuna din părți nu dispunea de acest avans, împrumutul luat de la fratele sau urmând a fi achitat lunar din salariul încasat de ea. Si ratele stabilite prin contractul de vânzare – cumpărare erau achitate prin virament direct de societatea angajatoare.
A mai arătat reclamanta că, din anul 1998 și până în anul 2002, a fost încadrată în câmpul muncii la Întreprinderea de In și C. Textila Iași. Pârâtul a lucrat la aceeași întreprindere, însa toate veniturile acestuia se duceau pentru băuturi alcoolice și micile lui plăceri. In perioada conviețuirii cu acesta, paratul s-a implicat foarte puțin in problemele legate de întreținerea familiei, ea fiind cea care a susținut sarcinile căsătoriei și îndatoririle părintești sub aspectul material si moral.
Sub aspectul cotei de contribuție a foștilor soți, a arătat că ambele părți au avut loc de munca, însa paratul era un consumator înrăit de băuturi alcoolice, banii pe care îi câștiga fiind folosiți pentru procurarea acestora, pentru achitarea datoriilor pe care le făcea la diverse magazine pentru obținerea băuturilor alcoolice.
Reclamanta a arătat că ea a fost cea care s-a ocupat de creșterea și educarea copilului rezultat din căsătorie, perioadă în care a fost încadrată cu contract individual de muncă fiind 1998 – 2005. Din anul 2005 a fost nevoită să plece în Italia, pentru a putea face față cheltuielilor acumulate la întreținere, gaz metan, energie electrică, ce sunt, și în prezent, achitate de către ea, prin intermediul copilului său, Dascalescu Stefanel.
Legal citat, pârâtul a depus întâmpinare (fila 29), prin care a arătat ca este de acord cu acțiunea, însă în proporția legala de 50% pentru fiecare din părți.
In motivare, pârâtul a arătat că afirmațiile reclamantei, în sensul că ar fi fost un fervent consumator de băuturi alcoolice, iar veniturile pe care le realiza erau risipite pe aceste băuturi și alte plăceri personale, sunt neadevărate. La fel și faptul că reclamanta ar fi reușit să achite integral prețul apartamentului prin plata împrumutului pentru avans, precum și ratele ulterioare. Reclamanta mai are un copil dintr-o căsătorie anterioară, care a fost crescut de către părți, împreună, fără nicio discriminare.
Pe cale de cerere reconvențională, pârâtul a solicitat partajarea următoarelor bunuri comune:
- 1 frigider;
- 3 televizoare color:
- aragaz;
- mașină de spălat automată;
- mobile de bucătărie;
-mobile de sufragerie și dormitor.
A solicitat și partajarea următoarelor îmbunătățiri aduse imobilului bun comun:
- renovare apartament, cu montare parchet și tâmplărie termopan;
- schimbarea ușilor interioare din apartament;
- montarea de izolație termica exterioara;
- instalarea centralei termice.
În ce privește solicitarea reclamantei față de evaluarea muncii sale în gospodărie, a solicitat a fi compensate eforturile lor, deoarece multe din îmbunătățirile aduse imobilului, precum și conservarea sa, i-au căzut lui în sarcină, el lucrând ca zidar și în acest moment în Italia, fiind scutiți de multe cheltuieli de aceasta natură.
In probațiune, instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri, proba testimonială cu câte un martor, fiind audiați, în această calitate, numiții R. V. D. (fila 100) propusă de reclamanta – pârâtă și M. A. (fila 101) propusă de pârâtul – reclamant.
Reclamantei – pârâte i s-a încuviințat proba cu expertiza evaluatorie imobiliară, lucrare efectuata de expert Blumenfeld M. (fila 107). La termenul din 16.10.2013, au fost respinse obiecțiunile formulate de reclamanta – pârâtă la expertiza imobiliară.
Pârâtului – reclamant i s-a încuviințat proba cu expertiza evaluatorie mobiliară, lucrare efectuată de expert R. N. (fila 125), nefiind formulate obiecțiuni de către părți.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că părțile au fost căsătorite începând cu data de 29.11.1991, căsătoria acestora fiind desfăcută prin sentința civilă nr._ din data de 31.08.2011, pronunțată de Judecătoria Iași, irevocabilă.
