Anulare act. Sentința nr. 65/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 65/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 598/45/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 65/2015
Ședința publică din 03 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. P.
Grefier C. A.
Pe rol fiind judecarea acțiunii de contencios administrativ privind pe petentul N. M. în contradictoriu cu intimații B. de C. și Publicitate Imobiliară Iași și PFA M. L., Agenția Națională pentru Resurse Minerale București (ANRM) și S. Națională de Transport gaze Naturale Transgaz S.A Mediaș, având ca obiect anulare act administrativ – anulare decizie expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi 3.04.2015, când:
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._/245/2013, din 20.12.2013, reclamantul N. M. a formulat în contradictoriu cu B. de C. și Publicitate Imobiliară Iași și PFA M. L. plângere împotriva încheierilor de carte funciară nr._/5.12.2013 și_/6.12.2013, întocmite de OCPI, contestând totodată și decizia de expropriere nr._/2.10.2013, emisă de Agenția Națională pentru Resurse Minerale și solicitând plata acordului semnat între el și S.C. TRANSGAZ MEDIAȘ.
În completarea cererii de chemare în judecată, a solicitat obligarea pârâților la plata de daune morale de 15.000 lei fiecare.
Prin sentința civilă nr. 8629/18.06.2014, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe cu privire la soluționarea capătului de cerere privind anularea deciziei de expropriere și a declinat competența de soluționare a acestui capăt de acțiune principal și capătului de cerere accesoriu având ca obiect obligarea pârâților la plata despăgubirilor morale de 15.000 lei fiecare, în favoarea Curții de Apel Iași.
A disjuns capătul de cerere având ca obiect plângere împotriva încheierilor de carte funciară, ce a fost păstrat pentru soluționare.
Cererea având ca obiect anularea deciziei de expropriere nr._/2.10.2013 și a despăgubirilor morale aferente a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, ca efect al declinării, sub nr._ .
În motivarea acțiunii sale având ca obiect contestare decizie de expropriere, reclamantul N. M. arată că este proprietar al terenului din ..000 mp, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1891/23.07.2008. Pârâții au procedat la exproprierea în . proprietari, inclusiv a terenului său din R., fără înștiințarea proprietarilor despre intenția de expropriere, despre suprafața expropriată, despre suma nominală propusă pentru expropriere, despre data sumei virate către proprietar, precum și alte proceduri legale. Consideră că potrivit legislației naționale și directivelor europene, statul român trebuia să înștiințeze proprietarul cu privire la suprafața expropriată și contravaloarea acesteia, să facă dovada plății către proprietar în prealabil exproprierii. Arată că s-au încălcat dispozițiile art. 3 și 4 din Legea 33/1994.
Susține reclamantul că există un Acord de traversare a terenului său de către magistrala respectivă, încheiat între el și Transgaz Mediaș, datând din 16.03.2012, vizat de Primăria R.. PFA M. L. nu a atașat acest Acord la documentație. Deoarece Agenția Națională pentru Resurse Minerale a preluat în integralitate proiectul magistralei realizat de Transgaz Mediaș, era normal să preia și obligațiile, deci și acordul său. În prezența acestui acord, exproprierea bunului său este inutilă, absurdă și de rea credință.
În baza documentației cadastrale, pârâții i-au tulburat posesia, i-au distrus gardul de împrejmuire intrând cu utilajele specifice construcției gazoductului, distrugând terenul fără a-l anunța în prealabil, fără prezentarea de documente și fără a aștepta cele 15 zile pentru promovarea contestației. Solicită a se verifica dacă la data intrării abuzive pe proprietatea sa, la 11.12.2013, firmele implicate în construcția gazoductului aveau autorizație de construcție, proiect, intabulare definitivă cu suprafața expropriată precisă și contravaloarea acesteia, contract/acord cadru, avize necesare și solicită a se verifica și cum a ajuns PFA M. L. să poată reprezenta statul român.
Reclamantul a precizat ca temei de drept în drept Legea 33/1994.
În susținere, a depus la dosar în copie înscrisuri: încheieri și extrase de carte funciară, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1891/2008, Acord referitor la accesul în teren din 16.03.2012.
În precizările făcute la acțiune, reclamantul a arătat că numele său nu figurează pe lista persoanelor ce urmează a fi expropriate, listă publicată în Monitorul Oficial 489/2.08.2013, care consfințește HG 504/24.07.2013.
Oficiul de C. și Publicitate Imobiliară a depus întâmpinare și a invocat în principal lipsa sa de calitate procesuală pasivă.
