Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Decizia nr. 623/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 623/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 02-11-2015 în dosarul nr. 623/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 623/2015
Ședința publică de la 02 Noiembrie 2015
Completul compus din:
Președinte L. P.
Judecător C.-A. S.
Judecător A. C. S.
Grefier C. A.
S-a luat în examinare contestația în anulare a deciziei civile nr. 600/2011 din 26 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași,-Secția civilă, în cadrul dosarului nr._/245/2008 contestație formulată de contestatorul C. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat R. R. pentru intimata H. I.-E., lipsă fiind contestatorul și intimata C. R. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la primul termen de judecată, contestatorul a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 100 lei, la dosar s-a depus prin serviciul de registratură întâmpinare formulată de intimata H. I. E..
Avocat R. arată că nu s-a achitat taxa judiciară de timbru.
Instanța constată că, în cauză nu s-a achitat timbrajul deși contestatorul C. C. a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 100 lei, sub sancțiunea anulării cererii. Pune în discuția părților excepția netimbrării contestației în anulare.
Avocat R. solicită anularea contestației în anulare ca netimbrată, având în vedere că dispozițiile OUG nr. 80/2013 stabilesc obligația achitării unei taxe fixe de 100 lei iar contestatorul a fost citat legal. Solicită obligarea părții potrivnice la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța nr. 258/27.10.2015 reprezentând onorariu avocat de 1000 lei.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției netimbrării contestației în anulare.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra contestației în anulare de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.10.2015 C. C. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 600/2011 din 26 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași,-Secția civilă, în cadrul dosarului nr._/245/2008 susținând că au fost greșit interpretate probatoriile efectuate, respectiv expertiza judiciară efectuată de ing R. D., care nu a fost avizată de OCPI.
A solicitat contestatorul anularea deciziei civile nr. 600/2011 din 26 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași- Secția civilă desființarea lucrărilor edificate și a gardului construit pe toată suprafața drumului DE 1870/1.
Curtea notează că, prin decizia civilă nr. 600/2011 din 26 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași,-Secția civilă, în cadrul dosarului nr._/245/2008 s-a respins recursul formulat de C. C. și Crîșmnaru R. M. împotriva deciziei civile nr. 633/15 decembrie 2010 a Tribunalului Iași, decizie ce a fost menținută. Au fost obligați recurenții să plătească intimatei H. I. – E. suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Iași a reținut următoarele:
Reclamanta prin cererea de chemare în judecată a investit instanța cu acțiune în obligația „ de a face „, constând în desființarea lucrărilor ce le limitează accesul de la proprietatea lor la calea publică. Procesual reclamanta s-a legitimat prin titlul de proprietate, a dovedit existența lucrărilor, faptul că sunt amplasate de pârâți pe drumul de exploatare ce aparține domeniului public al municipiului Iași, căi de acces create odată cu punerea în posesie a proprietarilor în baza legilor fondului funciar, în folosirea căreia este împiedicată de pârâții – recurenți.
În consecință, s-au dovedit condițiile cerute de legea procesuală ce conferă calitate procesuală activă, identitatea între persoana reclamantei, a dreptului afirmat de proprietate pretins vătămat de pârâți prin acțiunile lor, alăturată interesului născut și actual, personal și direct.
Folosul practic urmărit de reclamantă constă în a avea liberă calea de acces la proprietatea sa, pe care pârâții au blocat-o prin executarea construcției pe un alt amplasament decât cel pentru care s-a autorizat, în cursul procesului. Fiind o persoană fizică, dreptul de proprietate îi poate fi apărat la cererea sa și asigurată exercitarea în toate prerogativele numai prin acțiune în justiție, față de refuzul pârâților de a de a rezolva litigiul prin bună înțelegere. Faptul că autoritățile administrative locale pot dispune măsuri cu privire la construcțiile, în speță amplasate pe terenul proprietatea publică nu stinge dreptul persoanelor fizice proprietate a imobilelor de a-l apăra, prin mijloace de drept civil.
În drept, acțiunea s-a motivat pe art. 1076 – 1077 Cod civil, art. 480 Cod civil, Legea nr. 50/1991 – fiind dovedită sancționarea contravențională a pârâtului C. C. C. pentru executarea de lucrări fără autorizație conform art. 26 din lege.
În ce privește aplicarea art. 480 cod civil ce definește proprietatea ca „ dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut”, instanțele prin hotărârile date nu au încălcat dreptul pârâților recurenți ci au aplicat principiul egalității și legalității, proprietatea fiind ocrotită de lege pentru ambele părți în proces, proprietarii fiind obligați să-și exercite dreptul în „ limitele legii „ ( teza finală ) .