În baza art. 66 alin. 2 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009, dispozițiile Codului civil în vigoare se aplică și cererilor de partaj judiciar, atunci când cererea de chemare în judecată a fost introdusă după . Codului Civil. Astfel, având în vedere această reglementare, instanța a considerat că legea aplicabilă cauzei o constituie Codul Civil, în vigoare din 01.10.2011.
Art. 339 cod civil prevede că bunurile dobândite de oricare dintre soți, în timpul comunității legale de bunuri, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale acestora. Art. 356 Cod Civil arată că în cazul în care regimul comunității de bunuri încetează prin desfacerea căsătoriei, foștii soți rămân coproprietari în devălmășie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei-părți ce revine fiecăruia. În continuare, art. 357, alin. 2 Cod Civil reglementează faptul că atunci când se trece la partajarea bunurilor comune, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecăruia, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală.
Instanța de fond a reținut că reclamanta –pârâtă a solicitat reținerea în favoarea sa a unei cote majorate de contribuție. Temeiul juridic al comunității de bunuri îl constituie nu numai existența căsătoriei, ci și participarea fiecăruia dintre soți, prin munca sau prin mijloacele sale, la dobândirea și conservarea bunurilor comune, stabilindu-se cota parte ce revine fiecăruia dintre soți funcție de contribuția la dobândirea si conservarea bunurilor comune, soluție ce se impune pentru a nu se ajunge la soluții inechitabile. Astfel, cotele – părți ale soților pot fi inegale dacă aportul acestora la dobândire si conservare este diferit, prezumția unor cote egale aplicându-se doar in lipsa unor elemente care să permită determinarea contribuției fiecărui soț.
Determinarea cotei de contribuție se face prin raportarea efortului financiar si material al soților la întreaga durată a căsătoriei si la toate obligațiile de natura căsătoriei in virtutea principiului unicității cotei de contribuție. Comunitatea de bunuri este o masă de bunuri afectată întâmpinării sarcinilor comune ce revin soților în cadrul căsătoriei. Reglementarea raporturilor patrimoniale dintre soți nu-și are temeiul principal în considerații de ordin patrimonial, ci în comunitatea de interese ale soților în cadrul căsătoriei, raporturile patrimoniale dintre soți fiind o consecință a relațiilor lor personale si nu invers.
Din actele dosarului a rezultat cu certitudine că ambele părți au avut locuri de muncă pe o perioada îndelungată a căsătoriei.
La data de 29.07.1993, părțile au achiziționat, cu plata în rate, un apartament situat în Iași, ..62, .,parter, .), la momentul încheierii contractului nr._ fiind achitat un avans și un comision în valoare totală de 14.050 lei, prețul total al apartamentului fiind de 115.050 lei. S-a convenit ca restul sumei de plată, în cuantum de 101.000 lei, să se facă în rate lunare, timp de 5 ani, achitate de către D. M.. Avansul și comisionul achitat inițial reprezintă astfel un procent de 12,21% din prețul total.
Din declarația martorei R. V. D. (fila100), instanța a reținut că părților le-a fost împrumutată suma cu care au fost achitate avansul și comisionul de către fratele reclamantei, V. R., bani nerestituiți. Deși reclamanta a afirmat și martora R. V. D. a susținut că reclamanta – pârâtă a fost și cea care a achitat ratele ulterioare, nu s-a făcut nicio dovada certa in acest sens, cu atât mai mult cu cât pe contractul de vânzare- cumpărare încheiat de părți s-a consemnat că reținerea ratelor lunare se va face de pe statele de plata ale pârâtului – reclamant.
Din declarația aceleiași martore, instanța a reținut că reclamanta – pârâtă a lucrat în permanență, banii câștigați fiind folosiți în gospodărie; spre deosebire de aceasta, pârâtul – reclamant deturna parte din veniturile obținute, pentru procurarea băuturilor alcoolice, arătând că l-a văzut pe acesta bând mult. Consumul de alcool ( însă ceva mai moderat ) a fost învederat și de martora M. A., care a precizat și că pârâtul fuma. Instanța de fond a reținut astfel că pârâtul – reclamant folosea banii câștigați și pentru întreținerea viciilor sale.