M. L. a depus întâmpinare și a invocat lipsa calității sale procesuale, solicitând cheltuieli de judecată. Arată că obiectivul „Conductă de interconectare a Sistemului Național de transport gaze naturale din România cu Sistemul de transport gaze naturale din Republica M. pe direcția Iași- Ungheni” este un proiect de utilitate publică de interes național, beneficiar fiind Statul român prin Agenția Națională pentru Resurse Minerale. Amplasamentul lucrării de utilitate publică care a afectat terenul reclamantului a fost aprobat prin art. 1 din HG 474/2013. Prin art. 2 s-a aprobat declanșarea procedurii de expropriere a lucrării de utilitate publică de interes național, iar potrivit art. 6 din HG 474/2013, responsabilitatea privind realitatea datelor înscrise în lista cuprinzând imobilele proprietate privată care constituie coridorul de expropriere, de corectitudinea datelor înscrise în documente și de modul de utilizare a sumei alocate revine Agenției Naționale pentru Resurse Minerale. Prin urmare, apreciază că nu are nici o calitate în cauză.
Pe fondul cauzei, arată că nu are nici o implicare sau responsabilitate în procedura emiterii deciziei de expropriere. Nu i se poate imputa vreo lipsa a autorizației de construire a gazoductului, nu a călcat niciodată pe terenul reclamantului și nu are legătură cu acordul de acces dat de reclamant în favoarea S.C. TRANSGAZ S.A. MEDIAȘ. Legea 255/2010 și normele ANCPI de întocmire a documentațiilor cadastrale nu menționează acordul de principiu al proprietarului/expropriatului ca document al documentației.
Răspunzând întâmpinării formulate de PFA M. L., reclamantul a arătat că acest pârât este șef serviciu topografi din cadrul Transgaz Mediaș, a elaborat integral proiectul gazoductului, a participat cu firma sa pentru elaborarea documentației cadastrale a gazoductului. Avea obligația de bună credință reglementată de art. 1183 Cod civil, obligația de informare contractuală a art. 1214 Cod civil, obligația de cooperare contractuală din art. 1272 Cod civil. Sub acest aspect, solicită instanței să verifice care este modalitatea legală de adjudecare a contractului necesitând proceduri de licitații obținut de pârâtul PFA M. L. fiind implicate fonduri europene.
Menționează reclamantul că s-a încălcat ordinea lucrărilor, în sensul că mai întâi s-a montat gazoductul urmând ca în luni sau în ani să se realizeze documentația legală aferentă care ar fi trebuit să fie întocmită înainte de realizarea lucrărilor. Consideră că prin expropriere s-au încălcat dispozițiile art. 44 al.3 din Constituție, art. 5, 7, 8 și 16 din Legea 255/2010, art. 1, 3, 4 și 10 din Legea 33/1994 și ordinea cronologică a procedurilor prevăzute de OUG 474/2013 și OUG 504/2013, art. 7, 10 și 11 din Normele metodologice de aplicare a Legii 255/2010. Consideră că i s-a adus atingere onoarei și demnității umane conform Legii 287/2009 prin: modificarea înscrierii în cartea funciară a imobilului fără precizarea când și cine va plăti noua formă de intabulare refăcută, încălcarea unui acord existent parafat și semnat de părți privind accesul în imobil, pătrunderea abuzivă în imobil fără notificare prealabilă, privarea de anumite drepturi asupra imobilului, descurajarea sentimentului posesiei unei proprietăți și a moralului propriu de a achiziționa o nouă proprietate în România, nesiguranța dreptului de proprietate, vicii de procedură și manevre dolosive pentru deposedarea parțială a imobilului, confiscarea imobilului fără notificare prealabilă.
Invocă reclamantul încălcarea Legii 198/2004 și Deciziei Curții Constituționale 617/2012.
La data de 14.05.2014, reclamantul a completat acțiunea sa, solicitând introducerea în cauză și a pârâților S. de Transport Gaze Naturale Transgaz SA Mediaș și Agenția Națională pentru Resurse Minerale.
Cu privire la pârâtul Oficiul de C. și Publicitate Imobiliară, arată reclamantul că emiterea încheierilor de carte funciară de către acesta a dat girul începerii nelegale a lucrărilor de către lucrătorii care se ocupau de excavarea și montajul gazoductului. Atât acest pârât, cât și PFA M. L. au încălcat Legea 7/1996.
Agenția Națională pentru Resurse Minerale avea obligația de a-l include pe lista propusă spre expropriere transmisă guvernului spre aprobare. Întrucât beneficia de acordul de voințe, nu trebuia să fie expropriat. Acest pârât nu a respectat etapele premergătoare exproprierii, el nefiind notificat.
Pârâtul Transgaz Mediaș este cosemnatar ala cordului de voințe din 16.03.2012. Din anul 2011 a început lucrările de inițiere a traseului în vederea stabilirii variantei finale a traseului gazoductului, intrând de numeroase ori în raza imobilului fără a-l înștiința. Lucrătorii sunt făptuitori ai infracțiunii de tulburare de posesie. Transgaz avea obligații în baza acordului semnat.
