Grăniţuire. Decizia nr. 12/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 12/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 12/2015
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2015
Completul compus din:
Președinte: LILIANA PALIHOVICI
Judecător: A. G.
Judecător: C.-A. S.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de reclamantul P. D. împotriva deciziei civile nr. 164/2014 din 05 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă în contradictoriu cu intimații P. M., B. V., M. I., M. S., M. I. și M. G., având ca obiect grănițuire – revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat G. A., apărătorul recurentului P. D., avocat Z. T., apărătorul intimaților B. V., M. S. și avocat O. G. I., apărătorul intimatului M. G., lipsă fiind ceilalți intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că recursul este la al doilea termen de judecată; nu se solicită judecata cauzei în lipsă.
Avocat Z. T., apărătorul intimaților B. V., M. S. depune la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare în instanță și concluzii scrise.
Instanța, din oficiu, invocă excepția nulității recursului promovat de P. D. motivat de neîncadrarea motivelor de recurs în dispozițiile art. 304 punctele 1 – 9 din Codul de procedură civilă.
Avocat G. A., apărătorul recurentului P. D., având cuvântul, învederează instanței că motivele de recurs formulate se încadrează în dispozițiile art. 304 punctul (7), teza a II a și punctul (9) din Codul de procedură civilă, apreciind că este o motivare contradictorie a hotărârii instanței de apel, instanța făcând o comparare între titlurile emise, dar nu a comparat titlurile emise părților litigante, ci doar a pus în discuție titlul emis numitei S. M..
Avocat Z. T., apărătorul intimaților B. V., M. S. având cuvântul solicită admiterea excepției privind nulitatea recursului promovat de P. D., motivând că motivele invocate prin cererea de recurs nu se încadrează în niciunul din punctele (7) și (9) ale art. 304 din Codul de procedură civilă.
Avocat O. G. I., apărătorul intimatului M. G., având cuvântul solicită respingerea recursului.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate, din oficiu.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei civile de față;
Prin sentința civilă nr. 430/10.02.2012 Judecătoria P. dispune:
„Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtul M. G..
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul P. D., domiciliat în ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâții M. G., domiciliat în . și M. I., domiciliat în ..
Obligă pârâtul M. G. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului suprafața de 153 m.p. identificată de punctele 2-11-10-3-2 în planșa 1 la raportul de expertiză P. A. (f.136).
Stabilește linia de hotar între proprietatea reclamantului P. D. și proprietatea pârâtului M. G. pe aliniamentul 2-11 din planșa 1 la raportul de expertiză P. A. (f.136).
Obligă pârâtul M. I. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului suprafața de 151 m.p. identificată de punctele 4-9-8-5-4 în planșa 1 la raportul de expertiză P. A. (f.136).
Stabilește linia de hotar între proprietatea reclamantului P. D. și proprietatea pârâtului M. I. pe aliniamentul 5-8 din planșa 1 la raportul de expertiză P. A. (f.136).
Omologhează raportul refăcut de expertiză tehnică judiciară P. A. (f.132-136).
Obligă reclamantul P. D. să plătească expertului P. A. suma de 600 de lei reprezentând diferență onorariu expert.
Obligă pârâtul M. G. să plătească reclamantului suma de 536 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă pârâtul M. I. să plătească reclamantului suma de 535 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.”
Instanța a constatat că titlul de proprietate deținut de reclamant este mai puternic, acțiunea în revendicare fiind întemeiată cu privire la suprafețele de teren de 153 m.p. și 151 m.p. identificate de expert.
În consecință, instanța a constatat întemeiată și cererea de grănițuire, urmând a stabili limitele de hotar între proprietățile părților potrivit constatărilor expertului P. A..
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs (calificat drept apel) reclamantul P. D. și pârâții M. G. și M. I..