A mai reținut instanța că ambele martore au arătat că, în perioada cât pârâtul – reclamant a lucrat la Întreprinderea „Textila” Iași, acesta efectua și lucrări individuale, zugrăvind apartamente și obținând câștiguri suplimentare din această activitate.
Ambele martore au arătat că reclamanta – pârâtă trimitea bani câștigați în străinătate, cu care s-au făcut lucrări de întreținere ale apartamentului și s-a achiziționat mobilier. In ce privește lucrările de întreținere ale imobilului, martora R. V. D. a precizat că pârâtul – reclamant a contribuit cu munca sa fizică la efectuarea acestora.
A mai reținut instanța că părțile au crescut împreună, alături de propriul copil, și primul copil al reclamantei - pârâte, rezultat dintr-o căsătorie anterioară. Părinții reclamantei – pârâte au ajutat-o însă pe aceasta financiar la creșterea ambilor copii.
In ce privește înscrisul depus la fila 67, privind veniturile reclamantei–pârâte din Italia, instanța nu l-a putut reține, întrucât emană chiar de la această parte.
A rezultat astfel, din ansamblul probelor administrate, o contribuție superioară a reclamantei –pârâte la susținerea sarcinilor căsătoriei și dobândirea bunurilor comune, prin prisma veniturilor obținute, a ajutorului financiar primit din partea familiei și a faptului că folosea banii câștigați exclusiv în interesul gospodăriei, însă nu în cota solicitată.
În aceste condiții, raportat la probele invocate, la întreaga durată a căsniciei, de aproape 20 ani, s-a reținut o contribuție majorată în favoarea reclamantei –pârâte - de 70%, iar în favoarea pârâtului - reclamant– de 30%.
Referitor la bunurile ce fac parte din masa partajabilă, instanța a constatat că acestea constau în:
- apartament situat în Iași, ..62, ., parter, ., cu îmbunătățiri, în valoare de 151.541 lei;
- frigider „Arctic”, în valoare de 750 lei;
- televizor color „Philips”, în valoare de 260 lei;
- televizor „JVC”, în valoare de 320 lei;
- televizor „Eurocolor”, în valoare de 220 lei;
- aragaz „Beko” cu 4 ochiuri, în valoare de 480 lei;
- mașină de spălat automatică „Arctic”, în valoare de 520 lei;
- mobilă de bucătărie (8 corpuri și colțar), în valoare de 420 lei;
- mobilă sufragerie ( 4 corpuri, colțar), în valoare de 720 lei;
- mobilă dormitor ( șifonier 3 uși, pat dublu, 2 noptiere, comodă), în valoare de 610 lei.
Total valoare bunuri comune: 155.841 lei.
Valoarea bunurilor comune a fost reținută de instanță în baza celor consemnate în expertizele Blumenfeld M. si R. N., ale căror concluzii instanța de fond și le-a însușit.
Îmbunătățirile aduse imobilului nu au fost reținute separat, ci înglobat in valoarea apartamentului.
În ce privește jaluzelele verticale evaluate de expertul R. N. la pct.10 din anexa la expertiza mobiliară, instanța de fond a reținut că aceste bunuri nu fac obiectul acțiunii, acestea fiind evaluate la solicitarea fiului părților, care însă nu are nici o calitate in prezentul dosar.
Având în vedere cota reținută în favoarea fiecărei părți, reclamantei - pârâte îi revine o cotă valorică de 109.088,7, iar pârâtului- reclamant o cotă valorică de 46.752,3.
Având în vedere cele expuse instanța, în temeiul dispozițiilor art. 6739 Cod procedură civilă de la 1865, a dispus sistarea stării de indiviziune, ținând cont de solicitările ambelor părți.
Astfel, reclamantei – pârâte i s-au atribuit în natură următoarele:
- apartament situat în Iași, ..62, ., parter, ., cu îmbunătățiri, în valoare de 151.541 lei;
- frigider „Arctic”, în valoare de 750 lei;
- televizor „Eurocolor”, în valoare de 220 lei;
- aragaz „Beko” cu 4 ochiuri, în valoare de 480 lei;
- mașina de spălat automatică „Arctic”, în valoare de 520 lei;
- mobilă de bucătărie (8 corpuri si colțar), în valoare de 420 lei;
- mobilă sufragerie ( 4 corpuri, colțar), în valoare de 720 lei;
- mobilă dormitor ( șifonier 3 uși, pat dublu, 2 noptiere, comodă), în valoare de 610 lei.