La termenul de judecată din 13.10.2014, s-a dispus citarea pârâților nou introduși în cauză, S. de Transport Gaze Naturale Transgaz SA Mediaș și Agenția Națională pentru Resurse Minerale.
S. de Transport Gaze Naturale Transgaz SA Mediaș a depus întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
Invocă lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că obiectivul „Conductă de interconectare a Sistemului național de transport gaze naturale din România cu Sistemul de transport gaze naturale din Republica M. pe direcția Iași-Ungheni” este un proiect de utilitate publică, de interes național, beneficiar fiind Statul român prin Agenția Națională pentru Resurse Minerale. Amplasamentul lucrării a fost stabilit prin HG 474/2013, iar prin art. 2 s-a aprobat declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării. S-a stipulat că expropriatorul, statul român, va fi reprezentat de Agenția Națională pentru Resurse Minerale(art. 2). Potrivit art. 6 din HG 474/2013, calitate procesuală în cauză poate avea doar această agenție, nu și Transgaz SA.
Pe fondul cauzei, arată că Transgaz, în calitate de operator certificat și licențiat al Sistemului Național de Transport Gaze Naturale nu are nici o implicare sau responsabilitate în procedura emiterii deciziei de expropriere. Reclamantul a promovat o acțiune în termeni generali care nu a indicat o critică concretă sau o încălcare a legislației incidente. În privința intrării abuzive pe eternul reclamantului, arată pârâtul că lucrările de gazoduct nu au fost efectuate de Transgaz. Acordul de principiu de care face vorbire reclamantul nu face dovada că se referă la terenul expropriat de statul român, neidentificând terenul. Lucrarea a fost realizată de ANRM în numele statului. Dacă lucrarea ar fi fost realizată de Transgaz și acesta ar fi fost beneficiarul ei și s-ar fi respectat acordul, reclamantul ar fi câștigat foarte ușor suma de 35.000 lei, mult peste valoarea de achiziție a terenului. În cauza de față însă, nu există nici un raport juridic între reclamant și Transgaz care să genereze obligarea la plata despăgubirilor.
Agenția Națională pentru Resurse Minerale a înaintat documentația care a stat la baza emiterii deciziei de expropriere contestate.
Totodată, acest pârât a depus note de ședință și a solicitat respingerea acțiunii reclamantului. Arată că, urmare a prevederilor HG 566/2012, privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiții „Conductă de interconectare a Sistemului național de transport gaze din România cu Sistemul de transport gaze din Republica M. pe direcția Iași-Ungheni”, s-a procedat la implementarea acesteia de către intimată, astfel încât s-au solicitat de la primăriile aflate de-a lungul conductei de interconectare informații despre proprietarii terenurilor care ar urma să fie afectați de această lucrare. Primăriile au prezentat planurile parcelare aferente, constatându-se că de-a lungul acestui coridor existau 409 proprietari de teren. Intimata împreună cu Transgaz au încercat să ia contact cu proprietarii. Constatându-se că aceste planuri nu reflectau realitatea din teren, mulți proprietari fiind decedați fără moștenitori cunoscuți, avându-se în vedere interesul național al lucrării și celeritatea acesteia, s-a revenit asupra măsurii încheierii unor convenții cu proprietarii și s-a emis HG 566/2012 de expropriere a tuturor proprietarilor afectați de lucrare, cu o justă despăgubire. Arată pârâta că se va continua activitatea de identificare exactă a terenurilor afectate prin noi ridicări topografice și a proprietarilor, urmând ca HG 474/2013 să fie completat sau modificat.
În ceea ce privește Notificarea intenției de expropriere către reclamant, arată pârâta că aceasta nu a putut fi transmisă la adresa de domiciliu a acestuia, deoarece nu figura cu adresă la primărie. Aceasta a fost transmisă la 12.08.2013 pe numele petentului către primărie. A fost afișată la consiliul local la 21.08.2013 și a fost publicată în Ziarul de Iași la 19.10.2013, în conformitate cu dispozițiile legale. Decizia de expropriere_/2.10.2012, care în anexele 1 și 2 cuprinde numele persoanelor ce urma a fi expropriate, a fost afișată la consiliul local.
Convenția încheiată de reclamant cu Transgaz nu a fost însușită de intimată, deoarece s-a luat decizia exproprierii tuturor proprietarilor afectați de lucrare conform HG 566/2012. Convenția respectivă nu cuprinde nici număr de carte funciară și de cadastru, neexistând siguranța că suprafața de teren era a reclamantului.
Proiectul HG 474/2013 a fost postat pe site-ul intimatei din 12.06.2013, cuprinzând numele proprietarilor care urma a fi expropriați.