Administrarea probei cu o nouă expertiză poate fi admisă de instanță în condițiile art. 212 Cod procedură civilă neîntrunite în cauză. Proba solicitată nu a fost utilă, prin alte mijloace de probă și anume înscrisuri de la autoritățile publice locale, instanța a fost pe deplin lămurită . Prin respingerea cererii, dreptul la apărare al recurentului nu a fost vătămat în modalitatea cerută de art. 304 punctul 5 cu referire la art. 105 Cod procedură civilă pentru a se aplica sancțiunea nulității actului de procedură și respectiv casarea hotărârii. În cadrul procesual stabilit prin cererea de chemare în judecată redactată conform art. 112 Cod procedură civilă, prima instanță a soluționat cauza în fond, iar controlul judiciar în apel s-a exercitat în limita motivelor, fiind incident art. 294 Cod procedură civilă.
Instanța care administrează proba are competența exclusivă în a aprecia dacă cererea îndeplinește condițiile cerute de lege, fiind pertinentă și concludentă.
Pentru considerentele expuse, Curtea în temeiul art. 312 Cod procedură civilă a respins recursul.
S-a constatat că cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimată, pentru instanța de recurs, este întemeiată conform art. 274 Cod procedură civilă, dovedită cu înscrisuri și a admis-o.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate în contestația în anulare de contestatorul C., Curtea reține următoarele:
La termenul de judecată din data de 2.11.2015, Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția netimbrării contestației în anulare.
Având a soluționa cu precădere, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția procesuală invocată, Curtea reține următoarele:
Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru corespunzătoare.
Așadar, prioritar fiind aspectul privind timbrajul și cum contestatorul nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de plată a taxelor de timbru până la termenul stabilit, în raport cu prevederile Ordonanței de Urgență nr.80/2013, contestația în anulare urmează a fi anulată ca netimbrată pentru următoarele considerente:
În principiu, taxele de timbru se plătesc anticipat, astfel încât la primirea cererilor trebuie să se ceară părții să facă dovada plății în întregime a taxei datorate. Se poate amâna plata taxei de timbru, în conformitate cu art. 33 alin.1 din Ordonanța de Urgență nr. 80/2013, în cazurile prevăzute de lege.
În cauză, contestatorul nu a timbrat cererea de exercitare a căii de atac astfel cum i s-a pus în vedere prin citație, cu suma de 100 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. 1 din OUG nr. 80/2013.
Contestatorul nu a făcut dovada plății taxei judiciare de timbru și nici nu a formulat cerere de ajutor public judiciar.
În analiza excepției, Curtea are în vedere și împrejurarea că dreptul de acces la justiție, garantat de art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu este unul absolut și că nivelul costului procedurii judiciare cu titlu de taxă judiciară de timbru, în contextul situațional concret dat de cuantumul taxei datorate, de valoarea și importanța obiectului cererii pentru contestator, nu este de natură să afecteze substanța însăși a acestui drept.
Întrucât cuantumul taxei judiciare de timbru datorate pentru contestația în anulare a fost calculat potrivit dispozițiilor legale sus-enunțate, iar sancțiunea incidentă în caz de nesocotire a acestei obligații a fost adusă la cunoștința părții, care însă nu a înțeles să se conformeze dispoziției instanței, Curtea urmează a face aplicația dispozițiilor art. 33 coroborat cu art. 36 alin.2 din OUG nr. 80/2013, anulând ca netimbrată contestația în anulare formulată, cu păstrarea deciziei contestate.
Excepția netimbrării fiind una dirimantă, incidența sa împiedică cercetarea - în tot sau în parte - a criticilor formulate de contestatorul C. C. cu privire la nelegalitatea deciziei Curții de Apel Iași.
Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, contestatorul C. C. – aflat în culpă procesuală prin anularea contestația în anulare, ca netimbrată – va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către intimata H. I. E. cu ocazia soluționării căii extraordinare de atac.
În consecință, în temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga contestatorul să plătească intimatei H. I. E. suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrată, contestația în anulare a deciziei civile nr. 600/2011 din 26 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași - Secția civilă, în cadrul dosarului nr._/245/2008 contestație formulată de contestatorul C. C..
Obligă contestatorul să plătească intimatei H. I. E. suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 2 noiembrie 2015.
Președinte, L. P. | Judecător, C.-A. S. | Judecător, A. C. S. |
Grefier, C. A. |
Red SCA
Tehnored AC/SCA
2 ex./6 noiembrie 2015
Curtea de Apel Iași: V. C.-S.
C. A.
V. O.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 622/2015. Curtea de Apel IAŞI | Grăniţuire. Decizia nr. 12/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