Prin decizia civilă nr. 164/ 5.03.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, s-a respins cererea de apel formulată de reclamantul P. D. împotriva sentinței civile nr. 430/10.02.2012 pronunțată de Judecătoria P.; s-au admis cererile de apel formulate de pârâții M. G. și de M. I., decedat la data de 24 oct 2013, continuată de moștenitori P. M., B. V., M. I. și M. S. împotriva aceleași sentințe civile pe care o schimă în parte și în consecință: s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. G. în capătul de cerere privind grănițuirea; s-a respins acțiunea formulată de reclamantul P. D. în contradictoriu cu pârâții M. G. și M. I., decedat la data de 24 oct 2013, continuată de moștenitorii P. M., B. V., M. I. și M. S. și s-au păstrat restul dispozițiilor. Totodată, s-a dispus obligarea reclamantului la plata către moștenitorii pârâtului M. I., P. M., B. V., M. I. și M. S. a sumei de 2051,8 lei cheltuielilor de judecată la fond și apel și la plata către pârâtul M. G. a sumei de 2158,8 lei cheltuielilor de judecată la fond și apel. Moștenitorii pârâtului M. I., P. M., B. V., M. I. și M. S. au fost obligați să plătească BLEJ Iași în contul expertului L. D. diferența onorariu expert în cuantum de 522 lei.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:
La data de 31.07.1996, sub nr. 3397, BNP I. M. autentifică contractul de vânzare – cumpărare încheiat între S. M., pe de o parte și reclamantul P. D. căsătorit cu P. M., pe de altă parte. Obiect al convenției părților l-a constituit suprafața totală de 3,2761 ha teren situată pe raza satului Costești, .. Iași. Din această suprafață totală face parte și întinderea de 1760 mp teren în litigiu, având categoria de folosință arabil și ca megieși la N – DC 1632, la S – DN 28A, la E – M. I. și la V – S. E.. S-a arătat în cuprinsul acestei convenții că suprafața de teren de care vânzătoarea S. M. dispune a intrat în patrimoniul său în baza Legii 18/1991 conform adeverinței nr. 3081/26.07.1996. Punerea în posesie a avut loc prin procesele – verbale nr. 2196, 2197, 2198, 2199 din 06.05.1996 și nr. 3612/1994 eliberate de Comisia Comunală de pe lângă Consiliul Local al comunei Tg. F..
Pentru suprafața de 1760 mp în litigiu a fost eliberat procesul – verbal de punere în posesie nr. 3612/20.09.1994 de către Consiliul Local Tg. F., astfel cum rezultă din conținutul său, eliberarea având loc pentru a-i servi numitei S. M. la notariatul de Stat .
Adeverința nr. 3081/26.07.1996 – s.n. la care se face trimitere în contractul de vânzare – cumpărare - depusă înaintea instanței de apel, atestă împrejurarea că numita S. M., domiciliată în . înscrisă în evidențele Consiliului Local Tg. F. în registrul agricol vol. I, fila 54, anii 1992 – 1996.
Din documentația întocmită în procedura de aplicare a Legii 18/1991 înaintată instanței de apel rezultă că vânzătoarei S. M. i s-a validat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în calitatea sa de moștenitoare a autorului S. I., alături de încă alți 8 moștenitori ai decujusului. Astfel, prin hotărârea nr. 42/09.08.1991 Comisia Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor a validat propunerile făcute de Comisia Locală Tg. F. în beneficiul celor 8 moștenitori ai decujusului S. I. I., fiind reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de 4,97 ha. Pentru întreaga suprafață de teren validată a fost eliberat la data de 07.12.1994 titlul de proprietate nr._. Beneficiarii acestui titlu sunt însă în nr. de 11, printre care și vânzătoarea S. I. M..
Suprafața de teren în litigiu de 1760 mp este amplasată în T67, ., .. Prin titlul de proprietate nr._/1994, act ce atestă calitatea beneficiarilor de titulari ai dreptului de proprietate asupra suprafețelor pentru care acesta a fost emis, nu a fost însă reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1760 mp ce a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare nr. 3397/31.07.1996. Notează tribunalul că la data autentificării acestui contract titlul de proprietate fusese deja emis de către Comisia Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.