Referitor la despăgubiri, arată pârâta că admiterea lor ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză, petentul nesuferind nici o vătămare, deoarece va fi despăgubit cu suma de 16.098,92 lei pentru suprafața afectată de 2374 mp, conform HG 474/2013.
Reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 7 din HG 474/2013. La termenul de judecată din 19.01.2015, instanța a respins cererea reclamantului de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a HG 474/2013.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de părți. Instanța nu a considerat utilă cauzei(potrivit și încheierii din 10.11.2014) administrarea de probe în legătură cu modalitatea de adjudecare a proiectului și de executare efectivă a amplasării gazoductului sau de reprezentare a statului de către PFA M. L., aceste raporturi juridice depășind raporturile juridice cu care instanța este investită prin soluția de declinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, referitor la excepțiile invocate și la fondul cauzei, Curtea reține cele ce urmează:
Prin sentința nr. 8629/18.06.2014, pronunțată de Judecătoria Iași, Curtea de Apel Iași a fost investită cu soluționarea a două capete de cerere formulate de reclamantul N. M.: anularea deciziei de expropriere nr._/2.10.2013, emisă de Agenția Națională pentru Resurse Minerale și acordarea de daune morale de 15.000 lei de către fiecare din cei patru pârâți chemați în judecată: B. de C. și Publicitate Imobiliară Iași, PFA M. L., S. de Transport Gaze Naturale Transgaz SA Mediaș și Agenția Națională pentru Resurse Minerale, daune rezultate în opinia reclamantului din exproprierea abuzivă a imobilului său.
Reține Curtea că exproprierea terenului reclamantului de 2374 mp situați în R. s-a realizat în baza Legii 255/2010, privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara realizării unor obiective de interes național, județean si local.
În fapt, exproprierea s-a realizat pentru realizarea unui obiectiv de interes național, denumit „Conductă de interconectare a Sistemului național de transport gaze din România cu Sistemul de transport gaze din Republica M. pe direcția Iași-Ungheni”.
Legea 255/2010 este lege specială în raport de dispozițiile Legii 33/1994, cu care însă se completează potrivit art. 34.
Referitor la calitatea procesuală a pârâților, reține Curtea că obiectul acțiunii principale este anularea unui act administrativ, decizia de expropriere_/2.10.2013, emisă de Agenția Națională pentru Resurse Minerale, capătul accesoriu pentru daune morale fiind întemeiat pe art. 8 din Legea 554/2004, referindu-se la reparațiile pentru vătămările aduse prin emiterea unui act administrativ pretins nelegal. Prin urmare, calitate procesuală pasivă în cauză poate avea emitentul actului respectiv, eventual autoritățile publice care au întocmit acte sau operațiuni administrative premergătoare actului administrativ potrivit art. 18 al.2 din Legea 554/2004.
Față de acestea, calitate procesuală pasivă necontestată în cauză are Agenția Națională pentru Resurse Minerale, ca emitent al actului contestat, dar și în calitate de reprezentant al expropriatorului, statul român. Conform art. 2 al.3 lit d ind.2 din Legea 255/2010, în forma în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat, în aplicarea prevederilor Legii 255/2010, expropriatorul prevăzut la alin. (2) (statul roman) este reprezentat de Agenția Naționala pentru Resurse Minerale, pentru lucrările de dezvoltare si modernizare a sistemului național de transport al gazelor naturale.
Or, B. de C. și Publicitate Imobiliară este instituția care a efectuat înscrieri cu privire la coridorul de expropriere, la solicitarea expropriatorului(prin reprezentant), încheieri care de altfel au fost supuse controlului instanței de judecată competente - Judecătoria Iași - în baza legii speciale privind înscrierile drepturilor reale, Legea 7/1996, prin urmare acest pârât nu are nici o calitate în prezenta cauză, neîndeplinind nici o altă operațiune administrativă în procedura de expropriere.
În ceea ce privește pârâtul PFA M. L., acesta este cel care a întocmit documentația cadastrală în baza căreia s-a stabilit amplasamentul lucrării și intabularea coridorului. Curtea constată că în ceea ce privește intabularea, aceasta s-a efectuat prin încheierile de carte funciară contestate de reclamant în fața Judecătoriei Iași, iar în ceea ce privește amplasamentul lucrării care a fost expropriat, acesta, pe de o parte, nu a fost combătut de reclamant cu critici, iar pe de altă parte a fost consfințit de HG 474/2013, necontestată. Prin urmare, nici acest pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauza de față.
