Obligaţie de a face. Decizia nr. 171/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 171/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 2245/245/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 171/2015
Ședința publică de la 25 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE VALERIA CORMANENCU-STANCIU
Judecător V. O.
Judecător C. A.
Grefier A.-M. P.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenții D. G. și L. A. în contradictoriu cu intimații L. E. PE N. MOȘTENIRII și S.C. S. P. IAȘI S.A., împotriva deciziei civile nr. 668 din 12.12.2013 a Tribunalului Iași, Secția I civilă, pronunțată în dosarul având ca obiect obligație de a face rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta D. G., prin mandatar F. P., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la al treilea termen de judecată; la data de 10.02.2015, prin serviciul registratură, recurenta D. G. a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei; recurentul L. A. nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru; nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța constată că declarația de recurs este comună pentru ambii recurenți, astfel încât timbrajul este complinit.
La interpelarea instanței, mandatar F. P. precizează că este licențiat în drept.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra fondului cauzei.
Recurenta D. G., prin mandatar F. P., solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat. Reclamanta are tot dreptul la acel loc de veci, care a aparținut dintotdeauna familiei sale, ce este și înmormântată în acel cavou.
Pentru toate aceste motive și cele expuse pe larg în cererea de recurs solicită admiterea recursului și amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Instanța îi pune în vedere lui F. P. să depună concluzii scrise până la închiderea dezbaterilor, precum și dovada faptului că este licențiat în drept.
Instanța, declarând dezbaterile încheiate, în baza art. 150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 580 din 16.01.2013, Judecătoria Iași, Secția civilă s-a respins, ca fiind neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții D. G. și L. A. în contradictoriu cu pârâții L. E. și S.C. S. P. SA. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cauza a parcurs un prim ciclu procesual, în primă instanță și apel, trimisă spre rejudecare fiind stabilită prin sentință următoarea situație de fapt și motivare în drept:
În fapt, pârâta L. E. a fost ultima soție a tatălui reclamanților, L. G., care a decedat în 6 mai 1976. După decesul lui L. G., în 7 mai 1976, L. E. a concesionat locul de înhumare nr. 12 situat în Cimitirul Eternitatea, . 26, loc unde a fost înhumat defunctul L. G..
La data încheierii actului de concesiune din 7 mai 1976, concesionara L. E. nu mai era căsătorită cu L. G. (căsătoria dintre cei doi încetase prin moartea lui L. G.), iar între concesionară și reclamanții din prezenta acțiune nu s-au stabilit raporturi juridice în ceea ce privește locul de înhumare nr. 12 situat în Cimitirul Eternitatea, . 26, loc unde a fost înhumat defunctul L. G..
Contractul de concesiune încheiat în mai 1976 nu a încetat să își producă efectele juridice.
În drept, instanța a reținut incidența prevederilor Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Iași nr. 87/2005, conform cărora înscrierea concesiunii unui loc de înhumare de pe numele titularului pe numele altei persoane se realizează fie prin declarație autentificată a titularului care renunță la dreptul său de concesiune asupra locului de înhumare, fie pe baza certificatului de moștenitor care stabilește pe succesor ce urmează a fi beneficiarul dreptului de folosință al locului de înhumare.
Având în vedere că în speță nu există o declarație autentificată a pârâtei L. E. de renunțare la dreptul său de concesiune asupra locului de înhumare nr. 12 situat în Cimitirul Eternitatea, . 26, iar reclamanții nu sunt succesorii în drepturi ai beneficiarului contractului de concesiune, instanța urmează să respingă acțiunea reclamanților ca fiind vădit neîntemeiată.
Față de conținutul principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Tribunalul Iași, Secția civilă prin decizia nr. 668 din 12 decembrie 2013 a admis apelul formulat de reclamanta D. G. împotriva sentinței civile nr._/09.01.2013 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o schimbă în parte și în consecință, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei L. E. și a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții D. G. și L. A. în contradictoriu cu pârâta L. E.. A păstrat dispoziția instanței de fond relativă la respingea acțiunii civile formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. S. P. S.A.
În limita motivelor de apel cu care a fost învestit, prin care s-a invocat aplicarea greșită a legii în primă instanță și îndreptățirea reclamanților la concesionarea locului de înhumare, în soluționarea excepției și pe fondul cauzei, tribunalul reține următoarele:
În considerarea art. 137 Cod procedură civilă, se impune ca instanța să analizeze prioritar excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei L. E..
Conform dispozițiilor art. 41 alin. 1 Cod procedură civilă, poate să fie parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile.
Capacitatea procesuală de folosință constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacității civile și presupune ca partea din proces să fie în viață pe tot parcursul acestuia.
Conform art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 (în vigoare la momentul introducerii acțiunii), capacitatea de folosință începe de la nașterea persoanei și încetează la moartea acesteia.
Rezultă din cele expuse că acțiunea de față, înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la 21.01.2011 a fost formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință, hotărârea primei instanțe pronunțată în aceleași condiții, fiind lovită de nulitate absolută, în condițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
În ce privește modul de soluționare a acțiunii pe fond în contradictoriu cu pârâta S.C. Servici P. SA, tribunalul a constatat că prima instanță a stabilit în mod corect atât situația de fapt cât și dispozițiile legale incidente în cauză. În mod cert, titulara dreptului de concesiune asupra locului de veci în care este înmormântat autorul reclamanților, a fost defuncta L./A. E.. Pentru reconcesionarea locului de veci, reclamanții trebuie să facă dovada îndeplinirii condițiilor impuse de HCL Iași nr. 87/2007, respectiv să obțină o declarație autentificată de renunțare a moștenitorilor defunctei L./A. E. la dreptul de concesiune. Cum dovezi în acest sens nu s-au produs în cauză, în mod just instanța de fond a respins acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. S. P. SA Iași.