Reclamantul P. D. nu a făcut dovezi din care să rezulte că în beneficiul autoarei sale S. M., de la care a cumpărat în anul 1996 suprafața de 1760 mp, în litigiu, au fost emise pentru această suprafață fie o hotărâre de reconstituire, fie un titlu de proprietate de către Comisia Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor în aplicarea Legii 18/1991.
Procesul –verbal de punere în posesie nr. 3612/20.09.1994 ce a vizat suprafața de 1760 mp teren este anodin juridic câtă vreme nu a fost întocmit spre aducerea la îndeplinire a obligației rezultate dintr-o reconstituire a dreptului de proprietate de care vânzătoarea S. M. să fi beneficiat în procedura strict reglementată de Legea 18/1991. Chiar dacă s-ar reține ipotetic că acest proces - verbal de punere în posesie a avut drept temelie hotărârea nr. 42/09.08.1991 ce a vizat suprafața totală de 4,97 ha, emiterea titlului de proprietate nr._ pentru o suprafață având aceeași anvergură, însă în care nu este cuprinsă și suprafața de 1760 mp amplasată în T67, . ca procesul –verbal să fie lipsit de efecte juridice.
Nici adeverința nr. 3081/26.07.1996 nu-i conferă vreun drept vânzătoarei S. M., având menirea de a atesta exclusiv faptul înscrierii acesteia în registrul agricol pe anii 1992 – 1996.
Prin sentința civilă nr. 4319/25.10.2002 Judecătoria P. a soluționat acțiunea civilă având ca obiect partaj bunuri comune, promovată de reclamantul P. D. în contradictoriu cu pârâta B. (fostă P.) M.. Prin decizia civilă nr. 760/23.04.2003, Tribunalul Iași, ca urmare a admiterii cererii de apel formulată de pârâta B. M., a atribuit reclamantului P. D. întreaga suprafață de 3,2761 ha ce a făcut obiectul contractului nr. 3397/31.07.1996. În acest context juridic excepția lipsei coparticipării procesuale obligatorii invocată de apelantul M. I. nu este întemeiată.
Pârâtul M. D. I., decedat la data de 24.10.2013, este titularul dreptului de proprietate asupra unei suprafețe totale de 1,3200 ha pentru care la data de 08.02.1994 i s-a eliberat titlul de proprietate nr._. În tarlaua 67, . i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 800 mp, categoria de folosință arabil.
La rândul său, pârâtul M. G., căsătorit cu M. E., a cumpărat de la S. M. suprafața de 600 mp situată în extravilanul satului și comunei Costești, jud. Iași, T67, . cum rezultă din contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 938/13.04.2006 de BNP C. R. D.. Vânzătoarea S. M. a dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare de la mama sa S. E., conform contractului nr. 62/21.01.2003, acesteia din urmă fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991 prin titlul nr._/17.11.1995 (titlu aflat la fila 49 dosar apel). Pârâtul M. G., alături de soția sa M. E., a dispus de dreptul de proprietate astfel dobândit în favoarea fiului lor M. C. L. la data de 22.08.2010, fiind autentificat contractul de vânzare – cumpărare de către BNP C. R. D. sub nr. 2003. Notează tribunalul că suprafața de 600 mp a fost identificată prin T67, p1717/4 deși prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 938/2006 aceeași suprafață a fost identificată prin T67, p1717/3.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în apel de către ing. L. D., reclamantul P. D. stăpânește în T67 . de 1186 mp, pârâtul M. I. stăpânește suprafața de 832 mp situată în T67 . pârâtul M. G. stăpânește suprafața de 576 mp amplasată în T67 p1717/3.