Total valoare bunuri atribuite reclamantei –pârâte: 155.261 lei.
Întrucât doar televizoarele sunt bunuri de aceeași natură, aflate în mai multe exemplare, și cum ar trebui să se atribuie părților, pe cât posibil și bunuri in natură, pârâtului – reclamant i s-au atribuit în natură:
- televizor color „Philips”, în valoare de 260 lei;
- televizor „JVC”, în valoare de 320 lei;
Total valoare bunuri atribuite pârâtului – reclamant: 580 lei.
Pentru egalizarea loturilor, reclamanta - pârâtă a fost obligată la plata unei sulte de 46.172,3 lei către pârâtul - reclamant.
Prin urmare, instanța de fond a admis în parte acțiunea principală și în totalitate cererea reconvențională.
Având în vedere și dispozițiile art. 274 si 277 Cod procedură civilă, cota de contribuție reținută în favoarea fiecărei părți, faptul că prezentul litigiu a ocazionat cheltuieli totale de_,2 lei ( din care 9906,2 lei suportate de reclamanta – pârâtă si 1436 lei suportate de pârâtul - reclamant), instanța de fond a compensat în parte cheltuielile de judecată efectuate de fiecare și a obligat pârâtul - reclamant la plata unor cheltuieli, în cuantum de 1966,66 lei, către reclamanta - pârâtă, corespunzător cotei reținute.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 262/2014 din 4.04.2012 a anulat, ca insuficient timbrat, apelul declarat de pârâtul reclamant D. M. și a păstrat sentința judecătoriei.
A fost respinsă cererea intimatei de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că apelantul a fost legal citat, pentru termenul din 04.04.2014, cu mențiunea de a achita taxa de timbru în cuantum de 2337,65 lei, aferentă cererii de apel.
Întrucât apelantul nu și-a îndeplinit această obligație legală, ci a depus la dosar o chitanță prin care a achitat doar 234 lei, taxă de timbru, tribunalul a anulat, ca insuficient timbrat, apelul declarat de pârâtul-reclamant D. M. împotriva sentinței judecătoriei.
D. M. a declarat recurs, considerând că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, el a susținut că acțiunea introductiva aparține intimatei R. L. și aceasta a fost obligată să achite taxă judiciară de timbru corespunzător procentului solicitat (75%) din masa bunurilor dobândite in timpul căsătoriei.
Recurentul pretinde că, prin cererea reconvențională pe care a formulat – o, nu a solicitat o cota majorată, ci cota legală, de 50%, întregind masa de împărțit cu o lista de bunuri mobile pe care intimata nu le-a precizat în acțiunea introductivă, motiv pentru care instanța de fond i-a pus în vedere să achite o taxa de timbru în valoare de 456 de lei, taxă achitata.
Deoarece, în mod netemeinic, instanța de fond a admis în parte cererea intimatei, acordându-i cota majorată de 70% din masa bunurilor, recurentul învederează că a apelat sentința Judecătoriei Iași, înțelegând să achite 50% din taxa de timbru achitata la instanța de fond, mai exact suma de 234 lei.
Afirmă recurentul că, prin citație, i s - a pus în vedere să achite o taxa de timbru în valoare de 2337,65 lei, dar, având în vedere dispozițiile legale, a avut permanent convingerea că a fost doar o eroare materială strecurată în citație.
R. L. a depus întâmpinare în cauză prin care a invocat excepția nulității recursului declarat de către D. M..
Intimata susține că motivele invocate de recurent în cererea de recurs nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 din Codul de procedură civilă.
Cauza recursului consta în nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii ce se atacă și trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă.
Apreciază intimata că simpla nemulțumire a părții de hotărârea pronunțata nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmația generală că hotărârea atacată este nelegală sau netemeinică, recurentul fiind obligat să își sprijine recursul pe cel puțin unul din motivele prevăzute limitativ de lege.