Referitor la . că anterior modificării aduse de Legea 220/2013 Legii 255/2010, la 5.07.2013, calitatea de reprezentant al statului român, ca și expropriator, o avea Ministerul Economiei, Comerțului si Mediului de Afaceri, prin S. Națională de Transport Gaze Naturale «Transgaz» - S.A. Mediaș si S. Națională de Gaze Naturale «Romgaz» - S.A. Mediaș, pentru extracția gazelor naturale, aceasta fiind și rațiunea pentru care s-a încercat în 2012 un acord cu reclamantul pentru amplasarea gazoductului de către acest pârât. Cu toate acestea, în procedura de expropriere de față emitentul actului contestat și reprezentant al expropriatorului este Agenția Naționala pentru Resurse Minerale, care l-a înlocuit pe pârâtuul chemat în cauza de față, astfel încât S. Națională de Transport Gaze Naturale «Transgaz» - S.A. Mediaș nu are nici o calitate, neavând abilitatea/răspunderea de a întocmi acte sau operațiuni administrative în procedura exproprierii, cu atât mai mult cu cât art. 6 din HG 474/2013 stipulează expres instituția publică responsabilă de această procedură specială.
Ca atare, Curtea va respinge acțiunea reclamanților împotriva pârâților fără calitate în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei, se reține:
Așa cum rezultă din expunerea de motive la Legea 255/2010, această reglementare specială a apărut, printre altele, în considerarea necesității adoptării unor măsuri necesare accelerării realizării obiectivelor de interes național, în vederea instituirii unor proceduri simplificate și accelerate. Dispozițiile speciale vizează crearea unui cadru juridic prin reglementarea declarării utilității publice a obiectivelor vizate, desemnarea expropriatorului și reprezentantului acestuia, instituirea procedurii administrative pentru aprobarea indicatorilor tehnico economici, amplasamentului lucrării, sursei de finanțare și declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor, instituirea unui mecanism de asigurare a dreptei și prealabilei despăgubiri prin consemnarea sumelor globale estimate pentru despăgubire, stabilirea modului specific de executare a obligației de plată a contravalorii despăgubirilor.
Așadar, dacă Legea 33/1994 prevede o anumită procedură în cadrul căreia proprietarii pot contesta în fața Curții de Apel, secția de contencios, hotărârea Comisiei constituite prin hotărâre a Guvernului pentru lucrările de interes național, hotărâre prin care se soluționează întâmpinările proprietarilor la propunerile de expropriere, Legea 255/2010 prevede o altă procedură, accelerată.
În cazul lucrărilor de interes național pentru realizarea, dezvoltarea producerii, transportului si distribuției de energie electrica, transportului si distribuției de gaze naturale, lucrărilor de dezvoltare, modernizare si reabilitare a Sistemului național de transport al țițeiului, gazolinei, etanului, condensatului si gazelor naturale, cum este cazul de față, etapele procedurii de expropriere sunt:
a) aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai lucrărilor de interes național,
b) consemnarea sumei individuale aferente reprezentând plata despăgubirii pentru imobilele care fac parte din coridorul de expropriere si afișarea listei proprietarilor imobilelor;
c) transferul dreptului de proprietate;
d) finalizarea formalităților aferente procedurii de expropriere.
Potrivit art. 5 din Legea 255/2010, expropriatorul are obligația în primă fază de a aproba prin hotărâre a Guvernului indicatorii tehnico-economici ai lucrărilor de interes național, pe baza documentației tehnico-economice aferente, amplasamentul lucrărilor, conform variantei finale a studiului de prefezabilitate, respectiv a variantei finale a studiului de fezabilitate, după caz, sursa de finanțare, precum și declanșarea procedurii de expropriere a tuturor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, a listei proprietarilor așa cum rezulta din evidentele Agenției Naționale de C. si Publicitate Imobiliara sau ale unităților administrativ-teritoriale, sumele individuale aferente despăgubirilor estimate de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit având in vedere expertizele întocmite si actualizate de camerele notarilor publici si termenul in care acestea se virează . pe numele expropriatorului la dispoziția proprietarilor de imobile. Amplasamentul lucrării se aduce la cunoștința publică prin afișarea la sediul consiliului local respectiv, prin afișare pe pagina proprie de internet a expropriatorului si va fi comunicat spre avizare si recepție Agenției Naționale de C. si Publicitate Imobiliara.
În speță, prin HG 566/30.05.2012, s-au aprobat indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiții "Conducta de interconectare a Sistemului național de transport gaze naturale din Romania cu Sistemul de transport gaze naturale din Republica M. pe direcția Iași (Romania) - Ungheni (Republica M.)”. În baza acestei hotărâri, intimata a solicitat de la primăriile unde se aflau terenurile de pe culoarul conductei informații despre proprietarii care ar fi fost afectați de lucrare.
