Revendicare imobiliară. Decizia nr. 163/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 163/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 8/45/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 163/2015
Ședința publică de la 24 Februarie 2015
Completul compus din:
Președinte E. G.
Judecător G. P.
Judecător L. P.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de P. A. împotriva deciziei civile nr. 1065/2014 din 17.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat H. Ț. pentru intimatul Z. D., lipsă fiind contestatorul și ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la al doilea termen de judecată, au fost comunicate intimaților motivele contestației în anulare și duplicatul întâmpinării, la dosar s-a depus o cerere formulată de contestator de judecare a cauzei în lipsă.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, constată că nu au calitate de cărți în cauză P. D. și P. V., instanța de fond nu s-a pronunțat în legătură cu aceștia, prin încheierea de la fila 29 dosar apel s-a stabilit calitatea procesuală.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra inadmisibilității contestației în anulare, invocată la termenul de judecată din data de 03.02.2015.
Avocat Ț. apreciază că motivele invocate sunt de reformare și nu de retractare a hotărârii, impunându-se respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare și menținerea deciziei pronunțate în recurs.
Solicită obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat . Depune în acest sens chitanța nr. 452/28.01.2015 în sumă de 5000 lei.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra contestației civile de față:
Prin sentința civilă nr. 128/13.03.2012 a Judecătoriei Răducăneni a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții P. V., P. I. și P. A. în contradictoriu cu pârâtul. A obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 142 mp. teren delimitat de 2-7,35,34,2 și suprafața de 32 mp, delimitată de punctele 8,9,23,8. în planul de situație 5. A stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe linia punctelor 23,8,7,35,34 conform planului de situație 5, anexă la suplimentul raportului de expertiză efectuat în cauză de dl. expert. M. I., ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă. A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 300 lei reprezentând lipsa de folosință a terenului și 3000 lei despăgubiri morale. A obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 2015 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 433/29 mai 2014 a Tribunalului Iași, Secția I civilă, a admis apelul formulat de pârâtul Z. D. împotriva sentinței civile nr. 128/13.03.2012 a Judecătoriei Răducăneni, sentință ce a fost schimbată în parte, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții P. V., P. I. și P. A. în contradictoriu cu pârâtul Z. D..
A fost obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 12 mp teren situat în intravilanul satului Hilița, ., delimitat de punctele A-B-4 din anexa nr. 6 la raportul de expertiza efectuat în cauză de domnii experti P. D. și R. P..
A fost stabilită linia de hotar dintre proprietățile părților pe linia punctelor A-B-23-24-25-26-27-18 conform planului de situație anexa nr. 6 la raportul de expertiză efectuat în cauză de d-nii. experți P. D. și R. P., ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă.
Au fost păstrate celelalte dispoziții ale hotărârilor apelate care nu contravin prezentei decizii.
Au fost obligați intimații să plătească apelantului Z. D. suma de 1936 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că la data de 09.11.2001, P. P. și P. D. au vândut apelantului Z. D. imobilul situat în intravilanul satului Hilița, ., compus din suprafața totală de 1610 mp teren și identificat pe plan topografic ca fiind sola nr. 16, parcelele nr. 505 cu 410 mp curți, construcții, nr. 504/1 cu 100 mp vie și 504 cu 1100 mp arabil cât și construcțiile amplasate pe acesta.
În raportul de expertiză efectuat în apel de experții P. D. și R. P. s-a menționat că s-a refăcut limita de hotar conform anexei la contractul de partaj voluntar nr. 18/17.06.2000 și schițele anexă ale contractului de vânzare cumpărare și că această limită nu corespunde cu limita reală din teren. Astfel, tribunalul a reținut că hotarul apelantului depășește hotarul stabilit prin contractul de partaj voluntar și contractul de vânzare cumpărare, cu suprafața de 12 mp.
Împotriva deciziei civile nr. 433/29.05.2014 a Tribunalului Iași – Secția I civilă au declarat recurs P. A., P. V. și P. I..
Prin decizia civilă nr. 1065 din 17 decembrie 2014 se respinge recursul formulat de P. A., P. V. și P. I. împotriva deciziei civile nr. 433/29.05.2014 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Pentru a hotărî astfel, Curtea reține următoarele:
Acțiunea în revendicare este acea acțiune în justiție prin care reclamantul care pretinde că este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia solicită obligarea pârâtului care stăpânește bunul respectiv să îi recunoască dreptul de proprietate și să îi restituie bunul.
Posesorul chemat în judecată în litigiu, pârâtul-apelant în privința sarcinii probei în materia acțiunii în revendicare, are o situație pasivă, în favoarea sa operând o prezumție de proprietate dedusă din simplul fapt al posesie.
În cauză, pârâtul-apelant Z. D. a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare din 09.11.2011 suprafața de teren de 1610 mp în intravilanul satului Hilița, . de la P. P. și P. D..
În litigiu, în raport de actele de proprietate ale părților și măsurătorilor din teren, a fost efectuată o expertiză tehnică topo-cadastrală judiciară de expertul P. D., care concluzionează că pârâtul ocupă din suprafața proprietatea apelanților – a lui P. I. – suprafața de 12 mp.
Se reține în esență că terenul proprietatea lui P. I. conform contractului de partaj voluntar este de 1200 mp, dar în realitate deține suprafața de 1032 mp.