Intimata consideră că în mod corect, prin decizia civilă nr. 262/2014, Tribunalul Iași a reținut că recurentul nu a făcut dovada achitării în întregime a taxei judiciare de timbru, sens în care a dispus anularea apelului, ca insuficient timbrat.
Astfel, recurentul avea posibilitatea ca, la primirea citației prin care i s-a pus în vedere să achite suma de 2337.65 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, să solicite reexaminarea taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina sa pentru apelul declarat împotriva sentinței instanței de fond.
Potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru, republicată, determinarea cuantumurilor taxelor judiciare de timbru se face de către instanțele de judecată sau, după caz, de Ministerul Justiției.
Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceiași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau data comunicării sumei datorate.
Cererea se soluționează în cameră de consiliul de un alt complet, fără citarea părților prin încheiere irevocabilă.
În cazul admiterii integrale sau parțiale a cererii de reexaminare, taxa de timbru se restituie total ori, după caz, proporțional cu reducerea sumei contestate.
La termenul de judecată din 23.09.2014, recurentul a precizat că afirmațiile din cererea de recurs se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă
Analizând cu prioritate excepția nulității recursului declarat de către D. M., conform art. 137 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceasta este întemeiată.
În acest sens, Curtea notează că, potrivit art. 303 Cod procedură civilă, recursul trebuie motivat prin cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, care, conform art. 301 Cod procedură civilă, este de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate.
Articolul 306 alin. 1 Cod procedură civilă stabilește că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege, cu excepția cazurilor reglementate la aliniatul 2, care se referă la motivele de ordine publică.
Motivele de recurs sunt arătate limitativ în art. 304 punctele 1- 9 Cod procedură civilă, iar motivarea recursului impune dezvoltarea fiecărui motiv în așa fel încât să facă posibilă încadrarea într-unul din motivele expres prevăzute de lege, deoarece nu orice nemulțumire a părții poate duce la reformarea hotărârii recurate.
Stabilirea împrejurării dacă cererea de recurs este motivată legal se face raportat la dezvoltarea motivelor de recurs și nu la indicarea lor, deoarece art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
În prezenta cauză, recurentul a indicat motivul de modificare înscris în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă, dar dezvoltarea acestuia nu face posibilă încadrarea în motivul arătat de el și nici într-unul din celelalte motive înscrise în art. 304 Cod procedură civilă.
Motivul de recurs prevăzut de punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă, privește, fie ipoteza în care soluția pronunțată prin hotărârea recurată nu este juridică, întrucât din modul de redactare nu se poate determina dacă legea s-a aplicat corect, fie situația în care instanța recurge la texte aplicabile speței, pe care, însă, le încalcă în litera sau sprijinul lor, ori le aplică greșit.
Pentru invocarea acestui motiv nu este suficientă indicarea textului (art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă), fiind necesar ca recurentul să precizeze care anume text a fost aplicat denaturat și în ce constă denaturarea.
În prezenta cauză, recurentul nu a formulat critici în sensul art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă, deoarece acesta a prezentat modul de judecată al litigiului de către instanțele de fond și de apel și a făcut referiri la reprezentarea sa eronată cum că suma de bani menționată în cuprinsul citației, cu titlu de taxă judiciară de timbru, ar fi rezultatul unei erori materiale a instanței de apel.
Curtea constată că recurentul nu formulează critici concrete privind modul de judecată al tribunalului, care a anulat apelul, ca insuficient timbrat, motivat de faptul că D. M. nu și – a îndeplinit integral obligația de plată a taxei judiciare de timbru.
Față de cele expuse și având în vedere că în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar putea fi invocate și de instanță, din oficiu, în baza art. 306 alin.1 Cod procedură civilă, se va constata nul recursul declarat de D. M. și se va menține decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Decide:
Constată nulitatea recursului declarat de către recurentul D. M. împotriva deciziei civile nr. 262/4 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.09.2014.
Președinte, C. P. | Judecător, G. P. | Judecător, E. G. |
Grefier, C. A. |
Red PG
Tehnored PG/AC
2 ex./03.10.2014
Tribunalul Iași: C. D.
C. A.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 616/2014.... → |
|---|