În prezentul litigiu suntem așadar în situația în care atât reclamantul P. D. cât și pârâții M. I., prin moștenitorii săi, și M. G. care a dispus de dreptul său în favoarea fiului M. C. L. ulterior învestirii instanței cu prezenta cerere de chemare în judecată – invocă titluri de proprietate asupra suprafeței de teren în litigiu. Întreaga suprafață identificată topo – cadastral prin T67 . obiect al reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991 în beneficiul vechilor proprietari deposedați fiind, la momentul de referință 1991, la dispoziția Comisiei Locale Tg. F. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.
Sistemul ce se impune a fi aplicat, care s-a impus în practica judiciară, este acela al comparării titlurilor de proprietate. Conform acestuia va avea câștig de cauză partea al cărui titlu este mai preferabil – nemo plus juris in alium transferre potest quam ipse habet (nimeni nu poate să transfere mai multe drepturi decât are sau ceva ce nu are). Pentru a se stabili care titlu este mai preferabil se vor verifica în procedura de aplicare a Legii 18/1991, act normativ ce a stat la baza redobândirii proprietății private asupra terenurilor, autorii de la care fiecare a dobândit titlul, precum și drepturile acestora cu privire la terenul în litigiu.
Valorificând situația factuală anterior reținută, se constată că reclamantul P. D. nu a făcut dovada dreptului de proprietate al autoarei sale S. M. asupra suprafeței de 1760 mp amplasată în T67 . a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare nr. 3397/31.07.1996.
În antiteză, pârâtul M. I. a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 800 mp situată în T67, . de la care pârâtul M. G. a dobândit în proprietate suprafața de 600 mp situată în T67, p1717/3, a beneficiat, de asemenea, de reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la aceasta prin titlul nr._/17.11.1995.
Ca atare, în aplicarea art. 480 din Codul civil de la 1864, în vigoare la momentul învestirii judecătorului fondului, tribunalul a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamantul P. D., care, astfel cum rezultă din testimoniile administrate în cauză, nu este titular al dreptului real de proprietate asupra suprafeței de 1760 mp situată în T67, p1717/4.
Absența din patrimoniul reclamantului a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren în litigiu conduce și spre respingerea acțiunii în grănițuire, acțiune ce reclamă calitatea părților de titulare ale dreptului real.
În raport de pârâtul M. G. tribunalul a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere transferul dreptului de proprietate ce a operat cu privire la suprafața de 600 mp amplasată în T67, p1717/3 din patrimoniul acestuia în patrimoniul fiului său M. C. L..
Împotriva acestei decizii a formulat recurs P. D., criticând-o pentru netemeinicie.
Constatarea instanței potrivit cu care reclamantul P. D. nu a făcut dovada dreptului de proprietate al autoarei sale S. M. asupra suprafeței de 1760 m.p., este greșită, instanța ignorând împrejurarea că actul de vânzare-cumpărare dintre părți este un act autentic, ceea ce presupune că legalitatea proprietății a fost verificată de către notar la data încheierii contractului respectiv anul 1996.
Nefiind contestat, acest act a intrat în circuitul civil și din acel moment este opozabil erga omnes. Prin urmare, în litigiu de față nu interesa dovada dreptului de proprietate al autoarei. Chiar dacă este contestat dreptul autoarei asupra terenului înstrăinat, instanța nu putea să ignore aparența dreptului, posesia de aproape 20 ani asupra terenului și împrejurarea că din expertizele efectuate în cauză rezultă clar că pârâții dețin suprafețe mai mari de teren decât cele pentru care prezintă acte justificative. Instanța trebuia să admită acțiunea în grănițuire și să reducă proprietățile pârâților la dimensiunile ce rezultă din actele dobânditoare.
În drept, a invocat prevederile art. 304 pct. 7 și pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Intimatele B. V. și M. S. au solicitat respingerea recursului, învederând faptul că motivele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 304 Cod procedură civilă și în plus, nu sunt susținute nici prin dezvoltarea făcută, fiind doar o apărare de fond.