În anul 2008, Z. D. și Z. M. întocmesc documentație cadastrală avizată de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară cu nr. 198/07.02.2008, apelantul deține în plus suprafața de teren de 375 mp, proprietatea Consiliului local Costuleni și nu a reclamanților din prezenta cauză.
Hotarul dintre proprietatea lui P. I. și P. D. a fost înstrăinat către Z. D. și Z. M..
Expertiza a fost avizată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 1182/12.09.2011.
Mai reține expertiza, care este o expertiză de specialitate efectuată în teren, împrejurarea că recurenții dețin o suprafață de teren mai mică ce nu poate fi imputată apelantului-pârât care respectă hotarul stabilit prin schița anexă la contractul de partaj voluntar, precum și documentația cadastrală întocmită, iar măsurătorile efectuate cu ocazia partajului în mod defectuos nu pot fi reținute în sarcina pârâtului.
Toate susținerile recurenților referitoare la nelegalitatea raportului de expertiză efectuat nu pot fi primite cât timp au fost respectate toate dispozițiile art. 200-202 Cod procedură civilă și criteriul de apreciere a Curții cu privire la această probă este natura sa tehnică și științifică coroborată cu celelalte mijloace de probă ale dosarului.
Așa fiind, acțiunea în revendicare fiind o acțiune reală și petitorie, nu a fost dovedită de reclamanți pentru cei 142 mp pretinși a fi deținuți de pârât din proprietatea reclamanților.
În raport de toate aceste considerente și de dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul formulat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare P. A. pentru următoarele motive:
Susține contestatorul că instanțele nu au analizat comparativ cele două expertize judiciare efectuate în cauză și documentația existentă la dosar, pentru că, dacă ar fi procedat în acest mod și ar fi existat divergențe majore între ele, aveau obligația de a convoca experții și de a le cere lămuriri în legătură cu diferențele dintre cele două documente.
Analiza comparativă ar fi dat posibilitatea instanței să afle care este expertiza corect întocmită.
Prima expertiză redă corect situația celor patru proprietăți aflate în tarlaua nr. 16.
Astfel, proprietatea P. I. cu suprafața de 1200 mp este amplasată în jumătatea estică a tarlalei 16, având ca hotar fix Dc.809, la fel ca și proprietatea P. R. cu suprafața de 190 mp.
Celelalte două proprietăți: P. D. cu 1010 mp și P. P. cu 600 mp sunt amplasate în partea vestică a tarlalei 16, având hotar fix De.506. Aceste două proprietăți, însumând 1610 mp, au fost înstrăinate către Z. D. conform CVC nr. 742/2001. Proprietățile din partea estică nu se suprapun cu cele două din partea vestică.
Or, instanța de apel a avut în vedere, în mod greșit expertiza efectuată în cauză de experții P. D. și R. P. deoarece întreaga documentație ce a stat la baza acestei expertize este falsă, întocmită cu scopul de a induce instanța de apel în eroare.
În realitate, instanța de apel a avut în vedere numai expertiza întocmită de expertul consultant R. P., ceea ce atrage nelegalitatea hotărârii pronunțate în apel.
Expertiza întocmită în apel nu este corect întocmită, măsurătorile sunt greșite, cuprinde numeroase erori, pe care instanța avea obligația să le sesizeze și să înlăture consecințele acestei expertize. În drept, invocă dispozițiile art. 503 al.2,3 și 504 al.2 Cod procedură civilă.
D. consecință, solicită desființarea hotărârilor pronunțate în cauză atât în fond, apel cât și în recurs.
Intimatul Z. D. a formulat întâmpinare invocând excepția inadmisibilității contestației în anulare, motivat de faptul că cererea formulată nu îndeplinește cerințele art. 317,318 Cod procedură civilă.
Curtea a pus în discuția contradictorie a părților excepția inadmisibilității contestației în anulare, excepție în raport de care se va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.
Prealabil examinării excepției inadmisibilității contestației în anulare de față, Curtea notează că, în raport de data investirii instanței de fond 3.08.2010, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865 (denumit în continuare Codul de procedură civilă), în raport de care va examina excepția inadmisibilității contestației în anulare.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare care este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 317 Cod procedură civilă (necompetență sau vicii vizând procedura de citare) și de art. 318 Cod procedură civilă (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs) iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii.
Or, contestatorul nu invocă niciunul din motivele contestației în anulare prevăzute de art. 317-318, acesta reiterând motivele de apel și de recurs care vizează modalitatea în care instanța de apel a interpretat proba cu expertiza și a stabilit situația de fapt și a interpretat dispozițiile legale incidente în cauză, ceea ce face ca condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare să nu fie îndeplinite, motiv pentru care aceasta va fi respinsă ca inadmisibilă.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de P. A. împotriva deciziei civile nr. 1065/2014 din 17.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași.
Obligă contestatorul să plătească intimatului Z. D. suma de 5.000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 24.02.2015.
Președinte, E. G. | Judecător, G. P. | Judecător, L. P. |
Grefier, C. A. |
Red GE
Tehnored AC
2 ex./24.03.2015
Curtea de Apel Iași: C. S. V.
O. V.
A. C.
| ← Strămutare. Sentința nr. 5/2015. Curtea de Apel IAŞI | Servitute. Decizia nr. 168/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