În considerarea celor expuse, față de modul de soluționare a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei L. E., în baza art. 295, 296 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul, a schimbat în parte sentința atacată, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei L. E. și ca atare a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții D. G. și L. A. în contradictoriu cu pârâta L. E..
Totodată, tribunalul a păstrat dispoziția instanței de fond relativă la respingea acțiunii civile formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. S. P. S.A.
În recursul declarat de D. G. și L. A. împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Iași, ce permite încadrarea motivelor în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, reclamanții reiterează motivarea cererii de chemare în judecată și motivele de apel, formulând următoarele critici:
- cu probele administrate, așa cum a reținut și tribunalul, în calitate de moștenitori al lui L. G. au capacitate de folosință a locului de înhumare nr. 12 din Cimitirul Eternitatea din Iași, . 26;
- concesiunea s-a dispus pentru 99 de ani pentru care au achitat prețul și toate cheltuielile de întreținere în perioada mai 1976-anul 2009.
Recurenții solicită a se avea în vedere toate apărările formulate în cauză și probele administrate, fiind aplicată greșit legea când s-a reținut că acțiunea nu este întemeiată.
Analizând lucrările cauzei, Curtea constată că situația de fapt stabilită în primă instanță și apel are corespondent în probele administrate.
Reclamanții au învestit instanța la 21.01.2011, în temeiul art. 1073 cod civil de la 1864, solicitând obligarea pârâților – autoritățile administrative ale Municipiului Iași, să le concesioneze locul de înhumare, individualizat, în care a fost înmormântat tatăl lor, L. G., decedat la 06.05.1976.
Din adeverința eliberată de Primăria Municipiului Iași, Direcția S. P. cu nr. 9181/11.06.2008 rezultă că L. E., soția defunctului – în prezent decedată – este titulara locului de înhumare situat în Cimitirul Eternitatea, . 26, locul 12, în baza chitanței nr._/07.05.1976, concesionat pe 99 ani. Reclamanții, copiii din altă căsătorie a defunctului, nu se află în grad de rudenie cu L. E. și nu sunt moștenitorii săi. Oricare a fost înțelegerea între rude și afini la data decesului, conform chitanței nr._/07.05.1976 emisă de Cimitirul Eternitatea, L. E. este cea care a plătit taxa și este titulara „locului de veci”.
Plata cheltuielilor de întreținere, probată cu înscrisuri de reclamanți, nu are ca efecte juridice schimbarea titularului și nici transmiterea dreptului de concesiune către alte persoane.
Instanțele, prin aplicarea corectă a legii, au reținut că Cimitirul Eternitatea din Iași face parte din domeniul public al localității a cărui administrare, organizare și coordonare aparține Consiliului Local Iași, ce funcționează conform Regulamentului aprobat prin HCL. Atribuirea în folosință are loc prin concesiune, în condițiile regulamentului, ce stabilește și concesiunea de pe numele titularului pe numele altei persoane, ce poate avea loc prin moștenire în baza certificatului de moștenitor și numai pentru concesiunile pe termen nelimitat.
Calitatea de moștenitor desemnează persoana îndreptățită, care este moștenitorul „titularului locului concesionat”, pe care reclamanții nu o au pentru a dobândi dreptul de transmitere a concesiunii.
Regulamentul cuprinde și dispoziții privind încetarea contractului de concesiune și modalitatea de concesionare altor persoane.
La situația de fapt probată, prin soluțiile pronunțate, instanțele nu au încălcat dispozițiile legale în materie când corect au reținut că reclamanții nu îndeplinesc condițiile cerute de lege, a Regulamentului privind funcționarea și administrarea cimitirelor din municipiul Iași pentru concesionarea locului de înhumare solicitat.
gradul de rudenie și calitatea de moștenitor al lui L. G., le conferă prioritate la o nouă concesionare, dar numai atunci când încetează dreptul de concesiune al titularului, L. E., în modalitățile prevăzute de Regulament.
Într-adevăr, reclamanții se află în dificultate, urmare a decesului lui L. E. și a neidentificării eventualilor săi moștenitori pentru ca încetarea contractului de concesiune să aibă loc prin renunțarea expresă a titularului locului de concesiune – una din modalitățile prevăzute în Regulament.
Însă la situația de fapt dovedită, pentru pârâții – autoritățile publice locale nu s-a născut obligația de a concesiona către reclamanți, nefiind îndeplinite cerințele art. 1073 Cod civil pentru admiterea acțiunii.
Reclamanții pot avea și alte mijloace pentru stabilirea pretinsului lor drept decât în acțiunea în instanța de judecată pe temeiul de drept din cerere.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN N. LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de D. G. și L. A. împotriva deciziei civile nr. 668 din 12.12.2013 a Tribunalului Iași, Secția I civilă, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2015.
Președinte, V. C.-S. | Judecător, V. O. | Judecător, C. A. |
Grefier, A.-M. P. |
Redactat: C.S.V.
Tehnoredactat: P.A.M.
2 exemplare/06.03.2015
Tribunalul Iași: A. M. C.
M. C.
| ← Strămutare. Sentința nr. 11/2015. Curtea de Apel IAŞI | Strămutare. Sentința nr. 12/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