În ședința publică din 12 ianuarie 2015 instanța a pus în discuția părților excepția nulității recursului motivat de neîncadrarea motivelor de recurs în prevederile art. 304 punctele 1 – 9 Cod procedură civilă, rămânând în pronunțare asupra acesteia.
Curtea reține că, potrivit art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 306 alin. 1Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alineatul 2, care se referă la motivele de ordine publică.
Motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 punctele 1- 9 Cod procedură civilă, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs arătat.
În prezenta cauză, recurentul a indicat prin cerere motivele de recurs înscrise în art. 304 punctele 7 și 9 Cod procedură civilă, însă dezvoltarea lor nu face posibilă încadrarea în motivele prevăzute de aceste puncte și nici în celelalte motive prevăzute de art. 304.
Motivul de recurs prevăzut de punctul 7 al art.304 vizează ipotezele în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În speță, recurentul nu a formulat critici în sensul art. 304 punctul 7 Cod procedură civilă, nefăcând nici o referire la modul în care a fost motivată hotărârea de către tribunal, ci doar cu privire la probele administrate și la forța lor probatorie.
Motivul de recurs înscris în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă privește fie ipoteza în care soluția pronunțată prin hotărârea atacată nu este juridică, deoarece din modul de redactare nu se poate determina dacă legea s-a aplicat corect, fie situația în care instanța recurge la texte de lege aplicabile speței, pe care le încalcă în litera sau spiritul lor, ori le aplică greșit.
Pentru invocarea acestui motiv nu este suficientă indicarea textului (art. 304 punctul 9), fiind necesar ca recurentul să precizeze care anume text a fost denaturat și în ce constă denaturarea.
În prezenta cauză, recurentul nu a formulat critici concrete cu privire la încălcarea unei anume prevederi legale, ci a învederat situația de fapt și efectele contractului de vânzare-cumpărare ce constituie titlul său de proprietate.
Instanța constată că aceste critici se circumscriu erorilor pretins a fi săvârșite de către instanțele de fond și apel în stabilirea situației de fapt, ca urmare a ignorării sau interpretării greșite a unor probe administrate în cauză.
Ori, astfel de argumente nu se încadrează nici în punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă și nici în celelalte puncte ale acestui articol, reprezentând în fapt motive de netemeinicie, ce nu pot fi valorificate în calea de atac extraordinară a recursului.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 138/2000 a marcat, în materie de procedură civilă, o modificare a concepției legiuitorului român în materia recursului, care a devenit dintr-o cale ordinară de atac, o cale extraordinară de atac.
Datorită acestei schimbări de concepție, recursul poate privi numai motive de nelegalitate, fiind abrogate punctele 10 și 11 ale articolului 304, în temeiul cărora se putea invoca, în recurs, greșita stabilire a situației de fapt, consecință a interpretării eronate a dovezilor administrate (punctul 11) ori nepronunțarea asupra unei dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii (punctul 10).
Cum criticile formulate de recurent se referă doar la greșita stabilire a situației de fapt și nu la încălcarea sau aplicarea greșită a vreunei prevederi legale, ori la lipsa temeiului legal, curtea nu le poate examina în recurs, astfel cum s-a arătat mai sus.
Având în vedere că recurentul nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de lege, în baza art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, se va constata nul recursul declarat de recurent.
Totodată instanța va respinge ca nefondată cererea intimaților privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul formulat de reclamantul P. D. împotriva deciziei civile nr. 164/2014 din 05 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă.
Respinge cererea intimaților B. V. și M. S., privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 Ianuarie 2015.
Președinte, L. P. | Judecător, A. G. | Judecător, C.-A. S. |
Grefier, D. G. |
Red.P.L.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./ 28 ianuarie 2015
Tribunalul Iași:
- C. M.
- R. C.
Jud. fond: C. R. P.
| ← Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Decizia nr.... | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 123/2015. Curtea... → |
|---|