Prin HG 474/10.07.2013, privind aprobarea amplasamentului si declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor situate in coridorul de expropriere al lucrării "Conducta de interconectare a Sistemului național de transport gaze naturale din Romania cu Sistemul de transport gaze naturale din Republica M. pe direcția Iași (Romania) - Ungheni (Republica M.), s-au aprobat: amplasamentul lucrării de utilitate publica de interes național menționate, declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privata care constituie coridorul de expropriere al lucrării, lista cuprinzând imobilele supuse exproprierii situate pe raza comunelor Lețcani, R., P., V. si Golăiești, județul Iași, proprietarii sau deținătorii acestora, precum si sumele individuale aferente despăgubirilor (anexa nr. 2). În anexă, figurează reclamantul cu terenul de 2374 mp, identificat parcelar, fiind menționată și valoarea despăgubirii de 16.098,92 lei.
Prin Hotărârea de Guvern nr. 504/24.07.2013, pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 474/2013 privind aprobarea amplasamentului si declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor situate in coridorul de expropriere al lucrării "Conducta de interconectare a Sistemului național de transport gaze naturale din Romania cu Sistemul de transport gaze naturale din Republica M. pe direcția Iași (Romania)-Ungheni (Republica M.), s-a completat lista imobilelor expropriate. Susține reclamantul că imobilul său nu apare în anexa acestui act normativ, însă instanța apreciază că este suficientă menționarea în anexa HG 474/2013, cât timp HG 504/2013 este doar de completare a primei Hotărâri de Guvern.
Nici una dintre aceste hotărâri de guvern, acte administrative cu caracter individual, nu a fost contestată de reclamant.
În cea de a doua etapă a exproprierii, potrivit art. 7 din Legea 255/2010, după aprobarea indicatorilor tehnico-economici, a documentațiilor de urbanism si amenajare a teritoriului sau a documentațiilor topo-cadastrale, după caz, expropriatorul are obligația consemnării sumelor individuale reprezentând plata despăgubirii la dispoziția proprietarilor de imobile, individualizați conform listei proprietarilor, așa cum rezulta din evidentele Agenției Naționale de C. si Publicitate Imobiliara sau ale unităților administrativ-teritoriale, afectați de prevederile prezentei legi, precum si obligația afișării listei imobilelor ce urmează a fi expropriate si care fac parte din coridorul de expropriere, anterior notificării proprietarilor.
Potrivit art. 8, notificarea intenției de expropriere a imobilelor, precum si lista imobilelor ce urmează a fi expropriate se transmit prin poștă către proprietari. Lista imobilelor se face publică prin afișarea acesteia la sediul consiliului local respectiv si pe pagina proprie de internet a expropriatorului. In termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării prevăzute la alin. (1), proprietarii imobilelor cuprinse in lista au obligația prezentării la sediul expropriatorului, in vederea stabilirii unei juste despăgubiri.
Reclamantul contestă procedurile efectuate în această etapă, susținând că nu a fost notificat cu privire la intenția de expropriere și că nu s-a dat eficiență unui acord prealabil de acces pe teren.
Din documentația aferentă emiterii deciziei de expropriere, transmisă de intimată, rezultă că Agenția Națională pentru Resurse Minerale a trimis reclamantului notificarea prevăzută de art. 8 din Legea 255/2010, în localitatea R., din datele acestei pârâte, preluate de la unitatea administrativ teritorială unde se afla terenul expropriat, ca și din raportul de evaluare întocmit în procedura exproprierii, nerezultând altă adresă a reclamantului. Confirmarea a fost returnată cu mențiunea „destinatar necunoscut în . domiciliul în municipiul Iași).
În acest context, potrivit înscrisului de la fila 289 dosar, Agenția Națională pentru Resurse Minerale a făcut o comunicare în baza art. 8 din Legea 255/2010 a notificării intenției de expropriere care a fost afișată la 21.08.2013 la sediul consiliului local al comunei.
Ulterior emiterii deciziei de expropriere, la 21.10.2013, intimata a publicat într-un ziar local(fila 290) informațiile privind publicarea la sediul consiliului local și pe site-ul Agenției a tabelului cu imobilele expropriate și înființarea Comisiei de verificare a dreptului de proprietate și a drepturilor reale și programul acesteia.
Modalitatea de efectuare a notificării nu este însă se natură a afecta actul administrativ privind exproprierea, efectuarea notificării nefiind reglementată cu referire la expropriere, ci cu referire la stabilirea despăgubirii.
Potrivit art. 9 din Legea 255/2010, în termen de 5 zile lucrătoare de la expirarea termenelor prevăzute la art. 8, expropriatorul are obligația emiterii deciziei de expropriere. Decizia de expropriere constituie titlu executoriu pentru predarea bunului imobil, atât împotriva celor expropriați, cat si împotriva celor care pretind un drept legat de bunul imobil expropriat, pana la soluționarea definitiva si irevocabila a litigiului legat de proprietatea bunului imobil expropriat. Contestația asupra deciziei de expropriere nu suspenda transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile in cauza. Decizia de expropriere se emite si își produce efectele și în situația în care proprietarii imobilelor cuprinse în listă nu se prezintă in termenele stabilite la art. 8, nu prezintă un titlu valabil sau nu sunt cunoscuți proprietarii, precum si in situația succesiunilor nedeschise ori a succesorilor necunoscuți sau în care nu se ajunge la o înțelegere privind valoarea despăgubirii.
Prin urmare, rațiunea notificării intenției de expropriere este aceea ca proprietarii să se prezinte la expropriator în vederea discutării despăgubirii. Chiar în cazul în care reclamantul nu s-a prezentat în termenul legal(datorită, de exemplu, cazului reclamantului, de viciere a comunicării prin poștă a notificării), acesta are la dispoziție art. 10 din lege și întreaga procedură a cap.V, având în continuare posibilitatea de a discuta despăgubirea și de a obține hotărârea de stabilire a despăgubirii, care este supusă cenzurii unei alte instanțe competente(Tribunalul) în baza art. 22 din Legea 255/2010. De altfel, potrivit adresei de la fila 47 dosar curte, pârâta i-a comunicat reclamantului că sumele stabilite prin HG menționat sunt indisponibilizate și la dispoziția reclamantului, putând oricând să le ridice.
Reține așadar Curtea că decizia de expropriere la emiterea căreia pârâta a fost obligată prin lege nu este nelegală sub aspectul acestei primei critici a reclamantului.
În ceea ce privește valorificarea de către intimată a acordului semnat de reclamant și SNTGN Transgaz SA la 16.03.2012, acesta este anterior declanșării procedurii de expropriere prin HG 474/2013(necontestată) și are ca obiect „exercitarea dreptului de uz și de servitute legală” asupra terenului reclamantului(neidentificat de părți decât prin suprafața de 2000 mp, așa cum corect susține intimata). Legea 255/2010 prevede în art. 16 de altfel obligativitatea proprietarilor de a permite accesul pentru anumite operațiuni.
Instanța apreciază că revenirea asupra măsurii de convenire cu proprietarii terenurilor în favoarea unei exproprieri este opțiunea autorității publice, justificată de altfel de intimată prin importanța lucrării, celeritatea acesteia, dar și dificultățile de continuare a procedurii în această manieră. Nerespectarea acordului respectiv nu afectează actul administrativ de expropriere și eventualele prejudicii aduse proprietarilor prin nerespectarea unor convenții putând forma obiectul altor pretenții, neavând legătură cu actul administrativ în cauză.
În ceea ce privește susținerea reclamantului că decizia de expropriere încalcă art. 3, 4 și 10 din Legea 33/1994, instanța constată că aceste texte prevăd:
„ART. 3
Instanțele judecătorești competente vor putea hotărî exproprierea numai după ce utilitatea publica s-a declarat potrivit prezentei legi.
ART. 4
(1) Cei interesați pot conveni atât asupra modalității de transfer al dreptului de proprietate, cat si asupra cuantumului si naturii despăgubirii, cu respectarea dispozițiilor legale privind condițiile de fond, de forma si de publicitate, fără a se declanșa procedura de expropriere prevăzuta in prezenta lege.
(2) In cazul in care acordul de voința al parților privește numai modalitatea de transfer al dreptului de proprietate, dar nu si cuantumul sau natura despăgubirii, instanțele judecătorești vor lua act de înțelegerea părților si vor stabili numai cuantumul sau natura despăgubirii, potrivit cap. IV din prezenta lege.
ART. 10
(1) Cercetarea prealabila va stabili daca exista elemente care sa justifice interesul național sau local, avantajele economico-sociale, ecologice sau de orice alta natura care susțin necesitatea lucrărilor si nu pot fi realizate pe alte cai decât prin expropriere, precum si încadrarea in planurile de urbanism si de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii”
Referitor la art. 3, ca și art. 10, acestea au fost respectate, deoarece utilitatea publică este consfințită de Legea 255/2010 și de Hotărârile de Guvern menționate mai sus.
Referitor la art. 4, și acesta a fost respectat, acordul invocat de reclamant nefiind o convenție asupra „modalității de transfer al dreptului de proprietate”, ci acordarea unui drept de acces pentru montarea gazoductului, în urma acestui acord reclamantul urmărind păstrarea dreptului de proprietate asupra terenului.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 44 al.1 din Constituție și a art. 1 din Legea 33/1994(Exproprierea de imobile, in tot sau in parte, se poate face numai pentru cauza de utilitate publica, dupa o dreapta si prealabila despăgubire, prin hotărâre judecătoreasca), se reține că prin HG anterioare emiterii deciziei de expropriere, au fost stabilite atât utilitatea publică cât și propunerea de despăgubire, aceste acte nefiind contestate de reclamant. În mod derogatoriu de la Legea 33/1994(unde transferul dreptului de proprietate se realizează la momentul plății despăgubirii impuse prin hotărârea judecătorească de expropriere), transferul dreptului de proprietate sub imperiul Legii 255/2010, operează fie la momentul plații despăgubirii stabilite pe cale administrativa, fie la momentul consemnării despăgubirii menționate, aspect permis de Constituție, Curtea Constituțională statuând în mai multe rânduri că plata ulterioară a despăgubirii(sau chiar stabilirea ei ulterior transferului de proprietate) neridicând probleme de neconstituționalitate. Se impune a se indica în acest sens Decizia 29/2012 a Curții Constituționale și chiar Decizia indicată de reclamant, 617/2012. Ca atare, simpla susținere a reclamantului că nu a primit suma înainte de amplasarea conductei pe terenul său nu constituie o situație de neacordare a unei drepte și prealabile despăgubiri. Instanța reține că potrivit procedurii speciale reglementate de Legea 255/2010, art. 9(Decizia de expropriere se emite si își produce efectele și în situația în care proprietarii imobilelor cuprinse în listă nu se prezintă in termenele stabilite la art. 8, nu prezintă un titlu valabil sau nu sunt cunoscuți proprietarii, precum si in situația succesiunilor nedeschise ori a succesorilor necunoscuți sau în care nu se ajunge la o înțelegere privind valoarea despăgubirii), legiuitorul a delimitat clar momentul emiterii și producerii efectelor deciziei de expropriere de momentul stabilirii și plății despăgubirii, precum și de momentul transferului efectiv al dreptului de proprietate, decizia de expropriere nefiind afectată de aceste momente ulterioare. Ca atare, modalitatea în care expropriatorul va stabili și plăti despăgubirea și executarea efectivă a lucrării raportat la momentul transmiterii dreptului de proprietate sunt chestiuni care nu pot afecta legalitatea deciziei de expropriere contestate în cauză.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 16 din Legea 255/2010, instanța constată că acest text reglementează obligația reclamantului de a permite accesul la teren și vreo obligație a intimatei.
Art. 7, 10 și 11 din Normele metodologice de aplicare a Legii 255/2010 se referă la documentația cadastrală, și sunt aplicabile altei faze a exproprierii decât cea contestată de reclamant, privind determinarea coridorului afectat de lucrare, cu privire la care nu sunt făcute critici.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța reține că reclamantul le justifică atât pe considerentul nelegalității deciziei de expropriere, cât și pe aspecte care țin de executarea actului administrativ(pătrunderea în imobil și amplasarea conductei). Această cerere va fi respinsă, întrucât actul administrativ contestat este legal, iar în ceea ce privește împrejurările ulterioare emiterii actului, care țin de executarea acestuia, despăgubirile morale sunt străine de litigiul de drept administrativ, născut din emiterea deciziei de expropriere, ținând de o conduită delictuală. Se reține și că executarea actului administrativ a fost permisă de art. 9 al.2 teza finală din Legea 255/2010(„Contestatia asupra deciziei de expropriere nu suspenda transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile in cauza”) și de împrejurarea că pârâta nu a avut la dispoziție datele privind domiciliul real al reclamantului, așa cum au fost solicitate de la primăria terenului expropriat. De altfel, nefiind parcurse toate etapele despăgubirii, prejudiciul reclamantului nu este conturat.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge acțiunea reclamantului.
În baza art. 453 Cod pr.civ, reclamantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată solicitate de pârâtul Transgaz, iar cererea pârâtului PFA M. L. de acordare a cheltuielilor de judecată va fi respinsă, nefăcându-se dovada acestor cheltuieli până la închiderea dezbaterilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. de C. și Publicitate Imobiliară Iași(OCPI), cu sediul în Iași, ..48, jud.Iași, PFA M. L., cu sediul în Mediaș, ..15, jud.Sibiu și S. Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz SA, cu sediul în Mediaș, Piața CI Motaș, nr.1, jud.Sibiu și pe cale de consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul N. M., dom.în Iași, . nr.29, jud.Iași, în contradictoriu cu B. de C. și Publicitate Imobiliară Iași(OCPI), PFA M. L. și S. Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz SA pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
Pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul N. M. în contradictoriu cu pârâtul Agenția Națională pentru Resurse Minerale, cu sediul în București, sector 1, ..
Respinge cererea pârâtului PFA M. L. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Obligă reclamantul N. M. să plătească pârâtului S. Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz SA suma de 2804 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Recursul se depune la Curtea de Apel Iași.
Pronunțată în ședința publică din data de 3.04.2015.
Președinte,
P. M. C.
Grefier,
A. C.
Red. / Tehnored. PMC
2 ex. – 6.04.2015
| ← Validare poprire. Decizia nr. 203/2015. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 315/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
